“Şcoala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească
“Şcoala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească
băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă”
Albert Einstein
“Cel care este preocupat să ofere ajutor celui de sub el nu va avea timp să-l invidieze pe cel aflat deasupra lui.”
Henrietta Mears
peste 65% din rezultatele proaste ale unei organizaţii provin din relaţiile încordate dintre angajaţi, nu din lipsa de abilitaţi sau motivaţie a angajaţilor;
peste 65% din rezultatele proaste ale unei organizaţii provin din relaţiile încordate dintre angajaţi, nu din lipsa de abilitaţi sau motivaţie a angajaţilor;
până la 30% din timpul unui manager este consumat cu rezolvarea unui conflict ;
42% din timp este cheltuit pe ajungerea la acorduri în situaţiile conflictuale;
deciziile luate în timpul unui conflict sunt întotdeauna inferioare deciziilor luate în cadrul cooperării;
cel puţin 50% dintre toate plecările personalului au la bază un conflict cronic nerezolvat.
Să se definească conflictul și sursele acestuia;
Să se definească conflictul și sursele acestuia;
să se actualizeze principalele tipuri de conflict;
Să se identifice stările conflictuale în organizație ;
să se identifice strategii de abordare a conflictelor și căi de rezolvare a situațiilor conflictuale;
Să se gestioneze situațiile de caz propuse.
Activitate de brainstorming.
Activitate de brainstorming.
Punctul de vedere pozitiv
Punctul de vedere pozitiv
Conflictul are efecte pozitive
Soluţionare constructivă a problemei
Stimulează schimbarea
Punctul de vedere negativ
Conflictul este o stare anormală, deci negativă
Epuizează resursele
Apar resentimente, tensiune şi anxietate
Punctul de vedere echilibrat
« Conflictul este sămânţa din care răsare şi apoi creşte progresul »
Activitate în grup.( 5 min)
Activitate în grup.( 5 min)
Contrapunerea răspunsurilor.
În plan organizațional sunt factori obiectivi(care sunt în afara controlului membrilor și structurii organizaționale respective) și factori subiectivi( care derivă din modul în care acționează și se raportează membrii organizației la diferitele aspecte ale vieții de organizație).
În plan organizațional sunt factori obiectivi(care sunt în afara controlului membrilor și structurii organizaționale respective) și factori subiectivi( care derivă din modul în care acționează și se raportează membrii organizației la diferitele aspecte ale vieții de organizație).
Dintre factori obiectivi amintim:
- insuficiența resurselor gestionate de organizație;
Acțiuni negative sau ostile din partea unei structuri externe(grupuri,instituții sociale)ș.a.
Factorii subiectivi
Factorii subiectivi
Stilul de conducere inadecvat structurii organizaționale;
Cunoaștere,interpretare greșită a unor aspecte ale realității;
Lipsa abilităților de comunicare deschisă,onestă și eficientă;
Instalarea unui climat psihosocial tensionat;
Delimitarea vagă,incompletă a scopurilor,atribuțiilor și responsabilităților;
Atitudini partizane la nivelul sistemului de conducere și control;
Stimularea unor competiții neloiale.
Incompatibilitatea de ordin temperamental,caracterial sau aptitudinal;
Incompatibilitatea de ordin temperamental,caracterial sau aptitudinal;
Disfuncționalități organizatorice;
Neconcordanța în interese;
Incompatibilități în planul valorilor și convingerilor ideologice,politice,morale;
Probleme personale , necazuri , nemulțumiri ,insatisfacții,frustrări pe care individul le trăiește în afara organizației și care își pun amprenta asupra gândirii și comportamentului său.
Probleme personale , necazuri , nemulțumiri ,insatisfacții,frustrări pe care individul le trăiește în afara organizației și care își pun amprenta asupra gândirii și comportamentului său.
Decizii prost pregătite și ineficient realizate de către managerii insuficient pregătiți;
Decizii prost pregătite și ineficient realizate de către managerii insuficient pregătiți;
Îngrădirea membrilor care se detașează prin viziune largă,abilități de a aborda situații critice;
Lipsa motivației unor membri ai echipei manageriale;
Incompatibilitatea propunerilor pentru soluționarea unei probleme;
Susceptibilitatea unui manager cu privire la eforturile unui coleg;
Rețineri în ceea ce privește accesul unui alt manager la anumite informații;
Lipsa de comunicare,refuzul de asumare a responsabilităților.
