Secţia I civilă Competenţa teritorială în litigiile civile născute dintr-o faptă penală soluţionată printr-o hotărâre distinctă. Art. 07 Noul Cod de procedură civilă Art. 113 al. Noul Cod de procedură civilă

12. Condiţiile prevăzute de lege pentru sesizarea judecătorului sindic cu cererea de închidere a procedurii insolvenţei.
Art.126-128 din Legea nr.85/2006

Art.131 din Legea nr.85/2006

Deşi textul art.131 din Legea nr.85/2006 nu prevede expres alte condiţii în afara lipsei ori insuficienţei bunurilor şi indisponibilitatea creditorilor de a avansa cheltuieli pentru continuarea procedurii, pentru sesizarea judecătorului sindic cu cererea de închidere a procedurii trebuie îndeplinite şi alte condiţii, textul art.131 trebuind să fie coroborat cu alte dispoziţii ale legii, respectiv art.126, art.138 şi alte dispoziţii legale speciale care reglementează răspunderea solidară a altor persoane împreună cu debitorul aflat în procedura insolvenţei.

O asemenea soluţie este justificată de faptul că creditorii nu pot fi prejudiciaţi prin închiderea procedurii câtă vreme există resurse pentru satisfacerea creanţelor lor prin extinderea urmăririi asupra patrimoniului persoanelor care răspund solidar cu debitorul.
(Decizia nr. 117/A-C/09 Februarie 2015)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Argeş la data de 05.12.2013 debitoarea BVS ÎI a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, în formă simplificată.

Prin încheierea din data de 16.12.2013, s-a admis cererea, s-a deschis procedura insolvenţei în forma simplificată, a debitoarei BVS ÎI, a fost numit în calitate de lichidator judiciar provizoriu practicianul în insolvenţă EN, s-a dispus asupra celorlalte măsuri prevăzute de lege.

Prin sentinţa nr.386/F/19.05.2014, Tribunalul Specializat Argeş în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii de insolvenţă şi radierea din registrul comerţului a BVS ÎI, a fost descărcat lichidatorul judiciar CII EN de orice îndatorire sau responsabilitate faţă de debitor şi averea sa, faţă de procedură, creditori şi asociat.

În temeiul art.135 din lege s-a dispus notificarea sentinţei, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ploieşti prin AJFP Argeş şi Oficiului Registrului Comerţului Argeş, în vedere efectuării menţiunii de radiere şi publicare în Buletinul Procedurilor de insolvenţă şi s-a dispus notificarea sentinţei OCPI Argeş în vederea notării în cartea funciară a închiderii procedurii.

S-a dispus achitarea onorariului lichidatorului judiciar CII EN, în conformitate cu prevederile art.107 al.2 lit.b din Legea nr.85/2006, iar plata sumei de 2000 lei, plus TVA, reprezentând onorariul lichidatorului judiciar s-a făcut în condiţiile art.4 al.4 din Legea 85/2006 din fondul de lichidare ORC Argeş, în conformitate cu disp. art.38 al.4 şi 5 din OUG 86/2006.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit tabelului definitiv al creanţelor,masa pasivă a debitorului a fost compusă din creanţe bugetare în sumă de 16.720 lei, deţinute de creditorul unic Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin AJFP Argeş şi că nu există posibilitatea achitării acestor creanţe.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, reprezentată de Administraţia Judeţeană Finanţelor Publice Argeş care a apreciat că sentinţa este nelegală întrucât nu erau îndeplinite condiţiile pentru a se putea dispune închiderea.

Curtea analizând apelul a reţinut că este fondat pentru următoarele considerente:

Deşi textul art.131 din Legea nr.85/2006 nu prevede expres alte condiţii în afara lipsei ori insuficienţei bunurilor şi indisponibilitatea creditorilor de a avansa cheltuieli pentru continuarea procedurii, pentru sesizarea judecătorului sindic cu cererea de închidere a procedurii trebuie îndeplinite şi alte condiţii, textul art.131 trebuind să fie coroborat cu alte dispoziţii ale legii, respectiv art.126, art.138 şi alte dispoziţii legale speciale care reglementează răspunderea solidară a altor persoane împreună cu debitorul aflat în procedura insolvenţei.

O asemenea soluţie este justificată de faptul că creditorii nu pot fi prejudiciaţi prin închiderea procedurii câtă vreme există resurse pentru satisfacerea creanţelor lor prin extinderea urmăririi asupra patrimoniului persoanelor care răspund solidar cu debitorul.

O.U.G. nr. 44/2008 prevede posibilitatea desfăşurării de către persoana fizică a unei activităţi economice, în calitate de întreprinzător, titular al unei întreprinderi individuale.

