Secolele XI-XIV

7 — Moldova In «ecolele XI—XIV

află mai multe monede bizantine de arama: cîte două de la Ioan I Tzi-miskes, Vasile II şi Constantin VIII (976—1025) şi Teodora (1055—1056), trei de la Mihail IV şi una de la Constantin X Dukas, Manuel I şi dintr-o perioadă neprecizată, al căror loc exact de descoperire nu este cunos­cut, fiind probabil însă că provin din regiunea delimitată de Prut, Nis­tru şi Dunăre¹³¹.

Din cele aproape 70 de monede bizantine izolate cunoscute pînă în prezent, predomină cele din bronz sau aramă, care reprezintă circa 85°/c din totalul lor, restul fiind din aur şi foarte rar din bilon şi argint. Mai mult de jumătate din ele sînt din secolul al Xl-lea, îndeosebi din a] doilea şi al treilea sfert al acestui veac. Destul de puţin numeroase sînt emisiunile din perioada Comnenilor, pentru ca în prima jumătate a se­colului al XlII-lea să se înregistreze o stagnare evidentă a circulaţiei mo­netare.

In afară de piesele izolate, pe teritoriul Moldovei au fost depistate mai multe tezaure monetare bizantine, din care, însă, nu s-a reuşit să se recupereze întotdeauna întregul conţinut. Extrem de contradictorii sînt datele privind monedele tezaurizate la Dolheşti (jud. Iaşi), de unde au fost consemnate informaţii relative la tezaure din piese de aur, din vre­mea lui Vasile II şi Constantin VIII, descoperite prin 1881—1882 (50—60 exemplare), 1905 (circa 60 de monede, un lanţ şi o plachetă de aur)¹³², 1902 (circa 20 de monede, dintre care unele prinse cu un lanţ în formă de salbă)¹³³ şi 1904 (40 de monede şi 10 verigi de aur)¹³⁴. Coroborînd toate aceste informaţii, ajungem la concluzia că în realitate de la Dolheşti pro­vine numai un singur tezaur de monede şi verigi de aur sau eventual două, depistate unul în apropierea celuilalt. Numai două monede au fost recuperate şi descifrate de specialişti, şi anume două piese de aur emise în perioada 1005—1025 la Constantinopol şi reprezentînd pe revers pe Vasile II şi Constantin VIII¹³³.

Tezaure cu monede emise în Bizanţ au mai fost semnalate şi în alte cîteva localităţi din spaţiul dintre Carpaţii Orientali şi Nistru: din îm­prejurimile Paşcanilor (jud. Iaşi) provine un tezaur din care ne-au par­venit patru monede anonime de bronz de tip A 2, B, C şi G^135a (fig. 14/3—6), piesa cea mai nouă — follis-ul de tip G — fiind atribuită de specialişti domniei lui Roman IV Diogenes (1067—1071)^135b sau perioadei cuprinse între anii 1065 şi 1070(?)^135c; într-o localitate neidentificată din raionul Arciz (reg. Odessa, R. S. S. Ucraineană) s-a găsit un tezaur din nouă monede anonime de tip A 2; la Izmail (reg. Odessa) s-a semnalat un bogat tezaur din 200—250 piese schifate din bilon, din care s-au putut recupera trei exemplare emise de Alexe I, şase de Ioan II şi două de Manuel I; de la Reni (reg. Odessa) provine uri tezaur, din care spe­cialiştii au intrat în posesia a numai două monede de la Manuel I; într-o movilă a nomazilor de lîngă Suvorovo (raionul Izmail, reg. Odessa) s-a descoperit un tezaur conţinînd zece monede de la Manuel I, una de la Andronic I şi două de la Isaac II Anghelos¹³⁶. Spre deosebire de cazul pieselor izolate, o mare parte din monedele recuperate din tezaure apar­ţin epocii Comnenilor, cele din alte perioade fiind mai puţin numerotise. Descoperirile numismatice enumerate mai sus nu reflectă decît par­ţial rolul jucat de emisiunile monetare bizantine în relaţiile de schimb de la nordul Dunării de Jos. Numeroase monede bătute în Bizanţ nu au fost înregistrate de specialişti, dispersîndu-se în colecţii particulare fără

să li se consemneze locul de descoperire, dat fiind că interesul pentru numismatica bizantină este relativ recent.

