Sectia penala

SECTIA PENALA

DECIZII RELEVANTE

1. Abrogare.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr.1111/P/ 2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.D. pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.108 al.2 Legea nr.18/1991 cu aplic.art.41 al.2 cod penal, art.246 cod penal, art.208 al.1-art.209 al.1 lit.”a” cod penal, cu aplic.art.33 lit.”a” cod penal şi C.M. pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.108 al.2 din Legea nr.18/1991 cu aplic.art.41 al.2 cod penal, art.208 al.1-art.209 al.1 lit.”a” cod penal, cu aplic.art.33 lit.”a” cod penal, prin aceea că, în perioada iunie-iulie 2003, au ocupat suprafaţa de 7 ha livadă caise aparţinând părţii vătămate P.V., refuzând să permită accesul acestuia pe teren, la data de 21 iunie 2003, au sustras o remorcă de 4 t caise, iar inculpatul C.D., în calitate de primar al com.Rasova, a atribuit terenuri de pe raza comunei mai multor persoane fără documentaţie legală.

Prin sentinţa penală nr.1025, pronunţată la data de 10 mai 2005, în dosarul nr.4800/2004, Judecătoria Medgidia a hotărât:

In baza art 11 pct. 2 lit. “a” rap. la art.10 lit. “d” cod pr.penală, a achitat pe inculpaţii: C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.108 al.2 Legea nr.18/1991 cu aplic.art.41 al.2 cod penal şi art.246 cod penal, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni,

şi C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.108 al.2 din Legea nr.18/1991 cu aplic.art.41 al.2 cod penal, întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

In baza art 11 pct. 2 lit. “a” rap. la art.10 lit. “a” cod pr.penală, au fost achitaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.208 al.1-art.209 al.1 lit.”a” cod penal, întrucât fapta nu există.

A fost respinsă acţiunea civilă ca neîntemeiată.

Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa a constatat următoarele:

Fapta prevăzută de art. 108 al.2 Legea nr.18/1991, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, deoarece, pe de o parte, cei 2 inculpaţi au fost în eroare, neştiind că ocupau terenul fără drept, iar, pe de altă parte, nu s-a reţinut săvârşirea faptei în forma refuzului.

Nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.246 cod penal, pentru că, la data atribuirii suprafeţelor de teren unor persoane fără documentaţie legală de către inculpatul C.D., interesul părţii vătămate P.V. nu era născut.

Cu privire la infracţiunea de furt calificat, din probele dosarului nu rezultă dacă fructele au fost recoltate de inculpaţi sau de partea vătămată şi, în consecinţă, dacă erau în posesia părţii vătămate ori a inculpaţilor, aşa încât fapta nu există.

Reţinând aceeaşi motivare, în fapt şi în drept, prin decizia penală nr.485 din 6.10.2005, pronunţată în dosarul nr.1766/2005, Tribunalul Constanţa, în baza art.379 pct.1 lit.”b” cod pr.penală, a respins apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, ca nefondat.

Impotriva hotărârii, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat recurs, motivând că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunile, urmând a fi traşi la răspundere penală.

Critica este întemeiată.

1. Apărarea intimaţilor inculpaţi C.D. şi C.M. că nu ar fi cunoscut că ocupă nelegal suprafaţa de teren achiziţionată prin licitaţie de către partea vătămată P.V. este înlăturată de procesul-verbal al Agenţiei Domeniilor Statului din 4.06.2003 de punere în posesie a părţii vătămate, cu actul de „Rectificare” a procesului-verbal de licitaţie nr.376/15.05.2003, sentinţa civilă nr.1485/7.07.2003 şi sentinţa civilă nr.1537/16.07.2003 ale Judecătoriei Medgidia.

Chiar inculpatul C.D. a arătat că a văzut actele de proprietate ale părţii vătămate, dar le-a considerat nelegale şi, ca atare, le-a ignorat, justificare care nu-l poate proteja în faţa legii penale, mai ales că începuse şi executarea silită împotriva sa şi solicitase instanţei suspendarea acesteia, motivând că a efectuat cu inculpatul C.M. lucrări de întreţinere şi de conservare a livezii.

Prin urmare, fapta celor doi inculpaţi de a ocupa fără documente legale suprafaţa de teren care a intrat în proprietatea părţii vătămate P.V. şi, ulterior, de a refuza eliberarea, este prevăzută de art. 108 al.2 Legea nr.18/1991.

Insă, inculpaţii nu mai pot fi traşi la răspundere penale pentru această infracţiune, deoarece a fost abrogată în conf.cu art.I pct.14, titlul IV din Legea nr.247/2005, fiind aplicabile disp.art.10 lit.”a” cod pr.penală.

2.Atribuirea de către inculpatul C.D., în calitate de primar, fără documente legale, a mai multor suprafeţe de teren de pe raza comunei Rasova în detrimentul deţinătorilor cu acte corespunzătoare, printre care şi partea vătămată P.V., este prevăzută de art.246 cod penal.

Apărarea inculpatului C.D. că ar fi încercat să asigure exploatarea terenurilor şi nu abandonarea acestora, nu este confirmată de probele de la dosar.

Dimpotrivă, prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind administrarea terenurilor comunei, inculpatul C.D. a generat noi conflicte şi l-a împiedicat tocmai pe proprietarul legal - partea vătămată P.V. să-şi exercite drepturile.

3.Prin procesul-verbal nr.693/4.06.2003, partea vătămată P.V. a fost pusă în posesia suprafeţei de 51,93 ha, printre care şi livada; din conţinutul procesului-verbal şi din anexa nr.1, se înţelege că predarea s-a făcut pentru 24,19 ha livadă şi 27,74 ha vie, trecându-se din eroare păşune.