În înţelesul ordonanţei, întreprinzătorul este persoana fizică care organizează o întreprindere economică. Întreprinderea economică reprezintă activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi informaţii, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

Întreprinderea individuală este lipsită de personalitate juridică, iar întreprinzătorul, titular al întreprinderii individuale, are calitatea de comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului (art. 22 şi 23 din ordonanţă). Datorită lipsei personalităţii juridice a întreprinderii individuale, pentru obligaţiile asumate răspunde persoana fizică titulară a întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit şi, în completare, cu întreg patrimoniul său. în cazul în care nu s-a constituit patrimoniul de afectaţiune, persoana fizică titulară a întreprinderii răspunde cu întregul său patrimoniu. în caz de insolvenţă, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale va fi supusă procedurii insolvenţei.

Conform art. 33 alin. (1) c.civ. „constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular cu respectarea condiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute de lege". Ulterior constituirii acestui patrimoniu de afectaţiune, este posibilă mărirea sau micşorarea lui, tot printr-un act juridic unilateral. Atât la constituirea, cât şi la mărirea sau micşorarea patrimoniului profesional individual trebuie să se ţină seama de restricţia prevăzută în art. 32 alin. (1) c.civ., respectiv să nu se prejudicieze drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale. Prin această restricţie, se face trimitere la posibilitatea utilizării acţiunii pauliene pentru a declara inopozabil actul juridic unilateral cu caracter fraudulos, caz în care, prin ipoteză, nu se mai pune problema complicităţii terţului la fraudă, întrucât un asemenea terţ nu mai există.

Declaraţia de afectaţiune este o manifestare unilaterală de voinţă a celui care doreşte constituirea unui patrimoniu de afectaţiune, de pildă, a patrimoniului necesar desfăşurării unei profesii liberale.

Această manifestare de voinţă poate lua expresia actului unilateral de diviziune a patrimoniului, dar poate fi şi inserată în cuprinsul actelor juridice bilaterale de dobândire a unui anumit bun care urmează să fie folosit în exercitarea profesiei (vânzare, schimb, donaţie).

Parte în actul juridic va fi, în acest caz, persoana fizică, subiect de drept civil, iar nu persoana fizică autorizată, întrucât aceasta are doar calitatea de subiect de drept fiscal. Este adevărat însă că persoana fizică, prin afectaţiunea pe care o atribuie bunului dobândit, determină ca acesta să intre în patrimoniul de afec- taţiune, supus unui regim de drept fiscal diferit, aplicabil persoanei fizice autorizate.

Aşa se explică de ce este necesară precizarea, în actul de dobândire, a faptului că persoana fizică este reprezentant al persoanei fizice autorizate. În lipsa acestei precizări, ar fi necesară o declaraţie ulterioară de afectaţiune a bunului pe calea actului de transfer intrapatrimonial, prin care se realizează diviziunea patrimoniului.

Dacă exercitarea profesiei se face prin intermediul unor forme asociative care au dobândit personalitate juridică, acestea vor fi parte în actul de dobândire în calitatea lor de persoane juridice care deţin un patrimoniu de afectaţiune. În toate situaţiile, actul trebuie să fie încheiat în forma prevăzută de lege şi să îndeplinească formalităţile de opozabilitate faţă de terţi.

Numai în ipoteza în care există un act de afectaţiune astfel cum a fost mai sus precizat, este operantă interdicţia prevăzută de art.2324 alin (4) teza finală c.civ.

Alin. (4) al art. 2324 c.civ. nu derogă de la principiul specializării gajului general al creditorilor chirografari, ci îl consolidează, în sensul că, ori de câte ori este vorba de bunuri care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate unei profesii autorizate de lege, creditorii profesionali vor putea urmări numai aceste bunuri, iar creditorii extraprofesionali vor putea urmări numai bunurile care fac obiectul celeilalte sau celorlalte diviziuni ale patrimoniului (mase patrimoniale). Astfel, se protejează indirect atât solvabilitatea debitorului, cât şi drepturile creditorilor profesionali alături de drepturile creditorilor extraprofesionali, evitându-se astfel un posibil concurs între ei ce ar putea avea consecinţe nefaste asupra întregului patrimoniu al debitorului.

Textul condiţionează această restrângere a urmăririi bunurilor de afectarea diviziunii patrimoniale respective la exerciţiul unei profesii autorizate de lege, făcându-se astfel legătura cu art. 31 alin. (2) c.civ. care consacră posibilitatea divizării patrimoniului.