Odată cu revenirea bizantină la Dunăre în vremea lui Ioan Tzimis-

kes circulaţia monedei imperiului în spaţiul carpato-dunărean cunoaşte o evidentă intensificare¹³⁷. Ea nu a încetat să ocupe în cadrul tranzac­ţiilor comerciale un rol relativ important, chiar şi în perioadele de eclip­să temporară a puterii economice şi politice a statului bizantin — cînd între Balcani şi Dunăre se interpuseseră populaţii străine sau se con­stituise taratul româno-bulgar — şi chiar după cucerirea Constantino-polului de cruciaţi şi divizarea imperiului. Semnificativă în această pri­vinţă este prezenţa în întreg spaţiul carpato-dunărean a unui număr considerabil de hyperperi emişi în Imperiul de la Niceea¹³⁸. Numele acestei monede bizantine a intrat şi în terminologia regională româ­nească sub forma perper, de la care a derivat şi denumirea unei dări: părpăritul¹³⁹. Cu toate acestea, perioadele de criză din istoria Bizanţu­lui, îndeosebi cele ce au urmat înlăturării dinastiei Comnenilor de ia tronul bazileilor, se reflectă în diminuarea evidentă a circulaţiei banilor emişi în Bizanţ.

Faptul că cea mai mare parte a monedelor izolate şi a tezaurelor monetare se compun din piese divizionare din aramă sau bronz, deci nu posedă valoare intrinsecă, dovedeşte că ele erau utilizate ca mijloc curent de schimb. Tradiţiile multiseculare în folosirea monedei bizantine în procesul relaţiilor comerciale dintre imperiu şi comunităţile autohtone din spaţiul carpato-dunărean justifică atribuirea rolului principal în ca­drul operaţiunilor de schimb din secolele XI—XIII populaţiei româ­neşti¹⁴⁰. Cu toate acestea, prezenţa monedelor greceşti nu este legată exclusiv de legăturile comerciale întreţinute de populaţia locală, întrucît astfel de monede provin şi din complexele funerare ale triburilor tura­nice (Suvorovo, Găvănoasa—?), populaţii la care ele este posibil să fi ajuns ca urmare a expediţiilor de pradă întreprinse în provinciile bizan­tine. In ceea ce priveşte monedele din aur tezaurizate la Doineşti, ele reprezentau probabil stipendiile plătite de Bizanţ aliaţilor săi sau su­mele destinate răscumpărării ostaticilor¹⁴¹.

Monedele bizantine nu au fost singurele care au circulat în spaţiul est-carpatic în primul sfert al mileniului al II-lea. Alături de ele au mai pătruns emisiuni monetare central-europene, dar numărul lor, exceptînd cele din tezaurul de la Hotin, este cu totul redus. Monede emise de regii arpadieni au fost descoperite izolat în cetăţuile de la Bîtca Doamnei— Piatra Neamţ şi Lencăuţi—Cernăuţi. Din prima din ele provine o monedă de argint de la Bela 111(1172—1196)¹⁴², iar din cea de-a doua o monedă de aramă din vremea domniei lui Ştefan IV (1163)¹⁴³. în afară de acestea, tezaurul de la Hotin cuprindea un dinar emis de Salomon (1063—1074)¹⁴⁴.

O descoperire unică pînă în prezent pe teritoriul Moldovei, atît prin conţinut cît şi prin volum, este bogatul tezaur monetar descoperit Ia Hotin (reg. Cernăuţi, R. S. S. Ucraineană), compus din peste o mie de monede, din care au fost recuperate 851 piese întregi, jumătăţi şi frag­mentare. Marea lor majoritate erau bracteate germane emise în a doua jumătate a secolului al XH-lea şi primul sfert al secolului următor în di­ferite ducate, comitate, seniorii, arhiepiscopate, episcopate, abaţii etc. din Saxonia Inferioară (Halberstadt, Quedlinburg, Braunschweîg-Liine-burg etc), Saxonia Superioară (Meissen, Pegau, Mansfeld etc), Thuringia