Un generator de conflictreprezintă o circumstanţă care măreşte şansele unui conflict interpersonal sau în grup. Atâta vreme cât generatorul de conflict stimulează aparent conflictul constructiv, îi poate fi permis să continue. Însă atunci când simptomul conflictului distructiv devine vizibil, trebuie luate măsuri pentru mutarea sau corectarea acestui generator. Printre generatorii de conflict reţinem:
Un generator de conflictreprezintă o circumstanţă care măreşte şansele unui conflict interpersonal sau în grup. Atâta vreme cât generatorul de conflict stimulează aparent conflictul constructiv, îi poate fi permis să continue. Însă atunci când simptomul conflictului distructiv devine vizibil, trebuie luate măsuri pentru mutarea sau corectarea acestui generator. Printre generatorii de conflict reţinem:
•Legislaţia ambiguă sau suprapusă
•Competiţia pentru resursele limitate
•Întreruperea comunicării
•Presiunea timpului
•Standarde nerezonabile, reguli, situaţii politice
•Crize de personalitate
•Diferenţieri de statut
•Percepţii diferite
Disconfortul ;
Disconfortul ;
Incidentul;
Neînțelegerea;
Tensiunea;
Criza.
Disconfortul – o senzație intuitivă conform căreia,ceva nu este în ordine,chiar dacă nu se poate spune ceva anume. Este un moment în care profesorul poate să găsească o cale de acțiune pentru prevenirea conflictului.
Disconfortul – o senzație intuitivă conform căreia,ceva nu este în ordine,chiar dacă nu se poate spune ceva anume. Este un moment în care profesorul poate să găsească o cale de acțiune pentru prevenirea conflictului.
Incidentul presupune petrecerea unor fapte mărunte,de exemplu,un schimb de replici care întristează sau irită,dar nu au persistență și se uită într-o perioadă scurtă de timp.
Incidentul presupune petrecerea unor fapte mărunte,de exemplu,un schimb de replici care întristează sau irită,dar nu au persistență și se uită într-o perioadă scurtă de timp.
Neînțelegerea poate fi generată de o comunicare defectuoasă.Atunci când se trag concluzii eronate înseamnă că și-au făcut loc prejudecățile,minciuna,agresivitatea.
Tensiunea se instalează în momentul în care percepția acțiunii unei persoane este distorsionată.Atitudinile negative și ideile fixe prezente de ambele părți devin o sursă permanentă de teamă,de frică.
Tensiunea se instalează în momentul în care percepția acțiunii unei persoane este distorsionată.Atitudinile negative și ideile fixe prezente de ambele părți devin o sursă permanentă de teamă,de frică.
Criza este manifestarea cea mai evidentă a conflictului.Este momentul în care se întrerupe o relație și apar diferite manifestări de violență verbală și fizică.
Conflictul latent(etapa de apariție);
Conflictul latent(etapa de apariție);
Conflictul perceput(când cei implicați recunosc existența conflictului);
Conflictul simțit(când cei implicați resimt stările de tensiune,de supărare,de frustare);
Conflictul manifestat(când indivizii încep să se manifeste prin comportament;)
Conflict final(când problema s-a rezolvat sau a fost amânată).
1. Conflictul înseamnă interacţiune şi dialog.
1. Conflictul înseamnă interacţiune şi dialog.
2. Conflictele sunt necesare pentru dezvoltarea şi maturizarea copiilor ca
personalităţi complexe şi autonome.
3. Cunoaşterea de sine reprezintă o condiţie a rezolvării conflictelor.
4. Orice conflict poate fi o oportunitate pentru recunoaşterea şi înţelegerea
reciprocă a nevoilor şi dorinţelor, pentru păstrarea sau întărirea unor relaţii.
5. Soluţionarea conflictelor este posibilă prin interacţiune pozitivă.
6. Sunt necesare anumite competenţe pentru ca un conflict să fie tranformat
într-o experienţă de maturizare şi dezvoltare.