În speţă, în condiţiile în care subiect al procedurii insolvenţei îl reprezintă intimata - BVS ÎI şi în condiţiile în care nu s-a dovedit existenţa unui patrimoniu de afectaţiune în condiţiile art.31 c.civ., Curtea a apreciat că practicianul în insolvenţă trebuie să efectueze demersuri pentru a stabili dacă persoana fizică BVS deţine bunuri în proprietate care pot fi valorificate pentru satisfacerea creanţelor creditorilor înscrişi la masa credală.

Pentru aceste considerente Curtea în baza art.480 c.proc.civ. a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza în vederea continuării procedurii.
13. Cerinţa îndeplinirii condiţiei suspensive pentru ca titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv ai creanţelor a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, să fie îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuiri.
Art.64 alin.5 din Legea nr.85/2006
Potrivit dispoziţiilor art.64 alin.5 din Legea nr.85/2006, titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv creanţele a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiţiei respective. Or, în cauză, pentru aceşti creditori nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei suspensive.
(Decizia nr. 225/A-C/ 03 Martie 2015)
Prin încheierea de şedinţă din 30.09.2013, Tribunalul Specializat Argeş, a admis cererea debitoarei V SA şi a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva acesteia, fiind numit administrator judiciar provizoriu RJ IPURL.

Anterior modificării sale prin Legea nr.169/2010, Legea privind procedura de insolvenţă nr.85/2006 prevedea etapa „admiterii” planului de reorganizare, prealabilă confirmării sale, ce avea ca scop verificarea de către judecătorul-sindic a îndeplinirii condiţiilor formale privitoare la plan, prevăzute de art.94, 95 din Legea nr.85/2006. Chiar şi în forma actuală, art.11 alin.1 lit.j) menţine printre atribuţiile judecătorului-sindic „admiterea şi confirmarea planului de reorganizare după votarea lui de către creditori”. Chiar dacă nu se mai poate considera că, în prezent, legiuitorul a intenţionat să menţină etapa prealabilă a admiterii planului, atribuţia judecătorului-sindic este aceea de a verifica dacă planul de reorganizare depus îndeplineşte condiţiile imperative prevăzute de art.94, 95 din Legea nr. 85/2006 şi, respectiv, dacă a fost votat şi corespunde dispoziţiilor art.100, 101 din aceeaşi Lege.

Conform art.101 alin.1 din Legea nr.85/2006, planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art.100 alin.3, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; E. planul respectă prevederile art.95.

Tribunalul Specializat Argeş, prin sentinţa nr.1040/10.09.2014 a infirmat planul de reorganizare propus de debitoare şi a dispus intrarea în faliment în procedura generală a acesteia.

A fost desemnat în calitate de lichidator judiciar SC BC SPRL, pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art.25 din lege, cu o retribuţie lunară de 500 lei, plus TVA potrivit legii, dar nu mai mult de 3.000 lei plus TVA pe toată durata procedurii.

De asemenea, s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului său de administrare şi a fost fixat termen maxim de predare a gestiunii către lichidator împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii de 10 zile, precum şi predarea în termen de 5 zile de la data pronunţării sentinţei a listei cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după data deschiderii procedurii.

Totodată, s-a dispus notificarea intrării în faliment a debitoarei tuturor creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, în vederea efectuării menţiunilor şi publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă şi sigilarea şi inventarierea bunurilor din averea debitoarei şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.

S-a dat dispoziţie tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi, să nu dispună de acestea fără un ordin al lichidatorului judiciar şi a fost fixat termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor la data de 24.10.2014; termenul pentru verificarea creanţelor, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar la data de 21.11.2014; termenul pentru depunerea contestaţiilor la data de 28.11.2014, iar pentru soluţionarea eventualelor contestaţii şi întocmirea tabelului definitiv consolidat la data de 12.12.2014 şi s-a dispus lichidatorului judiciar întocmirea la fiecare 3 luni începând cu data începerii lichidării şi prezentarea comitetului creditorilor, a raportului asupra fondurilor obţinute şi a planului de distribuţie.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Judecătorul-sindic a reţinut că la dosar au fost depuse, la 13.06.2014, două planuri de reorganizare, din care primul întocmit de administratorul special al debitoarei, AGS şi cel de-al doilea întocmit de administratorul judiciar, RJ IPURL. Singurul care a fost votat de creditorii este cel propus de administratorul special al debitoarei, AGS, celălalt nefiind votat de nici unul dintre creditorii înscrişi în tabel.

