Secolele XI-XIV

D. BERLADNICII Şl BRODNICII

In secolele XII—XIII izvoarele consemnează prezenţa vremelnică pe teritoriul Moldovei a berladnicilor şi brodnicilor, fără însă să ofere vreo specificare în ceea ce priveşte originea lor.

Berladnicii sînt menţionaţi în literatura istorică medievală numai cu două prilejuri. în anul 1159, 6000 de berladnici împreună cu o ceată de cumani au intrat în serviciul lui Ivan Rostislavici, poreclit Berladnic, care pregătea o expediţie menită să-1 înlăture pe Iaroslav Osmonîsli de pe tronul cnezatului de Halici. Din ţinuturile dunărene Ivan şi aliaţii săi s-au îndreptat spre nord, străbătînd longitudinal Moldova, pînă au ajuns la Kucelmin şi Uşiţa, localităţi aflate la hotarele sudice ale sta­tului halician. în faţa ripostei lui Iaroslav, armata lui Ivan Rostislavici s-a risipit, iar pretendentul la tron şi-a căutat refugiul în cnezatul kievian²⁴².

Un an mai tîrziu, in 1160, berladnicii sînt menţionaţi în apropierea gurilor Niprului cu prilejul atacării Oleşiei, important punct strategic şi comercial aflat în dependenţa cnejilor kievieni. Reacţia cneazului Rostislav a fost promptă, berladnicii fiind urmăriţi de detaşamentul condus de Gheorghe Nesterovici şi Iakun şi înfrînţi lîngă Dţin²⁴³. Identi­ficarea acestei localităţi cu Vicina²⁴⁴ sau Măcinul²⁴³ este cu totul ■ne­convingătoare. Urmărirea berladnicilor de-a lungul sutelor de kilo­metri ce despart Kievul de gurile Dunării era nerealizabilă în con­diţiile dominaţiei triburilor cumane în Deşt-i Kîpciak. De asemenea, este greu de admis că teritoriile incluse în Imperiul bizantin puteau să devină cadrul de desfăşurare al confruntărilor dintre populaţii care nici măcar nu locuiau în cuprinsul graniţelor sale, ignorîndu-se autorităţile provinciei Paristrion. în ceea ce ne priveşte, considerăm că Dţinul tre­buie căutat undeva în apropiere de Oleşia, deci lîngă punctul de vărsare a Niprului în Marea Neagră.

Cei mai mulţi istorici admit o legătură între numele berladnicilor şi acela al pretendentului halician Ivan Rostislavici zis Berladnic, pre­cum şi cu cel al localităţii Berlad. Aceasta din urmă este menţionată în primele trei secole ale mileniului al II-lea numai o singură dată, şi anume în anul 1174, într-un pasaj al unor cronici ruseşti, unde sînt re­latate divergenţele cneazului Andrei Iurievici Bogoliubski cu fraţii Ros­tislavici. Ca urmare a acestor neînţelegeri, Rostislavicii au fost expul­zaţi de pe domeniile lor: lui Ruric i s-a transmis să plece la Smolensk, iar lui David la Berlad, specificîndu-se că în ţara rusă nu i se va permite să rămînă²⁴⁶. Cu puţine excepţii²⁴⁷, specialiştii au identificat Berladul cronicii ruse cu oraşul moldovenesc Bîrlad, considerîndu-1 fie un punct avansat al statului halician²⁴⁸, fie centrul unei formaţiuni politice — „cne­zatul'¹, „principatul" sau „statul berladnicilor" — din partea meridională a Moldovei²⁴⁹. Precizăm însă că săpăturile metodice şi ocazionale efec­tuate în perimetrul actual al oraşului Bîrlad şi în împrejurimi nu au avut ca rezultat descoperirea unei reşedinţe cneziale şi nici a materiale­lor specifice aşezărilor vechi-ruseşti. Dimpotrivă, în şesul rîului Bîrlad din împrejurimile oraşului nu au fost depistate pentru secolele XII—XIII decît movile funerare ale triburilor turanice, iar în zonele colinare din

apropiere s-au semnalat aşezări de tip rural aparţinînd culturii Rădu-căneni. Aşa cum am arătat anterior, izvoarele scrise şi arheologice ex­clud existenţa în secolul al XH-lea a unui centru subordonat cnezatu­lui de Halici în sudul Moldovei.

Specificarea din cronică că Berladul nu era situat în cuprinsul ţării ruse a fost considerată un argument în favoarea părerii că acest centru se afla în afara teritoriilor ruseşti. Semnificaţia reală pe care sensul re-strîns al noţiunii de ţară rusă (Pycctcax 3eMAa) îl avea la începutul mileniului al II-lea contravine însă opiniei menţionate. După cum s-a precizat, prin această noţiune se desemna numai vechiul nucleu al sta­tului kievian, înglobînd ţinutul Kievului, Cernigovului, Pereiaslavlului si Novgorod-Severskului, fără ca ea să includă celelalte regiuni şi centre ruseşti, ca Haliciul, Novgorodul, Poloţkul, Rostovul, Smolenskul, Suzda-lul, Vladimirul etc.²⁵⁰. Prin urmare, nu există nici un argument care să se 'opună situării Berladului într-unui din cnezatele ruseşti.

In ceea ce priveşte constituirea aşa-zisei formaţiuni statale a ber-ladnicilor în sudul Moldovei, aceasta rămîne o ipoteză neconfirmată. Prezenţa efemeră a unei populaţii într-o anumită regiune nu presupune implicit crearea de către aceasta a unui organism statal. De asemenea, nu există nici un arguVnent plauzibil pentru a considera pe berladnici ca români, căci este greu de imaginat ca o populaţie sedentară să fie semnalată într-un an la nordul Dunării de Jos, acţionînd împreună cu cumanii, pentru ca în anul următor să ajungă cu incursiunile de pradă tocmai la Nipru. Ipostazele în care berladnicii sînt prezentaţi în cronici sugerează mai curînd apartenenţa lor la grupul populaţiilor no­made sau seminomade. Or, aceste populaţii se aflau la un nivel social-politic care nu le permitea să treacă la organizarea unei vieţi statale. Pe de altă parte, descoperirile arheologice corespunzătoare secolelor XI—XIII nu lasă să se întrevadă vreo diferenţiere tipologică sau can­titativă a materialelor recuperate în zona Berladului care să le indi­vidualizeze faţă de acelea din ţinuturile din centrul şi sudul Moldovei.

In prima jumătate a secolului al XlII-lea diplomele papale şi un­
gureşti semnalează populaţia brodnicilor în aceleaşi regiuni din sudul
Moldovei, unde în anul 115& fuseseră menţionaţi berladnicii. într-un
act emis în 1222 de Andrei II, confirmat în acelaşi an de papa Hono-
riu III, se preciza că teritoriile acordate Ordinului teutonic ajungeau
„pînă la hotarele brodnicilor" (ad terminos Prodnicorum)²⁵¹. In anul
1227, un document emis în cancelaria pontificală, al cărui conţinut
era repetat aproape întocmai de un altul datînd din 1231, menţiona
Cumania et Brodnic terra illa vicina ca teritorii unde arhiepiscopul de
Strigoniu fusese împuternicit ca legat apostolic²⁵². O parte a acestor
teritorii fuseseră incluse în cadrul episcopiei cumanilor. învecinarea
brodnicilor cu regatul ungar şi cu cumanii este reconfirmată în anul
1250 de scrisoarea lui Bela IV către Inocenţiu IV, unde se arată că la
îasantul Ungariei trăiau rutenii, cumanii şi brodnicii şi că înainte de
invazia mongolă Rusia, Cumania, Brodnic şi Bulgaria fuseseră supuse
„m mare parte" regatului său²⁵³. ,

. ^conţiriutul acestor date reiese clar că grupuri ale brodnicilor ^ae stabiliseră în sudul Moldovei. Pătrunderea lor spre regiunile est-car-

patice avusese loc, se pare, încă în ultima parte a secolului al XH-lea. In acest sens elocventă este menţionarea într-un discurs atribuit lui Nicetas Choniates a bordonilor, o ramură a taurosciţilor (oi ex Bop-S6vt]c ... xâiTaupoc7xoQxSv'a7uo(7TOx8e<;), în legătură cu ajutorul dat de aceş­tia şi de sciţi (Sxu&ai) vlahilor şi bulgarilor, la scurtă vreme după de­clanşarea răscoalei antibizantine în anul 1185²³⁴. Aşa cum au căzut de acord majoritatea specialiştilor, bordonii ar reprezenta numele deformat al brodnicilor, în vreme ce denumirea de sciţi ar fi fost aplicată cu­manilor²⁵⁵.

Brodnicii (Bp«ahhmh, Kpo^hhkh, Epoahhhh, BpoHHHK'h) sînt amin­tiţi şi în cronicile ruseşti în legătură cu diferite evenimente din Europa Răsăriteană. In anul 1147²⁵⁶ (după alte letopiseţe în 1146)²⁵⁷, precum şi în 1216²⁵⁸, se aflau în serviciul cneazului de Suzdal, care îi folosea în războaiele cu ceilalţi principi ruşi. în lupta de la Kalka (1223), brodnicii în frunte cu voievodul lor Ploscînea au trecut de partea mongolilor, trădîndu-1 pe cneazul kievian Mstislav²⁵⁹. După această bătălie brodnicii nu mai sînt menţionaţi în cnezatele ruseşti, de unde au trebuit pro­babil să plece spre regiunile est-carpatice datorită discreditării lor în urma acţiunii reprobabile de la Kalka.

