Secolele XI-XIV

110

⁸⁵ Colecţia Muzeului Arheologic din Piatra Neamţ. Informaţii A. Buzilă.

⁸⁶ Pînă în ainul 1973 fuseseră cercetate 108 monminite. Cf. I. Hîncu,Jlujuâapb....'
iHom. în AIM v 1970—1971 gg., 1973, p. 197—198; idem, în AIM (1972) g.), 1974, p.
171--172- idem, în AIM (1973 g), 1974, p. 187—188.

»' I. loniţă, Săpăturile de salvare de la Trifeşti, în Materiale, VIII, 1962, p.

736 si urm.

⁸⁸ Spinei, Les relations, p. 236, 238; fig. 5/1.

⁸⁹ A. Niţu, I. Zamoşteanu şi M. Zamoşteanu, Sondajele de la Piatra Neamţ,
în Materiale, VI, 1959, p. 365—366; C. Matasă, I. Zamoşteanu şi M. Zamoşteanu,
Săpăturile de la Piatra Neamţ, în Materiale, VII, 1961, p. 346—348; C. Scorpan,
L'ensemble archeologique feodal de Bîtca Doamnei, în Dacia, NS, IX, 1965, p.
441—454; jsr. Gostar, Cetăţile dacice din Moldova, Bucureşti, 1969, p. 9—12. In­
formaţii ' suplimentare datorăm lui V. Mihăilescu-Birliba, D. Monah şi S. Sanie.

⁹° D. Boitezatu şi Gh. Ştefănescu, Contribuţii la studiul antropologic'al popu­laţiei feudale timpurii din Moldova din sec. XIII e.n., în Studii şi cercetări de antropologie, 7, 1970, 1, p. 13—18.

⁹¹ Spinei, Consideraţii, p. 614.

⁹² Gombos, Catalogus, II, p. 1132, 1558.

⁹³ Ipat. let., p. 180; Boauhcko —TaMiu^Kan Aemonucb, p. 64.

⁹⁴ S. A. Lipko, JJe 6ye daeniu Bo.ioxosl¹ în yupaîHCbKuu icmopuntuiu otcypHOji, 4
(121), 1971, p. 99—104; idem, ApxeoAoei'Ma po3eidKa daenbopycbKoao micma Eo.ioxoea, în
Apxeo.weiH,'12,, 1973, p. 95—98.

^S5 P. A. Rappoport, op. cit., p. 54—58; K. I. Tereşciuk, op. cit., p. 164 şi urm. ⁸⁶ V.I. Iakubovskii, îlaenbopycbKuâ cnap6 3 c. Fopoduiufi X-ueAbnuiipnol o6/iacnii, în Apxeo.iozin, 16, 1975, p. 87 şi urm.

⁹⁷ K. I. Tereşciuk, op. cit., p. 172—173.

⁹⁸ R. Vuia, Satul românesc din Transilvania şi Banat, în Studii de etnografie
şi folclor, I, Bucureşti, 1975, p. 239.

⁸⁹ Şt. Ştefănescu, Demografia, dimensiune a istoriei, Bucureşti, 1974, p. 12—13.

îoo v_ Arvinte, Formarea limbii şi poporului român în lumina cercetărilor re­cente, în Anuar de lingvistică şi istorie literară, Iaşi, XVII, 1966, p. 13 şi urm.; N. Ursulesou, Concepţia lui Dimitrie Onciul referitoare la formarea poporului ro­mân, în lumina actualelor cercetări despre complexul cultural de tip Dridu, în Suceava. Anuarul Muzeului judeţean, 4, 1977, p. 93 şi urm.

¹⁰¹ Concluziile privind densitatea mare a populaţiei Iacale de la răsărit do
Carpaţi în decursul secolelor XII—XIII (cf. Şt. Olteanu, Evoluţia procesului de
organizare statală la est şi sud de Carpaţi în secolele IX—XIV, în Studii, 24, 1971,
4, p. 765, 771) se bazează pe materiale arheologice imprecis datate.

¹⁰² Theiner, VMHH, I, p. 131; DRH, D, I, rar. 9.

¹⁰³ Al. Bocăneţu, Terminologia agrară în limba română, în Codrul Cosminului,
II—III, 1925—1926, p. 123 şi urm.; S. Puşcăria, op. cit., p. 357.

¹⁰⁴ Şt. Olteanu, Aspecte ale dezvoltării agriculturii pe teritoriul Moldovei şi
Ţării Româneşti în secolele X—XIV, în Terra nostru, II, 1971, p. 31 şi urm.; D. Gh.
Teodor, Descoperiri arheologice în Moldova referitoare la agricultura din secolele
VI—XI e.n., în Terra nostra, III, 1973, p. 223—232.

¹⁰⁰ Z. V. lamuşevioi, KyjihtnypHue pactnenua mosanada CCCP no naAeo6omaHunecKuM uccMdoeaHuHM, Chişinău, 1976, passim.

^{106 v}- Neamţu, La technique de la production cerealiere en Valachie et en
Moldavie jusqu'au XVIIIe siecle, Bucureşti, 1975, p. 136 şi urm.

¹⁰⁷ C. C. Giurescu, Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri pînă
astăzi, ed. a 2-a, Bucureşti, 1976, passim. Faptul că pădurile erau mult mai răs­
pândite şi că erau supuse defrişărilor este subliniat şi de analizele polinice a se­
dimentelor din aşezarea de ffcip Dridu de la Bucov—„Tioca" din zona subcarpatică
a Munteniei, oare au relevat că terenurile agricole erau relativ restrînse (cf. M.
^arcumairu, Analiza polinică a straielor de la Bucov (jud. Prahova), în SCIV, 23,

îos ^P' ⁴²⁷—*"^' si'tiia.ţie ce nu se deosebea desigur de cea din Moldova.

^Coman> °
în ArhMold, VI, 1969, p. 282; fig. 17/8. ^ D. Gh. Teodor, Teritoriul..., p. 109; fig. 25/5.

. V. Neamţu, Contribuţii la problema uneltelor de arat din Moldova în pe-

noadajeudală, în ArhMold, IV, 1966, p. 301—302.

