Și-a dat viaţa pentru a-i mântui pe toţi.
Pentru ca Îl iubiţi pe Domnul si aţi ales sa va rezervaţi un timp
pentru El în fiecare saptamâna, asemenea oamenilor acelora din
Ierusalim, puteţi spune tuturor celor pe care îi întâlniţi: „Ce am
vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveţi partasie
cu noi” (1 Ioan 1,3).
Va puteţi bucura de întâlnirea de familie a bisericii voastre
deosebite în fiecare Sabat, pâna la venirea lui Isus.
Aplicaţie
Daca stiţi pe cineva din familia bisericii care nu poate participa
la serviciile divine pentru ca este bolnav sau nu are mijloace de
Povestiri si activitaţi pentru copii 71
transport, cereţi-le parinţilor vostri ajutorul. Poate ca îl puteţi lua
voi cu masina sau îi puteţi face o vizita în drum spre casa. Daca
dispuneţi de caseta cu serviciul divin din Sabatul respectiv, oferiţi-
i-o. Alaturi, strecuraţi-i un bileţel pe care sa scrieţi cât de mult
va bucuraţi ca face parte din familia voastra.
Întrebari pentru dezbatere:
1. Ce va place cel mai mult cu privire la închinarea adusa lui
Dumnezeu?
2. În ce fel întâlnirea familiala din fiecare saptamâna va ajuta sa
va simţiţi mai aproape de Isus?
3. Cum v-aţi putea bucura mai mult de experienţa voastra legata
de biserica?
Activitate
Pregatiţi un cântec sau o poezie speciala, despre placerea pe
care o simţiţi la biserica, si întrebaţi-l pe pastor sau pe instructorul
de la Școala de Sabat daca puteţi prezenta în adunare sau în clasa
ce aţi pregatit.
Saptamâna de Rugaciune – Prelegeri 2004 72
Duminica
Un Dumnezeu pe care
sa-L pot ţine de mâna
Nestemate de neuitat
Daca umblam în lumina, dupa cum El însusi este lumina, avem
partasie unii cu alţii. (1 Ioan 1,7)
Materiale ajutatoare
Adunaţi câteva obiecte specifice unui anumit popor sau unei
rase de oameni (confecţii din piele, obiecte decorative – amerindieni;
obiecte de olarie sau cioplite în lemn – africani; ceasuri sau
figurine – germani; kimonouri sau clopoţei de templu – japonezi;
paturi sau statuete din lemn – sud-americani etc.). Explicaţi ca orice
cultura din lume se bucura de un mod unic de a se exprima din
punct de vedere artistic.
Priviţi prin casa ori în sala de clasa a Școlii de Sabat. Întrebaţi:
„Care sunt mijloacele noastre de exprimare artistica? Ce semnificaţie
au picturile, desenele, sculpturile si celelalte obiecte decorative?”
Apoi întrebaţi: „Ca adventisti de ziua a saptea, cum putem
sa le aratam celorlalţi, prin viaţa noastra, cât de mult Îl iubim pe
Domnul Isus?
Povestire
Știţi ce este o doctrina? Daca luaţi un creion în mâna si apoi îi
daţi drumul, ce se va întâmpla cu el? Exact! Va cadea.
Aţi încercat vreodata sa citiţi o carte în timp ce staţi sub apa?
Nu? De ce? Desigur, nu veţi putea respira. În plus, paginile se vor
uda si se vor rupe.
Sa zicem ca v-aţi hotarât sa nu mai mâncaţi un an de zile. Nici
sandvisuri, nici supa, nici prajituri. Nimic. Ar fi o idee buna? De
ce? A, corpul vostru are nevoie de hrana pentru a ramâne în viaţa.
Forţa de gravitaţie, nevoia constanta a corpului de oxigen,
importanţa hranei sunt ca niste doctrine. Credeţi în ele din toata
Povestiri si activitaţi pentru copii 73
inima. De aceea nimeni nu sare din avionul în zbor fara parasuta,
nu înoata pe sub apa fara o rezerva de oxigen si nu renunţa la masa
de o mie de ori la rând.
Doctrinele se aseamana si cu frumoasele picturi, desene, vase si
alte obiecte de arta. Ele descopera aspecte ale frumuseţii Domnului
Isus si va îmbogaţesc viaţa. Oamenii se uita la voi si spun: „Esti
crestin, nu-i asa? Îmi dau seama dupa felul cum vorbesti, te porţi si
zâmbesti.”
