mă sileşte a mă apropia cătră covîrşirea bunătăţii şi milostivirii cei mult şi întru destul arătate obştimii de la înălţimea ta cu această prea puţină roadă a minţii mele cei slabi şi ticăloase, pre ceea ce a o afierotisi, căutînd loc întru toate asămănările vrednicilor, nu am aflat mai odihnit şi mai liniştit loc decît pre razele cele luminătoare prin strălucire întru toate covîrşirile vredniciilor ale îmbunătăţirii şi milostivirii cei îndurate a înălţimii tale, după adeverinţa cea dintru întîi a afierotisirii, precum un métodos al măcar căriia învăţături mai cu cuviinţă şi mai cu alegere nu este a-l afierotisi altiia feţe fără decît apărătoriului şi întăritoriului de osebirile învăţăturilor prin care înălţimea ta cu ştiut şi luminat dovod te slăveşti prea ales întru vrednicie apărători şi întăritori învăţăturilor celor adevărate şi drept măritoare. (Eustatievici)