7. Competenţele specifice necesare în acest sens pot fi învăţate.
8. Conflictele pot fi rezolvate într-o manieră care nu încalcă drepturile
b. Din punct de vedere al subiecţilor aflaţi în conflict
-Conflict intrinsec individului
-Conflict interpersonal
-Conflict între indivizi și grupuri
-Conflict între grupuri
c. Din punct de vedere al conţinutului lor
-Conflictele esenţiale ( de substanţă)
-Conflictele afective
d. În funcţie de durata și modul de evoluţie
-Conflictul spontan
-Conflictul acut
-Conflictul cronic
e. Din punctul de vedere al actorilor implicaţi
-Conflictele între elevi
-Conflictele profesor- elev
-Conflictele profesori-părinţi
-Conflicte între profesori
Conflictele între elevi sunt determinate de atmosfera competitivă(elevii sunt obişnuiţi să lucreze individual, le lipseşte deprinderea de a lucra în echipă, încrederea în ceilalţi, dacă nu obţin triumful asupra celorlalţi ,îşi pierd stima de sine), atmosfera de intoleranță (lipseşte sprijinul între colegi, apar resentimente faţă de capacităţile și realizările celorlalţi, neîncrederea, lipsa prieteniei, singurătatea și izolarea), comunicare slabă (elevii nu ştiu să asculte și să comunice, să-și exprime nevoile și dorinţele, nu înţeleg sau înţeleg greşit intenţiile, sentimentele, nevoile și acţiunile celorlalţi), exprimarea nepotrivită a emoţiilor (elevii nu ştiu să-și exprime supărarea sau nemulţumirea într-un mod neagresiv, își suprimă emoţiile), absența priceperilor de rezolvare a conflictelor (sunt utilizate modalităţi violente mai degrabă decât modalităţi creative), utilizarea greşită a puterii de către profesor (profesorul utilizează reguli inflexibile, autoritate exacerbată, atmosfera de teamă și neînţelegere). Acest tip de conflict poate fi aplanat prin cooperare elev-elev, elev-clasă, elev-profesor, comunicare, toleranță, expresie emoţională pozitivă.
Conflictele între elevi sunt determinate de atmosfera competitivă(elevii sunt obişnuiţi să lucreze individual, le lipseşte deprinderea de a lucra în echipă, încrederea în ceilalţi, dacă nu obţin triumful asupra celorlalţi ,îşi pierd stima de sine), atmosfera de intoleranță (lipseşte sprijinul între colegi, apar resentimente faţă de capacităţile și realizările celorlalţi, neîncrederea, lipsa prieteniei, singurătatea și izolarea), comunicare slabă (elevii nu ştiu să asculte și să comunice, să-și exprime nevoile și dorinţele, nu înţeleg sau înţeleg greşit intenţiile, sentimentele, nevoile și acţiunile celorlalţi), exprimarea nepotrivită a emoţiilor (elevii nu ştiu să-și exprime supărarea sau nemulţumirea într-un mod neagresiv, își suprimă emoţiile), absența priceperilor de rezolvare a conflictelor (sunt utilizate modalităţi violente mai degrabă decât modalităţi creative), utilizarea greşită a puterii de către profesor (profesorul utilizează reguli inflexibile, autoritate exacerbată, atmosfera de teamă și neînţelegere). Acest tip de conflict poate fi aplanat prin cooperare elev-elev, elev-clasă, elev-profesor, comunicare, toleranță, expresie emoţională pozitivă.
Conflictele profesor-elev pot fi evitate printr-o comunicare eficientă completă, prin luarea deciziilor în mod democratic, prin deprinderea elevilor de a-și exprima emoţiile în mod constructiv. Trebuie să se țină seama de interesele, dorinţele, trebuinţele elevilor în stabilirea regulilor, sancţiunilor și să nu se manifeste autoritarism din partea cadrelor didactice.
Conflictele profesor-elev pot fi evitate printr-o comunicare eficientă completă, prin luarea deciziilor în mod democratic, prin deprinderea elevilor de a-și exprima emoţiile în mod constructiv. Trebuie să se țină seama de interesele, dorinţele, trebuinţele elevilor în stabilirea regulilor, sancţiunilor și să nu se manifeste autoritarism din partea cadrelor didactice.