Problema originii etnice a brodnicilor a fost şi rămîne încă extrem de controversată. Ei au fost consideraţi slavi seminomazi de felul ca­zacilor de mai tîrziu²⁶⁰, români²⁶¹, cerkesi²⁶², obezi sau kasogi^2KÎ, ber-ladnici²⁶⁴, pecenegi²⁶⁵, be'rendei²⁶⁶, abodriţi sau predenecenţi²⁶⁷, chazari amestecaţi cu ruşi²⁶⁸, o populaţie mixtă compusă din elemente slave, româneşti şi turce²⁶⁹ sau numai slave şi româneşti²⁷⁰ etc. Aceste ipoteze în legătură cu identificarea brodnicilor se bazează în general pe argu­mente neperemptorii şi sînt greu de acceptat. Utilizarea informaţiei letopiseţelor, din care se deduce că voievodul Ploscînea ar fi fost creş­tin, în încercarea de determinare etnică a brodnicilor nu este de prea mare ajutor în acest sens, avînd în vedere că religia creştină fusese adoptată de foarte multe popoare din răsăritul Europei, inclusiv de unele triburi seminomade.

Emiterea părerii că brodnicii ar fi români se datoreşte îndeosebi unei transcrieri eronate făcute de editori textului bulei papale din 1222, unde se confirmă donaţiile lui Andrei II către teutoni. In bula amintită, în loc de ad terminos Prodnicorum, cum apare şi în actul regelui Andrei II din acelaşi an, ale cărui pasaje le reproduce întocmai, s-a inserat — în mod greşit însă — ad terminos Blacorum²¹¹, ceea ce, potrivit unor interpretări, însemna echivalenţa între etnonimele în discuţie. Deşi inad­vertenţa de transcriere a fost remediată în alte ediţii de documente²⁷², ipoteza similitudinii brodnicilor cu românii nu a fost părăsită, ignorîn-du-se faptul că în cele două acte din anul 1222 este amintită şi terra Blacorum. Desemnarea unui popor prin două nume diferite în cadrul aceluiaşi document ar fi fost evident fără sens²⁷³. Dacă brodnicii ar fi fost români, desigur că Nicetas Choniates nu le-ar fi atribuit în dis­cursul său numele de bordoni, ci pe acela de vlahi, denumire sub care românii sînt de nenumărate ori menţionaţi în cronica sa, ca şi în cele­lalte izvoare contemporane dealtfel.

Din datele care ne stau la dispoziţie rezultă legăturile strînse ale brodnicilor cu cumanii: la est de Carpaţi teritoriile lor se învecinau; în

10 — Moldova In secolele XI—XIV.

1146 (1147) şi 1186 participă împreună la aceleaşi expediţii, iar în 1223 ajung în tabere diferite. Spaţiul uriaş de-a lungul căruia sînt semnalaţi brodnicii — între sudul Moldovei şi cnezatul Suzdalului fiind peste o mie de kilometri — ne arată că ei duceau o viaţă seminomadă sau nomadă ca şi cumanii. Semnificativ în acest sens este, dealtfel, şi numele lor, format prin substantivizarea verbului dpodumb (=a pribegi., a rătăci), nume care etimologic ar avea sensul de pribegi, hoinari-¹*. Tovărăşia cumanilor şi preferinţa brodnicilor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care în primul sfert al mileniului al II-lea erau locuite îndeosebi de neamurile turce, ar pleda pentru apartenenţa lor, la fel poate ca şi a berladnicilor, la familia populaţiilor de origine tu­ranică.

NOTE

1. 
   DAI, p. 166—167.
   

1. 
   Ibidem, p. 166—167_A 174—177; Annales Fuldenses, în MGH, S, I, 1826,
   p. 412—413; Reginonis Chronicon, ibidem, p. 600 (unde evenimentele sînt datate
   în mod eronat în anul 889). Cf. şi G. Gyorffy, Sur la question de Vetablissement
   des Petchen'egues en Europe, în Acta Orientalia, XXV, 1972, 1—3, p. 233—292.
   

³ Hudud al-'Alam, The Regions of the World. ed. V. Minorsky, Londra, 1937,
p. 160.

⁴ DAI, p. 146—169.

^b J. Marquart, Osteuropaische und ostasiatische StreifzUge, Leipzig, 1903. p. 65.

⁶ PVL, I, p. 31.

⁷ Theophanes continuatus, Chronographia, ed. Im. Bekker, Bonn, 1838, p. 387,
389—390; Symeonis Magistri Annales, ibidem, p. 722, 724; Georgii Monachi Vitae
imperatorum recentiorum, ibidem, p. 879, 882; Nicolai Constantinopolitani archie-
piscopi Epistolae, în PG, CXI, 1863, col. 71—74; Leonis Grammatici Chronographia,
ed. Im. Bekker, Bonn, 1842, p. 293, 296; Skylitzes, p. 201—205; Kedrenos, II,
p. 286—288; Joannis Zonarae Annales, în PG, CXXXV, 1887, col. 85—88; PVL,
I, p. 31—32; II, p. 282—283.

⁸ J. Marquart, op. cit._% p. 61—63. Cf. şi Macoudi, Les Prairies d'or, ed.
C. Bărbier de Meynard şi P. de Courteille, II, Paris, 1863, p. 58—64, unde etno­
nimele sînt transcrise în mod diferit: Yadjni, Bedjgards, Bedjnak şi Newkerdehs.

⁹ J. Marquart, op. cit., p. 63.

¹⁰ Ibidem, p. 64, 67—68, 143. Cf. şi C. D'Ohsson, Des peuples du Caucase
et des pays au nord de la mer Noire et de la mer Caspienne dans le dixieme
sfecle. Paris, 1828, p. 258—259.

¹¹ I. Bozilov, Les Petchenegues dans l'histoire des terres du Bas-Danube, în
Etudes balkaniques, 3971, 3, p. 172—173; idem, Bt.ieapun u ne—1018),
în HcmopimecKu npezmd, XXIX, 1973, 2, p. 47—51.

¹² DAI, p. 56—57. Pentru datarea acestei misiuni, cf. DAI-Commentary, p. 16
(Gy. Moravcsik).

¹³ DAI, p. 168—169, 174—175, 182—183.

¹⁴ J. Marquart, op. cit., p. 65.

FHDR, II, _p. Q98—699. Denumirea de daci a fost atribuită pecenegilor si in izvoare de la începutul secolului al XlII-lea. Cf. Magistri Vincentii Chro-^mc°n Polonotrutn, în MPH, II, p. 253, 286.

Pramene z dejinăni Vel'kej Moravy, ed. P. Ratkos, Bratislava, 1964, p. 340.

^PVL, I, p. 33—34; SPL, p. 98—99. Potrivit părerii unor istorici, expediţia ^{r tlE}>vut loc în anul 943. Cf. N. I. Polevoi, O dame emopozo noxoda Mzopa na epenoe u ^O(7₉ PyfCKux Ha Eepdaa, în VizVrem, XIV, 1958, p. 138—142, 147.

akyhtzes, p. 288—290; Kedrenos, II, p. 384—386; Zonaras, col. 135—130.

147

²⁰ PVL, I, p. 47—48; NPL, p. 118—119, 438; SPL, p. 106—107.

²¹ A. Nagy, Eger kornyeki es Tiszavidâki besenyo telepiilesek a X.—XI.
szăzadban, în Az Egri Muzeum evkb'nyve, VII, 1970, p. 131. Pentru stabilirea lui
Thonuzoba, cf. P. Magistri qui Anonymus dicitur, Gesta Hungarorum, ed. A. Ja-
kubovich—D. Pais, în SRH-Szentpetery, I, p. 116—117.

²² Anonymus, p. 113—114. în privinţa veridicităţii acestei informaţii s-au ex­
primat anumite îndoieli. Cf. H. Gockenjan, Hilfsvolker und Grenzwăchter im
mittelalterlichen Ungarn, Wiesbaden, 1972, p. 97.

²³ Legendae S. Stephani regis, ed. E. Bartonick în SRH-Szentpetery, II,
p. 398, 425—426.

²⁴ Ibidem, p. 389, 397, 423.

²⁵ Chronicon Henrici de Miigeln, ed. E. Travnik, în SRH-Szentpetery, II,
p. 109—111.

²⁶ Skylitzes, p. 309; Kedrenos, II, p. 412.

²⁷ Skylitzes, p. 356; Kedrenos, II, p. 465—466.

²⁸ Skylitzes, p. 373 (unde editorul, Hans Thurn, datează evenimentele în
anul 1025); Kedrenos, II, p. 483.

²⁹ Skylitzes, p. 385, 397, 399; Kedrenos, II, p. 499, 512, 514—515. Cf. şi FHDR,
III, p. 143—151; Diaconu, Les Petchenegues, p. 39—49. Invazia pecenegilor din
Moesia la care se referă Glycas (cf. Michaelis Glycae Annales, ed. Im. Bekker,
Bonn, 1836, p. 584), atribuită în FHDR, III, p. 167, epocii lui Roman I Lacapenos
(cea 943), este de fapt cea din 1032/1033 din vremea lui Roman III Argyros.