_ Pentru utilajul agricol din primele secole ale mileniului al II-lea din ţă­rile învecinate, cf. îndeosebi J. Cangova, CpedHeeeKoenu op-bdux Ha mpyda e B"bJizapuA, m M3eecmuH na ApxeoAOeunecKuH HHcmumym, XXV, 1962, p. 19—55; I. Balassa, A ma-

gyar ekes foldmiiveles kezdetei, în Magyar mezogazdasăgi muzeum kozlemenyei, 1969—1970, p. 45 şi urm.; A. V. Cerneţov, O nepuodu3au,uu pa.HH.eu ucmopuu eocmoi-HOcnaenHCKUx HaxomHUX opyduu, în SA, 1972, 3, p. 135—'148; M. Beranovă, Zeme-delskă vyroba v 11./14. stoleti na uzemi Ceskoslovenska, Praga, 1975; R. Miiller, Die Datierung der mittelalterlichen Eisengerătfunde in Ungarn, în Acta Archaeolo-gica, XXVII, 1975, 1—2, p. 59 şi urm.; V. I. Dovjenok, în ApxeoAoain yKpaimbKOi PCP, IU, Kiev, 1975, p. 316—330.

¹¹² J. Le Goff, Civilizaţia occidentului medieval, Bucureşti, 1970, p. 286; R. Ma-
nolescu, Societatea feudală in Europa apuseană, Bucureşti, 1974, p. 78—87.

¹¹³ S. Puşcariu, op. cit., p. 357—358; I. I. Russu, Limba traco-dacilor, ed a
2-a, Bucureşti,' 1967, p. 204, 215—216.

¹¹⁴ P. P. Fanaitescu, în Viaţa feudală în Ţara Românească şi Moldova (sec.
XIV—XVII), Bucureşti, 1957, p. 16—17; idem, Introducere, p. 143—145.

¹¹⁵ R. Vuia, Contribuţii etnografice cu privire la formarea culturii noastre
populare şi a poporului român, în Studii de etnografie şi folclor, I, p. 65—67; idem,
Tipuri de păstorit la români, Bucureşti, 1974; N. Dunăre, Typologie des traditio-
nellen Hirtenlebens in karpato-balkanischen Raum, în Zeitschrift fiir Balkanologie,
XI, 1975, 2, p. 5—39.

¹¹⁶ Dispunem de rezultatele preliminare ale analizei resturilor faunistice din
aşezările de la Bîrlăleşti (efectuate de prof. dr. S. Haimovicd de la Universitatea
„Ai. I. Cuza" din Iaşi), Hansca (cf. I. G. Hîncu, în AIM v 1968—1969 gg., 1972, p.
178; idem, în AIM v 1970—1971 gg._t 1973, p. 194—195; idem, în AIM (1972 g.), 1974,
p. 170) şi Lencăuţi—Cernăuţi (cf. B. O. Timoşeiuk, IJienima ByKoeuua — 3SM.AR
CAoe'nHCbKa, Ujgorod, 1969, p. 113). Cele patru morminte de animale din necropola
la Hansca—„Limbară" conţineau schelete complete sau fragmentare de la o oaie,
un porc şi doi cad (cf. I. Hîmcu, JIuMâapb..., p. 62—64; M. S. Velifcanova, TlajieoaHmpo-
MOAozusi ripymcKO—JJ.HecmpoecKOzo MexcdypeibH, Moscova, 1975, p. 114), iar cenotafele de
la Hansca—„Căprâria" cuprindeau resturi osoase de la cornute mari şi mici (cf.
I. Hînou, K.3tip3puH..., p. 45—47).

¹¹⁷ P. P. Fanaiteseu, în Viaţa feudală..., p. 15, 18; R. Vuia, Contribuţii. ..,
p. 69.

¹¹⁸ Şt. Olteanu, Cercetări cu privire la producţia minieră din Moldova şi Ţara
Românească (secolele X—XVII), în Studii, 19, 1966, 5, p. 942—946; N. Maghiar', Şt.
Olteanu, Din istoria mineritului în România, Bucureşti, 1970, p. 108—109.

¹¹⁹ V. Spinei, Fragen der Geschichte der Moldau im XI.—XIII. Jahrhundert —
Historische und archăologische Daten, în Deutsch—rumănisches Colloquium jun-
ger Historiker, Kulturhistoriker und Zeitgeschichtler (Siidosteuropa—Studien, 22),
Miinehen, 1974, p. 24.

¹²⁰ Materialul osteologic analizat provine de la Bîrlăleşti, Hansca şi Lencăuţi—
Cernăuţi. Cf. nota 116.

¹²¹ Ipat. let., p. 83—84; Let. Voskr., p. 68.

¹²² D. Gh. Teodor, Elemente şi influenţe bizantine in Moldova în secolele
VI—XI, în SCIV, 21, 1970, 1, p. 119—120.

¹²³ I. G. Hîncu, în AIM, v 1970—1971 gg., 1973, p. 194.

¹²⁴ Idem, în AIM v 1968—1969 gg., 1972, p. 163, 169, 171, 172, 177; idem, în
AIM v 1970—1971 gg., 1973, p. 180, 182, 189, 190, 192, 194; idem, în AIM (1972 g.),
1974, p. 168; idem, în AIM (1973 g.), 1974, p. 185.

¹²⁵ G. F. Cebotarenko, în AIM (1972 g.), 1974, p. 177—178; G. F. Cebotarenko,
T. A. Şcerbakova, în AIM (1973 g.), 1974, p. 152.

¹²⁶ D. Gh. Teodor, op. cit., în SCIV, 21, 1970, 1, p. 114; fig. 2/5, 7.

¹²⁷ G. F. Fedorov, în DKM, p, 124; fig. 40.

¹²⁸ Pentru indicaţii bibliografice, cf. P. O. Karîşkovskii, Haxodxu no3dnepuMCKUx
u 8U3aH.muuCKux Monem e OdeccKou oâAacmu, în MASP, 7, 1971, p. 78—86; C. Preda,
Circulaţia monedelor bizantine în regiunea carpato-dunăreană, în SCIV, 23, 1972,
3, p. 375—415; Spinei, Les relations, p. 229—230; Nudelman, Topografija, p. 81—89.
Pentru piesele inedite am primit informaţii de la G. Coman, P. Şadurschi şi
A. Paragină.

i2Sa m. Thompson, The Athenian Agora, II, Coins from the Roman through the Venetian Period, Princefon, New Jersey, 1954, p. 73, 113; C. Morrisson, Catalogue des monnaies byzantines de la Bibliotheque Naţionale, II, De Philippicus o Alexis III (711—1204), Paris, 1970, p. 586.

