Secolele XI-XIV

MPH, I, p. 403), într-un pasaj ce s-a dovedit a fi interpolat, întrucît alături de
pecenegi sînt amintiţi şi cumanii (Plauci), despre care se ştie că au pătruns în
stepele nord-pontice mult mai tîrziu. Cf. E. Tryjarski, A note of the relations
between the Pechenegs and Poland, în Studia Turcica, ed. L. Ligeti, Budapesta,
1971, p. 465.

³³ V. Spinei, Informaţii despre vlahi în izvoarele medievale nordice, în SCIV,
24, 1973, 1, p. 65—66; 2, p. 277—278.

³⁴ PVL, I, p. 101—102.

³⁶ Skylitzes, p. 455; Kedrenos, II, p. 581—582.

³⁶ Epistola Brunonis ad Henricum regem, în MPH, I, p. 225.

³⁷ Skylitzes, p. 455. Cf. şi Kedrenos, II, p. 582.

³⁸ Skylitzes, p. 455—459; Kedrenos, II, p. 581—537; Zonaras, col. 223—226;
FHDR, III, p. 150—157, 220—223. Cf. şi V. G. Vasilievski, Bu3anmifi u neiemeu
(1048 -1094), în Tpydu, I, Sanktpeterburg, 1908, p. 9 şi urm.; Diaconu, Les Pet­
chenegues, p. 56—65.

³⁹ Michel Psellos, Chronographie ou Histoire d'un sVecle de Byzance (976—
1077), ed. E. Renauld, II, 1928, p. 125. Cf. şi Anne Comnene, Alexiade, ed. B. Leib,
I, Paris, 1937, p. 127>—129. Presupunerea că prin geţi se au în vedere românii
nord-dunăreni (I. Barnea, în DID, III p. 132) nu se poate accepta.

⁴⁰ Skylitzes, p. 453; Kedrenos, II, p. 585.

⁴¹ Spre deosebire de vechea istoriografie, A. P. Kazdan (Moan Maeponod, nenenezu
u pyccfcue e cepedune XI 36opnuii padoea Bu3aHmoAOiurcoa UHCtnumyma, VIII, 1963,
1, p. 177—184) s-a pronunţat cu hotărîre pentru anul 1046, părere care a mai
găsit aderenţi. Cf. I. Barnea,' în DID, III, p. 125—129.

⁴² Michaelis Attaliotae Historia, ed. Im. Bekker, Bonn, 1853, p. 30; Coeemu
u paccKasu KeKaeMena, ed. G. G. Litavrin, Moscova, 1972, p. 150—153, 162—167;
FHDR, ni, p. 2—13 (Ioan Mauropus). Cf. şi nota 38.

⁴³ Pentru acţiunile pecenege din Peninsula Balcanică în a doua jumătate a
secolului al Xl-lea, cf. V. G. Vasilievski, op. cit., p. 1—117; F. Chalandcn, Les
Comnene, I, Essai sur le regne d'Alexis Ier Comnene (1031—1118). Paris,^ 1900,
p. 105 şi urm.; C. Necşulescu, Ipoteza formaţiunilor politice române la Dunăre în
sec. XI, în RIR, VII, 1937, 1—2, p. 122—151; Diaconu, Les Petchenegues, p. 62 şi
urm.; I. Barnea, în DID, III, p. 127—153.

⁴⁴ Matthieu d'Edesse, Chronique, ed Ed. Dulaurier, Paris, 1858, p. 266—267;
Recueil des historiens des Croisades. Historiens occidentaux, III, Paris, 1866, _p. 14,
19 (Petri Tudebodi seu Tudebovis Historia de Hierosolymitano itinere), 123—124

148

(Gesta Francorum et aliorum Hierosolymitanorum seu Tudebodus abbreviatus),

yjq 179 (Tudebodus imitatus et continuatus Historia Peregrinorum), 236—237, 246

(Raimundi de Aguilers Historia Francorum qui ceperunt Iherusalem), 743, 746 (Ro-berti monachi Historia Iherosolimitana); FHB, XII, p. 39 (Ekkehardi Chronicon universale), p. 152, 164—165 (Alberti Aquensis Historia Hierosolymitana). Cf. şi

p 15 18, 25, 56; Gombos, Catalogus, II, p. 1113 (Guilelmus Tyrius), 1450 (Leo Mar-

sicanus). Cf. şi C. Jirecek, Einige Bemerkungen ilber die Vberreste der Petsche-negen und Kumanen, soioie uber die V olkerschajten der sogennanten Găgăuzi und Surguei im heutigen Bulgarien, în Sitzungsberichte der Konigl. bohmischen Gesel-Ischaft der Wissenschaften, CI. f. Phil., Gesch. u. Phil., 1839, p. 5.

⁴⁵ Skylitzes, p. 458; Kedrenos, II, p. 585.

⁴⁶ Attaliates, p. 30. Desigur că şi Psellos (II, p. 125) avea în vedere evenimen­
tele din 1046 (1048), atunci cînd în pasajul ce preceda relatarea expediţiei antipe-
cenege a lui Isaac I preciza că nomazii au trecut peste Dunărea îngheţată cu tot
neamul lor: 8Xov e&voţ toî?.

⁴⁷ D. Bassovski, Tlenenezu, m vku u oepenom na Pycu a eT> yepiu.în SK, VI, 1933,
p 50 şi urm.

*s Ipat. let., p. 96.

⁴³ D. Rassovsky, O pojiu Hzpnbixb KJio6yKoert> e~b ucmopiu dpeeneu Pycu, în SK, I, 1927, p. 93—109; S. A. Pletneva, Mpesnocmu ^lepHbix KAo6ynoe (SAI, E 1—19), Moscova, 1973, passim.

⁵⁰ Ipat. let., p. 23 şi passim.

⁵¹ Tiesenhausen, II, p. 3J; Răsid od-Din, II, p. 45.

⁵² J. Marquart, Uber das Volkstum der Komanen, în W. Bang şi J. Marquart,