Conflictele profesori-părinţi sunt determinate de comunicarea defectuoasă datorită neînţelegerilor,numărului mic de contacte, conflicte de valori, lupta pentru putere(prejudecaţi ale părinţilor bazate pe experienţele anterioare,neînţelegerea rolului părinţilor sau profesorilor în educaţia copiilor). Soluţionarea acestui tip de conflict se poate realiza prin: informarea periodică a părinţilor în legătură cu realizarea obiectivelor educaţionale, cu performanțele şcolare ale copilului;
contacte mai dese în care li se solicită părinţilor sugestii și opinii;
comunicare completă,clară,pe înţelesul părinţilor a unor aspecte referitoare la procesul educaţional.
Conflictele între profesori pot fi personale sau profesionale şi pot fi aplanate prin contacte cât mai dese cu managerii instituţiei şcolare, prin aprecieri în cazul unor activităţi reuşite, prin manifestarea cooperării și toleranței față de idei diferite.
Citeşte aserţiunile de mai jos. Apoi gândeşte-te bine. Dacă ai acest comportament frecvent, pune cifra 3 în dreptul propoziţiei. Dacă numai uneori, pune 2 , dacă este rar pune 1 şi deloc - 0. Când se iveşte un conflict în clasa de elevi, eu…
Citeşte aserţiunile de mai jos. Apoi gândeşte-te bine. Dacă ai acest comportament frecvent, pune cifra 3 în dreptul propoziţiei. Dacă numai uneori, pune 2 , dacă este rar pune 1 şi deloc - 0. Când se iveşte un conflict în clasa de elevi, eu…
Spun copiilor să se potolească.
Încerc să fac pe fiecare să se simtă uşurat.
Ajut copiii să înţeleagă fiecare punctul de vedere al celuilalt.
Separ copiii şi îi ţin departe unii de alţii.
Las directorul să rezolve problemele.
Decid (stabilesc) cine a început.
Încerc să aflu care este problema reală.
Încerc să ajung la un compromis.
O iau în glumă.
Le spun să nu mai facă atâta zgomot pentru nimic.
Pun copiii să se scuze.
12. Încurajez copiii să găsească soluţii alternative.
12. Încurajez copiii să găsească soluţii alternative.
13. Ajut copiii să decidă cum să continue.
14. Încerc să le distrag atenţia de la conflict.
15. Atâta vreme cât nimeni nu este rănit, îi las să continue.
16. Voi trimite copiii la director.
17. Le prezint copiilor nişte alternative din care să aleagă.
18. Ajut pe fiecare să se simtă mai confortabil.
19. Fac să fie toţi ocupaţi, punându-i să facă altceva.
20. Le spun copiilor să rezolve problema lor după ore, în timpul liber.
I 1 ,6,11,16; II 2,7,12,17; III 3,8,13,18;IV 4,9,14,19;V 5,10,15,20.
I 1 ,6,11,16; II 2,7,12,17; III 3,8,13,18;IV 4,9,14,19;V 5,10,15,20.
Se face totalul de puncte pe fiecare coloană. Însumând punctajul pe verticală se constată ce tip de abordare personală predominantă este caracteristică fiecărui cadru didactic. Fiecare coloană reflectă un anumit mod de rezolvare, o anumită abordare a rezolvării conflictelor, după cum urmează:
I. Abordarea implicării, caracterizează cadrul didactic care încearcă să fie cinstit şi corect faţă de copii, conştientizând că aceştia au nevoie de o orientare fermă în învăţare pentru a înţelege ce este acceptabil şi ce nu în comportamentul lor;
II. Abordarea rezolvării de probleme, se concentrează pe identificarea problemei care a generat conflictul, prin dramatizarea de grup a unei situaţii prin care cadrul didactic şi elevii să poată rezolva împreună problema apărută. Acest proces va produce idei creative şi interrelaţii mai puternice.
4 III. Abordarea de tip compromis, vizează ascultarea ambelor părţi, cadrul didactic ascultând elevii şi ajutându-i să se asculte reciproc şi să cedeze fiecare câte puţin din ceea ce îşi doreşte. Mai bine mai puţin decât nimic!...