Verificând planul de reorganizare depus de administratorul special al debitoarei, se constată că acesta conţine o serie de măsuri menite să scoată societatea debitoare din insolvenţă, precum refinanţarea datoriei pe care societatea o are faţă de BCR SA, cu suma de 850.000 euro, „ce va fi obţinută de la un alt finanţator” (termen: 5.07-9.07.2014); convocarea adunării creditorilor pentru aprobarea ieşirii din insolvenţă a debitoarei, sub condiţia ca imediat ce se va pronunţa închiderea procedurii să se efectueze plata către creditori, pe baza instrumentelor de plată condiţionate (termen: 30.06.2014); formularea în instanţă a cererii de ieşire din insolvenţă şi reinserţia debitoarei în activitatea economică, întemeiată pe acordul creditorilor şi dovada instrumentelor de plată condiţionate (termen: 1.07.2014); renunţarea expresă a creditorilor la calea de atac împotriva sentinţei de ieşire de insolvenţă (termen: 30.06.2014); pronunţarea sentinţei de ieşire din insolvenţă şi revocarea hotărârii de deschidere a procedurii (termen: 1.15.08.2014); efectuarea plăţilor (15-30.08.2014).

Totodată, planul conţine un tabel de plăţi pentru ieşirea din insolvenţă, actualizat la 30.06.2014, în care sunt menţionaţi 21 de creditori din cei 60 înscrişi în tabelul definitiv, în cazul fiecăruia fiind menţionată atât creanţa acceptată, cât şi „creanţa (în euro)ce se va plăti după negocieri”.

Conform art.95 alin.1-3 din Legea nr.85/2006, planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor. Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării. Termenele de plată stabilite prin contracte - inclusiv de credit sau de leasing - pot fi menţinute prin plan, chiar dacă depăşesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi şi prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă iniţial erau mai scurte de 3 ani. După realizarea tuturor obligaţiilor din plan şi închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă

Alin.5 al aceluiaşi text de lege prevede că planul de reorganizare va menţiona: a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, în sensul legii; b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate; c) dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere; d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.

Aplicând în cauză aceste dispoziţii legale, s-a constatat că planul de reorganizare depus de administratorul special nu conţine un element esenţial prevăzut de lege, respectiv programul de plată a creanţelor, prin care se înţelege un plan de activitate în care sunt stabilite scadenţele trimestriale ale plăţilor ce urmează a fi efectuate în perioada de reorganizare, ce nu poate depăşi trei ani. „Tabelul de plăţi” conţinut de plan nu arată scadenţele plăţilor ce urmează a fi făcute creditorilor şi nici durata executării planului, astfel că, în caz de confirmare, nici judecătorul-sindic şi nici creditorii nu ar putea verifica dacă debitorul se conformează sau nu planului, în sensul că efectuează sau nu plăţile potrivit programului de plăţi. Evident, acest tabel conceput defectuos decurge în mod necesar din măsurile propuse pentru ieşirea din insolvenţă, care vizează plata condiţionată a creanţelor după închiderea procedurii şi reinserţia debitoarei în activitatea economică, măsuri al căror termen final de îndeplinire este anterior datei de confirmare a planului (15 - 30.08.2014) şi care nu sunt specifice fazei de reorganizare judiciară.

În altă ordine de idei, instanţa a reţinut că tabelul de plăţi conţine doar o parte din creditorii înscrişi în tabelul definitiv, fără ca administratorul judiciar să fi procedat la ajustarea prealabilă a acestuia. În plus, nu arată care din creanţele înscrise în tabelul de plăţi sunt creanţe defavorizate, aspect ce se necesita a fi lămurit cu atât mai mult cu cât suma prevăzută pentru plată (“suma negociată”) este exprimată în altă valută decât cea naţională, putându-se crea incertitudine asupra caracterului de “creanţă defavorizată”, în sensul art.3 pct.21 din Legea nr.85/2006.

Cât priveşte modalitatea de votare a planului propus de administratorul special, se reţine că, potrivit art.100 alin.4 şi 5 din Legea nr.85/2006, un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie. Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.

Aplicând aceste dispoziţii la speţa de faţă, judecătorul-sindic a reţinut că, potrivit procesului-verbal nr.4 al şedinţei adunării creditorilor ce a avut loc la 25.07.2014, creditorul garantat - BCR SA (53,61%), creditorii privilegiaţi – Municipiul Câmpulung (0,24%), IMNR (0,04%) şi creditorii chirografari – SP şi Protecţie SRL (0,01%), HMK & M (0,19%), V SRL (0,02%), EF (20,31%) şi SL (1,74%) au votat prin corespondenţă planul de reorganizare propus de administratorul special al debitoarei. Acelaşi plan a fost votat şi de creditorii prezenţi, BCG (8,12%), SID (0,85%), Şain AGS (0,12%) şi BD (0,01%). Creditorul privilegiat DGRFP Ploieşti – AJFP Argeş (2%) nu a votat nici unul din planuri, iar creditorul garantat CEC SA (7,90%) a solicitat prorogarea votării planului.

