“Diacul: Aşadar noi vorbim şi am vorbit până acum rău?
Dascalul: Deacă vom socoti limba noastră românească cum să vorbeşte de obşte şi nu vom pune alt scopos al voroavei fără numa ca să ne slujască spre înţelesul unui cu altul, atunci cu adevărat că am vorbit bine după vorba obicinuită.” (Budai-Deleanu)
“Dar, luând aminte, de altă parte, că, aflându-ne în vreo soţietate aleasă unde thema voroavei este asupra osăbite meşterii sau pentru vreo ştiinţă, ba unde trebuie câte o dată cu voroavă bine tocmită a face cuvânt înainte unor persoane de frunte, iar materia de care grăim nu este de lucruri obicinuite în vorba cea de toate dzilele, atunci, de bună samă, nu putem vorbi cum vorbeşte Oprea cu Bucur în pădure, ci ne caută a pune toată silinţa ca voroava noastră să fie aşa dreasă şi rînduită, ca din period în period şi din cuvânt în cuvânt să aibă nu numa legătura firească, ci şi măsura după care s-au aşezat graiul omenesc.” (Budai-Deleanu)