4 III. Abordarea de tip compromis, vizează ascultarea ambelor părţi, cadrul didactic ascultând elevii şi ajutându-i să se asculte reciproc şi să cedeze fiecare câte puţin din ceea ce îşi doreşte. Mai bine mai puţin decât nimic!...
IV. Abordarea de tip neimplicare, caracterizează cadrul didactic care consideră că majoritatea conflictelor pe care le au copiii sunt neimportante, de aceea preferă redirecţionarea atenţiei spre alte aspecte.
V. Abordarea de tip ignorare, presupune stabilirea limitelor încă de la începutul situaţiei sau a secvenţei educaţionale şi asigurarea ulterioară a independenţei elevilor, pentru a se descurca singuri, deoarece „este bine pentru ei şi au nevoie să înveţe din consecinţele faptelor lor”.
Conflictele între profesori şi părinţi Principalele cauze ale acestor conflicte sunt : ?????????????
Conflictele între profesori şi părinţi Principalele cauze ale acestor conflicte sunt : ?????????????
ACTIVITATE ÎN GRUP
Comunicarea defectuoasă datorită neînţelegerilor sau numărului mic de contacte pe parcursul unui an şcolar.
Comunicarea defectuoasă datorită neînţelegerilor sau numărului mic de contacte pe parcursul unui an şcolar.
Conflictul de valori şi lupta pentru putere - părinţii au prejudecăţi bazate pe experienţele lor anterioare sau nu le este clar care este rolul profesorilor în viaţa copiilor.
-prin diminuarea posibilităţilor apariţiei unor conflicte ireconciliabile presupune : - Informarea periodică, în scris sau verbală a părinţiilor în legătură cu realizarea obiectivelor educaţionale, cu reliefarea progreselor înregistrate de copilul lor.
-prin diminuarea posibilităţilor apariţiei unor conflicte ireconciliabile presupune : - Informarea periodică, în scris sau verbală a părinţiilor în legătură cu realizarea obiectivelor educaţionale, cu reliefarea progreselor înregistrate de copilul lor.
- Creşterea numărului de contacte în care solicitaţi părinţilor sugestii şi opinii pe care arătaţi că le primiţi cu plăcere.
- Acomodarea cu ideile diferite ale părinţilor despre desfăşurarea procesului de învăţământ şi explicarea,pe înţelesul lor, a demersului educaţional care a generat diferenţele de opinii.
Îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi profesori presupune între altele :
Îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi profesori presupune între altele :
Îmbunătăţirea comunicării, creşterea cooperării şi toleranţă faţă de ideile diferite ale altor persoane.
Oferirea de soluţii concrete profesorilor în privinţa modului în care aţi lucrat cu unii elevi dificili din clasele la care predaţi şi dumneavoastră sau la care îi observaţi pe colegi.
Când apar aceste probleme în aceste clase, încurajaţi-i pe ceilalţi profesori să se focalizeze asupra problemei şi nu asupra elevilor implicaţi.
Șansele de soluționare a unui conflict sporesc,dacă atenția cade asupra problemei și nu a persoanelor implicate.
Șansele de soluționare a unui conflict sporesc,dacă atenția cade asupra problemei și nu a persoanelor implicate.
Evitarea ,abandonul,amânarea sau ignorarea conflictului (una dintre părțile implicate nu recunoaște prezența conflictului și se retrage din teamă de consecințele pe care le-ar avea.De multe ori,retragerea este realizată cu intenția de a-l face pe celălalt să se retragă.O asemenea procedură poate duce la alimentația tensiunii și conflictul ar putea izbucni mai puternic,de-aceea profesorul trebuie să fie în alertă și să intervină pentru păstrarea relațiilor de armonie).
Evitarea ,abandonul,amânarea sau ignorarea conflictului (una dintre părțile implicate nu recunoaște prezența conflictului și se retrage din teamă de consecințele pe care le-ar avea.De multe ori,retragerea este realizată cu intenția de a-l face pe celălalt să se retragă.O asemenea procedură poate duce la alimentația tensiunii și conflictul ar putea izbucni mai puternic,de-aceea profesorul trebuie să fie în alertă și să intervină pentru păstrarea relațiilor de armonie).
Ajustarea sau reprimarea presupune refuzul părților de a lua act de existența unui conflict pentru păstrarea relațiilor de armonie . Reprimarea poate fi potrivită când există un dezacord,dar atunci când se păstrează tăcerea , cealaltă parte nu știe ce gândești.