128b ph. Grierson, Catalogue of the Byzantine Coins in the Dumbarton Oaks Col-lection and in the Whittemore Collection, III, Leo III to Nicephorus III, 717—1081,

part 2, Basil I to Nicephorus III (867—1081), Washington, 1973, p. 634 şi urm. pentru' datarea monedelor anonime de tip A 2, cf. şi I. Dimian, Cu privire la rronologia şi atribuirea monedelor anonime bizantine de bronz, în SCN, III, 1960,

~. ₁₉₇ 221; D. M. Metcalf, Coinage in the Balkan, 820—1355, Chicago, 1966,

*"' ₄₁ 55. w E Metcalf, Early Anonymous Folles jrom Antioch and the Cronology

of Class A, în Museum Notes, 21, New York, 1976, p. 109—128.

wsc Cf. nota 128.

12» jsf_r, inv. c.f. 2. Moneda a fost considerată în mod eronat că ar proveni de la Cotnari. Cf. D. Gh. Teodor, Teritoriul..., p. 111; fig. 46/8.

13°' G. Crăciun, E. Petrişor, Catalog numismatic (Muzeul de istorie a Moldovei — Iaşi), Iaşi, 1970, p. 71.

iai Nudeknan, Topografija, p. 88.

W2 C. Moisil, Monede şi tezaure monetare din Roviânia Mare, în Buletinul So­cietăţii Numismatice Române, XV, 1920, 35—36, p. 78—79.

133 Idem, Monede şi tezaure monetare găsite în România şi în ţinuturile româ­
neşti învecinate, In Buletinul Societăţii Numismatice Române, X, 1913, 20, p. 63.

¹³⁴ C. Ştirbu, Informaţii documentare despre două tezaure de monede bizantine,
în Cercetări numismatice, I, 1978, p. 26—27.

135 Ibidem, p. 27.

i^a Colecţia privată a prof. Anatolie Ciobanu din Iaşi.

i35b ivi. Thompson, op. cit., p. 114; C. Morrisson, op. cit., p. 586.

i³⁵c Ph. Griersoin, op. cit., p. 692—694.

^13G P. O. Karîşkovskii, op. cit., p. 79, 81 şi 86, nota 27.

137 O. Iliescu, în Cultura bizantină în România, 1971, p. 79; C. Preda, The By-

zantine coins — an expression of the relations between the Empire and the popu-
lations north of the Danube in the 6th—13th centuries, în Relations, p. 229—233.

¹³⁸ O. Iliescu, L'hyperpere byzantin au Bas—Danube du X±- au XVe siecle,
în RESEE, VII, 1969, 1, p. 109 şi urm.; S. Brezeanu, Asupra începuturilor pătrun­
derii monedei niceene la Dunărea de Jos, în Studii, 26, 1973, 4, p. 699—714.

¹³⁹ G. Zâne, Sisteme monetare şi monete principale din veacurile trecute, in
Cls, IV, 1928, 1, p. 9—10.

¹⁴⁰ Spinei, Les relations, p. 228—230.
i« Ibidem, p. 230—231.

¹⁴² C. Scorpan, op. cit., p. 451.

¹⁴³ B. A. Timoşciuk, Intîlnire cu legenda, Ujgorod, 1974, p. 108.

¹⁴⁴ V. M. Potin, K-iad 6pa.Kmeam.08 u3 [JodHecmpoebn, în HyMU3MamuKa u cippa-
zucmtiKa, 1, Kiev, 1963, p. 118.

¹¹⁵ Ibidem, p. 190—127; V. M. Potin, Upeennn Pycb u eeponeucnue aocydapcmea e X — XIII 88., Leningrad, 1968, p. 222—224. Informaţia privind provenienţa din zona Cetăţii Albe a unui tezaur de bracteate din secolele XI—XII (cf. A. N. Zograf, MpeeHUtî aopod Tupa — Be.taopod — A.KKepMan, în KS, VIII, 1940, p. 65) este eronată. Monedele avute în vedere făceau parte de fapt din tezaurul de la Hotin. Cf. V. M. Potin, Upeennsi Pycb..., p. 222—223.

¹⁴⁶ B. O. Timoşciuk, Teepdum na Tlypmi, Ujgorod, 1978, p. 61—62.

¹⁴⁷ Colecţia Muzeului de Istorie din Suceava*-

¹⁴⁸ Al. Andronic, E. Neamţu şi M. Dinu, Săpăturile arheologice de la Curtea
domnească din Iaşi, în ArhMold, V, 1967, p. 198.

^14a G. M. Vlasova, Bpomoebie u3deMin XI —XIII ea. ua ce.ia ăe.ieme, în MASP, 4, 1962, p. 257.

¹³⁰ B, O. Timoşciuk, nieniina EyKoeuna..., p. 65 şi urm.; idem, întilnire..., P. 50 şi urm.

¹⁵¹ D. Gh. Teodor, Tezaurul feudal timpuriu de obiecte de podoabă descoperit
la Vomeşti—Iaşi, în ArhMold, I 1961, p. 245—269. Cf. si Dacia, NS, V, 1961,
P. 503—520.

^{152 J}- Arneth, Monumente des K. K. Milnz- und Antiken-Cabinettes, Viena,
p. 80; R. Noii, Vom Alterturn zum Mittelalter (Kunsthistorisches Museum,

isa ^alo9 ^der Antikensammlung I), ed. a 2-a, Viena, 1974, p. 91—92 şi fig. 66. ._f , ^D- Gh. Teodor, Obiectele de podoabă din tezaurul feudal timpuriu descope-^Ja^peieni, î_n ArhMold, II—III, 1964, p. 343—361.

im ^Colectⁱa Muzeului de Istorie din Bîrlad. Informaţii E. Păpuşoi. Turn ■ Spinei, Relations of the local population of Moldavia with the nomad ^a"^Wl1 tnbes in the 10th—13th centuries, în Relations, p. 271—273.

¹⁵⁶ Idem, Unele probleme privind vasele sferoconice, în SCIV, 21, 1970, 2,
p. 253—265.

157 pentru problema obştiilor săteşti, el V. Costăchel, în Viaţa feudală. ..,

p. 77—108; Ist. Rom., I, p. 799 şi urm.; II, p. 34 şi urm.; P. P. Panaitescu, Obştea
ţărănească în Ţara Românească şi Moldova. Orînduirea feudală, Bucureşti, 1964.

