Secţia comercială, maritimă şi fluvială

2. Proceduri speciale. Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate.

Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa şi înregistrată sub nr.2353/COM/23.09.2005 reclamanta S.C. P. SRL a chemat în judecată pe pârâta AFP Cernavodă solicitând instanţei, ca prin hotărâre judecătorească pe calea ordonantei preşedinţiale, să se dispună:

- ridicarea sigiliilor aplicate de pârâtă asupra bunului autopompă beton cu nr.de înmatriculare CT-58-PRS marca Roman Tip 12215MB70;

- restituirea bunurilor şi lăsarea acestuia în deplină posesie a S.C. P. SRL până la finalizarea contractului de închiriere nr.10/22.06.2005.

Motivând acţiunea, reclamanta învederează în esenţă că, la data de 07.09.2005 a fost înştiinţată de pârâtă despre intenţia de a sigila bunurile mobile deţinute de aceasta la punctul de lucru Cernavodă, str. M. chiar dacă pârâta a fost înştiinţată cu adresă despre faptul că bunul este închiriat de la S.C. P.C. SA cu contract de închiriere 10/22.06.2005.

Acţiunea pârâtei dacă s-ar materializa este de natură a o prejudicia pe reclamantă şi ar constituit un abuz, arată S.C. P. SRL în condiţiile în care indisponibilizarea bunului atrage pierderi săptămânale de 73.000 lei RON prin neefectuarea lucrărilor de betonare comandate.

La termenul de judecată din 23.09.2055, instanţa a pus în discuţia părţilor competenţa materială a instanţei sesizate iar la 27.09.2005 acţiunea a fost restrânsă, în sensul că se renunţa la primul capăt de cerere referitor la ridicarea sigiliilor, deoarece reprezentantii pârâtei au procedat la ridicarea acestora, bunul fiind predat S.C. C.U. SRL Cernavodă proprietarul acesteia în urma executării silite şi adjudecării la licitaţia din 22.08.2005.

Precizările sus retinute, au condus instanţa la concluzia că este competentă material a judeca cauza.

Prin concluzii scrise S.C. C.U. SRL a invocat, cu precădere excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare pe calea ordonantei preşedinţiale însă, deoarece acestea au fost depuse la dosar după închiderea dezbaterilor conform art.150 cod pr.civilă, iar reclamanta deşi legal citată nu a avut ocazia a-şi formula apărările instanţa a apreciat că, în cauză nu devin incidente disp.art.151 cod pr.civilă şi pe cale de consecinţă, excepţiile nu au fost luate în dezbatere.

Prin sentinţa civilă nr.2858/30.09.2005 Tribunalul Constanţa - Secţia comercială - ia act de renunţarea reclamantei la judecata primului capăt de cerere referitor la ridicarea sigiliilor şi respinge acţiunea reclamantei ca nefondată, retinând în esenţă că, în speţă nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a ordonantei preşedinţiale, astfel cum sunt cuprinse în conţinutul disp.art.581 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen a declarat recurs reclamanta fără indicarea temeiului de drept aplicabil, cu motivaţia în esenţă că:

Acţiunea reprezentanţilor AFP Cernavodă din 22 septembrie 2005 de a sigila şi a o deposeda pe reclamantă de bun reprezintă un abuz şi atât timp cât aparenţa dreptului a fost dovedită, iar urgenţa luării măsurii este iminentă, rezultând din pierderile înregistrate se solicită admiterea recursului cu consecinţa modificării în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii acesteia, ca fondată.

Recursul este nefondat urmând a fi respins conform art.312 cod pr.civilă pentru următoarele considerente în esenţă, apreciază Curtea.

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta recurentă a învestit instanţa cu solutionarea unei acţiuni având ca obiect, luarea unei măsuri de „restituire a unui bun şi lăsarea accestuia în deplină posesie” până la finalizarea contractului de închiriere nr.10/22.06.2005 perfectat pentru o autopompă beton cu nr.de înmatriculare CT-58-PRS marca Roman Tip 12215 MB70, pe calea ordonantei preşedinţiale prev. de art.581 Cod pr.civilă în procedură de natură contencioasă.

Este cunoscut că, o astfel de procedură contencioasă are menirea obţinerii rapide din partea instanţei competente, în cazuri urgente, a unei hotărâri provizorii numită ordonanţă preşedinţială.

Ca procedură specială, ordonanţa preşedinţială implică prin definiţie întrunirea unor condiţii specifice de admisibilitate, care apar ca fiind generale, raportate la cazurile particulare pentru care legea de procedură sau legi speciale prevăd posibilitatea de a recurge la o astfel de cale.

În sensul art.581 al.1 Cod pr.civilă „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Textul art.581 alin.1 Cod procedură civilă evocă condiţiile specifice minime, dar şi indeniabile ale ordonanţei preşedinţiale: urgenţa şi neabordarea fondului litigiului.

Legea nu defineste conceptul de „Urgenţă”, ea indică însă situaţiile care o pot justifica, fiecare dintre ele reclamând unele explicaţii sau precizări după cum urmează:

a)”păstrarea unui drept”legea având în vedere numai o măsură urgentă de natură conservatorie, iar atunci când a fost lezat într-o asemenea măsură încât el nu mai poate fi păstrat sau restabilit urgent, cum este cazul în speţă, aceasta în condiţiile şi sub aspectul în care se cere protejat, dispare interesul şi deci raţiunea ordonanţei;

b)”prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara” este o situaţire constitutivă urgenţei, însă prejudiciul „iminent” semnifică împrejurarea că el încă nu s-a produs, dar se va produce cu sigursanţă, dacă situaţia avută în vedere se perpetuează.

Un prejudiciu eventual, cum este cazul în speţă, nu este suficient pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor ordonanţei, aşa după cum corect şi legal a reţinut şi instanţa de fond.

c)„înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”este, în realitate, o situaţie particulară.

Se reţine că, în speţă nu este îndeplinită nici condiţia „neprejudicierii fondului pricinii” cu alte cuvinte, rezolvând cererea de ordonanţă preşedinţială, instanţa nu poater abvorda fondul litigiului, a fondului dreptului reclamat de recurentă, putând face însă, un examen sumar a litigiului în acest sens fiind autorizată de lege.

Într-o atare situaţie, prin natura sa provizorie şi limitată, impusă de urgenţă, ordonanţa preşedinţială nu se poate substitui unei cereri care are caracterul unei acţiuni pentru judecarea fondului, instanţa neputând depăşi aceste limite deoarece, hotărârea ce se pronunţă este specifică în sensul că, prin aceasta se ordonţă „măsuri vremelnice”, ceea ce nu este posibil în cauză.

Pentru toate considerentele sus expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod pr.civilă, şi cum în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, astfel cum sunt cuprinse în conţinutul disp.art.581 Cod pr.civilă, instanţa de control dispune respingerea recursului ca nefondat.

Decizia civilă nr. 742/COM/14.11.2005