Biserica Adventista de Ziua a Șaptea este alcatuita din oameni
care cred aceleasi doctrine. De aceea sâmbata, când vecinii se duc
la cumparaturi sau fac diverse treburi, voi mergeţi împreuna cu
familia la biserica. De aceea, când moare cineva, putem spune: „Va
fi minunat sa ne revedem cu aceasta persoana în cer”. De aceea,
când lumea devine un loc ameninţator, putem privi si zâmbi, stiind
ca Domnul Isus va veni curând si se va sfârsi cu necazurile si cu
suferinţa.
Într-o noapte, târziu, un baieţel s-a speriat de furtuna. Trosc,
bang, bum, se auzea de afara. Fulgerele scaparau si tunetele bubuiau.
În cele din urma, baiatul s-a sculat si a fugit la tata.
– Tati, tati, mi-e frica! a strigat el.
– Dragul meu, i-a raspuns tata, Dumnezeu te iubeste si va avea
grija de tine.
– Știu ca Dumnezeu ma iubeste, a zis baiatul printre suspine,
dar acum îmi doresc sa-L pot ţine de mâna.
Ce ilustraţie minunata a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea
– biserica ta! Când oamenii dintr-o biserica asculta si cred frumoasele
reguli si doctrine învaţate din Biblie, biserica lor se aseamana
cu Dumnezeu, un Dumnezeu pe care Îl poţi ţine de mâna.
Oricine vine la biserica sâmbata, va înţelege mai multe despre
Domnul Isus, pur si simplu datorita faptului ca poate avea partasie
cu oameni ca tine.
Aplicaţie
V-ar placea sa stiţi mai mult despre ce cred adventistii de ziua a
saptea? Vorbiţi cu pastorul, cu instructorul de la Școala de Sabat
sau cu un prieten adult de încredere si cereţi-i sa va explice
Saptamâna de Rugaciune – Prelegeri 2004 74
frumoasele doctrine ale bisericii voastre. Veţi afla lucruri interesante
despre botez, îngeri, Biblie si despre cer. Bucuraţi-va de ele!
Întrebari pentru dezbatere:
Ce va place mai mult la biserica aceasta? Daca cineva v-ar spune
„Eu nu cred în Dumnezeu”, cum i-aţi raspunde?
Care este cea mai buna cale de a învaţa despre Domnul Isus?
Activitate
Decupaţi imagini din ziar sau dintr-o revista care arata ce se
întâmpla atunci când oamenii nu cred sau nu asculta de Dumnezeu.
Lipiţi-le pe un carton si scrieţi ca titlu urmatoarele cuvinte: „Vreau
sa le arat acestor oameni dragostea lui Dumnezeu”. În partea de
jos a tabloului desenaţi-va pe voi cu Biblia în mâna.
Povestiri si activitaţi pentru copii 75
Luni
Efort de echipa
Nestemate de neuitat
… Prin apostoli se faceau multe minuni si semne. Toţi cei ce credeau
erau împreuna la un loc... (Fapte 2,43.44)
Materiale ajutatoare
Arataţi o imagine cu un pod mare, suspendat (de exemplu, Podul
Golden Gate din San Francisco sau unul dintre podurile de peste
Dunare). Cereţi-le copiilor sa identifice parţile componente (soseaua,
cablurile, calea ferata, turnurile sau adapostul santinelelor, ancorele
de la ţarm, elementele de suspendare, parapetul).
Arataţi ca, pentru o buna funcţionare, toate elementele componente
trebuie sa „lucreze” împreuna.
Povestire
În urma cu mai mulţi ani, doi prieteni au absolvit Facultatea de
Drept din Chicago. Overton a luat cele mai mari note din facultate,
desi era orb. Când s-a ridicat pentru a-si primi diploma, toţi l-au
ovaţionat. Însa el a ridicat mâinile ca sa se faca liniste. „Trebuie sa
acord jumatate din creditul acestor realizari bunului meu prieten
Kaspryzak”, a spus el.
Cei de faţa au dat din cap aprobator. Toţi stiau de ce a facut
Overton acest anunţ. Cei doi studenţi se cunoscusera în prima zi
de cursuri. Kaspryzak l-a ajutat cu placere pe Overton sa se
orienteze prin campus, l-a condus în salile de curs, la cantina si la
biblioteca, citindu-i peste tot indicaţiile scrise.
Însa, pe oriunde mergeau, Overton cara toate carţile, deoarece
Kaspryzak nu avea braţe. Curând au ajuns sa se descurce împreuna
cu tot ce aveau de facut, pentru ca fiecare suplinea lipsa celuilalt.