³⁰ Skylitzes, p. 457; Kedrenos, II, p. 584. Cf. şi Diaconu, Les Petchenegues,
p. 50—52.

³¹ PVL, I, p. 87—89.

³² Thietmari Chronicon, în MPH, I, p. 292, 317. Participarea pecenegilor (Pin-
cinaki) la conflictele ruso-poloneze este menţionată şi de Gallus (Chronicon, în
MPH, I, p. 403), într-un pasaj ce s-a dovedit a fi interpolat, întrucît alături de
pecenegi sînt amintiţi şi cumanii (Plauci), despre care se ştie că au pătruns în
stepele nord-pontice mult mai tîrziu. Cf. E. Tryjarski, A note of the relations
between the Pechenegs and Poland, în Studia Turcica, ed. L. Ligeti, Budapesta,
1971, p. 465.

³³ V. Spinei, Informaţii despre vlahi în izvoarele medievale nordice, în SCIV,
24, 1973, 1, p. 65—66; 2, p. 277—278.

³⁴ PVL, I, p. 101—102.

³⁶ Skylitzes, p. 455; Kedrenos, II, p. 581—582.

³⁶ Epistola Brunonis ad Henricum regem, în MPH, I, p. 225.

³⁷ Skylitzes, p. 455. Cf. şi Kedrenos, II, p. 582.

³⁸ Skylitzes, p. 455—459; Kedrenos, II, p. 581—537; Zonaras, col. 223—226;
FHDR, III, p. 150—157, 220—223. Cf. şi V. G. Vasilievski, Bu3anmifi u neiemeu
(1048 -1094), în Tpydu, I, Sanktpeterburg, 1908, p. 9 şi urm.; Diaconu, Les Pet­
chenegues, p. 56—65.

³⁹ Michel Psellos, Chronographie ou Histoire d'un sVecle de Byzance (976—
1077), ed. E. Renauld, II, 1928, p. 125. Cf. şi Anne Comnene, Alexiade, ed. B. Leib,
I, Paris, 1937, p. 127>—129. Presupunerea că prin geţi se au în vedere românii
nord-dunăreni (I. Barnea, în DID, III p. 132) nu se poate accepta.

⁴⁰ Skylitzes, p. 453; Kedrenos, II, p. 585.

⁴¹ Spre deosebire de vechea istoriografie, A. P. Kazdan (Moan Maeponod, nenenezu
u pyccfcue e cepedune XI 36opnuii padoea Bu3aHmoAOiurcoa UHCtnumyma, VIII, 1963,
1, p. 177—184) s-a pronunţat cu hotărîre pentru anul 1046, părere care a mai
găsit aderenţi. Cf. I. Barnea,' în DID, III, p. 125—129.

⁴² Michaelis Attaliotae Historia, ed. Im. Bekker, Bonn, 1853, p. 30; Coeemu
u paccKasu KeKaeMena, ed. G. G. Litavrin, Moscova, 1972, p. 150—153, 162—167;
FHDR, ni, p. 2—13 (Ioan Mauropus). Cf. şi nota 38.

⁴³ Pentru acţiunile pecenege din Peninsula Balcanică în a doua jumătate a
secolului al Xl-lea, cf. V. G. Vasilievski, op. cit., p. 1—117; F. Chalandcn, Les
Comnene, I, Essai sur le regne d'Alexis Ier Comnene (1031—1118). Paris,^ 1900,
p. 105 şi urm.; C. Necşulescu, Ipoteza formaţiunilor politice române la Dunăre în
sec. XI, în RIR, VII, 1937, 1—2, p. 122—151; Diaconu, Les Petchenegues, p. 62 şi
urm.; I. Barnea, în DID, III, p. 127—153.

⁴⁴ Matthieu d'Edesse, Chronique, ed Ed. Dulaurier, Paris, 1858, p. 266—267;
Recueil des historiens des Croisades. Historiens occidentaux, III, Paris, 1866, _p. 14,
19 (Petri Tudebodi seu Tudebovis Historia de Hierosolymitano itinere), 123—124

148

(Gesta Francorum et aliorum Hierosolymitanorum seu Tudebodus abbreviatus),

yjq 179 (Tudebodus imitatus et continuatus Historia Peregrinorum), 236—237, 246

(Raimundi de Aguilers Historia Francorum qui ceperunt Iherusalem), 743, 746 (Ro-berti monachi Historia Iherosolimitana); FHB, XII, p. 39 (Ekkehardi Chronicon universale), p. 152, 164—165 (Alberti Aquensis Historia Hierosolymitana). Cf. şi

p 15 18, 25, 56; Gombos, Catalogus, II, p. 1113 (Guilelmus Tyrius), 1450 (Leo Mar-

sicanus). Cf. şi C. Jirecek, Einige Bemerkungen ilber die Vberreste der Petsche-negen und Kumanen, soioie uber die V olkerschajten der sogennanten Găgăuzi und Surguei im heutigen Bulgarien, în Sitzungsberichte der Konigl. bohmischen Gesel-Ischaft der Wissenschaften, CI. f. Phil., Gesch. u. Phil., 1839, p. 5.

⁴⁵ Skylitzes, p. 458; Kedrenos, II, p. 585.

⁴⁶ Attaliates, p. 30. Desigur că şi Psellos (II, p. 125) avea în vedere evenimen­
tele din 1046 (1048), atunci cînd în pasajul ce preceda relatarea expediţiei antipe-
cenege a lui Isaac I preciza că nomazii au trecut peste Dunărea îngheţată cu tot
neamul lor: 8Xov e&voţ toî?.

⁴⁷ D. Bassovski, Tlenenezu, m vku u oepenom na Pycu a eT> yepiu.în SK, VI, 1933,
p 50 şi urm.

*s Ipat. let., p. 96.

⁴³ D. Rassovsky, O pojiu Hzpnbixb KJio6yKoert> e~b ucmopiu dpeeneu Pycu, în SK, I, 1927, p. 93—109; S. A. Pletneva, Mpesnocmu ^lepHbix KAo6ynoe (SAI, E 1—19), Moscova, 1973, passim.

⁵⁰ Ipat. let., p. 23 şi passim.

⁵¹ Tiesenhausen, II, p. 3J; Răsid od-Din, II, p. 45.

⁵² J. Marquart, Uber das Volkstum der Komanen, în W. Bang şi J. Marquart,
Osttiirkische Dialektstudien, în Abhandîungen der Koniglichen Gesellschaft der
Wissenschaften zu Gottingen, Phil.-hist. Kl., NF, XIII, 1914, 1, p. 157.

⁵³ C. D'Ohsson, Histoire des Mongols depuis Tchinguiz-Khan jusqu'ă Timour
Beg ou Tamerlan, I, Amsterdam, 1852, p. 339, nota 1; Tiesenhausen, I, p. 541.

⁵⁴ D. Rassovsky, op. cit., în SK, VI, p. 19 şi urm.; H. Gockenjan, op. cit.,
p. 99 şi urm.

⁵ⁱ DIR, C, v. XI—XIII, I, p. 338—341; DRH, D, I, nr. 11.

⁵⁶ Hurmuzaki, Doc, I, p. 84; DIR, C, v. XI—XIII, I, p. 209.

⁵⁷ N. Drăganu, Românii în veacurile IX—XIV pe baza toponimiei şi a ono­
masticii, Bucureşti, 1933, p. 514—516; H. Gockenjan, op. cit., p. 106—107, 237—238.

³⁸ Şt. Pascu^ Voievodatul Transilvaniei, I, Cluj, 1971, p. 84—87.

⁵⁹ Simon de Keza, p. 54, 103—104. Cf. şi SRH-Szentpetery, I, p. 182.

⁶⁰ Chron. Pict., p. 55—57, 175—177; Chron. saec. XIV, p. 366—368; Chronicon
Monacense, ed. Al. Domanovszky, în SRH-Szentpetery, II, p. 75; Chron. Bud.,
p. 127—128; Chron. Duh., p. 75—76; Thuroczi, p. 116—117. Tot în timpul domniei
lui Salomon este plasată incursiunea şi în Chronicon Posoniense, dar nu se
specifică decît că ea a fost întreprinsă de pagini (ed. Al. Domanovszky, în SRH-
Szentpetery, II, p. 38), în timp ce Henric von Miigeln consideră că invadatorii ar
fi tătari (!) (ed. cit., p. 176—177).

⁶¹ H. Gockenjan, op. cit., p. 97 şi 187, nota 90.

⁶² Attaliates, p. 66—67; Excerpta ex breviario historico Ioannis Scylitzae Cu-
ropalatae, în Kedrenos, II, p. 645—646; Zonaras, col. 245—248. O menţionare suc­
cintă a ciocnirii lui Isaac I cu pecenegii (Pastiqaye sau Pastinaqaye), soldată prin
infrîngerea acestora din urmă, găsim la Michel le Syrien, Chronique, ed. J.-B. Cha-
bot, III, Paris, 1905, p. 165.

⁶³ Matthieu d'Edesse, p. 105—106.