Ajustarea sau reprimarea presupune refuzul părților de a lua act de existența unui conflict pentru păstrarea relațiilor de armonie . Reprimarea poate fi potrivită când există un dezacord,dar atunci când se păstrează tăcerea , cealaltă parte nu știe ce gândești.
Câștigător-învins-modalitate de abordare a unui conflict ca urmare a puterii unui sistem ierarhic care poate lua decizie de soluționare doar în favoarea unei părți,cealaltă fiind complet nesatisfăcută.O asemenea strategie este considerată un eșec,deoarece persoana care a pierdut are sentimentul frustrării,poate deveni necooperantă sau sursă a unor viitoare conflicte.De exemplu,2 elevi se încaieră,se lovesc,își rup hainele.Deși unul a inițiat conflictul,nu poate fi doar el vinovat,deoarece o criză nu izbucnește din senin.Între cei doi au existat tensiuni mai vechi,pe care profesorul trebuie să le analizeze.Dacă scade nota la purtare numai celui care a făcut primul act agresiv,profesorul comite o eroare de management al conflictului.
Câștigător-învins-modalitate de abordare a unui conflict ca urmare a puterii unui sistem ierarhic care poate lua decizie de soluționare doar în favoarea unei părți,cealaltă fiind complet nesatisfăcută.O asemenea strategie este considerată un eșec,deoarece persoana care a pierdut are sentimentul frustrării,poate deveni necooperantă sau sursă a unor viitoare conflicte.De exemplu,2 elevi se încaieră,se lovesc,își rup hainele.Deși unul a inițiat conflictul,nu poate fi doar el vinovat,deoarece o criză nu izbucnește din senin.Între cei doi au existat tensiuni mai vechi,pe care profesorul trebuie să le analizeze.Dacă scade nota la purtare numai celui care a făcut primul act agresiv,profesorul comite o eroare de management al conflictului.
Câștig – câștig este o strategie în care o parte implicată ia în considerare nu numai ce dorește ea,ci și dorințele celeilalte părți.Aceasta înseamnă o altă abordare mentală,conform căreia,dacă o persoană câștigă,nu înseamnă ca să piardă cealaltă,astfel ambele părți au de câștigat dacă se avansează unele idei de soluționare cum ar fi cooperarea,lucrul cu parteneri și nu ca adversari.
Câștig – câștig este o strategie în care o parte implicată ia în considerare nu numai ce dorește ea,ci și dorințele celeilalte părți.Aceasta înseamnă o altă abordare mentală,conform căreia,dacă o persoană câștigă,nu înseamnă ca să piardă cealaltă,astfel ambele părți au de câștigat dacă se avansează unele idei de soluționare cum ar fi cooperarea,lucrul cu parteneri și nu ca adversari.
Compromisul reprezintă o modalitate de depășire a unei stări conflictuale,atunci când ambele părți nu pot să obțină integral ceea ce doresc,conducând la soluția câștig-câștig,adică mulțumirea ambelor părți.Compromisul presupune un dezacord minor și poate prezenta și el dezavantajul că una dintre părți își poate supraevalua poziția,considerându-se generoasă,situație care poate alimenta ,în timp,tensiunea,mai ales că,deși a acceptat,consideră că a fost dezavantajat.
Compromisul reprezintă o modalitate de depășire a unei stări conflictuale,atunci când ambele părți nu pot să obțină integral ceea ce doresc,conducând la soluția câștig-câștig,adică mulțumirea ambelor părți.Compromisul presupune un dezacord minor și poate prezenta și el dezavantajul că una dintre părți își poate supraevalua poziția,considerându-se generoasă,situație care poate alimenta ,în timp,tensiunea,mai ales că,deși a acceptat,consideră că a fost dezavantajat.
Fiecare grup elaborează un set de reguli de care trebuie să se ghideze în soluționarea conflictelor.
Fiecare grup elaborează un set de reguli de care trebuie să se ghideze în soluționarea conflictelor.