Overton îsi folosea mâinile si pentru Kaspryzak, iar acesta vedea si
pentru Overton. Lucrând unul lânga celalalt, si-au luat examenele
cu note foarte mari si au fost niste studenţi extraordinari.
Poate ca si voi aveţi prieteni care va ajuta sa deveniţi mai buni.
Saptamâna de Rugaciune – Prelegeri 2004 76
Va mai amintiţi de biserica aceea mica din Ierusalim, despre
care v-am povestit? Ei, oamenii de acolo au învaţat aceeasi lecţie
ca Overton si Kaspryzak. Lucrând împreuna au realizat mai mult
decât ar fi reusit separat.
– Nu ma pricep la predici, poate ca a spus cineva, însa stiu sa
povestesc pentru copii.
– Ei, eu stiu sa predic, a intervenit altul, dar, de câte ori încerc
sa le povestesc ceva copiilor, ei nu ma asculta.
– Minunat, a spus înca cineva. În timp ce voi predicaţi si spuneţi
povestiri pentru copii, eu voi pregati masa.
– Ce bine, s-a bucurat altul. De câte ori încerc sa fac de mâncare,
câinele meu pleaca de acasa si se nu se mai întoarce o saptamâna
întreaga. Mai bine as strânge darurile sau as dirija corul.
Și asa s-a întâmplat – fiecare a gasit de facut un lucru important.
Domnul Isus a spus: „Duceţi-va si faceţi ucenici din toate neamurile...
Și învaţaţi-i sa faca tot ce v-am poruncit” (Matei 28,19.20).
Ei s-au organizat mai bine decât orice biserica sau grup de oameni.
Știţi ceva? Și voi aveţi de facut ceva pentru ca biserica lui
Dumnezeu de azi sa-si poata împlini misiunea. Da, voi! Sunteţi unici.
Sunteţi înzestraţi cu o combinaţie de talente cum nu mai are nimeni
altcineva. Datoria voastra este sa descoperiţi cum puteţi sluji mai
bine pentru Domnul Isus în biserica Sa. Asa ca ar fi bine sa va
puneţi pe treaba.
Aplicaţie
Faceţi o lista cu talentele voastre speciale. Sunteţi prietenosi?
Știţi sa cântaţi la vreun instrument sau cu vocea? Spun oamenii ca
va pricepeţi la povestit sau spuneţi frumos poezii? Scrieţi sau
desenaţi frumos? Sunteţi îndemânatici la bucatarie? Dupa ce aţi
facut lista, spuneţi-i pastorului sau instructorului de la Școala de
Sabat: „Doresc sa fiu un membru activ în aceasta biserica. Iata ce
pot face pentru a ajuta biserica noastra în îndeplinirea misiunii ei.”
Întrebari pentru dezbatere:
1. Când va straduiţi din greu sa faceţi ceva, cum va simţiţi dupa
ce aţi terminat?
2. În ce fel se aseamana biserica voastra cu o familie?
Povestiri si activitaţi pentru copii 77
3. Ce credeţi ca este mai important pentru Domnul Isus, talentele
voastre sau dorinţa voastra de a sluji celorlalţi? Ce credeţi ca este
mai important pentru oameni?
Activitate
Invitaţi câţiva prieteni sa vi se alature în stradania de a va dezvolta
un talent nou în fiecare luna, timp de trei luni. Daca va place muzica,
încercaţi sa învaţaţi câte ceva la un instrument. Va place sa povestiţi?
Învaţaţi o noua povestire interesanta din brosura de studii biblice.
Va plac arta si mestesugurile? Apucaţi-va de ceva nou pentru voi.
Saptamâna de Rugaciune – Prelegeri 2004 78
Marţi
Toţi în familie
Nestemate de neuitat
Faceţi-mi bucuria deplina, si aveţi o simţire, o dragoste, un suflet
si un gând. (Filipeni 2,2)
Materiale ajutatoare
Adunaţi mai multe fotografii cu rudele dumneavoastra. Cereţi-le
copiilor sa le cerceteze cu atenţie si sa identifice asemanarile cu
ceilalţi membri ai familiei. Spuneţi-le ca, desi nu semanaţi cu unele
persoane din fotografii, acelea sunt rudele dumneavoastra.
Povestire
Când eram mic, locuiam împreuna cu familia în Filipine. Fiind
misionar, tata calatorea prin multele insule din arhipeleag, ajutând
la gestionarea zecimilor si darurilor strânse în fiecare Sabat.