(Altenburg, Muhlhausen, Nordhausen, Erfurt, Merseburg etc), Hessen (Fulda, Eschwege etc), Franconia şi Rhein-Pfalz, la care se adaugă un pfennig din Carinthia şi cîte un dinar din Boemia şi Ungaria, în afară de peste o sută de piese nedeterminate din cauza condiţiilor precare de conservare. Cea mai timpurie monedă era un dinar — deja amintit — din timpul domniei lui Salomon, iar cele mai tîrzii erau cîteva bracteate bătute la Meissen în preajma anului 1230 şi un dinar emis de regele Boe-miei Pfemysl I Ottokar (1197—1230). Aceste din urmă piese fixează în­groparea tezaurului în perioada 1225—1230¹⁴⁵. Impresionanta cantitate de monede tezaurizate la Hotin putea să aparţină după părerea noastră fie unui negustor venit din ţările germane, fie unui feudal local răsplă­tit de un principe originar clin Europa Centrală ca urmare a unor ser­vicii oarecare.

In cursul secolelor XII—XIII s-au stabilit relaţii de schimb şi cu statele ruseşti. Mărfurile provenind din cnezatele ruseşti constau în­deosebi din obiecte de cult şi de podoabă. în mai multe localităţi, si­tuate aproape în exclusivitate în partea nordică şi centrală a Moldo­vei, s-au descoperit cruciuliţe simple din bronz (fig. 57/1, 4) sau piatră şi encolpioane din bronz (fig. 25; 26), iar în unele localităţi — între care Lencăuţi—Cernăuţi¹⁴⁶ şi altele rămase neidentificate — din nordul Bucovinei, aflate în bazinul superior al Prutului, au fost recuperate mai multe brăţări şi mărgele de formă variată din pastă sticloasă de culori diferite¹⁴⁷ (fig. 16). Un fragment de brăţară cu suprafaţa netedă, aparţinînd unui tip aflat în circulaţie în prima jumătate a secolului al XlII-lea, s-a găsit la Iaşi, pe locul Curţii domneşti, într-un nivel din a doua jumătate a secolului al XIV-lea¹⁴⁸. Tot din nordul Bucovinei, de la Bucovca (raionul Glibokaia, reg. Cernăuţi), provine o amuletă din bronz amintind ca formă un tăiş de topor cu două protuberante în par­tea superioară, de un tip care a circulat în Rusia în perioada premon-golă¹⁴⁹. In aceeaşi zonă, avînd evidente legături etnico-culturale cu re­giunile de nord şi nord-est, au fost cercetate mai multe aşezări şi ne­cropole din secolele XI—XIII, în inventarul cărora se aflau diferite obiecte de podoabă şi de cult de factură veche rusească¹⁵⁰. Analiza tipo­logică a obiectelor enumerate mai sus arată că o mare parte a lor fu­seseră produse în ateliere din Rusia haliciană. Dintre obiectele de certă origine kieviană menţionăm cruciuliţele duble-relicviar de tip B (fig. 26).

De multă apreciere s-au bucurat în Europa Răsăriteană operele bijutierilor ruşi şi balcanici, care nu numai că şi-au însuşit procedeele tehnice folosite în Bizanţ, dar au şi reprodus îndeaproape prototipurile obiectelor realizate de meşteşugarii greci. Cîteva din aceste piese de podoabă au ajuns pe calea schimbului şi în regiunile est-carpatice. Cu totul deosebite sînt bogatele tezaure de obiecte de argint recuperate la Voineşti (jud. Iaşi) şi Cernăuţi (reg. Cernăuţi). Din tezaurul de la Voineşti se păstrează 31 de obiecte de podoabă întregi şi fragmentare din argint simplu sau aurit: 14 brăţări (dintre care 10 întregi), 9 cercei de tîmplă cu unul sau trei bumbi fixaţi pe verigă (patru întregi), două pandantive circulare (unul întreg), o cataramă de curea cu placa gra­vată, o limbă de curea şi patru aplice (trei în formă de ancore duble şi una triunghiulară), la acestea adăugîndu-se un inel şi o aplică pierdute de-a lungul timpului, la fel ca şi vasul în care erau depuse. După formă şi decor brăţările erau plate şi neornamentate (trei exemplare), torsio-

