Secţia comercială, maritimă şi fluvială

5. Acţiune în contencios administrativ. Contestaţie decizie organ fiscal în referire la obligaţia de plată accize de către agentul economic producător.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată:

Reclamanta S.C. „F.B.A. A.I.P.” S.R.L. Jilava a chemat în judecată la data de 29.10.2004 pe pârâta D.G.F.P. Tulcea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 57 din 1.10.2004, cu consecinţa anulării procesului-verbal de control nr. 2160 din 22.07.2003 întocmit de G.F. Tulcea, prin care s-a stabilit obligaţia plăţii la buget a sumei de 844.249.486 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei se arată că greşit pârâta nu a reţinut nimic din justificările reclamantei, interpretând superficial explicaţiile menţionate în ordinele de plată a sumelor, ce totalizează 500 milioane lei, întrucât nu a făcut menţiunea expresă a plăţii accizelor, situaţie în care nu poate beneficia de prevederile art. 10 alin. 5 din O.U.G. nr. 158/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 1092/16.06.2005 Tribunalul Tulcea a admis contestaţia formulată de contestatoarea S.C. „F.B.A. A.I.P.” S.R.L. Tulcea împotriva D.G.F.P. Tulcea şi a dispus anularea Deciziei nr. 57 din 1.10.2004 emisă de D.G.F.P. Tulcea ca nelegală şi netemeinică, obligând intimata la plata sumei de 21.102.400 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatoarei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că situaţia reţinută de organul de control şi din care rezultă că reclamanta datorează bugetului statului suma de 673.836.288 lei reprezentând accize, la care s-au calculat penalităţi şi majorări de întârziere corespunzătoare este infirmată de expertiza contabilă şi celelalte înscrisuri depuse la dosar.

Astfel, din certificatul de atestare fiscală eliberat de D.G.F.P. Ialomiţa pentru societatea furnizoare „K.P.” S.R.L. Feteşti rezultă că pentru anul 2002 nu a înregistrat datorii la bugetul de stat reprezentând accize, iar expertul a constatat din ordinele de plată că petenta a achitat suma de 500.000.000 lei cu titlu de accize, suma achitându-se după ce s-au prelucrat cei 6.696,6 litri alcool etilic, la 30.08.2002, 5.09.2002, 19.09.2002 şi 9.10.2002, materia primă prelucrându-se şi valorificându-se în perioada 3–14 octombrie 2002.

În raport de această situaţie de fapt, s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 158/2001 aprobată prin Legea nr. 523 din 2002, acciza plătindu-se o singură dată de către agentul economic producător, ceea ce s-a şi efectuat.

S-a mai reţinut şi că textul art. 4 alin. 1 şi 2 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001 nu au aplicare în speţă, nefiind necesară îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii, pentru că documente legale de provenienţă a mărfii înseamnă facturile fiscale speciale pentru livrarea de alcool etilic pe care sunt menţionate şi autorizaţia care atestă şi dreptul de comercializare de materii prime, iar conform art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 158 din 2001 acciza se plăteşte o singură dată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs M.F.P. – Comisariatul Regional Constanţa – G.F. Secţia Tulcea şi D.G.F.P. Tulcea.

În motivarea recursului său G.F. – Secţia Tulcea arată că greşit instanţa a reţinut că textul art. 4 alin. 1 şi 2 din Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001 nu au aplicare în speţă, nefiind necesară îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii, deoarece în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1, 2 şi 3 din Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001 şi art. 10 alin. 5 din O.U.G. nr. 158/2001, pentru a beneficia de nedatorarea de accize, agentul economic trebuie să facă dovada îndeplinirii condiţiilor, trei la număr, cumulativ: factura fiscală de achiziţie a materiei prime, în care acciza să fie evidenţiată separat, dovada plăţii accizelor către furnizorul materiei prime şi copie de pe documentul care să ateste autorizarea şi calitatea agentului economic sau importator de alcool etilic.

În cazul în care aceste condiţii nu sunt întrunite, agentul economic producător de băuturi alcoolice distilate, la livrarea acestora, va calcula şi vira la bugetul de stat o diferenţă valorică echivalentă cu valoarea accizelor prevăzute pentru băuturi alcoolice distilate.

În art. 4 alin. 3 pct. „b” din Normele metodologice la H.G. nr. 163/2002 se prevede expres că pentru a nu datora accize, producătorul de băuturi alcoolice trebuie să facă dovada plăţii accizelor către furnizorul materiei prime constând în documente de plată confirmate la banca la care îşi are contul deschis.

Ori, din documentele prezentate în timpul controlului a reieşit că pentru cantitatea de 6.696,6 litri alcool etilic, intimata nu a plătit acciza către furnizorul materiei prime, pe cele patru ordine de plată cuprinzând menţiunea că reprezintă contravaloare marfă sau factură şi nu expres „accize”, aşa cum prevede legiuitorul.