În concluzie, s-a reţinut că acest plan a fost acceptat cu votul pozitiv al majorităţii absolute a tuturor categoriilor de creanţe în sensul art.100 alin.4 din Legea nr.85/2006, totalizând 85,26 % din ponderea creanţelor.

Analizând modul de votare a planului de reorganizare prin raportare la dispoziţiile art.100 şi 101 pct. A din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic a remarcat aşa cum s-a arătat şi anterior, că nu a fost evidenţiată categoria creanţelor defavorizate, iar planul de reorganizare nu a fost votat nici de categoria creanţelor salariale (care nici nu a participat la adunare) şi nici de cea a creanţelor bugetare (votul trimis prin corespondenţă de către D.G.R.F.P. Ploieşti – AJFP Argeş fiind negativ), deşi în tabelul definitive de creanţe sunt înscrise ambele categorii. Prin urmare, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art.101 pct. A ce prevăd că planul va fi confirmat dacă cel puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art.100 alin.3, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.

Pe de altă parte, planul a fost votat de creditorii chirografari prezenţi, respectiv, BCG (8,12%), SID (0,85%), AGS (0,12%) şi BD (0,01%), care sunt fie acţionari cu o participaţie considerabilă la capitalul social (BCG -74%), fie administratori ai societăţii debitoare (AGS, BCG, BD), astfel că debitoarea V SA se află sub controlul direct al acestora în sensul art.2 pct.22 din Legea pieţei de capital nr.147/2004, motiv pentru care aceşti creditori puteau vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului, astfel cum prevede expres art.100 alin.5 din Legea nr.85/2006.

Planul de reorganizare depus nu specifică sumele pe care fiecare creditor le-ar obţine în caz de faliment, în comparaţie cu cele precizate în tabelul de plăţi, astfel că nu se poate aprecia dacă aceşti creditori au votat planul de reorganizare cu respectarea condiţiei impuse de art.100 alin.5 din Legea nr.85/2006.

Dintre creditorii chirografari care au votat planul, numai HMK & M (0,19%) şi V SRL (0,02%) au creanţe (neafectate de condiţie) înscrise în tabelul definitiv. Creditoarea SP şi P SRL (menţionată în procesul-verbal al adunării cu 0,01% din ponderea creanţelor) figurează în tabelul definitiv cu o creanţă acceptată de 0 lei (poziţia 56), iar ceilalţi creditori chirografari, respectiv BCG (8,12%), SID (0,85%), AGS (0,12%), BD (0,01%), EF (20,31%) şi SL (1,74%) sunt înscrişi cu creanţe provizorii (sub condiţie suspensivă), astfel că pot vota numai în condiţiile art.64 alin.5 din Legea nr.85/2006, respectiv după îndeplinirea condiţiei.

Prin urmare, planul a fost votat legal doar de categoria creanţelor garantate, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art.101 alin.1 pct. A din Legea nr.85/2006, referitoare la acceptarea planului de cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art.100 alin.3, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.

Pentru toate aceste considerente, judecătorul-sindic a infirmat planul propus de debitoare prin administratorul special şi, deoarece planul de reorganizare întocmit de administratorul judiciar nu a fost votat de creditori, iar termenul de 30 de zile de depunere a unui plan de reorganizare a expirat fără ca un alt plan să fi fost propus, a dispus intrarea în faliment în procedura generală a debitoarei, dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului său de administrare.

Împotriva sentinţei în termen legal la data de 25.09.2014 a declarat apel debitoarea S.C. V S.A. prin administrator special, prin care a solicitat admiterea acestuia, anularea sentinţei ca fiind netemeinică şi nelegală şi confirmarea planului de reorganizare aprobat de Adunarea Creditorilor. S-a solicitat totodată suspendarea executării sentinţei de intrare în procedura de faliment a debitoarei până la soluţionarea apelului.

Se arată că prin Hotărârea Adunării Creditorilor din 25.07.2011, cu votul pozitiv al majorităţii absolute a tuturor categoriilor de creanţe în sensul atr.100 alin.4 din Legea nr.85/2006 s-a votat aprobarea planului de reorganizare al S.C. V S.A.