⁶⁴ Anne Comnene, II, 1943, p. 81—82. Pentru analiza etnicului sciţilor, sar-
rnaţilor şi a populaţiei paristriene care lupta pentru autonomie, cf. M. Gyoni,
Zur Frage der rumănischen Staatsbildungen im XI. Jahrhundert in Paristrion, în
AECO, IX—X, 1943—44, p. 83 şi urm.; I. Barnea, în DID, III, p. 139 şi urm.

⁵⁵ I. Ferenţ, Cumanii şi episcopiile lor, Blaj (1931), p. 36—37; P. Diaconu, Les
Coumans au Bas-Danube a'ux Xle et Xlle siecles, Bucureşti, 1978, p. 66—71. După
P. Chirnoaga, Istoria Daciei şi continuitatea daco-romană, Madrid, 1971, p. 173, in-
^Va «T" ^ar cumanii aliaţi cu pecenegii.

⁶⁶ Ioannis Cinnami Epitome rerum ab Ioanne et Alexio Comnenis gestarum, ed. A Meinecke, Bonn, 1836, p. 7—8; FHDR, III, p. 230—233. ¹ Choniates, p. 19—23; FHDR, III, p. 244—247. ^ FHDR, IU, _p. 182-183.

A. A. Vasiliev, Histoire de l'Empire byzantin, II, Paris, 1932, p. 32.

™ Choniates, p. 23.

⁷¹ Ibidem, p. 20. Sărbătorirea anuală a victoriei este confirmată şi de mitro­
politul Eustathios (cf. FHDR, III, p. 182—183).

⁷² Ipat. let., p. 8; Let. Voskr., p. 25; Hws. Zet., p. 292; XoAMoeopcK.au Aemonucb*
în PSRL, 33, Leningrad, 1977, p. 42.

⁷³ Jpot. Zet., p. 8.

⁷⁴ Joannis Antiocheni Orotio de disciplina monastica et de monasteriis laicis
non tredentis, în PG, CXXXII, 1864, col. 1147—1148.

⁷⁵ Michel le Syrien, p. 206—207. Cf. şi J. Marquart, Vber das Volkstum. ..,
p. 170.

⁷⁰ A. A. Vasiliev, op. cit., p. 52.

⁷⁷ Ed. Kurtz, Unedierte Texte aus der Zeit des Kaisers Johannes Komnenos,
în Byzantinische Zeitschrift, 16, 1907, p. 86.

⁷⁸ Chron. Pict., p. 87, 210; Chron. saec. XIV, p. 444.

⁷⁹ D. Rassovsky, op. cit., în SK, VI, p. 19, 43.

⁸⁰ I. Ferenţ, op. cit., p. 37—38. Ca şi D. Rassovsky, I. Ferenţ citează numai
pe Thuroczi (ed. cit., p. 141), care însă a preluat relatările cronicarilor mai vechi.
Cf. nota 78.

⁸¹ Chron. Pict, p. 86, 208; Chron. saec. XIV, p. 441.

⁸² DAI, p. 62—63, 166—167; Macoudi, ed. cit., I, 1861, p. 212, 288; II, p. 19;
IJymetuecmeue H6H—adAan.a na BoAzy, ed. I. I. Kracikovski, Moscova—Leningrad,
1939, p. 61—66; Hudud al-'Alam, p. 100—101, 162; Extrait d'Abu-Obeid Al-Becri,
în Defremery, Fragments, p. 15; Ibn Khaldun, The Muqaddimah. An Introduction
to History, ed. F. Rosenthal, I, New York, 1958, p. 156.

⁸³ W. Barthold, Histoire des Turcs d'Asie Centrale, Paris, 1945, p. 79 şi urm.;
C. Necşulescu, Năvălirea uzilor prin Ţările Române în Imperiul bizantin, în RIR,
IX, 1939, p. 187—190.

⁸⁴ V. V. Barthold, Four Studies on the History of Central Asia, III, Leiden,
1962, p. 110.

⁸⁵ S. P. Tolstov, 0ey3bi, neneneau, Mope JJayuapa, în CoeemcK.au sniHozpaipun, 19aO,

4, p. 49—51.

⁸⁶ I. Gherghel, Cercetări privitoare la istoria comanilor, Bucureşti, 1900, p. 8;

5. Salaville, Un peuple de race turque christianise au XHIe siecle: Ies Comans, în

Echos d'Orient, 17, 1914, 106, p. 195—198.

⁸⁷ PVL, I, p. 109. Nu există nici un motiv pentru a subscrie la ipoteza că
acţiunea cnejilor ruşi ar fi fost inspirată de diplomaţia bizantină, după cum
crede S. A. Pletneva, Fleneneau, mopKU u noAoeufii a mxnopyccKux ctnennx, în MIA, 62,
Moscova-Leningrad, 1958, p. 218.

⁸⁸ Attaliates, p. 83; Skylitzes, Excerpta..., în Kedrenos, II, p. 654; FHDR,
III, p. 60—61, 70—71.

⁸⁹ flymetuecmeue H6n —
p. 163; Plano Carpini, p. 80—81; Choniates,
p. 124; Georgii Acropolitae, Annales, în PG, CXL, 1887, col. 1061—1062; Nicephori
Gregorae Byzantina historia, ed. L. Schopen, I, Bonn, 1829, p. 36—37; Tour du
monde ou voyages du rabbin Pethachia de Ratisbonne dans le douzieme siecle, ed.
E. Carmoly, Paris, 1831, p. 8.

⁹⁰ E. Comşa, în Dinogetia, I, Bucureşti, 1967, p. 29.

⁹¹ E. Comşa şi Gh. Bichir, O nouă descoperire de monede şi obiecte de po­
doabă, din secolele X—XI în aşezarea de la Garvăn (Dobrogea), în SCN, III, 1960,
p. 223—244.

⁹² P. Diaconu, Un tezaur de monede bizantine din sec. al Xl-lea descoperit la
Păcuiul lui Soare, în Muzeul Naţional, III, 1976, p. 235—239.

⁹³ Attaliates, p. 83.

^m Skylitzes, Excerpta..., în Kedrenos, II, p. 654, 657; FHDR, III, p. 60—61.

⁹⁵ Zonaras, col. 253—254; Glycas, p. 605.

⁹⁶ Matthieu d'Edesse, p. 126.

⁹⁷ V. G. Vasilievski, op. cit., p. 26 şi urm.; A. F. Gfrorer, Byzantinische
Geschichte, III, Graz, 1877, p. 666 şi urm.; D. Rassovsky, op. cit, în SK, VI, p. 9;
Moravcsik, Byzantinoturcica, I, p. 91; I. Barnea, în DID, III, p. 133—135.

⁸⁸ J. Marquart, Uber das Volkstum..., p. 26; C. Necşulescu, op. cit., în RIR, IX, 1939, p. 185 şi urm.; N. Bănescu, Les duches byzantins de Paristrion (Para-dounavon) et de Bulgarie, Bucureşti, 1946, p. 32, 89, 141.

_ *» Attaliates, p. 83; Skylitzes,' Excerpta..., în Kedrenos, II, p. 654. în privinţa calităţii celor doi comandanţi, în istoriografie persistă o veche controversă. S-a pre-

supus că ei au fost guvernatori ai themei Paradunavon şi, respectiv, ai themelor Sirmium sau Bulgariei, ori că unul era guvernator şi celălalt simplu general. Pentru aceasta cf N. Skabalanovici, Bu.3a,HmuucKoe aocydapcmeo u iţepKoeb s-b XI eene, Sankt-oeterburg' 1884, p. 228; N. Bănescu, op. cit., p. 32—36, 84—90, 141—143; Dia-conu, Les Petchen'egues, p. 82—99; I. Barnea, în DID, III, p. 133—135. Pentru cla­rificarea acestei disputate probleme ar fi utilă luarea în discuţie a datelor conţinute de cronica lui Matei de Edesa (ed cit., p. 126—127), nefolosite pînă în prezent, conform cărora Vasile, fiul lui Abukab din Edesa, identificabil cu Vasile Apokapes, ar fi fost numit de împărat în fruntea trupelor, inclusiv a celor armeneşti, trimise de el la Dunăre.

i°° Attaliates, p. 84—87; Skylitzes, Excerpta..., în Kedrenos, II, p. 655—657; Zonaras, col. 251—254; FHDR, III, p. 60—63, 70—73, 224—225. Pentru uzii înca­draţi în'armatele bizantine, cf. Skylitzes, Excerpta ..., în Kedrenos, II, p. 691—692; Matthieu d'Edesse, p. 169; Petrus Tudebod, p. 19; Raimund de Aguilers, p. 236, Găgăuţii din Dobrogea, care în timpurile moderne au migrat în sudul Basarabiei, au fost consideraţi de unii istorici urmaşi ai uzilor (cf. C. Jirecek, op. cit., p. 19— 28; idem, Das Furstenthum Bulgarien, Praga—Viena—Leipzig, 1891, p. 142—147), părere ce a fost combătută de Iorga, Histoire, III, p. 74. Cf. şi nota 84 de la par­tea a IH-a, capitolul 1.