¹⁵⁸ N. Iorga, Evolution de la question rurale en Roumanie jusqu'ă la reforme
agraire, Bucureşti, 1929, p. 2.

¹⁵⁹ Informaţii G. F. Cebotarenko.

¹⁶⁰ G. F. Cebotarenko, K eonpocy o KJiaciupuKau,uu cpedneeeKoebix Mo.idaecKux hclko-
ueHHUKoe cmpe.i, în MASP, III, 1959, p. 141—150.

îsi pe_nt_ru analogia cf. A. N. Kirpicinikov, ffpcenepyccKoe opyotcuc, 2 (SAI, El—36), Moscova—Leningrad, 1966, p. 26—46; pi. XI—XX1Y; Al. Ruttkay, Waffen und Rei-terausriistung des 9. bis zur ersten Hălfte des 14. Jahrhunderts in der Slowakei (II), în Slovenskă archeologia, XXIV, 1976, 2, p. 305—31.'!.

¹⁶² Colecţia Toader Hrib din Arbore. Cf. şi D. Gh. Teodor. Teritoriul. . .,
fig. 30/5.

163. 
     Colecţia muzeului şcolar din Liteni. Informaţii M. Ignat.
     

163. 
     Cercetări V. Spi-nei.
     

^1B5 Colecţia Muzeului de istorie a Moldovei din Iaşi. Cercetări G. Coman. ^1UG A. Paragină, Două piese de metal din feudalismul timpuriu descoperite în comuna Jariştea, jud. Vrancea, în Studii şi comunicări, Focşani, I, 1978, p. 82—83. ¹⁶⁷ Colecţia Muzeului de istorie din Suceava. Informaţii E. Enrandi. ^lss Colecţia Nicolae Popa din Tîrpeşti (jud. Neamţ). ^ia' Colecţia Muzeului arheologic din Piatra Neamţ. Informaţii A. Buzilă.

¹⁷⁰ Colecţia Muzeului de istorie din Suceava.

¹⁷¹ Colecţia Muzeului etnografic din Cîmpulung Moldovenesc.

¹⁷² C. Scorpan, op. cit., p. 446; fig. 7/10; Spinei, Consideraţii, fag. 10/2.

¹⁷³ Pentru analogii, cf. A. N. Kirpicinikov, op. cit., p. 47—57; pi. XXV—XXIX;
L. Kovâcs, A Magyar Nemzeti Muzeum fegyvertărănak XI—XIV, szâzadi csillag
alaku buzogănyai, în Folia archaeologica, XXII, 1971, p. 165—181.

¹⁷⁴ Colecţia Muzeului etnografic din Cîmpulung Moldovenesc. Cf. şi Al. Vasi-
lescu. op. cit., p. 58.

¹⁷⁵ A. N. Kirpicinikov, op. cit., p. 132; pi. XXVII, 1.
^I7G Colecţia Muzeului de istorie din Suceava.

¹⁷⁷ Colecţia Muzeului arheologic din Piatra Neamţ. Informaţii V. Mihăileseu-
Bîrliba. Cf. şi C. Scorpan, op. cit., p. 447; fig. 5/9.

¹⁷⁸ S. Puşcariu, op. cit., p. 361.

¹⁷⁹ Ist. Rom., II, p. 181; Panaitescu, Introducere, p. 199.

^uo Onciul, Originile, p. 588—590, nota 24; Gh. I. Moisescu, Şt. Lupşa şi Al. Fi-lipaşcu, Istoria bisericii române, I, Bucureşti, 1957, p. 106 şi urm.; Ist. Rom., II, p. 179—181; Panaitescu, Introducere, p. 198—199; Theodorescu, Bizanţ, p. 125—126. Adoptarea liturghiei slave şi a slavonei ca limbă oficială la nordul Dunării a fost explicată de P. P. Panaitescu (Contribuţii la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1971. p. 14—16) ca datorîndu-se prezenţei elementelor slave în rîndurile clasei conducătoare. In privinţa preluării slavei „bisericeşti" s-a emis părerea că acest proces nu s-a încheiat în secolele X—XI şi că abia de atunci se situează cronologic începuturile sale. Cf. K. Zach, Orthodoxe Kirche und rumănisches Volksbewusstsein im 15. bis 18. Jahrhundert, Wiesbaden, 1977, p. 30—31.

¹⁸¹ M. Comşa, Cultura materială veche românească (Aşezările din secolele VIII—X de la Bucov—Ploieşti), Bucureşti, 1978, p. 127—136.

¹⁶² G. A. Rhalles şi M. Potles, Stivrccy^a toSv $etv,_V, Atena, 1855, p. 474, 485, 493. Cf. şi D. Stănescu, MrjTpoTroXtţTvj^KeXTSsv^ţ aiiv trfi Kop-rţsvrji; xat TapiSv adică Mitropolia Celtziniei cu a Dealurilor şi a Tarilor, Bucureşti. 1940; S. Reli, Istoria vieţii bisericeşti a românilor, I, Cernăuţi, 1942, p. 172—191; M. Şcsan, Organizaţia bisericească veche carpatică, în Mitropolia Ardealului, IV, 1959," 5—6, p. 368—371.

¹⁸³ V. Laurent, Argeşul din Valahia şi Argeşul din Armenia, în Revista isto­rică, XXXII, 1946, p. 37—54.

^1Si Xenopol, Ist. rom., II, p. 115 şi urm.; Onciul, Originile, p. 593, nota 26; N. Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, I, ed. a 2-a, Bucureşti, 1929, p. 20—21; S. Reli, op. cit, p. 136, 209; Gh. I. Moisescu, Şt. Lupşa şi Al. Filipaşpu, op. cit., p. 113—114; K. Zach, op. cit., p. 26 şi urm.

120

185 g Golubimiski, KpaniKiu onepKb ucmopiu npaeocAasHUxib iţepueeu OoAaapCKou, cepdcnou _D[/MbiHCK0u uau MOJido-eaAaiuCKOu, Moscova, 1871, p. 263; H. Gelzer, Ungedruckte und wenia bekannte Bistiimerverzeichnisse d<;r orientalischen Kirche, II, în Byzanti-nische Zeitschrift, II, 1893, p. 46.

is6 H Gelzer, op. cit., p. 59—60.