În mod nelegal, instanţa de fond a dispus infirmarea planului fără a analiza situaţia debitoarei şi şansele de redresare expuse prin planul de reorganizare; s-a ignorat faptul că debitoarea a efectuat în mod constant plăţi către diferiţi furnizori şi are contracte aflate în derulare.

Se impune, arată apelanta, suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea apelului, pentru a se evita efectele ireversibile ale măsurii dispuse. Temeinicia cererii de suspendare derivă din pagubele iminente ce urmează a fi prevenite prin această măsură; intrarea în faliment ar produce efecte majore raporturilor de colaborare cu diverşi furnizori şi distribuitori de produse farmaceutice şi ar influenţa posibile venituri ale debitoarei. Iminenţa blocării activităţii în acest moment va duce în mod cert la falimentul societăţii.

În ceea ce priveşte sentinţa nr.1040/2014, apelanta arată că instanţa de fond în mod nelegal a infirmat planul de reorganizare apreciat de către Adunarea creditorilor ca fiind un plan viabil. Instanţa nu a avut în vedere că a fost votat cu votul pozitiv al majorităţii absolute a tuturor categoriilor de creanţe conform dispoziţiilor Legii nr.85/2006.

Sentinţa a fost pronunţată fără a analiza situaţia debitoarei şi şansele reale de redresare expuse prin planul de reorganizare propus şi aprobat de creditori.

Contrar celor reţinute prin hotărârea apelată, planul de reorganizare îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art.95 din Legea nr.85/2006, a fost respectat tratamentul corect şi echitabil al creanţelor, întrucât planul a fost votat atât de creditorul garantat, cât şi de celelalte categorii de creanţe conform procesul verbal nr.4 al Adunării creditorilor convocată la data de 25.07.2014.

Planul de redresare a stabilit:

- Perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, principalul obiectiv al planului de reorganizare fiind refinanţarea datoriei pe care societatea o are faţă de BCR S.A. cu suma de 850.000 euro, obţinută de la un alt finanţator.

- Perspectivele de redresare ale debitoarei în raport de evoluţia activităţii prestate în ultima perioadă stabilindu-se direcţiile strategice pentru perioada de reorganizare conform art.95 alin.1-3 din Legea nr.85/2006.

- Sunt stabilite sursele de refinanţare a debitoarei în vederea susţinerii realizării planului şi sursele de provenienţă ale acestora.

- Planul de măsuri pentru ieşirea din insolvenţă.

- Tabelul de plăţi pentru ieşirea S.C. V S.A. din insolvenţă în care sunt prevăzute sumele ce urmează a fi încasate de către fiecare categorie de creanţe. Acest tabel conţine menţiunea cu privire la faptul că momentul în care vor fi efectuate plăţile va avea loc după negocierile ce vor avea loc conform strategiei avute în vedere de către administratorul special al societăţii.

Continuarea procedurii falimentului reprezintă blocarea nejustificată a activităţii unei societăţi profitabile aflată în plină expansiune în domeniul farmaceutic.

Instanţa a pronunţat hotărârea de infirmare a planului propus, fără a avea în vedere faptul că procedura reorganizării judiciare este guvernată de voinţa anumitor creditori care pot decide fie reorganizarea fie falimentul debitorului.

Hotărârea de confirmare a planului poate fi asemănată unei hotărâri prin care instanţa consfinţeşte învoiala părţilor, cu deosebirea că judecătorul sindic nu va încorpora planul ci numai îl va confirma.

În cauză, apelanta arată că planul de reorganizare respectă dispoziţiile art.107 pct. B din Legea nr.85/2006, a fost deja aprobat în cadrul adunării creditorilor din 25.07.2014, iar viabilitatea acestuia nu poate fi pusă la îndoială.

La data de 28 ianuarie 2015, lichidatorul judiciar BC SPRL a depus concluzii scrise în susţinerea motivelor de apel.

Apelanta a solicitat şi a fost încuviinţată proba cu înscrisuri conform art. 250 coroborat cu 265 Cod procedură civilă, respectiv situaţiile financiare la 30.06.2014, extrase de cont privind plăţile efectuate, comenzi şi contracte pe piaţa internă şi externă.

Examinând apelul prin prisma criticilor invocate a probatoriului administrat în cauză şi a normelor de drept incidente Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin încheierea de şedinţă din 30.09.2013 s-a admis cererea debitoarei şi s-a deschis procedura generală de insolvenţă, fiind dispuse măsurile prevăzute de art.61-62 din Legea nr.85/2006.