101. 
     Attaliates, p. 87.
     

101. 
     v. G. Vasilievski, op. cit., p. 29; P. Golubovski, neneneeu, mopKu u noâoeufii
     do Hauiecmein mamaţrb, Kiev, 1884, p. 47—48.
     

¹⁰³ D. Rassovsky, op. cit., în SK, VI, p. 32—33,

¹⁰⁴ J. Marquart, Vber das Volkstum . . ., p. 97 şi urm.; W. Barthold, Histoire...,

p. 89.

10⁵ PVL, I, p. 109, unde evenimentul este raportat anului 6562 (= 1054 e.n.),
în loc de 6563, care a fost în mod eronat omis în textul letopiseţului. Cf. PVL, II,
p. 390—391; SPL, p. 139; Hus. let., p. 269; RLNS, I, p. 150.

108 PVL, I, p. 109; SPL, p. 140; Let. Voskr., p. 334; Hus. let., p. 269.

¹⁰⁷ Attaliates, p. 300—301; Skylitzes, Excerpta..., în Kedrenos, II, p. 741. în cronica lui Zonaras (ed. cit., col. 285—286) sînt amintiţi ca participanţi la invazie numai pecenegii.

îos pvl, I, p. 132.

¹⁰⁹ Chron. Pict., p. 73, 195; Chron. saec. XIV, p. 408; Chronicon Monacense,
p. 78.

¹¹⁰ Chron. Pict., p. 74, 196; Chron. saec. XIV, p. 409; Chronicon Monacense,
p. 78.

¹¹¹ Anne Comnene, II, p. 87. Pentru relaţiile bizantino-cumane din vremea lui
Alexe I, cf. F. Chalandon, op. cit., p. 106 şi urm.; S. Salaville, op. cit., p. 199—201;
I. Ferenţ, op. cit., p. 21 şi urm.; D. Rassovsky, nomeupi, IV, Boeiman ucmopia nonoBUfim
în SK, XI, 1940, p. 95 şi urm.; I. Barnea, în DID, III, p. 147—155.

¹¹² Anne Comnene', II, p. 97, 204.

¹¹³ Ibidem, p. 104.

¹¹⁴ Ibidem, p. 95—105.

¹¹⁵ Ibidem, p. 105—106.
¹¹⁰ Ibidem, p. 136—145.

¹¹⁷ Ibidem, p. 147.

¹¹³ PVL, I, p. 148, 151, 160—162, 179—180, 185.

¹¹⁸ Anne Comnene, II, p. 136. Cf. I. Gherghel, Zur Geschichte Siebenburgens,
Viena, 1891, p. 17, 37; I. Ferenţ, op. cit., p. 25.

¹²⁰ Anne Comnene, II, p. 191—192. Pentru invazia din 1094, cf. şi Zonaras,
col. 305—306; Glycas, p. 621.

¹²¹ Chron. Pict., p. 75—76, 197—198; Chron. saec. XIV, p. 412—414; Chronicon
Monacense, p. 78; Thuroczi, p. 132; Antonii Bonfinii Historia Pannonica sive Hun-
garicarum rerum decades IV et dimidia, Coloniae Agrippinae, 1690, p. 159—160.

¹²² PVL, I, p. 141.

^li3 Petrus Tudebod, p. 19; Tudebodus imitatus et continuatus Historia Pere-gnnorum, p. 17Q; Raimund de Aguilers, p. 236.

^m Raimund de Aguilers, p. 246.

^lis D. Anastasijevic şi G. Ostrogorsky, Les Koumanes prono'iaires, în Annu-°i^re de VInstitut de Philoiogie et d'Histoire Orientale et Slave, XI, 1951 (= Melange Henri Gregoire, III), p. 19—29.

^12G NPL, p. 19, 203.

¹²⁷ Anne Comnene, III, 1945, p. 177—178, 182—183.

128 FHDR, III, p. 14—15 (Teofilact al Ohridei).

¹²⁹ Anne Comnene, III, p. 160. In anul 1097, temeri în legătură cu pericolul
pe care îl prezentau pentru Bizanţ germanii, ungurii şi cumanii erau împărtăşite
de împărat unui reprezentant al cruciaţilor, venit să poarte tratative la Constaiiti-
nopol. Cf. Raimund de Aguilers, p. 238.

¹³⁰ D. Rassovsky, IlOAoeubi, III, Flpedexu ,,IJoah noAoeeu,Kaeo", în SK, X, 1938,
p. 166—175. ;%**

¹³¹ K. V. Kudriaşov, IToAoeeu,KaR cmetib, Moscova, 1948, p. 130—138; G. A. Fe-
dorov-Davîdov, KoieeHUKU Boctno'iHoă Esponu nod ejiacmbto 3O.iomoopdbiH.CKux xanoe, Mos­
cova, 1966, p. 147—150.

¹³² S. A. Pletneva, HoAoeenKue Ka.ucnHbic u38OHHun (SAI, E 4—2), Moscova, 1974,
p. 23; A. Păloczi-Horvâth, A kunok megtelepedese Magyarorszăgon, în Archeologiai
ertesito, 101, 1974, 2, p. 248.

¹³³ C. D'Ohsson, op. cit., p. 339, nota 1; Tiesenhausen, I, p. 541; J. Marquart,
Vber das Volkstum ..., p. 157.

¹³⁴ Pentru incursiunile cumane în Bizanţ din vremea lui Manuei I, cf. F. Cha-
landon, Les Comnene, II, Jean II Comnene (1118—1143) et Mantiei I Comnene
(1143—1180), Paris, 1912, p. 323 şi urm.; I. Ferenţ, op. cit., p. 40 şi urm.; P. Dia-
conu, Les Coumans ..., p. 78—90.

¹³⁵ Cinnamus, p. 93—95.

136 iorga, Histoire, III, p. 70. Cf. şi W. Tomaschek, Zur Kunde der Hămus-

Halbinsel, în Sitzungsberichte der phil.-hist. Classe der kais. Akademie der Wissen-
schaften, XCIX, 1881, 2, p. 485; P. Ş. Năsturel, Valaques, Coumans et Byzantins
sousle regne de Manuei Comnene, în Byzantina, I, 1969, p. 175.

¹³⁷ Choniates, p. 123—124; FHDR, III, p. 248—249.
»s Cinnamus, p. 201—202; FHDR, III, p. 236—239.

¹³⁹ V. Spinei, Antichităţile nomazilor turanici din Moldoi^a în primul sfert al mileniului al II-lea, în SCIVA, 25, 1974, 3, p. 391. ¹¹⁰ Choniates, p. 230; FHDR, III, p. 252—253.

¹⁴¹ Ipat. let., p. 83—84; Let. Voskr., p. 68.

¹⁴² Otto Frisingensis episcopus, Gesta Friderici I imperatoris, în Gombos, Cata-
logus, Iii, p. 1770.

¹⁴³ Choniates, p. 487 şi urm.; FHDR, III, p. 178—181 (Eustathios al Tesaloni-
cului), 258—309 (ChQniates)j 380—383 (Euthymios Tornikes), 398—403 (Georgios Akro-
polites), 417—433 (Teodor Skutariotes), 462—473 (Efrem), 530—531 (Pseudo-Kodinos).
Cf. şi I. Ferenţ, op. cit., p. 46—52; R. L. Wolff, The „Second Bulgarian Empire".
Us Origin and History to 1204, în Speculum, XXIV, 1949, 2, p. 198—201; P. Dia-
conu, Les Coumans . . ., p. 114—119, 130—133.

¹⁴⁴ Choniates, p. 808—824 şi urm.; Acropolites, col. 1013—1014; Robert _ de
Clari, La conquete de Constantinople, în Historiens et chroniqueurs du Moyen Age,
■ed. A. Pauphilet—Ed. Pognon, Paris, 1952, p. 50—51; Villehardouin, La conquete de
Constantinople, în Historiens..., p. 161 şi urm.; Andreae Danduli Chronicon Ve-
netum, în Rerum italicarum scriptores, ed. L. A. Muratorius, XII, Mediolani, 1728,
col. 132; Gombos, Catalogus, II, p. 847 (Detmair-CTwoni/cJ, 1216 (Jacobus de Guisia,
Annales- Hannoniae), 1331 (Iohannes Longus de Ypra, Chronica monasterii s. Ber-
iini); FHB, XII, 1965, p. 241 (Historia peregrinorum), 279, 284 (Ansbertus, Historia
de expeditione Friderici imperatoris), 298 (Roberti canonici S. Mariani Antissiodo-
rensis Chronicon).

¹⁴⁵ S. A. Pletneva, op. cit., în SAI, E 4—2, p. 18.

¹¹⁶ Hurmuzaki, Doc, I, p. 57; DIR, C, v. X—XIII, I, p. 151.

¹⁴⁷ Cf. nota 55.

¹¹⁸ W. Barthold, Turkestan down to the Mongol Invasion, ed. a 3-a, Londra, 1968, p. 369—370.