îs? c. J. Jirecek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, p. 226, 231, 238, 258; A D'Avriî, La Bulgarie chretienne, ed. a 2-a, Paris, 1898, p. 18—26.

ins Hiîrrou7Jaki, Doc, I, p. 20, 22.

¹⁸⁹ I. Barmea, în Dinogetia, I, Bucureşti, 1967, p. 335—336.

iso B Coinstantinesou, Note privind istoria bisericii române în secolele XIII— XV, în SMIM, VI, 1973, p. 188.

Mi I G. Hîncu, IloceAeHUH.. ., fig. 37/4; idem, în Owpxu..., îig. 55/5; 56/2, 5, 8, 11; idem,'în AIM v 1970—1971 gg., 1973, fig. 6/1, 4; idem, Ksnp9pun..., fig. 45; G Caman, Mărturii privind creştinismul în Moldova secolelor VI—XII, în Danubius, V, 1971, P- 76—78; G. F. Cebotarenko, T. A. Şcerbakova, în AIM (1973 g), 1974, fig 1/12; F. B. Fedorov, 0 pa6ome IlpymcKo—JlHectnpoecKou 3Kcneduu,uu, în AO 1968 O, 1969, p. 391.

^liK M. Petrescu-Dîmboviţa şi colaboratorii, op. cit., în SCIV, IV, 1953, 1—2, p 319; D. Gh. Teodoru, op. cit-, în Materiale, VIII, 1962, p. 727.

im N. Gostar, Cetăţile ..., p. 12.

¹⁹⁴ B. A. Timoşciuk, Intîlnire ■. ., p. 65—66.

¹⁹⁵ Idem, nieHvina ByKoeuna..., p. 85—88.

¹⁹⁶ Idem, Aşezări slave din Bucovina de Nord, Ujgorod, 1976, p. 30.

¹⁹⁷ G. Ooman, op. cit., în Danubius, V, 1971, p. 80; fig. 6/4.

¹⁹⁸ Descoperire C. Buraga din Dăneşti.

¹⁹⁹ C. Scorpan, op. cit., p. 451; fig. 9.

²⁰⁰ Colecţia Muzeului de istorie din Botoşani. Informaţii P. Şadwschi.

²⁰¹ I. G. Hîneu, HccAedoeanue cpedneaeKoebix naMnmuuKoe y c. Xancna, în AO 1977 G,
1978, p. 469—470.

²⁰² D. Gh. Teodor, op. cit, în SCIV, 21, 1970, 1, p. 124; fig. 8/16.

203 Pentru analogii, ct Spinei, Les relations, p. 233—234.

zo» pentru descifrarea inscripţiilor, cf. Spinei, Les relations, p. 234; E. Popescu, Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV—XIII descoperite în România, Bucu­reşti, 1976, p. 404.

205 pentru analogii, cf. Spinei, Les relations, p. 234.

²⁰⁶ I. Barnea, în Dinogetia, I, p. 356—357; fig. 191/16; P. Diaconiu, în Păciuul
lui Soare, I, Bucureşti, 1972, p. 161; pi. XXVIII, 5—6; II, lp. 128—129; fig.
99/17.

²⁰⁷ Spinei, Les relations_t p. 235 şi urni.; V,. Spinei şi G. Coroliue, Date cm
privire la circulaţia unor obiecte de cult din secolele XII—XIII, în SCIVA, 27,
1976, 3, p. 319—330; D. Gh. Teodor, Obiecte de cult din secolele XII—XIII pe te­
ritoriul Moldovei, î_n Mitropolia Moldovei şi Sucevei, LI, 1975. 1—2, p. 77—82.

²⁰⁸ Colecţia particulară Summer Chiţu din Botoşani. în mod eronat această
piesă a fost eonisideraită encolpion şi i s-a indicat ca loc de descoperire oraşul
Botoşani. Cf. Al. Păunescu, P. Şadurschi, V. Chirica, Repertoriul arheologic al
judeţului Botoşani, 1, Bucureşti, 1976, p. 51. _>

209 pentru descifrarea inscrapţidlor, cf. B. A. Rîbakov, Pyccnue DamupoeaHHbie

nadnucu XI-XIV eenoe (SAI, E 1—44), Moscova, 1964, p. 39; Z. S. Lovag, Byzan-
tine type reliquary pectoral crosses in the Hungarian National Museum, în Folia
Archaeologica, XXII, 1971, p. 160, 164; Spinei, Les relations, p. 237, 240.

²¹⁰ Spinei, Les relations, p. 235 şi urm.

²¹¹ Colecţia Muzeului de istorie din Suceava. Informaţii M. Ignat şi T. Con-
stantiniue.

²¹² N. Leopiardov, N. Ceirnev, CdcpmiKT, chumkobt, cb npedMemoe-6 âpeanocmu naxo-
OfimuxcR m _e. t{_ueee n Hacmnbix^ py/taxi,, 1, Kiev, 1890, pi. 4/28, 29; 2, 1891, pi. 1/3;
■VIO, 11; 3—4, 1891, pi. i/ii; b. I. Khanenko şi V. N. Khanenko, Rpeenocmu pyccnie.
Apecmu _u o6pa3Ku, Kiev, 1899, p. 9—10; pi. II, 41—42; I. Pasternak, Cmapuu ra/iun,
^racovia—Lwow, 1944, fig. 69/6, 8; M. K. Kargher, Upeemiu Kuee, I, Moscova—

ad. 1958, pi. XCIX, sus; Z. S. Lovag, op. cit., fig. 6; L. V. Alekseev, du r\ ^xy ^xecmeeHHoe Aumbe U3HeKomopux 3anadnopyccKux 3eMAb (Kpecmu u ukohku EeAO-niou>i' ^m- ^{SAf 1974}> ³> P- 212—213; A. Zaki, Archeologia Malopolski wczesnosred-lecznej, Wroclaw—Varşovia—Cracovia—Gdansk, 1974, fig. 286 a, c—d.

²¹³ Informaţii D. Monah şi D. Ichiin.

²¹⁴ N. Leopardov, N. Cernev, op. cit., 2, pi. 1/7; B. I. Khanenko şi V. N. Kha-
nenko, op. cit., pi. II, 39—40; KamaAoz-b co6panin âpeenocmeu epaipa A.ieKcen Cepaeeeuna
Veapoea. Omd.VlII-XI, Moscova, 1908, p. 187; fig. 166.

²¹⁵ V. I. Iakubovskii, op. cit., p. 90; fig. 5/1.