În cauză, a fost întocmit şi depus tabelul definitiv de creanţe. La data de 30.06.2014 au fost depuse la dosar două planuri de reorganizare, unul întocmit de administratorul judiciar şi cel de-al doilea, care de altfel a şi fost votat de creditori, întocmit de administratorul special.

Criticile apelantei potrivit cărora judecătorul sindic a dispus în mod nelegal infirmarea planului de reorganizare sunt nefondate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.101 alin.1 din Legea nr.85/2006, ”(1) Judecătorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului în termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art.100 alin.3, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;

B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;

C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;

D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;

E. planul respectă prevederile art.95.”

Categoriile de creanţe care votează separat potrivit art.100 alin.3 din lege, sunt: a) creanţe garantate; b) creanţe salariale; c) creanţe bugetare; d) creanţe chirografare stabilite conform art.96 alin.1; e) celelalte creanţe chirografare.

Conform tabelului definitiv de creanţe al debitoarei S.C. V. S.A. se reţin următoarele categorii:

- creanţe garantate cu o pondere în masa credală de 63,51%;

- creanţe salariale cu o pondere în masa credală de 0,02%;

- creanţe bugetare cu o pondere de 0,48%;

- creanţe chirografare cu o pondere de 35,98%.

Prin procesul verbal nr.4/25.07.2014, administratorul judiciar a reţinut că planul de reorganizare a fost votat cu votul pozitiv al majorităţii absolute a tuturor categoriilor de creanţe în sensul art.100 alin.4 şi art.101 din Legea nr.85/2006 cu un total de 85,26% din ponderea creanţelor.

Curtea a reţinut însă că, potrivit procesului verbal al adunării creditorilor din 25.07.2014, administratorul judiciar a reţinut că au votat trei categorii de creanţe:garantate; bugetare şi chirografare deşi, din tabelul definitiv rezultă patru categorii de creanţe; nu s-a făcut nicio menţiune în procesul verbal cu privire la natura votului creanţelor salariale înscrise în tabel, cât şi în programul de plăţi.

Însă, chiar reţinând structura votului, din procesul verbal nr.4/25.07.2014, Curtea a constatat că, în aplicarea dispoziţiilor art.100 şi art.101 alin.1 din Legea nr.85/2006, în mod legal şi temeinic judecătorul sindic nu a confirmat planul de reorganizare, reţinând că planul a fost votat legal doar de categoria creanţelor garantate, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art.101 alin.1 pct. A din lege, referitoare la acceptarea planului de cel puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate la art.100 alin.3, cu condiţia ca minim una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.

Astfel, Curtea a constatat că în categoria creanţelor garantate, creditorul BCR cu o pondere de 53,61% din masa credală şi-a exprimat votul prin corespondenţă.

În categoria creanţelor bugetare (denumită de administratorul judiciar creanţe privilegiate, în condiţiile în care o atare categorie nu face parte din enumerarea legală de la art. 100 al. 3, precitat) compusă din creanţa Municipiului Câmpulung cu o pondere de 0,24% în masa credală şi I.M.N.R. cu o pondere de 0,04%, administratorul judiciar a reţinut că planul a fost votat de această categorie.

Însă, Municipiul Câmpulung în calitate de creditor bugetar al debitoarei, prin adresa nr.20273/18.07.2014, cu privire la convocarea adunării creditorilor din 25.07.2014, a arătat că: „În vederea votării unuia dintre planurile de reorganizare propuse în cadrul procedurii de insolvenţă, respectiv a celui propus de debitoare prin administratorul special sau a celui depus de către administratorul special, întrucât nu avem cunoştinţă de conţinutul acestora, până în prezent nefiind publicate în buletinul procedurilor de insolvenţă (...)” solicită comunicarea planurilor pe adresa de email.

Din conţinutul acestui înscris, nu se poate concluziona că a fost votat de acest creditor planul de reorganizare în data de 25.07.2014.

În ceea ce priveşte Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale Neferoase şi Rare-IMNR, Curtea a constatat că acesta a votat planul de reorganizare, însă potrivit tabelului definitiv de creanţe este creditor chirografar (pag.44 în tabelul definitiv), cu o creanţă de 4.230 lei şi o pondere în masa creanţelor de 0,04%, nu are calitatea de creditor bugetar.

Prin urmare, categoria de creanţe bugetare nu a votat planul.

În ceea ce priveşte categoria creditorilor chirografari, reţinută de administratorul judiciar în procesul verbal din 25.07.2014, formată din: S.C. SPP S.R.L.-0,01% din ponderea creanţelor; S.C. HMK & M-0,19% din ponderea creanţelor; S.C. VS.R.L.-0,02% din ponderea creanţelor, S.C. EF S.R.L.-20,31% din ponderea creanţelor şi SLS-1,74% din ponderea creanţelor, Curtea a constatat, de asemenea, că judecătorul sindic a concluzionat în mod legal că această categorie nu a votat planul.