Fiecare parte să-și exprime poziția și să formuleze o soluție;
Fiecare parte să-și exprime poziția și să formuleze o soluție;
Să se identifice interese și scopuri comune;
Să se evidențieze motivele care fac posibilă apropierea dintre părțile implicate;
Să dea managerul sugestii de soluționare a conflictului;
Să se adopte o soluție și managerul să urmărească punerea ei în practică;
Să se lămurească dacă părțile doresc să aplice soluția,chiar dacă nu sunt în totalitate de acord cu aceasta;
Sancționarea celor care o încalcă.
Activitate în grup.
Activitate în grup.
NEGOCIEREA
NEGOCIEREA
MEDIEREA
ARBITRAJUL
?????????????????????????????
?????????????????????????????
este modalitatea prin care părțile implicate într-un conflict discută și încearcă să ajungă la o soluție acceptată de ambele părți,fără intervenția unei a treia;o interacțiune între grupuri sau persoane cu interese și obiective inițial diferite,care vizează obținerea unei înțelegeri și luarea unei decizii comune prin confruntarea directă.
este modalitatea prin care părțile implicate într-un conflict discută și încearcă să ajungă la o soluție acceptată de ambele părți,fără intervenția unei a treia;o interacțiune între grupuri sau persoane cu interese și obiective inițial diferite,care vizează obținerea unei înțelegeri și luarea unei decizii comune prin confruntarea directă.
Reprezintă modalitatea de rezolvare a unui conflict cu ajutorul unei persoane neutre care încurajează părțile să discute și să ajungă la o soluție.
Reprezintă modalitatea de rezolvare a unui conflict cu ajutorul unei persoane neutre care încurajează părțile să discute și să ajungă la o soluție.
este o modalitate de mediere în care persoana neimplicată în conflict decide soluția.
este o modalitate de mediere în care persoana neimplicată în conflict decide soluția.
Arbitrul trebiue să respecte unele reguli:
1.Să asculte cu atenție ambele părți separat sau în același timp și să nu ascundă nimic din ce s-a spus;
2.Să-i convingă pe adversari să se asculte între ei;
3.Să evidențieze momentul în care a intervenit neînțelegerea fără a socoti vinovat pe cineva;
4.Să pună întrebări pentru a afla motivele care au cauzat conflictul;
5.Să ceară oponenților să propună soluții acceptabile p/u părți;
6.Să hotărască dacă soluțiile propuse sunt acceptabile pentru ambele părți;
7.Să aleagă soluția care reduce conflictul;
8.Să urmărească aplicarea soluției și să intervină dacă nu dă rezultate.
Managementul conflictelor este un element esențial al unui management de calitate,atât la nivelul unui grup,al unei organizații,cât și la nivelu social și cultural.
Managementul conflictelor este un element esențial al unui management de calitate,atât la nivelul unui grup,al unei organizații,cât și la nivelu social și cultural.
Există o diversitate de reguli de comportament,care ,dacă ar fi cunoscute și respectate,ar conduce la prevenirea și soluționarea conflictelor.Una dintre ele ar fi capacitatea de a ne exprima sentimentele și părerile într-un mod clar,ușor de înțeles.Răspunsurile trebuie să fie însoțite de explicații,fie că sunt pozitive sau negative.Trebuie să fie comunicate așteptările pe care profesorul/managerul le are de la elevi/subalterni și să le argumenteze.
Modul de adresare politicos,tonul calm,adresarea de rugăminți,nu transmiterea unor ordine trebuie să reprezinte însușiri ale fiecărui profesor/manager.
În pedagogie au fost identificate și ”tehnici senzoriale”:
În pedagogie au fost identificate și ”tehnici senzoriale”:
Ascultarea(un bun ascultător nu reacționează la unele cuvinte);
Privirea (să se păstreze contactul vizual,privirea să fie blândă),vocea (tonul ridicat,strident,ironiccrește tensiunea), atingerea(unele persoane nu suportă atingerea,altele o agreează,copilul poate fi atins pe umăr).
Au fost identificate și ”tehnici de mișcare”:ținuta corpului comunică ceva(în formă de C exprimă plictiseala,în formă de 1 rigiditate,în formă de S relaxare și încredere),echilibrul (persoanele care se simt amenințate stau pe scaun,la distanță,pe călcâie),ritmul(dacă este prea rapid,ascunde ceva).