^Ui> Extrait d'Ibn-Alathir, în Defremery, Fragments, p. 78—82; Tiesenhausen, I, p. 25—27 (Ibn el Asyr); II, p. 32—33 (Răsid od-Din); Râăid od-Din, I, 2, p. 229; Săchsische Weltchronik, ed. L. Weiland, în MGH, DC, II, 1, 1876, p. 243; E. Bret-schneider, Mediaeval Researches jrom Eastern Sources, I, Londra, 1910, p. 294—299. In cele mai multe letopiseţe ruseşti lupta de la Kalka este datată eronat în anul 1224. Cf. Ipat. let, p. 163—164; NPL, p. 61—63, 264—265; TIcKoecKCM nepean Aemonucb, în PSRL, IV, Sanktpeterburg, 1848, p. 177—178; Epmoauhckm Aemonucb, în PSRL, XXIII, S. Peterburg, 1910, p. 69—71; BoMzodcKo-IJepMCKeui Aemonucb, în PSRL, XXVI,

Moscova—Leningrad, 1959, p. 66—69; Hus. let., p. 335. In Let. Voskr., p. 129 132

si TpouiţKasi Aemonucb, în PSRL, I, Sanktpeterburg, 1846, p. 216—219, se indică anul 1223, iar în RLNS, II, p. 349—354, anul 1225.

1⁵⁰ L. Râsonyi Nagy, Der Volksname Bependeă, în SK, VI, 1933, p. 219—226.

151 D. Rassovsky, op. cit., în SK, VI, p. 11—12; S. A. Pletneva, op. cit., în
MM. 62, p. 165; eadem, op. cit., în SAI, E 1—19, p. 25.

1⁵² PVL, I, p. 173. CI şi D. Rassovsky, op. cit., în SK, VI, p. 11.

153. 
     PVL, I, p. 176.
     

153. 
     S. A. Pletneva, op. cit., în MIA, 62, p. 218—219.
     

u» /pot. Zet., p. 8, 14—15, 24, 37, 73, 78 şi urm. Cf. şi D. Rassovsky, op. cit., în SK, VI, p. 11—12. Pentru numele de persoană derivate de la denumirea lor, cf. S. B. Veselovskii, OHOM.acnw.K0H, Moscova, 1974, p. 34.

™ D. Rassovsky, op. cit., în SK, VI, p. 33—37.

1⁵⁷ C. Jirecek, Einige Bemerkungen . .., p. 6.

im DRH, B, I, nr. 11, 73.

1⁵⁹ D. Rassovsky, op. cit., în SK, VI, p. 3G; Şt. Pascu, Voievodatul.. ., II, Cluj-

Napoca, 1979, p. 480, 483, 485.

1⁶⁰ Mihâlyi, p. 563.

1⁶¹ DRH, A, II, nr. 33.

ira Ibidem, I, nr. 142—145, 152, 156, 159, 161—164, 168, 173 etc.

¹⁶³ Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, II, Iaşi, 1907, p. 364—374; XXT, Iaşi,
1929, p. 155—163; T. Bălan, Documente bucovinene, IV, Cernăuţi, 1938, p. 232; VI,
Bucureşti, 1942, p. 235—236, 251, 282; M. Costăchescu, Documente moldoveneşti de
la Bogdan Voevod (1504—1^517), Bucureşti, 1940, p. 139—145; DRH, A, XXI, nr. 45, 331.

¹⁶⁴ Ipat. let., p. 14—15.

¹⁶⁵ SPL, p. 157.
i^ee Cf. nota 72.

¹⁶⁷ S. A. Pletneva, op. cit., în SAI, E 1—19, p. 25.

¹⁶⁸ DAI, p. 64—65; PVL, I, p. 37.

¹⁶⁹ K. Mesterhâzy, Ismaelites, Busurmans, Bulgares de la Volga, în Les ques-
tions fondamentales du peuplement du bassin des Carpathes du Viile au Xe siecle.
Budapesta, 1972, p. 195—211; H. Gockenjan, op. cit., p. 54—57.

1⁷⁰ Anonymus, p. 114.

¹⁷¹ S. Balic, Der Islam im mittelalterlichen Ungarn, în Siidost-Forschungen,
XXIII, 1964, p. 24 şi urm.

¹⁷² I. G. Hîncu, Henomopue 6oAzapcKue neptriu e MamepuctMHoă Ky.ibmype naceACHun
panmzo cpedHeeenoebx MoAdaeuu, în Etudes balkaniques, XI, 1975, 4, p. 98—99.

173 Wadding, Annales, VII, p. 714; Geographie d'Aboulfeda, II, ed. M. Rei-

naud, Paris, 1848, p. 317.

"« PVL, I, p. 186; Let. Voskr., p. 20; RLNS, II, p. 38; SPL, p. 155.

¹⁷⁵ Chron. Pict., p. 58, 178; Chron. saec. XIV, p. 371; Henric de Miigeln, p. 179,

¹⁷⁶ DAI, p. 174—177.

¹⁷⁷ J. Ne'meth, La question de Vorigine des Sicules, extras din AECO, 6, 1940,
1—4, Budapesta, 1941, p. 11 şi urm.; Gy. GySrffy, Formation d'Etats au IXsuivant les „Gesta Hungarorum" du Notaire Anonyme, în Nouvelles etudes histori-
ques, I, Budapesta, 1965, p. 41; H. Gockenjan, op. cit., p. 114 şi urm.

¹⁷⁸ DRH, A, I, nr. 236.

¹⁷⁹ Ibidem, nr. 158, 196.

¹⁸⁰ Ibidem, nr. 103; II, nr. 218.

¹⁸¹ S. A. Pletneva, op. cit., în MIA, 62, p. 151 şi urm.; G. A. Fedorov-Davidov,
op. cit., passim.

^1K! Leonis Diaconi Historia, ed. C. B. Hase, Paris, 1819, p. 97; Matthieu d'Edesse, P. 200; Psellos, II, p. 125—126; Skylitzes, p. 455; Kedrenos, II, p. 582; Anne Comnene, I¹! p. 96, 97, 141; Cinnamus, p. 8; Robert de Clari, p. 50; Rogerius, p. 26, 65. Cf. şi E. Tryjarski, Pieczyngorvie, în K. Dabrowski, T. Nagrodzka-Majchrzyh, ^E- Tryjarski, Hunoivie europejscy, protobulgarzy, chazarowie, pieczyngowie, Wroc-law—Varşovia—Cracovia—Gdarisk, 1975, p. 535 şi urm.

¹⁸³ Aşezări, p. 338; V. Spinei, Antichităţile ..., p. 394.

^ I84 ]y[ Petrescu-Dîmboviţa, Archăologische Forschungsreise im Bezirk Covur-'«1 (Untere Moldau), în Dacia, VII—VIII, 1937—1940, p. 434; idem, Călătorie de cercetare arheologică în judeţul Covurlui, în Orizonturi, Galaţi, III, 1940, 5—9, P- 10—11; V. Spinei, Antichităţile..., p. 397—399.

¹⁸⁵ V. Spinei, Antichităţile ..., p. 395, 396, 400.
¹⁸⁶ Săpături V. Spinei (1975).

¹⁸⁷ V. Spinei, Antichităţile ..., p. 400.

¹⁸⁸ Idem, Consideraţii, p. 606, nota 78.

¹⁸⁹ (I. Nestor şi colaboratorii) Şantierul Valea Jijiei, în SCIV, HI, 1952,
p. 96, 108.

im jr;_m Zaharia şj n. Zaharia, Sondajul de salvare din necropola de la Pro-bota, în Materiale, VIII, 1962,₍p. 603—604.

¹⁹¹ V. Spinei, Decouvertes de l'etape tardive des migrations u Todireni (dep.
de Botoşani), în Dacia, NS, XVII, 1973, p. 277—292.

¹⁹² O. Iliescu, însemnări privitoare la descoperiri monetare, în SCN, I, 1957,
p. 463.

¹⁹³ I. A. Rafalovici, V. L. Lăpuşnian, PaComu PeymcKoii apxeoAoawiccKOU
3Kcneduu,uu, în AIM (1972 g.), 1974, p. 142—147.

194 ţ. q oboldueva, Kypian snoxu 6pon3bi na p. KozuAtHuK, în Izvestija—Chişi-

nău, 5 (25), 1955, p. 37, 48.

¹⁹⁵ N. A. Chetraru, ApxeoAoewwcKue uccAedoeaHun e Kaey.mcKOM pauone e 1958 ?.,
în DPM, p. 49—54.

196 jq-. jq-_ Moroşan, Geologia şi preistoria regiunii Copanca (extras din Bu­

letinul Institutului de cercetări sociale a României, regionala Chişinău, II, 1938).
Chişinău, 1939, p. 58—67.

¹⁹⁷ A. I. Meliukova, Omnem o pa6ome cKucpacoeo ompnda MojidaecKou'sKcnedunuu H.A. u
MoAdaecsoao dpujiuajia AH CCCP e 1960 e-, p. 51—55 (dactilografiat, în Arhiva Insti-
tului de arheologie din Moscova, P—1, Nr. 2409).

¹⁹⁸ Eadem, KypiciH ycamoecKoeo mima y ceâa Tydopoeo, în KS, 88, 1962, p. 82—83.

¹⁹⁹ N. L. Serova, PaCKOtiKU Kypeana y c. SmyAun, în AO 1975 G, 1976, p. 47G

²⁰⁰ Informaţii V. A. Dergacev.

²⁰¹ Informaţii G. F. Cebotarenko.

²⁰² OIAK-1890, 1893, p. 50—51, 132.

