La Mer Noire..., p. 261—262; idem, Tradiţia istorică despre întemeierea statelor
româneşti, Bucureşti, 1945, p. 45—48.
134 G. Soranzo, II Papato, l'Europa cristiana e i Tartari, Milano, 1930, p. 469;
I- Minea, Războiul lui Basarab cel Mare cu regele Carol Robert (noiembrie 1330),
in CIs, V—VII, 1929—1931, p. 330, nota 1; I. Dujcev, II Francescanesimo in Bul
garia nei secoli XIII e XIV,, în Medioevo Bizantino-Slavo, I, Roma, 1965, p. 412—413;
Cihodaru, Constituirea, p. 70; Ist. Rom., II, p. 163; Giurescu, Tîrguri, p. 202; Pa-naitescu, Introducere, p. 308; I. A. Bozilov, Zur Geschichte des Fiirstentums Vidin, în Byzantinobulgarica, IV, Sofia, 1973, p. 118; Theodorescu, Bizanţ, p. 146; P. F. Pa-rasca, FIoAumuKa eemepcKoao Kopojieecmea e BocmonnoM FlpuKapnambe u o6pci3oeaHiie Moa~ daecKoao (peodaAbHoeo aocydapcmea, în Kapnamo-JlyHaucKue 3eMAu e cpednue sena, Chişinău, 1975, p. 45; M. Balard, Les Genois ..., p. 30—31.
"=> Geographie d'Aboulfeda, II, ed. M. Reinaud, Paris, 1848, p.317.
136 A. C. Moule, Textus duarum epistolarum fr. minorum Tartariae Aquilonaris
an. 1323, în Archivum Franciscanum historicum, XVI, 1923, p. 106. Cf. şi Golubovich, j
Biblioteca, II, p. 72; Wadding, Annales, VII, p. 714. In Provinciale Ordinis Fratrum
Minorum fratele Paolinus arată că martirizarea lui Angelino di Spoleto ar-fi avut
loc în Armenia (cf. Golubovich, Biblioteca, II, p. 102; Wadding, Annales, VI, p. 257).
Analiza izvorului indică însă că el a reprodus greşit o altă informaţie. Cf. Golubo
vich, Biblioteca, III, p. 65—66; Brătianu, Recherches, p. 106—107; C. Andreescu,
Aşezări franciscane la Dunăre şi Marea Neagră în sec. XIII—XIV, în CIs, VIII—IX,
1932—1933, 1, p. 155.
137 Imposicio Officii Gazarie, în Monumenta historiae patriae, Leges muni-
cipales, Auguste Taurinorum (Torino), 1838, col. 382.
138 Greiîoras, p. 390.
139 N. Grămadă, Vicina. Izvoare cartografice. Originea numelui. Identificarea
oraşului, în Codrul Cosminului, I, 1924, p. 443 şi urm.; Popescu-Spineni, România,
I, p. 75—77. Printre hărţile care indică pe bulgari la nordul Dunării, dincolo de
„fluviul Alanus" (= Prut?), se numără şi cea de la Herefort, realizată între 1276
şi 1283, rămasă necunoscută lui Gh. I. Brătianu. Cf. K. Miller, Mappae mundi.
Die ăltesten Weltkarten IV, Die Herefordkarte, Stuttgart, 1896, p. 16; G. Lozinskij,
La Russie dans la litterature frangaise du Moyen Âge: Le pays, în Revue des etu-
des slaves, IX, 1929, 1—2, p. 85—86.
1:0 Geographie d'Aboulfeda, II, p. 316, 318.
141 Ibn Khaldun, The Muqaddimah. An Introduction to History, I, ed. F. Ro-
senthal, New York, 1958, p. 160.
142 Anonymi Geographi Descriptio Europae Orientalis (IIR, II), 1934, p. 27, 53.
143 J. Bromberg, op. cit., p. 63; I. A. Bozilov, op. cit., p. 113—119.
114 Nordenskiold, Periplus, p. 58, pi. IX; N. Grămadă, op. cit., p. 443—444, 448; Popescu-Spineni, România, I, p. 75; II, harta nr. 27. Harta datată în 1339 şi semnată de Angelino Dulcert prezintă numeroase analogii cu o hartă nautică întocmită cu puţin timp înainte de italianul Angelino Dalorto (dall'orto), ceea ce a făcut pe unii specialişti să considere că de fapt ar fi existat numai un singur cartograf cu prenumele Angelino şi să atribuie deosebirea de nume neatenţiei celor care au transcris documentele cartografice.
145 Nordenskiold, Periplus, p. 59, pi. XVIII, A; Popescu-Spineni, România, I,
p. 75—76; II, harta nr. 28.
146 G. M. Thomas, Der Periplus des Pontus Euxinus nach milnchener Hand-
schriften, în Abhandlungen der philosophisch-philologischen Classe der Koniglich
Beyerischen Akademie der Wissenschaften, X, 1866, p. 227 şi urm.; K. Kretschmer,
Dostları ilə paylaş: |