²¹⁶ Colecţia Muzeului de istorie din Suceava.

²¹⁷ N. I. Pebcov,yK03ameAbLI,epKoeHO — ApxeoAoauHecKaaoMy3en npu KicecKoă JXyxoeuou
Anadejuiu, ed. a 2-a, Kiiev, 1897, p. 233.

²¹⁸ B. A. Rîbakov, PeMecno dpeeneu Pycu, Moscova, 1948, p. 529.

²¹⁹ D. Karnabatt, Sfintul Frandsc din Assisi şi spiritul franciscan, Săbăoani—
Roman (1942), p. 268—271.

²²⁰ Bull. Franc, I, p. 269.

²²¹ Ch.-J. Hefele, Histoire des conciles d'apres Ies documents originaux, 8. Pa­
ris, 1872, p. 287—294.

²²² V. Gjuzelev, Das Papstum und Bulgarien im Mittelalter (9—14. Jh.), în
Bulgarien Historical Review, V, 1977, 1, p. 44—50.

²²³ B. I. Ramm, Flancmeo u Pycb e X — XV eenoe, Moscova—Leningrad, 1959, p.
134 şi urm.; E. Winter, Russland und das Papstum, I, Berlin, 1960, p. 82—90.

²²⁴ Surprinzătoarea concluzie privind biriitualdsmul românilor („latin" şi „grec")
bazată pe bula papei Grigore IX din 1234 (cf. A-D. v. den Brincken, Die „Nationes
Ckrislianorum Orientalium" im Verstăndnis der lateinischen Historiographie, Koln—
Viena, 1973, p. 138—139) este nejustăficată.

3. TRIBURILE NOMADE DE STEPA Şl RELAŢIILE LOR CU POPULAŢIA LOCALĂ

A. PECENEGII Şl UZII

Populaţiile de origine turcă — care încă de la mijlocul mileniului I e.n. dominau stepele meridionale ale Europei Răsăritene, de unde au înaintat şi în spaţiul carpato-dunărean — au continuat în primul sfert al mileniului al II-lea să se reverse spre vest în valuri succesive. In mi-graţia lor, grupuri de pecenegi, uzi, cumani, berendei, ca şi alte tri­buri nomade, s-au stabilit temporar şi în ţinuturile dunărene, unde pînă la pătrunderea mongolilor au avut un important rol politic, influenţînd evoluţia populaţiei locale.

Pecenegii — numiţi de orientali pacanak, badznak, de bizantini IIaT£iva>«Tnenenezu, de unguri besenyo, bessi, bysscni — au migrat spre stepele nord-pontice în urma înfrîngerii suferite la sfîrşitul secolului al IX-lea în regiunea Volgăi inferioare din partea coaliţiei for­mate de chazari şi uzi¹. Diplomaţia bulgară a reuşit să-i opună unguri­lor din Atelkuzu, atraşi de partea Bizanţului în conflictul cu ţarul Si-meon. In urma atacului concomitent lansat de pecenegi şi bulgari în anul 896, ungurii au suferit o zdrobitoare înfrîngere, fiind nevoiţi să pără­sească definitiv ţinuturile din nordul Mării Negre şi să se îndrepte spre viitoarea lor patrie din Pannonia, lăsîndu-şi teritoriile în mîinile pece­negilor². La scurtă vreme de la stabilirea lor în Europa Răsăriteană, pe­cenegii s-au întărit considerabil, devenind o forţă militară de temut, deşi acţionau dispersat, întrucît niciodată nu au realizat o uniune de tri­buri unică. Într-o geografie persană din secolul al X-lea erau diferen­ţiate două grupuri distincte: pecenegii turci (Turkan-i Bachanaki) şi pe­cenegii chazari (Bachanak-i Khazar)³, aceştia din urmă fiind desigur cei intraţi sub dominaţia chaganului chazar. Mai bine informat, Constantin Porphyrogenetul preciza că pecenegii sînt împărţiţi în opt triburi, patru locuind în stînga Niprului, iar celelalte patru în dreapta sa⁴. Datele sale sînt confirmate de Mas'udi, care indică existenţa tot a opt triburi purtînd nume asemănătoare cu cele transmise de cronicarul bizantin⁵.

In anul 915 a avut loc, potrivit vechii cronici ruse, prima expediţie a pecenegilor împotriva Rusiei kieviene, iar după încheierea păcii cu cneazul Igor ei s-au îndreptat spre Dunăre⁶. De-abia după aceasta dată a început probabil distrugerea aşezărilor întărite ale tiverţilor de pe malul^ drept al Nistrului. Aşa cum anterior procedase cu ungurii, Bizan­ţul a încercat să-i atragă de partea sa pe pecenegi pentru a lovi dinspre nord statul bulgar, cu care se afla într-un îndelungat război. Flota bi­zantină a primit însărcinarea de a-i trece Dunărea, dar neînţelegerea dintre şefii militari greci a determinat pe turanici să renunţe la invazie,

astfel că ţarul Simeon, nefiind nevoit să-şi disperseze forţele, a reuşit să înfrîngă armatele imperiale în anul 917⁷. Tentativa neizbutită de tra­versare a Dunării nu s-a soldat cu abandonarea planurilor pecenegilor privind incursiunile prădalnice în Balcani, deşi principalele lor sălaşe se aflau pe atunci la distanţă apreciabilă. Despre o astfel de incursiune gă­sim referiri în cele două lucrări păstrate de la Mas'udi, în pasajele pri­vind atacarea oraşului grecesc Walandar. în una din ele se arată că eve­nimentul s-a produs în anul 932 sau mai tîrziu şi că invadatorii erau patru popoare turce nomade: Bagnă, Baggard, Bagnăk şi Nukarda⁸, în vreme ce în cealaltă lucrare, mai nouă, expediţia este datată după 932, iar despre nomazi, al căror nume este redat parţial modificat (Pacnak, Pacnă, Baggard şi Nukarda), se consemnează că s-au aliat cu bulgarii (Burgarf. S-a considerat că cele patru nume ale nomazilor se referă de fapt numai la pecenegi şi unguri şi că paralelismul denumirilor s-ar datora utilizării a două izvoare diferite asupra invaziei. Luîndu-se în consideraţie informaţiile autorilor bizantini, atacul relatat de cronicarul arab a fost identificat cu năvălirea ungurilor în Balcani din anul 934. Dealtfel şi Ibn al-Asir, care reia rezumativ naraţiunea lui Mas'udi, da­tează expediţia tot în 934¹⁰. Identitatea expediţiei descrise de Mas'udi cu cea relatată în Miracula S. Georgii, unde este vorba de atacul bulga­rilor şi al altor patru popoare împotriva grecilor, precum şi cu lupta de la Acheloos din anul 917¹¹, rămîne discutabilă. Dificultăţile ridicate poli­ticii bizantine de stabilirea pecenegilor la nordul Mării Negre au deter­minat intervenţia diplomatică a clericului Gabriel pe lîngă unguri pen­tru a le pretinde să-i atace şi să-i alunge pe turanici. Misiunea s-a sol­dat însă prin eşec, în memoria conducătorilor maghiari fiind încă vie înfrîngerea din anul 896¹².