Îmi placea acolo. Erau copaci în care ma puteam caţara, balţi de
noroi în care sa ma stropesc, maimuţe pe care sa le studiez si tot
felul de privelisti colorate pe care sa le admir.
În fiecare vineri, dupa deschiderea Sabatului, mama îmi spunea:
„Vino, Charlie. Hai sa ne pregatim pentru Școala de Sabat.”
În timp ce aproape toţi copiii veneau pur si simplu în Sabat
dimineaţa ca sa se bucure de cântece si de celelalte activitaţi, eu o
ajutam pe mama sa se pregateasca de cu seara. Pregateam
personajele pentru flanelograf, pasarelele si fluturasii, ilustratele si
textul de memorizat.
A doua zi, la biserica, elevii veneau nerabdatori sa vada ce program
a mai pregatit mama.
Camaruţa pentru „Gradiniţa” si „Primara” se umplea de copii
si parinţi. În fiecare saptamâna cântam cântece, ascultam povestiri,
ne aduceam darul pentru colecta, citeam versete din Biblie si ne
rugam.
Când o priveam pe mama, vedeam ca ea se uita la toţi cei adunaţi
asa cum se uita la mine – cu un zâmbet larg pe faţa si cu stralucire
Povestiri si activitaţi pentru copii 79
în priviri. „Suntem o familie”, le spunea ea. „Toţi suntem surori si
fraţi în familia lui Dumnezeu.”
Nu înţelegeam ce voia sa spuna. Oamenii aceia nu semanau cu
mine. Desi eu aveam pielea aproape alba, a lor avea o frumoasa
culoare ciocolatie. Chipurile noastre, ochii nostri, chiar si felul cum
vorbeam erau diferite. Cum puteau ei sa fie fraţii si surorile mele?
Mulţi ani dupa aceea, m-am aflat în faţa altui grup de oameni,
de data aceasta, în Japonia. Acum eu eram misionarul. Deodata
am înţeles la ce se referise mama mea. Barbaţii si femeile din grupa
mea de limba engleza nu îmi erau doar elevi. Erau familia mea.
Ţineam la ei asa cum ţin la Bill, Bob si Susie – fraţii si sora mea din
America. Îi iubeam cu adevarat, asa cum îi iubesc pe unchii, matusile
si bunicii mei. Mama avea dreptate! Când Îl iubesti pe Dumnezeu,
oricine este un membru al familiei tale.
Atunci am stiut ca niciodata nu trebuie sa ma simt singur sau sa
ma tem. Puteam sa merg la un membru al familiei mele spirituale si
sa-i spun: „Scuza-ma. Sunt fratele tau. Știi, toţi facem parte din
familia lui Dumnezeu.” Într-adevar, biserica este o familie.
Culoarea pielii? Nu conteaza. Limba? Cui îi pasa! Casa în care
locuiesti? Nu este importanta. Toţi ne înrudim prin dragoste. Toţi
avem acelasi Tata ceresc. Suntem o familie!
Aplicaţie
Ca un experiment, încercaţi sa va numiţi frate si sora în cercul
vostru de prieteni. În loc sa spuneţi: „Tasa, nu vrei sa ne jucam împreuna?”
Spuneţi: „Sora Tasa, nu vrei sa te joci cu mine?” Probabil,
Tasa va raspunde: „Cum mi-ai zis?” (N.red.: Daca aceasta sugestie
vi se pare mai puţin potrivita cu mentalitatea locala, formulaţi altfel
ideea, de exemplu: Nu vrei sa zicem ca eram surori?) Atunci îi veţi
putea vorbi despre familia cereasca, cea frumoasa, încântatoare si
plina de dragoste, din care faceţi parte.
Întrebari pentru dezbatere:
1. Ce va încânta mai mult la gândul ca faceţi parte dintr-o familie?
2. Daca s-ar îmbolnavi un membru din familia voastra, cum l-aţi
putea ajuta sa se simta mai bine?
3. Cum va simţiţi stiind ca Dumnezeu este Tatal vostru ceresc?
Saptamâna de Rugaciune – Prelegeri 2004 80
Activitate
Adunaţi câteva reviste. Desenaţi un arbore genealogic. Cautaţi
în reviste poze cu oameni care nu seamana deloc cu voi si lipiţi-le
pe arborele pe care l-aţi desenat. Lipiţi si o poza cu voi. Scrieţi
deasupra: „Frumoasa familie a lui Dumnezeu”.