nate cu capetele lăţite şi decorate cu granule (opt exemplare), cu fire împletite şi capetele lăţite (un exemplar), precum şi cu suprafaţa lăţită, decorată cu motive geometrice, zoomorfe şi vegetale în tehnica niello (două exemplare). Cerceii erau fie cu un bumb ovoidal, decorat cu gra­nule, fie cu un bumb ovoidal flancat de doi bumbi sferici mai mici, orna­mentaţi în tehnici deosebite¹³¹ (fig. 17). Tezaurul de la Cernăuţi era compus din trei colane (torques) din fire trefilate împletite, sudate la capete, cu diametrul mare (fig. 18), o brăţară plată şi altele două din fire împletite, trei perechi de cercei (verigi) de tîmplă, cu cîte unul sau trei bumbi decoraţi în tehnica granulaţiei şi filigranului, o verigă (cercel?), o cruciuliţă, un pandantiv format din două plăcuţe rotunde decorate cu motive cruciforme şi în formă de crin şi dintr-un inel(?), din care s-a păstrat un cristal încastrat într-o plăcuţă ornamentată cu filigran¹⁵² (fig. 19). Brăţările şi cerceii de tîmplă sînt de tipuri asemănă­toare cu cele de la Voineşti. în afară de cele două tezaure amintite, pe teritoriul Moldovei a mai fost descoperit un tezaur la Oţeleni (com. Hoceni, jud. Vaslui), din care, în afară de două monede bizantine, 79 dirhemi mongoli şi 11 imitaţii după dirhemi, din ultimele două de­cenii ale secolului al XlII-lea, au mai fost recuperate două brăţări tor­sionate cu capetele lăţite, decorate cu granule, o brăţară plată ornamen­tată în tehnica niello, doi cercei de tîmplă şi un pandantiv globular¹⁵³ (fig. 20). Deşi factura obiectelor de podoabă arată că fuseseră executate în perioada premongolă, ascunderea lor a avut loc la limita dintre se­colele XIII—XIV. Dacă acest tezaur a aparţinut unui localnic înstărit sau unei căpetenii mongole, care I-a jefuit din Rusia sau Balcani, este greu de spus. Pe lîngă tezaurele menţionate, din zona Bîrladului pro­vine un cercel de tîmplă din argint cu trei bumbi ajuraţi, care pare, de asemenea, realizat într-un atelier răsăritean¹⁵⁴.

Schimburi de bunuri materiale au fost stabilite şi cu neamurile turanice, după cum indică prezenţa în cadrul cîtorva aşezări Dridu a unor pandantive şi piese de harnaşament tipice pentru inventarul pece­negilor¹⁵⁵.

In cazuri mai rare, pe teritoriul Moldovei apar piese al căror centru de producţie se afla în regiuni îndepărtate. între acestea se numără şi vasul sferoconic provenind de la Năneşti (jud. Galaţi), care îşi găseşte cele mai apropiate analogii în descoperirile din nordul Caucazului da­tate în secolele XI—XIII¹⁵⁶.

Se poate aprecia că poziţia geografică a Moldovei — la nordul unei artere navigabile şi axe comerciale de importanţă continentală, Dunărea, şi în vecinătatea cîtorva state feudale dezvoltate, ca Imperiul bizantin, cnezatul Halici-Wolhynia şi regatul ungar — era favorabilă angajării relaţiilor de schimb cu popoarele din jur. Cu toate acestea, predomi­narea economiei naturale, prin care necesităţile materiale esenţiale erau acoperite prin propriile resurse, limitau extrem de mult amploarea schimburilor comerciale. Acestea aveau o importanţă redusă în ansam­blul economiei, revenindu-le doar menirea de a completa bunurile ne­cesare traiului şi de a furniza obiecte legate de viaţa spirituală a popu­laţiei. Dealtfel, capacitatea comunităţilor rurale locale de a produce peste disponibilităţile de consum era destul de restrînsă în condiţiile înzestrării tehnice insuficiente ale vremii. în ansamblul comerţului ro-

102

Iul banilor ca mijloc de plată era modest, precumpănitor fiind schim­bul în natură. în plus, invaziile periodice ale neamurilor migratoare tăceau nesigure drumurile de comerţ, perturbînd activitatea negus­torilor.