In momentul cînd Constantin Porphyrogenetul îşi redacta lucrarea, unele cete pecenege se stabiliseră deja — desigur însă într-un număr foarte redus -— în ţinuturile nord-dunărene, pe cursurile inferioare ale Nistrului, Prutului şi Şiretului, pînă în răsăritul Bărăganului, pe malul opus Dristrei, la numai o jumătate de zi de mers de Bulgaria¹³. în Bu-geac se afla probabil o parte a tribului Xojt6v, iar ceva mai la nord cete din tribul FuXa, denumite de Mas'udi Chopon şi, respectiv, Jyla¹⁴. Spe­cificarea clin lexiconul Suidas, alcătuit în a doua jumătate a secolului al X-lea, că dacii erau numiţi în acea vreme pecenegi¹⁵ trebuie înţeleasă în sensul că supremaţia politico-militară de la nordul Dunării inferioare era deţinută de grupurile pecenege. Tot în aceeaşi vreme, Ibrahim ibn Iakub situa Patzinakia (Bădzânâkija) la nordul Constantinopolului şi al Bulgariei¹⁶. Sudul Moldovei şi estul Munteniei au devenit astfel pentru multă vreme o bază de atac spre Peninsula Balcanică. încă înainte de prima jumătate a secolului al X-lea avuseseră loc mai multe invazii în Bulgaria¹⁷.

Cu toate că relaţiile cu Kievul au fost deseori încordate, pecenegii au acţionat în repetate rînduri alături de ostile cnejilor ruşi. Astfel, po­trivit vechiului letopiseţ rusesc, în anul 944 ei au însoţit pe Igor în cea de-a doua sa expediţie antibizantină pînă la Dunăre, unde trimişii îm­păratului au reuşit să-1 înduplece prin daruri pe cneaz să renunţe la atac. Pecenegii însă au fost îndemnaţi de Igor să nu se întoarcă înainte de a prăda Bulgaria¹⁸. în momentul tratativelor dintre greci şi cneazul

kievian ei se aflau în apropiere de Dunăre, deci în sudul Moldovei. Iz­

voarele greceşti îi menţionează pe pecenegi şi unguri printre aliaţii lui
Sviatoslav în vremea campaniei sale din Balcani¹⁹. Cronicile ruseşti re­
latează însă că principele kievian şi-a întrerupt expediţia tocmai pentru a
reveni în Rusia²⁰, unde turanicii îi asediau capitala, ceea ce a condus la
presupunerea că pecenegii care luptau alături de el împotriva bizanti­
nilor făceau parte din grupul stabilit în Ungaria sub conducerea lui Tho-
nuzoba, în vremea domniei lui Tocsun (Taksony) (955—972), şi că ve­
niseră împreună cu detaşamentele maghiare²¹. în timp ce Sviatoslav şi
druiina sa invadase Bulgaria parcurgînd drumul cu corăbiile, cetele pe-
cenege indiferent dacă proveneau din Ungaria sau din stepele poti­
re pentru a ajunge în dreapta Dunării au trebuit să străbată regiu­
nile extracarpatice.

Teritoriile est-carpatice fuseseră folosite de pecenegi şi ca loc de trecere spre Pannonia, unde conducătorii ungurilor* uitînd vechile riva­lităţi, îi foloseau în războaie ca trupe auxiliare. Primele cete ale tura­nicilor ajunse în solda ungurilor sînt atestate încă în timpul domniei lui Zulta (Zoltan), urmaşul lui Ârpad²². Nu toţi pecenegii stabiliţi în Un­garia se deplasaseră acolo direct din ţinuturile nord-dunărene, căci, aşa cum remarcă biografii regelui Ştefan cel Sfînt (997—1038), un grup al nomazilor venise de partibus Bulgarorum²³. Relaţiile pecenegilor cu un­gurii nu s-au mărginit numai la colaborarea pe plan militai', ci s-au ma­nifestat şi prin conflicte. In vremea lui Ştefan cel Sfînt izvoarele în­registrează un raid al pecenegilor (Bessi, Bysseni) în Transilvania²⁴, por­nit desigur de la aceleaşi baze de declanşare a atacurilor, situate în re­giunile extracarpatice, folosite şi pentru invaziile din Bulgaria şi Bi­zanţ. Această incursiune nu este exclus să fie cea pe care Henric von Miigeln o datează în anul 1028²⁵. Astfel de atacuri ale nomazilor tura­nici spre Transilvania şi Ungaria este foarte posibil să fi avut loc şi mai înainte, fără însă ca ele să fi fost consemnate în literatura istorică a vremii.

Imediat după încheierea războiului cu ruşii şi bulgarii şi restabi­lirea graniţei imperiului la Dunărea de Jos, Ioan I Tzimiskes s-a îngri­jit să încheie un tratat cu pecenegii, pentru a nu le mai permite să de­păşească cursul marelui fluviu²⁶. Vreme de aproape jumătate de secol nu mai ştim nimic despre acţiunile pecenege la Dunărea inferioară. De-abia în 1017 aflăm despre o încercare a bulgarilor de a-şi asocia pe tu­ranici într-un ultim efort de oprire a ofensivei imperiului²⁷, acţiune pro­babil dejucată de diplomaţia grecească, care luase cunoştinţă de ce se petrecea în tabăra adversarilor. Şirul invaziilor pecenege în sudul Du­nării se reia în 1027²⁸ şi a continuat cu intensitate şi eficacitate sporită m 1032 (sau 1033), 1034, 1035 şi 1036²⁹. Raza lor largă de acţiune — răs-irmgîndu-şe pînă spre litoralul nord-egeean — şi faptul că nu erau efectuate în compania altor popoare, subliniază întărirea potenţialului rmhtar al călăreţilor nomazi stabiliţi în sudul Moldovei şi Munteniei. în­treruperea atacurilor prădalnice ale nomazilor s-a datorat, aşa cum re­iese dmtr-un pasaj al cronicii lui Skylitzes, intrării în vigoare a unui tratat de pace cu Bizanţul³⁰, smuls desigur cu preţul unor stipendii con-