Povestiri si activitaţi pentru copii 81
Miercuri
O familie unita prin lacrimi
Nestemate de neuitat
Dumnezeu este lumina si în El nu este întuneric. (1 Ioan 1,5)
Materiale ajutatoare
Pregatiţi câteva obiecte de echipament medical: un scaun cu
rotile, o pereche de cârje, bandaje, sticluţe cu substanţe medicinale,
termometru etc. Bandajaţi un copil. Invitaţi-l pe altul sa se aseze în
scaun sau sa foloseasca cele doua cârje. Arataţi cum se foloseste
fiecare obiect.
Întrebaţi: „Au si crestinii uneori nevoie de aceste obiecte? Ce
ar trebui sa facem atunci când vreun membru din familia bisericii
se accidenteaza sau se îmbolnaveste?”
Povestire
A fost cea mai grea noapte pe care am trait-o. Nimeni nu a
dormit. Nimeni nu a mâncat. Ne-am ţinut doar de mâna, ne-am
rugat fierbinte si am asteptat.
Începuse de cu dimineaţa, de când baieţelul nepotului meu,
Andrei, a mâncat si s-a jucat într-un restaurant fast-food. Deodata
a cazut si s-a lovit la cap. A plâns o vreme, însa nimeni nu s-a
îngrijorat prea tare, si, în cele din urma, s-a ridicat. Apoi a cerut sa
mearga la culcare.
Ceea ce nu stiau parinţii lui este ca, atunci când a cazut, Andrei
s-a lovit foarte tare chiar în spatele urechii, iar creierul sau a început
sa se inflameze. În seara aceea, o echipa de salvare l-a dus pe Andrei
la spital, unde medicii cu masti si halate albe si-au dat toata silinţa
sa-i salveze viaţa, în sala aceea cu instrumente inoxidabile, lanterne
si aparate zgomotoase. Soţia mea si eu ne-am grabit sa ajungem la
spital si ceea ce am vazut ne-a facut sa plângem. Scumpul nostru
Andrei era pe moarte. De aceea nici nu am dormit, nici nu am
mâncat în noaptea aceea, doar ne-am ţinut de mâna si ne-am rugat
pentru medicii si asistentele care îl îngrijeau pe Andrei. Bunica,
Saptamâna de Rugaciune – Prelegeri 2004 82
unchii si matusile lui Andrei au venit de departe, ca sa ni se alature.
Stateam si asteptam. Baieţelul a fost dus de mai multe ori în sala de
operaţie.
O data cu zorii zilei, am primit si prima veste încurajatoare, iar
Andrei a trait.
Astazi, Andrei este un baieţel isteţ si pus pe sotii, caruia îi place
sa faca glume caraghioase si sa participe la activitaţile din „Clubul
Aventurierilor”. S-ar putea sa se întrebe de ce, ori de câte ori ne
revedem, soţia mea si eu îl îmbraţisam atât de strâns. El nu-si
aminteste de noaptea aceea, însa noi, da. Poate ca, în felul acesta,
încercam sa strângem toata suferinţa prin care a trecut în lunile de
dupa accident. Poate ca ne place felul cum face el glume si cum
participa la activitaţile din club. Poate ca suntem doar recunoscatori
ca Dumnezeu ne-a ascultat rugaciunile.
A fi membrul unei familii nu înseamna a avea mereu parte de
distracţie si de jocuri. Uneori, sunt lacrimi. Însa tocmai de aceea a
creat Dumnezeu familii pe pamânt. Știa ca vor fi momente de tristeţe,
de teama si de spaima. El i-a unit pe tatici si mamici, pe unchi si
matusi, pe veri si bunici, ca sa ne ajute sa facem faţa nesiguranţelor
pe care le simţim, fiindca traim într-o lume pacatoasa.
Daca îl întrebi pe Andrei ce este o familie, probabil ca va spune:
„Sunt cei care au grija de mine acolo unde locuiesc”. Și Andrei
face parte din marea familie a bisericii, care este alcatuita din oameni
doritori sa se încurajeze unul pe celalalt în timpul nopţilor întunecate
si furtunoase. Cândva, Andrei va înţelege ca, în familiile iubitoare,
plânsul se împleteste adesea cu râsul.
Aplicaţie
Rugaţi-l pe un membru mai mare din familie sa va duca într-o
vizita la spital. Mergeţi la secţia de copii si oferiţi câteva daruri sau
jucarii baieţilor si fetelor care trebuie sa stea acolo. Spuneţi-le ca
va veţi ruga pentru ei. Amintiţi-le ca fac parte dintr-o familie mare
– familia lui Dumnezeu.
