Secolele XI-XIV

^400 Viena, 1954, p. 181—194; G. Bako, Cavalerii teutoni şi Ţara Bîrsei, în Studii,

V 1957 1 P 143 16°: ^G- Adriânyi, Zur Geschichte des Deutschen Ritterordens in

Si'fihenbur'gen în Ungarn-Jahrbuch, 3, 1971, p. 9—22; H. Glassl, Der deutsche Orden im Burzenland und in Kumanien (1211—1225), în ibidem, p. 23—49; Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I, Cluj, 1971, p. 137—141; J. Schiitze, Bemerkungen zur Berufunq und Vertreibung des Deutschen Ordens durch Andreas II. von Ungarn, în Siebenbiirgisches Archiv, 8, 1971, p. 277—283. Contestarea autenticităţii documen-tplor papale asupra prezenţei teutonilor în Ţara Bîrsei (cf. I. Şchiopul, Contribu-ţiuni la istoria Transilvaniei în secolele XII şi XIII, Cluj, 1932) este nejustificată, actele respective nefiind considerate suspecte (cf. E. C. Lăzăreseu, Notă despre do­cumentele Ţării Bîrsei şi cavalerii teutoni, în Ţara Bîrsei, VI, 1934, 4, p. 336—356). Dealtfel, există mai multe izvoare medievale care atestă activitatea ordinului în redatul ungar (cf. Magistri generales Ordinis Teuthonicorum fratres, ed. W. Ketrzyri-skî în MPH, IV, p. 54), în unele din ele specifieîndu-se chiar prezenţa lor în Ţara Bîrsei (Wurcza) (cf. Peter von Dusburg, Chronicon terrae Prussiae, în SRP, I, p. 31).

» Hurmuzaki, Doc, I, p. 56—58; DIR, C, v. XI—XIII, I, p. 150—151.

ee Urkundenbuch, I, p. 14—16; DIR, C, v. XI—XIII, I, p. 153—154, 157—158.

⁶⁷ Hurmuzalci, Doc, I, p. 82, 85, 88, 91, 93, 95, 96; DIR, C, v. XI—XIII, I. p. 201 204—206, 214—216, 221, 223.

•8 Hurmuzaki, Doc, I, p. 57, 74; DIR, C, v. XI—XIII, I, p. 150, 183, 370.

⁶⁹ Chron. saec XIV, p. 466; Chron. Pict., p. 95, 218.

⁷⁰ Hurmuzaki, Doc, I, p. 67, 69; DIR, C, v. XI—XIII, 1, p. 170—171, 173.

⁷¹ Huirmuzaki, Doc., I, p. 75, 77; DIR, C, v. XI—XIII, I, p. 184, 188.

⁷² R. Rosetti, op. cit., p. 266; G. E. Miiller, Die Ursachen der Vertreibung
des Deutschen Ordens aus dem Burzenlande und Kumanien im Jahre 1225, în
Korrespondenzblatt des Vereins jur siebenbiirgische Landeskunde, XLVIII, 1925,
6—8, p. 61—62, nota 5.

⁷³ Hurmuzaki, Doc, p. 74—76; DRH, D, I, nr. 1. Opinia lui W. Ketrzyriski,
potrivit căreia actul din 1222 nu ar fi autentic, a fost combătută de M. Perlbach,
Der deutsche Orden in Siebenbiirgen, în Mitteilungen des Instituts filr osterrei-
chische Geschichtsforschung, XXVI, 1905, p. 415—430.

⁷⁴ S-au invocat mai multe argumente în sprijinul ipotezei localizării cetăţii
teutonilor în ■trecătoarea monitană Tabla Buţdi. Cf. P, Binder, Contribuţii la loca­
lizarea Cruceburgului şi unele probleme legate de ea, în Culegere de studii şi
cercetări, Braşov, I, 1967, p. 121—135. Planul cetăţii de la Tabla Butii şi frag­
mentele ceramice recuperate la suprafaţă ar pleda însă pentru datarea ei în se­
colele XIV—XV. Cf. Gh. I. Cantacuzino, Cetăţi şi curţi domneşti din Ţara Româ­
nească în secolele XIII—XV (Rezumatul tezei ' de doctorat), 'Bucureşti, 1977, p.
¹²—13. De curînd s-a propus localizarea Cruceburgului la Cetăţeni (jud. Argeş)
(cf. I. Nania, Cruceburg-Episcopatul Cumaniei-Cetatea Dîmboviţei-Cetăţeni, în Ar-
chiva Valachica, VIII, Tîrgovişte, 1976, p. 84), unde există şi vestigii arheologice din
secolul al XHI-lea. Cf. D. V. Rosetti, Şantierul arheologic Cetăţeni, în Materiale,
VIII, 1962, p. 73—88.

⁷³ Hurmuzaki, Doc, I, p. 122, 123; DIR, C, v. XI—XIII, I, p. 246, 257, 272; DRH, C. I, nr. 7. 8.

^u Oniciiul, Originile, p. 696; C. Auner, Episcopia Milcoviei, în Revista cato-^llca:. ^l' }⁹¹²> ⁴< P- ⁵⁴⁴>' I- ^p- M. Pali, Originea catolicilor din Moldova şi francis­canii păstorii l_or de veacuri, Săbăoani—Roman, 1942, p. 129; Moisescu, Catolicis­mul, p. 3_4, nota 3_; Panaitescu, Introducere, p. 259.