203 Colecţia Muzeului de istorie din Moscova, inv. 57861 (op. 2512).

²⁰⁴ OIAK—1899, 1902, p. 39—41; Arhiva Institutului de arheologie din Lenin­
grad, fond 5, nr. 340/234; Colecţia Muzeului republican de istorie din Kiev, inv.
B—4621.

²⁰⁵ F. I. Knauer, Omenie o nporneedentiou pacnonue Kypeanoe e iomhou Eeccapaâiu, în
Imenisi e ucmopunecKOM o6w,ecmee Hecmopa Aemonuctţa, III, Kiev, 1889, p. 33—40; L. S.
Berg, EeccapaăiH, Petrograd, 1918, p. 38—40; Arhiva Institutului de arheologie din
Leningrad, fond 5, nr. 340/231—232, 235—23G.

²⁰⁸ OIAK—1891, 1893, p. 82—84, 160—165; S. A. Pletneva, op. cit., în MIA, 62, fig. 4/9; Colecţia Muzeului de Istorie din Moscova, inv. 26797 (op. 369).

^li01G. F. Cebotarenko, I. T. Cerniakov, G. N. Toşcev, Pa6omu H3MauAbCK0u BKCiedunuu, în AO 1976 G, 1977, p. 387, unde se arată că au fost descoperite „cîteva" morminte ale nomazilor tîrzii, fără să se precizeze numărul lor. Potrivit infor­maţiei lui G. F. Cebotarenko, nomazilor tîrzii li se poate atribui cu certitudine numai un singur mormînt.

²⁰⁸ P. O. Karîşkovskii, Haxodtcu n03dnepuMCKux a eu3anmuucKux Monem e OdeccKou
o6.iacmu, în MASP, 7, 1971, p. 86, nota 27.

²⁰⁹ V. N. Stanko, flemcnoe 3axopOHeuue KoueeHUKO. e XI e. e03.ie c. Ty3Abi, în 3anucKU
OdeccKoeo apxeoAOzunecKoao o6iuecmea, I (34), 1960, p. 281—284.

²¹⁰ G. A. Fedorov-Davîdov, op. cit., p. 18—19, 102, 105 115.

²¹¹ S. A. Pletneva, op. cit., în MIA, 62, p. 155—157.

²¹² A. N. Kirpicinikov, CnapsioKeHue ecaduum u eepxoeoeo kohhhci Pycn IX —XIII ee.,
în SAI, E 1—36, Leningrad, 1973, p. 17—18, 92—95.

^21:1 P. Diaccnu, Les Coumans ..., p. 19.

²¹¹ M. Sâmpetru, înmormîntări pecenege din Cîmpia Dunării, în SCIV, 24, 1973, 3, p. 453—464.

²¹³ V. Spinei, Antichităţile . .., p. 404.

²¹⁶ E. H. Minns, Scythians and Greeks, Cambridge, 1913, p. 87—95.

²¹⁷ A. I. Selenghinski, O noesdKe et> c. Hadywumy, CopoKCKaeo y., Beccapa6cKou zy6.,
în ZOO, XXIX, 1911, p. 122—124; E. A. Rikman, Xydoxecmeenbie coxpoeuw,a dpeeneu
Mo.idaeuu, Chişinău, 1969, p. 56—57; fig. 38.

²¹³ I. A. :, er, KaMeHHbie U3eaKHua CeMtipeiqn, Moscova—Leningrad, 1966.

²¹⁹ N. Veselovskii, CoepeMentioe cocmoHHie eonpoca o „KaMenHux-b 6a6axh" uau „Bcui-
6ajuuch", în ZOO, XXXH, 1915, p. 408—444; G. A. Fedorov-Davîdov, op. cit.,
p. 166—193; S. A. Pletneva, op. cit., în SAI, E 4—2.

²²⁰ Rubruc, p. 186.

²²¹ M. L. Şveţov, nojioeeu,Kiie ceamtviuma, în SA, 1979, 1, p. 199—209.

²²² H. H. Stahl, Studii de sociologie istorică, Bucureşti, 1972, p. 30—31.

²²³ S. Mehedinţi, Die rumdnische Steppe, eine anthropogeographische Skizze,
în Zu Friedrich Ratzels Gedăchtnis, Leipzig, 1904, p. 251.

²²⁴ Există anumite dovezi în legătură cu perceperea tributului de către
cumani de la unele populaţii din răsăritul Europei. Cf. Rubruc, p. 171.

²²⁵ DAI, p. 48—49, 52—53. Cf. şi E. Tryjarski, Pieczynglowie, p. 541—545.

²²⁶ Extraits d'Ibn-Alathir, în Defremery, Fragments, p. 80.

²²⁷ V. Spinei, Relations of the local population of Moldavia with the nomad
Turanian tribes in the lOth—13th centuries, în Relations, p. 271—273.

²²⁸ L. Selmeczi, Angaben und Gesichtspunkte zur archăologischen Forschung
nach den Kumanen im Komitat Szolnok, în A Mora Ferenc Muzeum evkonyve,
1971, 2, p. 187—197; A. Pâloczi-Horvâth, A Lăszlofalvăn 1969—1974-ben vegzett
regeszeti ăsatăsok eredmenyei, în Cumania, IV, 1976, p. 275—309.

²²⁹ V. Spinei, Relations ..., p. 275.

230 jj. lorga, Imperiul cumanilor şi domnia lui Băsărabă. Un capitol din cola-

boraţiunea româno-barbară în evul mediu, în AARMSI, s. III, VIII, 1927—28,
p. 97 şi urm.

²³¹ DRH, A, I, nr. 75, 132; II, nr. 40, 74. Un ţigan cu acelaşi nume este amin­
tit în anul 1492 într-un document din Ţara Românească. Cf. DRH, B, I, nr. 230.

232 Weigand, Ursprung, p. 96—98; T. Hotnog, Cîteva nume topice româneşti

de origine cumană (extras din Anuarul Liceului Naţional, Iaşi, 1932—1933), passim;
A. V. Boldur, Istoria Basarabiei. Contribuţii la studiul istoriei românilor, I, Chi-
şinău, 1937, p. 89—90.

²³³ Al. Philippide, Originea românilor, II, Iaşi, 1927, p. 260 şi urm.
^Tii A. Eremia, Nume de localităţi, Chişinău, 1970, p. 43.

23o g p Hasdeu, Negru Vodă (Etymologicum magnuvn Romaniae, IV), Bucu­reşti, 1898, p. LXXVI; I. Iordan, Toponimia românească, Bucureşti, 1963, p. '269—270.

'³⁶ L. Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbei şi culturii române, I, Bucureşti, 1900, p. XVI—XVII; S. Puşcariu, Limba română, I, Privire generală, ed. I. Dan, Bucureşti, 1976, p. 314.

²³⁷ lorga, Histoire, III, p. 41.

²³⁸ G. Mihăilă, Dicţionar al limbii române vechi (sjîrşitul sec. X—începutul
sec. XVI), Bucureşti, 1974, p. 105, 208.

²³⁹ H. F. Wendt, Die tiirkischen Elemente im Rumănischen, Berlin, 1960,
p. 166; C. C. Giurescu, împrumuturi cumane în limba română: odaie şi cioban,
în SCL, XII, 1961, 2, p. 205—214.

²⁴⁰ W. Rudow, Neue Belege zu tiirkischen Lehnwortern im Rumănischen, în
Zeitschrift }ur romanische Philologie, XVII, 1893, p. 396. Potrivit unei alte
păreri acest cuvînt ar fi fost împrumutat de la tătari. Cf. G. Mihăilă, op. cit.,
p. 208.

²⁴¹ H. F. Wendt (op. cit., p. 164—168) enumera aproape o sută de cuvinte de
origine pecenego-cumană în limba română. Foarte mulţi din aceşti termeni par
însă a fi adoptaţi mai tîrziu.

²⁴² Ipat. let., p. 83—84. Alte letopiseţe, deşi redau evenimentele într-un mod
asemănător, nu ii menţionează pe berladnici ca participanţi la expediţie. Cf. Let.
\'oskr., p. 68; Jlemonucb no ' eapoecKOMy cnucKtj, în PSRL, XXV, Moscova—Lenin­
grad, 1949, p. 64; Hus. let., p. 306.

²⁴³ Ipat. let., p. 86. In Let. Voskr., p. 71 şi PSRL, XXV, p. 67, atacul
Oleşiei este datat în anul 1159.

²⁴⁴ V. G. Vasilievski, PyccKue na Hynae e XI eexe, în Tpydu, I, p. 131; N. lorga,
Istoria poporului român, I, Bucureşti, 1922, p. 245; Brătianu, Recherches, p. 28;
Ist. Rom., II, p. 102; P. Diaconu, Despre localizarea Vicinei, în Pontice, III,
1970, p. 275, nota 2.

²⁴⁵ I. Bogdan, Diploma bîrlădeană din 1134 şi principatul Birladului, în
AARMSI, s. II, XI, 1888—1889, p. 104; Giurescu, Ist. rom., I, p. 317.

²⁴⁶ Ipat. let., p. 109; Hus. let., p. 315.