În acest sens, expertul, ca şi instanţa de fond au interpretat greşit cele patru ordine de plată, intimata S.C. „F.B.A. A.I..P.” S.R.L. Tulcea datorând la bugetul de stat suma de 673.836.288 lei reprezentând o diferenţă valorică echivalentă cu valoarea accizelor neplătite, cu suma de 103.029.569 lei majorări de întârziere şi 67.383.629 lei dobânzi.

Prin recursul său D.G.F.P. Tulcea arată că greşit instanţa a admis contestaţia reclamantei având în vedere concluziile expertizei, conform cărora „petenta a achitat suma de 500.000.000 lei cu titlu de acciză către furnizorul materiei prime”, decizia anulată fiind temeinică.

Astfel, în perioada 1.07.2002 – 29.09.2002 intimata reclamantă s-a aprovizionat cu cantitatea de 18.056,6 litri alcool etilic, pentru care a achitat contravaloarea a 7.314 litri, diferenţa de 10.743,6 litri rămânând neachitată până la data controlului.

Conform rapoartelor de producţie, în perioada 1.10.2002–31.10.2002, intimata a inclus în cheltuieli cantitatea de 14.010,6 litri, cantitatea de 4.047 litri regăsindu-se în stoc.

Din cantitatea de 14.010,6 litri utilizaţi pentru obţinerea şi comercializarea băuturilor alcoolice spirtoase, intimata a plătit furnizorului cantitatea de 7.314 litri alcool etilic, iar diferenţa de 6.696,6 litri nu a fost achitată furnizorului, astfel, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 (2) din Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001, producătorul datorând bugetului de stat diferenţa valorică echivalentă cu valoarea accizelor prevăzută pentru băuturi alcoolice distilate.

Astfel, pentru cei 6.696,6 litri alcool s-au obţinut şi livrat 79.600 litri băuturi alcoolice spirtoase, S.C. „F.B.A. A.I.P.” S.R.L. Tulcea având obligaţia a calcula şi vira la bugetul statului suma de 673.836.288 lei accize, determinate conform art. 2 alin. 2 lit. „a” din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor.

Este de necontestat că, potrivit art. 4 alin. 1, 2 şi 3 din H.G. nr. 163/2002 „nu se datorează accize”, dar pentru a beneficia de acest regim, agentul economic producător de băuturi alcoolice trebuie să facă dovada deţinerii, obligatoriu, a mai multor documente: factura fiscală de achiziţie a materiei prime, în care acciza să fie evidenţiată separat, dovada plăţii accizelor către furnizorul mazeriei prime şi documentul care atestă autorizarea comercializării materiei prime de către furnizor.

Din dispoziţiile legale sus amintite, rezultă că intimata, pentru cantitatea de 79.600 litri obţinută din 6.696,6 litri alcool etilic rafinat, aprovizionat de la S.C. „K.P.” S.R.L. Feteşti, trebuia să facă dovada plăţii accizelor către furnizorul materiei prime (art. 4 (2) din H.G. nr. 163/2002).

Intimata reclamantă neachitând furnizorului acciza pentru materia primă aprovizionată (6.696,6 litri), în conformitate cu art. 4 (3) din H.G. nr. 163/2002 avea obligaţia să vireze la bugetul statului acciza pentru băuturile alcoolice distilate livrate în sumă de 673.836.288 lei.

În acest sens, instanţa greşit a considerat pertinentă concluzia expertului potrivit căreia „petenta a achitat suma de 500.000.000 lei cu titlu de acciză”, deoarece pe ordinele de plată este specificat „contravaloare marfă” sau contravaloare factură, şi nu este specificat contravaloare accize, cum ar fi fost corect.

De asemenea, în temeiul art. 13 (2) din O.G. nr. 11/1996 se datorează şi suma de 103.029.569 lei majorări de întârziere şi suma de 67.383.629 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform art. 13 (3) din O.G. nr. 11 din 1996, modificată prin O.G. nr. 26/2002.

Recursurile sunt întemeiate pentru considerentele comune ce vor fi expuse, întrucât criticile vizează aceleaşi motive de nelegalitate, apreciază Curtea.

Potrivit art. 4 (1) din H.G. nr. 163/20.02.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, „Pentru băuturile alcoolice distilate produse în ţară exclusiv din alcool etilic rafinat sau din distilate de origine agricolă – ca materii prime achiziţionate direct de la agenţii economici producători interni sau provenite din import – nu se datorează accize”.

Alineatul 2 din articolul de lege prevede: Pentru a beneficia de acest regim, agentul economic producător de băuturi alcoolice distilate trebuie să deţină în mod obligatoriu documentele care să ateste provenienţa legală a materiei prime, şi anume:

a) factura fiscală de achiziţie a materiei prime, în care acciza să fie evidenţiată separat;

b) dovada plăţii accizelor către furnizorul materiei prime, constând în documentul de plată confirmat de banca la care are contul deschis;

c) o copie de pe documentul care atestă autorizarea comercializării materiei prime de către furnizor – în calitate de agent economic producător sau importator.

Articolul 4 alin. 3 prevede că: „În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2), agentul economic producător de băuturi alcoolice distilate, la livrarea acestor produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat o diferenţă valorică echivalentă cu valoarea accizelor prevăzută pentru băuturi alcoolice distilate în anexa nr. 1 la ordonanţa de urgenţă”.

