Secolele XI-XIV

passim.

²⁷ V. Spinei, Informaţiile istorice despre populaţia românească de la est
de Carpaţi în secolele XI—XIV, în AIIAX, XIV, 1977, p. 7.

²⁸ Paltrami seu Vatzonis Chronicon Austriacum, în SRA, I, col. 713; Ano-
nymi Leobiensis Chronicon, în ibidem, col. 815; Chronicon Claustroneuburgense,
în RAS, I, p. 84; Gombos, Catalogus, I, p. 506 (Chronicon Austriacum anonymi),
777 (Continuatio Sancrucensis II).

²⁸ Chronicon monasterii Mellicensis, în SRA, I, col. 239; Chronicon Salisbur-gense, în ibidem, col. 356; Anonymi Leobiensis Chronicon, col. 815—816; Matthaeus Parisiensis, IV, 1877, p. 131; Chronicon Claustroneuburgense, p. 83, 85; Hurmuzaki, Doc, I, p. 192; Rogerius, p. 49—50, 89—90.

³⁰ Răsid od-Din, II, p. 45; Tiesenhausen, II, p. 38.

³¹ Rogerius, p. 33, 72.

³² Hurmuzaki, Doc, I, p. 429; Bull. Franc, III, p. 347—348.

³³ Annales Frisiacenses, p. 65 (Notiţa de la Echternach).

³⁴ Gombos, Catalogus, II, p. 1332 (Iohannes Longus de Ypra, Chronica mo­
nasterii s. Bertini); Bruchstilcke aus der Weltchronik des Minori ten Paulinus von
Venedig (I. Recension), 1, ed. W. Holtzmann, (Texte zur Kulturgeschichte des Mit-
telalters, 3), Roma, 1927, p. 29; Marinus Sanutus, p. 214 (unde evenimentele sînt
datate eronat în anul 1230). Pasajul din lucrarea lui Marino Sanudo cel Bătrîn
a fost relevat pentru prima oară în istoriografia românească încă la începutul
secolului al XVIII-lea de către Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a rovnano-
moldo-vlahilor, ed. Gr. G. Tocilescu, Bucureşti, 1901, p. 447—448, 465.

³⁵ Gombos, Catalogus, I, p. 127 (Annales Erphordenses).

³⁶ Pasajul a beneficiat de traducerea unor reputaţi specialişti: C. D'Ohsson,
op. cit., II, p. 628; Tiesenhausen, II, p. 38; E. Bretschneider, op.' cit., I, p. 330;
P. Pelliot, Notes sur Vhistoire de la Horde d'Or, Paris, 1949, p. 153; V. Minorsky,
Caucasica III. The Alan capital Magos and. the Mongol campaigns, în Bulletin

of the School of Oriental and African Studies, University of London, XIV, 1952, 2, p. 227; Răsid od-Din, II, p. 45; A. Decei, L'invasion des Tatars de 1241/1242 dans nos regions selon la Djami ot-Tevarikh de Fazi ol-lah Răsid od-Din, în RRH, XII, 1973, 1, p. 103.

³⁷ P. Pelliot, Notes..., p. 153, considera că prin Kara-Ulagh ar fi desemnată
Moldova, iar prin Ulagh, Ţara Românească. La rîndul său, A. Decei, op. cit.,
p. 117, presupunea localizarea Kara-Ulagh-ilor în regiunea munţilor Vrancea sau
a Buzăului.

38 Onciul, Originile, p. 612—613, nota 56; A. Decei, op. cit., p. 119.

³⁹ Io. Aventini Annalium Boiorum libri VII, Basileae, 1615, p. 419.

⁴⁰ CynpacAbCKiu cnucoKb, în PSRL, XVII, S.-Peterburg, 1907, col. 26.

⁴¹ Hus. let., p. 339.

⁴² Ipat. let., p. 180; BoAbiHCKO — raAuiţKan Aemonucb, ed. A. S. Petruşevici, I,
Lwow, 1871, p. 64.

⁴³ Rogerius, p. 35, 49—50, 74, 39—90.

⁴⁴ Ist. Rom., II, p. 126; R. Schilling, Cu privire la cele mai vechi informaţii
scrise despre cnejii români, în Apulum, VIII, 1970, p. 41—19.

⁴⁵ G. Strakosch-Grassmann, op. cit., p. 158—159; A. Decei, «Canesii» călu­
gărului Rogerius, în Omagiu lui Ioan Lupaş la împlinirea vîrstei de 60 de ani,
Bucureşti, 1943, p. 211—220, unde se găsesc şi ample indicaţii bibliografice re­
lative la această problemă. S-a formulat şi presupunerea că mongolii au instituit
cneji după modelul celor români. Cf. Iorga, Histoire, UT, p. 147—148; Şt. Pascu,