Potrivit dispoziţiilor art.100 alin.4 din lege, un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.

Potrivit tabelului definitiv de creanţe, S.C. EF S.R.L. are, într-adevăr, cea mai mare pondere din masa credală, în categoria creanţelor chirografare-20,31% însă creanţa sa este înscrisă provizoriu în tabel (sub condiţie suspensivă) în măsura îndestulării pasivului. De asemenea, SLS deţine în această categorie 1,74% din masă, însă şi creanţa acestui creditor este înscrisă în tabelul definitiv sub condiţie provizorie. De asemenea, creanţele creditorilor BCG - 8,12% din ponderea creanţelor, SD-0,85% din ponderea creanţelor, AGS -0,12% din ponderea creanţelor şi BD -0,01% din ponderea creanţelor, sunt înscrise provizoriu în tabel (sub condiţie suspensivă) în măsura îndestulării pasivului. .

Potrivit dispoziţiilor art.64 alin.5 din Legea nr.85/2006, titularii creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv creanţele a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiţiei respective. Or, în cauză, pentru aceşti creditori nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiei suspensive.

Ponderea deţinută de creanţele chirografare în masa credală este potrivit tabelului definitiv de 35,98%.Votul celorlalţi creditori chirografari: S.C. SPP S.R.L.-0,01% din ponderea creanţelor; S.C. HMK & M-0,19% din ponderea creanţelor; S.C. V S.R.L.-0,02% a căror pondere însumează 0,22% din masa credală nu întruneşte cerinţa prevăzută de art.100 alin.4 din Legea nr.85/2006, privind realizarea unei majorităţi absolute din valoarea creanţelor chirografare acceptate conform tabelului definitiv de 3.720.467 lei şi pondere în masa credală de 35,98%.

Prin urmare planul nu se consideră votat nici de această categorie de creanţe.

Curtea a constatat că în mod legal şi temeinic a reţinut judecătorul sindic că planul de reorganizare nu a fost votat cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege.

Relativ la creanţele salariale, Curtea a reţinut că au fost declarate la nivelul sumei de 304.499 lei, însă au fost acceptate numai pentru suma de 2.205 lei. În programul de plată a creanţelor se propune plata în primul trimestru.

Chiar dacă s-ar aprecia că această creanţă este considerată că acceptă planul, date fiind dispoziţiile art.101 alin.1 lit. D din Legea nr.85/2006, deşi nu rezultă în mod cert din programul de plăţi că s-ar achita în termen de 30 de zile de la confirmarea planului; de asemenea, nu se poate constata că planul a fost votat. În această ipoteză ar intra la vot patru categorii de creanţe-creanţele garantate, creanţele salariale, creanţele bugetare şi creanţele chirografare.

Or, dacă planul s-ar considera votat de categoria creanţelor garantate şi a celor salariale, celelalte două categorii de creanţe:bugetare şi chirografare, nu pot fi considerate că au votat planul conform celor prezentate mai sus.

Potrivit art.101 alin.1 lit. A „planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art.100 alin.3, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul.

Prin urmare, în aceste condiţii, planul pentru a fi confirmat ar fi trebuit votat de trei categorii de creanţe, ipoteză care în prezenta cauză nu s-a îndeplinit.

Totodată, se constată că programul de plată a creanţelor nu arată scadenţele plăţilor ce urmează a fi făcute, nefiind astfel respectate dispoziţiile art.95 alin.2 din Legea nr.85/2006, cerinţă instituită şi de art.101 alin.1 lit. E din Lege.

Legiuitorul a instituit cu titlu imperativ, pentru confirmarea planului cerinţa îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art.101 alin.1 lit. A-E. Prin urmare, neîndeplinirea uneia dintre aceste condiţii, conduce la infirmarea planului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că nu au fost identificate motive care să conducă la schimbarea sentinţei Curtea, în baza art.8 din Lg.85/2006 coroborat cu art. 480 alin. 1 C. proc. civ a respins apelul ca nefondat.

Având în vedere că instanţa s-a pronunţat asupra cererii de apel formulate, Curtea a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

În baza art.1063 Cod procedură civilă, constatând că cererea de suspendare a fost respinsă, cauţiunea aferentă acestei cereri, în cuantum de 100 lei consemnată cu recipisa nr.1090655/1 din 15 octombrie 2014, a fost restituită apelantei.