, *ⁿ acelaşi timp, pecenegii s-au manifestat activ şi dincolo de ţinu-uriie răsăritene ale Moldovei. Atacurile lor asupra Rusiei kieviene

s-au succedat fără întrerupere în vremea lui Vladimir cel Sfînt (978— 1015)³¹. Regele polon Boleslav cel Viteaz a obţinut alianţa lor în lup­tele cu ruşii din 1013 şi 1018³². La acelaşi conflict din 1018—1019 pe­cenegii împreună cu vlahii au fost atraşi de partea cneazului Sviato-polk în disputele pentru tronul kievian³³. Concomitent cu cele trei invazii antibizantine din 1036, alte triburi pecenege au asediat Kievul. înfrîn-gerea zdrobitoare din partea lui Iaroslav a lichidat însă pericolul peceneg pentru Rusia³⁴.

Amploarea şi frecvenţa incursiunilor împotriva Bizanţului, Rusiei şi Ungariei în primele decenii ale secolului al Xl-lea se explică prin deplasarea nucleului principal al comunităţilor pecenege spre regiunile dunărene. Izvoarele bizantine care înregistrează situaţia politică de la sfîrşitul primei jumătăţi a secolului al Xl-lea îi situează pe pecenegi în­tre fluviul Borysthenes — adică Nipru — şi Pannonia, unde erau îm­părţiţi în 13 triburi diferite³⁵. La începutul secolului al Xl-lea episcopul Brun von Querfurt avea cunoştinţă numai de patru triburi ale pecene­gilor³⁶. Strămutarea lor spre vest era urmarea presiunii la care fuseseră supuşi de cîteva decenii de către uzi, împinşi şi ei de cumani. In con­fruntările cu uzii, pecenegii au fost urmăriţi, potrivit lui Skylitzes, pînă la mlaştinile şi lacurile dunărene³⁷, prin care considerăm că se avea în vedere salba de lacuri din sudul Bugeacului. Aceasta dovedeşte situaţia nesigură în care se găseau chiar în teritoriul lor, mult micşorat în com­paraţie cu cel deţinut în secolul al X-lea. Pericolul agresiunii uzilor şi ripostele hotărîte ale statelor vecine, îndeosebi ale cnejilor ruşi, au con­tribuit la apariţia unor tendinţe de unificare ale triburilor pecenege. Ast­fel s-ar putea explica declanşarea luptelor pentru supremaţie izbucnite între Tyrach şi Kegen³⁸. 11 din cele 13 triburi au recunoscut autorita­tea lui Tyrach, faţă de numai două aflate sub conducerea lui Kegen. In urma ciocnirilor dintre cele două grupări rivale, triburile lui Kegen au fost nevoite să-şi găsească refugiul în sudul Dunării, unde, după con­vertirea la creştinism a căpeteniilor, au intrat în serviciul împăratului. In această calitate au continuat luptele cu grupul rival condus de Ty­rach, năvălind în stînga Dunării. Aceste atacuri au fost, potrivit părerii unor "cronicari bizantini, împărtăşită şi de cîţiva istorici moderni, cauza trecerii tuturor supuşilor lui Tyrach dincolo de fluviu şi a aşezării lor în provinciile nordice ale imperiului, explicaţie ce nu ni se pare însă satisfăcătoare. Adevăratul motiv al migraţiei pecenegilor credem că trebuie căutat în şocul provocat de confruntările cu uzii. Dealtfel, atunci cînd Psellos relata că misienii s-au strămutat în imperiu din cauza pus­tiirilor făcute ţării lor de către geţi^M, avea în vedere pe pecenegi şi uzi, cărora le-a atribuit nume antice conform uzanţelor literaturii istorice bizantine. Pentru o populaţie nomadă de stepă ameninţarea cea mai pu­ternică venea nu din partea comunităţilor agricole sedentare, ci de la alte grupuri nomade, care aveau un mod de viaţă asemănător şi le rîv-neau păşunile şi turmele. Numărul pecenegilor transferaţi în Balcani nu este cunoscut; în orice caz, cifra de 800 000 indicată de izvoarele bi­zantine⁴⁴ este mult prea exagerată pentru a putea fi acceptată ca reală. Stabilirea grosului efectivelor pecenege în imperiu, survenită în anul 1046 sau 1048⁴¹, urmată de devastări de o rapacitate puţin obişnuită⁴², a reprezentat pentru cîteva decenii o sursă de mari perturbaţii, îndeosebi în Paristrion. Ca urmare a acestor tulburări Bizanţul a pierdut temporar

120

controlul politic asupra unor teritorii dintre Dunăre şi Balcani, unde

/ stăpînirea sa a devenit pur nominală o anumită perioadă din vremea
domniilor lui Constantin IX Monomachos, Mihail VII Dukas Parapinakes
şi Alexe I Comnenul. De-abia în anul 1091, mobîlizînd o armată puter­
nic din care nu lipseau nici vlahii balcanici — şi asigurîndu-şi şi

ajutorul cumanilor, Alexe I a provocat pecenegilor o înfrîngere decisiva la Lebunion, care a însemnat eliminarea lor ca factor politic şi militar important din Balcani⁴³. Ei nu au încetat însă să existe ca popor, efec­tive pecenegs continuînd să fie semnalate la sfîrşitul secolului al Xl-lea si în prima jumătate a secolului următor acţionînd îndeosebi în cadrul armatelor bizantine⁴⁴.

In ceea ce priveşte precizările cronicarilor bizantini potrivit cărora Tyrach ar fi traversat Dunărea cu toţi pecenegii (\xfz«. TTav~«v tcov IlaTÎavaxcov)⁴⁵, sau că fluviul ar fi fost trecut de întreg neamul lor — care s-ar fi stabilit în teritoriile romeilor (tov "Io-rpov Tcayysvsî oiaSavrec ţisi' ou tcoXu toi? 'Pco[xaîxoî? syKaT£CTXV)vo)aav t6tc