²⁴⁷ N. Iorga, Brodnicii şi românii, în AARMSI, s. III, VIII, 1927—1928, p. 150;
T. Bălan, Berladnicii, Cernăuţi, 1928, p. 15—17; A. V. Boldur, op. cit,, p. 135—137;
Cihodaru, Consideraţii, p. 134—137; Spinei, Les relations, p. 242.

²⁴⁸ M. Hrusevskyj, Geschichte des ukrainischen (ruthenischen) Volkes, I,
Leipzig, 1906, p. 229; A. N. Nasonov, ,,PyccK.an 3cmah" u oâpasoeaHue meppumopuu
dpeeHepyccKoao eocydapcmea. Moscova, 1951, p. 141; M. V. Levcenko, Onepuii no uc-
mopuu pyccK0-eu3a.HinuucKux omnoiuenuu, Moscova, 1956, p. 437—438; Paşuto, Politika,
p. 194—195.

²⁴⁹ R. Rosetti, Statul berlădean, în Revista nouă, II, 1889, 11—12, p. 464—472;
N. Mohov, O-iepxu ucmopuu MO.idaecxoso-pyccKO-yKpatiHCKux cstaeă, Chişinău, 1961,
p. 18—19; Ist. Rom., II, p. 102; Şt. Olteanu, Bîrladul şi veacurile sale de istorie',
în Magazin istoric, VII, 1974, 9 (90), p. 30—32; A. V. Boldur, Ţara Birlad, numele
şi unele momente din istoria ei, în Revista arhivelor, an LI, XXXVI, 1974,
3, p. 429—436. împotriva acestei păreri s-au pronunţat Iorga, Studii, p. 79; E. Dia-
conescu, Roynănii din răsărit, Iaşi, 1942, p. 38—39.

-⁵⁰ B. A. Rîbakov, fJpo6MMa o6pa3oeamia dpeenepyccKOU napodnocmu e ceeme mpydoe H- B- Cma.iuna, în Bonpocu ucmopuu, 1952, 9, p. 48—49. Cf. şi A. N. Nasonov, op. cit., passim.

²⁵¹ DRH, D, I, nr. 1, 2.

²">² Hurmuzaki, Doc, I, p. 102, 114; DIR, C, v. XI—XIII, I, p. 228, 245.

253 Hurmuzaki, Doc, I, p. 260 (unde documentul este datat greşit în 1254); DIR, C, v. XI—XIII, I, p. 345.

'^£li F. Uspenskii, 06pa30eanie emapaao BoAzapcuaao u_lapcmea, Odessa, 1879, npuAO-OKBHue V, p. 35; G. Popa-Lisseanu, Brodnicii (IIR. XII), 1938, p. 41, 64; Nicetae Choniatae Orationes et epistulae, ed. 1. A. v. Dieten, Berolini et Novi Eboraei, 1972, p. 93.

^25:1 J. L. Pic, Ueber die Abstammung der Rumănen, Leipzig, 1880. p. 110; I. Kulakovskii, f'de naxodiuiach BtmuncKaa enapxi.H KoHcmaHmuHonoAbCKaeo nampuapxama? în VizVrem, IV, 1897, 2, p. 332; Onciul, Originile, p. 693; P. Mutafciev, flpou3xo-diimb na Accneemi, în MaKedoHCKu npeaAedz, IV, 1928, 4, p. 42; Brătianu, Recherches, p. 33; Şt. Ştefănescu, Ţara Românească de la Basarab I „Întemeietorul" pînă la Mi-hai Viteazul, Bucureşti, 1970, p. 19.

²¹* Ipat. let., p. 30; PSRL, XXV, p. 40; PSRL, 33, p. 43.

²⁵⁷ Let. Voskr., p. 38; RLNS, II, p. 93; PSRL, XXIII, p. 33; JîemonucHuu ceod
1497 e-, în PSRL, XXVIII, Moscova-Leningrad, 1963, p. 28; Jle/nonucnuu ceod 1518 a-
(yeapo6CK.au Aemonucb), în ibidem, p. 183.

²⁵⁸ HoeaopodcKtifi >iemeepmasi Aemonucb, în PSRL, IV, Sanktpeterburg, 1848, p. 22;
PSRL, I, p. 212—213; PSRL, XXV, p. 112—113; Let. Voskr., p. 122. In PSRL,
XXVI, p. 61, se indică anul 1217.

259 _{ArPLj p}. _63> 266; PSRL, I, p. 218; Let. Voskr., p. 132; PSRL, XXV, p. 120;

PSRL, XXIII, p. 71; PSRL, XXVI, p. 69; RLNS, II, p. 353; PSRL, XXVIII, p. 50;
208; PSRL, 33, p. 64; JlbsoocKim Aemonucb, în PSRL, XX, 1, S.-Peterburg, 1910.
p. 153.

²⁶⁰ M. Karamzin, Historie de VEmpire de Russie, II, Paris, 1819, p. 274;
P. J. Safarik, Slovanske starozitnosti, II, Praga, 1863, p. 153, 650; M. Hrusevskyj,
op. cit., I, p. 197; D. Rassovsky, op. cit., în SK, X, 1938, p. 176; Grecov, Iacu-
bovschi_i Hoarda, p. 191; C. Goehrke, Wilstungsperioden des frilhen ună hohen
Mittelaîters in Osteuropa, în Jahrbucher jur Geschichte Osteuropas, NF, 16, 1963,
1, p. 16.

²⁶¹ P. Hunfalvy, Die Rumănen und ihre Anspruche, Viena—Teschen, 1883,
p. 83; R. Rosetti, Brodnicii, în Revista nouă, III, 1890, 1, p. 61; Onciul, Originile,
p. 693—695; A. Bunea, încercare de istoria românilor pînă la 1382, Bucureşti, 1912,
p. 128—131; C. Kogălniceanu, Istoria veche a românilor, Bucureşti, 1938,
p. 20—23; G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 29—33; A. V. Boldur, Ţara „brodnicilor"
într-o lumină nouă, în Revista arhivelor, an LII, XXXVII, 1975, 2, p. 191—197,

²⁶² F. Brun, VcpHOMOpbe, I, Odessa, 1879, p. 117.

²⁶³ A. Spiţîn, KoHCBHUHecKiu Kypzam âAiart z. K)pbeea rio.ibCKaao, in H3eecmui
MMnepamopcKoă Apxeo.ioawwcKou KoMMUcciu, 15, 1905, p. 83.

²⁶⁴ R. Rosetti, Brodnicii, p. 58; Cihodaru, Consideraţii, p. 237—2;;8.

²⁵⁵ C. A. Macartney, The Petchenegs, în The Slavonie (and East European, Review, VIII, 1929—30, p. 351.

²⁸⁶ I. Ferenţ, op. cit., p. 127—130.

²⁶⁷ Gy. Gyorffy, Das GUterverzeichnis der griechischen Kloster zu Szâvaszent-demeter (Sremska Mitrovica) aus dem 12. Jahrhundert, în Studia Slavica, V, 1959,

j 2 p 13—15; Paşuto, Politika, p. 115.

' as l N. Guniilev, OmKpumm Xasapuu, Moscova, 1966, p. 177; idem, A kazărok utodai în Tortenelmi szemle, XI, 1968, 1—2, p. 16—17.

269 a. Bruce Boswell, The Kipchak Turks, în The Slavonie Review, VI, 1927,

' 270 c. Auner, Episcopia Milcoviei, în Revista catolică, I, 1912, 4, p. 534.

271. 
     Hurmuzaki, Doc, I, p. 77.
     

271. 
     Urkundenbuch, I, p. 22—24; D/K, C, v. XI—XIII, I, p. 187—188; Di?H, D,
     

' '²⁷³ K. Horedt, Contribuţii la istoria Transilvaniei în secolele IV—XIII, Bucu­reşti, 1958, p. 152.

' ²⁷⁴ F. Brun, op. cit., p. 114; N. N. Petraşcu şi G. G. Bezviconi, Relaţiile ruso-române, Bucureşti, 1945, p. 13; B. A. Rîbakov, Rpeenue Pycu, în SA, XVII, 1953,

p 62 63. Unii istorici consideră că numele brodnicilor ar proveni de la 6pod

( = vad), avînd deci semnificaţia de vădeni, oameni de la vaduri, poduri. Cf. P.

Hunfalvy, Neuere Erscheinungen der rumănischen Geschichtsschreibung, Viena-
Teschen, 1886, p. 106; Onciul, Originile, p. 694; V. Motogna, Articole şi documente.
Contribuţii la istoria românilor din v. XIII—XVI, Cluj, 1923, p. 37—39; A. Sa-
cerdoţeanu, In chestia brodnicilor, în Revista istorică, XXIV, 1938, 7—9, p. 199—
203; Giurescu, Tîrguri, p. 36. S-a exprimat şi ipoteza derivării numelui lor de la
6pdo ( = munte) sau de la 6poHH (=platoşă), ceea ce ar însemna că brodnic ar fi si-
nomin cu muntean (cf. A. Bunea, op. cit., p. 130; C. Kogălniceanu, Istoria veche. . .,
p.. 20) ori, respectiv, cu purtător de platoşă (cf. A. V. Boldur, Ţara „brodnicilor". . .,
p.' 194—195). \

III. ILiVIiwmvi. i'ivkwiu —— —. . - .-