Povestiri si activitaţi pentru copii 83
Întrebari pentru dezbatere:
1. A plâns vreodata Domnul Isus pentru familia Sa de pe pamânt?
Care erau motivele lacrimilor Sale?
2. Aţi avut vreodata vreo ruda care s-a internat în spital? Ce va
amintiţi despre vizitele pe care i le-aţi facut?
3. Cum va simţiţi atunci când cineva drag sufera?
Activitate
Cautaţi în ziar articole despre copii bolnavi sau raniţi. Scrieţi o
scrisoare de încurajare pentru unul dintre ei si rugaţi pe cineva din
familie sa trimita scrisoarea la spitalul unde este internat.
Saptamâna de Rugaciune – Prelegeri 2004 84
Joi
Darul bucuriei
Nestemate de neuitat
Îi va apuca veselia si bucuria, iar durerea si gemetele vor fugi.
(Isaia 51,11)
Materiale ajutatoare
Pregatiţi câteva imagini – unele în care sunt înfaţisate evenimente
triste (înmormântare, boala, violenţa etc.), iar altele care sa reprezinte
evenimente fericite (nunta, picnic, joaca, tabara, sarbatori etc.).
Întrebaţi: „Este acesta un eveniment trist sau unul vesel? De ce?”
Povestire
Pe când eram doar un baieţel, îmi doream mai mult decât orice
pe lume un trenuleţ electric, marca „Lionel”. De câte ori intram în
magazinul meu preferat de jucarii, ma duceam direct la raionul
unde erau expuse trenuleţele si priveam locomotiva neagra, care
tragea pe sinele argintii vagoanele frumos colorate. Era fantastic!
Într-o zi de decembrie, l-am luat pe tata de mâna si l-am dus la
raionul acela.
– Ia uite, am spus eu. Asta îmi doresc de Craciun!
Tata a admirat trenuleţul cel mândru si a ascultat zgomotul pe
care îl facea în mers. Apoi s-a aplecat si a citit preţul afisat în colţul
masuţei. L-am auzit fluierând usor în timp ce se îndeparta de locul
acela.
În noaptea de Ajun nu am dormit prea bine. Ma tot gândeam la
trenuleţul „Lionel” si la colecţia lui super de vagoane de marfa si
de calatori, la vagonul cu carbuni si la vagonul-restaurant cel rosu.
Speram sa primesc întregul set, cu tot cu tunel.
Dimineaţa de Craciun a înflorit stralucitoare si rece. Asa cum
ma instruise tata, am asteptat în camera pâna când m-a chemat.
Cum i-am auzit glasul, am si fugit pe scari. Acolo, sub pomul stralucitor,
se afla o locomotiva mare si neagra, tragându-si vagoanele pe
sinele argintii.
Povestiri si activitaţi pentru copii 85
– Uraaa! Am strigat eu alergând pe covor si cazând în genunchi
lânga noua mea jucarie.
Însa, când am examinat locomotiva, am observat ca nu era la fel
de frumoasa ca aceea pe care o vazusem în magazin. Nici vagoanele
nu erau la fel de colorate. Iar restaurantul nu avea tot ce era la
trenuleţul din magazin. Atunci mi-am dat seama. Acesta nu era un
„Lionel”.
Tata s-a asezat si el lânga sine.
– Îţi place, Charlie? m-a întrebat el. Nu este cel pe care ţi l-ai
dorit, pentru ca trenuleţele „Lionel” sunt scumpe. Tu si sora ta
sunteţi în scoala, iar cei doi fraţi ai vostri la facultate, asa ca nu
prea avem bani. Totusi, cred ca îţi va placea sa te joci si cu acesta.
Vezi? Are chiar si niste busteni de plastic pe marfar!
Eram dezamagit. Foarte dezamagit. Însa dupa aceea m-am gândit
la ce îmi spusese tata. Desi trenuleţul acesta nu era cel pe care
mi-l dorisem, era tot ce ne puteam permite. Tata mi-a oferit tot ce
a putut, date fiind împrejurarile. Știam ca, pentru a-mi darui mie
trenuleţul, renunţase la ceva ce si-ar fi dorit el. Se sacrificase pentru
mine, pentru ca ma iubea.
M-am întors si l-am privit pe tata care astepta zâmbind.
– Este minunat, i-am spus eu. Este cel mai bun trenuleţ din toata
Dostları ilə paylaş: |