În cauză, se constată că petenta intimată S.C. „F.B.A. A.I.P.” S.R.L. Tulcea nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 163/20.02.2002, pentru a beneficia de regimul prevăzut de art. 4 alin. 1 din hotărâre: acela de a nu datora accize.

Astfel, deşi în expertiza efectuată în cauză, expertul afirmă în „concluzii” că S.C. „F.B.A. A.I.P.” S.R.L. a achitat furnizorului de materie primă suma de 500.000.000 lei şi prin interpretarea logică „per a contrario” deduce că această sumă reprezintă „accize” datorită faptului că furnizorul de alcool nu avea datorii la buget în contul accizelor şi aşadar, cele reţinute de organul de control nu corespund realităţii, expertiza nu poate fi avută în vedere, întrucât deşi de specialitate, interpretează actele prezentate de petentă şi nu le are în vedere aşa cum au fost întocmite de aceasta şi cum avea obligaţia a le înregistra în evidenţele sale contabile.

Ordinele de plată avute în vedere de expert sunt din 30.08.2002, 5.09.2002, 19.09.2002 şi 19.10.2002 şi pe acestea este menţionat expres ce reprezintă: „contravaloare marfă”, în cuprinsul a două ordine fiind desemnată şi factura prin care alcoolul etilic rafinat a fost livrat (0079296).

Ori, potrivit art. 2 lit. „b” din Legea nr. 82/1991, Contabilitatea, ca instrument principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi rezultatelor obţinute trebuie să asigure controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate şi al procedeelor de prelucrare utilizate, precum şi exactitatea datelor contabile furnizate (art. 2 lit. „b”).

Potrivit art. 6 (2) din lege, „Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

Ori, chiar dacă expertul menţionează dispoziţiile legale din O.U.G. nr. 158 din 2001 – art. 10 alin. 3, conform cărora acciza se plăteşte o singură dată de către producătorul de alcool etilic rafinat, în situaţia în care băuturile alcoolice distilate sunt produse din alcool etilic rafinat ca materii prime achiziţionate direct de la agenţii economici producători interni şi pentru care nu se datorează accize (astfel cum prevede art. 4 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 158/2001), art. 4 alin. 2 din Norme prevede că „Pentru a beneficia de acest regim, agentul economic trebuie să deţină obligatoriu documentele menţionate mai sus”.

Aşadar, expertul nu poate analiza documentele fiscale, astfel cum prezintă în Anexa 1 la raportul de expertiză şi a ajunge la concluzia că accizele au fost plătite către producător, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 158/2001, din moment ce facturile de la funizorul S.C. „K.P.” nu cuprind menţiunile prevăzute obligatoriu de lege: factura fiscală de achiziţie a materiei prime, în care acciza să fie evidenţiată separat, pentru ca, la rândul său, furnizorul a o plăti.

Mai mult decât atât, intimata nu a făcut nici dovada plăţii separat a accizelor către furnizorul materiei prime, constând în documentul de plată confirmat de banca la care are contul deschis, aşa cum prevede legea, iar ordinele de plată pentru suma totală de 500.000.000 lei nu pot fi considerate a fi plată de accize, atât timp cât în conţinutul lor se menţionează că reprezintă plata pentru „contravaloare marfă”.

Pentru astfel de situaţii, legiuitorul a prevăzut clar, în art. 4 alin. 3 din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 158/2001, nr. 163/2002, că, „În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de la alin. 2, agentul economic producător de băuturi alcoolice distilate, la livrarea acestor produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat o diferenţă valorică echivalentă cu valoarea accizelor prevăzută pentru băuturi alcoolice”.

Mai mult decât atât, intimata nu a făcut dovada că producătorul alcoolului etilic folosit în procesul său de producţie a plătit bugetului de stat accizele datorate în calitate de producător, urmare livrării alcoolului, conform facturilor în care erau menţionate expres accizele, susţinerile acestuia nefiind confirmate de actele depuse la dosar.

În acest sens, certificatul de atestare fiscală (fila 64) obţinut de S.C. „K.P.” S.R.L. Feteşti „pentru eliberare şi autorizaţie de producere şi comercializare a alcoolului”, având în vedere şi data la care a fost obţinut, nu poate dovedi că la sfârşitul anului 2002, producătorul nu are datorii către bugetul statului, dovada plăţii sumelor datorate făcându-se expres cu documentele de plată prevăzute de lege, completate în conformitate cu legea.

Cum în cauză, intimata nu a făcut dovada respectării art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 158/2001 din care să rezulte că producătorul a achitat accizele, care la rândul lor au fost prevăzute în facturile de achiziţie de alcool etilic (acciza să fie evidenţiată separat), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 (3) din H.G. nr. 163/2002, contestaţia acesteia fiind nefondată.

Pentru aceste considerente şi în aplicarea art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, instanţa de control admite recursurile, modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că respinge contestaţia reclamantei ca nefondată.

Decizia civilă nr. 295/CA/10.11.2005