Susţinerea inculpaţilor că nu cunoşteau aceste aspecte, este înlăturată de acţiunile iniţiate în fapt şi în justiţie pentru ca partea vătămată să îşi exercite drepturile asupra livezii.

In consecinţă, fapta inculpaţilor de sustragere a remorcii cu caise aparţinând părţii vătămate P.V., fără consimţământul acesteia şi în scopul însuşirii pe nedrept, este prevăzută de art.208 - art.209 cod penal.

Insă, pentru tragerea la răspundere penală, trebuie ca fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, să prezinte şi pericolul social concret al infracţiunii.

Ori, în raport de criteriile prev.de art.18¹ cod penal, printre care împrejurările comiterii faptelor, circumstanţele personale celor doi inculpaţi – fără antecedente penale ori abateri, căsătoriţi, inculpatul C.M. are şi un copil minor în întreţinere, rezultă că prin faptele prev.de art.246 cod penal, art. 208-art.209 cod penal, s-a adus o atingere minimă relaţiilor sociale ocrotite, fiind în mod vădit lipsite de importanţă şi neprezentând pericolul social concret al infracţiunilor.

In baza art.385¹⁵ pct.2 lit.”d” rap.la art.385⁹ pct.17¹ cod pr.penală, recursul va fi admis, se vor casa cele două hotărâri recurate şi se va dispune achitarea inculpaţilor, în temeiul art.11 pct.2 lit.”a” - art.10 lit.”b” cod pr.penală, pentru infracţiunea prev.de art.108 Legea nr.18/1991 şi, în temeiul art.11 pct.2 lit.”a”-art.10 lit.”b¹” cod pr.penală, cu aplic.art. 18¹ cod penal, pentru infracţiunile prev.de art.246 cod penal, art. 208-art.209 cod penal.

Totodată, în baza art.18¹ al.ultim, art.91 cod penal, se va aplica inculpaţilor sancţiunea amenzii administrative.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei instanţei de fond.

Decizia penală nr. 742/15.12.2005

2. Audierea nemijlocită a martorilor de către instanţă.

Prin sentinţa penală nr.1991, pronunţată la data de 3.08.2005, în dosarul nr.R.2703/2004, Judecătoria Constanţa a respins, în baza art.522¹ cu ref.la art.406 al.4 cod pr. penală, cererea formulată de petentul condamnat M.I., ca neîntemeiată şi a menţinut dispoziţiile sentinţei penale nr.1658/17.08.2002 a Judecătoriei Constanţa, întrucât situaţia de fapt şi de drept nu s-a schimbat de la momentul soluţionării prin hotărârea de condamnare.

Reţinând aceeaşi motivare, în fapt şi în drept, prin decizia penală nr.537 din 25.10.2005, în dosarul nr.1643/2005, Tribunalul Constanţa a respins, în baza art.379 pct.1 lit.”b”, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.I.

Impotriva hotărârii, în termenul legal, petentul M.I. a declarat recurs, motivând că nu i s-au verificat apărările.

Critica este întemeiată.

Potrivit disp.art.522¹ cod pr.penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă şi prevederile art.405 - 408 se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 405 cod procedură penală, rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanţă şi instanţa dacă găseşte necesar, administrează din nou probele efectuate în cursul primei judecăţi.

In speţă, deşi recurentul a formulat unele critici în administrarea probelor în cursul primei judecăţi, acuzarea a solicitat audierea martorilor, rejudecarea, în temeiul art.522¹ cod pr.penală, s-a rezumat numai la audierea inculpatului şi a martorilor propuşi de acesta în apărare şi neaudiaţi iniţial în cauză.

Astfel, neadministrându-se şi probele în acuzare în mod direct de către instanţă, în contradictoriu cu inculpatul, aşa încât să i se dea şi acestuia posibilitatea să se apere (atât în ceea ce priveşte vinovăţia, faptele, cât şi individualizarea pedepsei), nu s-a rezolvat fondul cauzei.

Prin urmare, în baza art.385¹⁵ pct.2 lit.”c” cod pr.penală cu ref.la art.385⁹ pct.17¹ cod pr.penală, recursul va fi admis, se vor casa hotărârile recurate şi se va trimite cauza primei instanţe pentru a rezolva fondul.

Decizia penală nr. 724/09.12.2005

3. Graţiere.

Prin sentinţa penală nr.361 din 6 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr.1660/2005, în baza art.461 alin.1 lit.a cod pr.penală, s-a admis contestaţia la executare formulată de petentul condamnat B.V., în prezent deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa.

În baza art.1 din Legea nr.543/1.10.2002 modificată, constată graţiată pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr.132/22.04.1998 a Tribunalului Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.72 lit.a din Legea nr.30/1978 cu aplicarea art.41 alin.-2 cod penal şi art.75 lit.a cod penal.

Pentru a pronunţa aceasată hotărâre, prima instanţă a reţinut :

Prin cererea formulată la Tribunalul Condstanţa, contestatorul a formulat contestaţie la executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr.132/22.04.2998 a Tribunalului Constanţa.

În motivarea contestaţiei la executare contestatorul a arătat că se află în executarea mandatului nr.189/1998 emis de Tribunalul Constanţa la data de 5.03.2001 în dosaaarul penal nr,r165/1998, având de executat o pedeapsă de 4 ani închisoare, în baza asentinţei penale nr.132/22.04.1998 a Tribunalului Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.72 lit.a din Legea nr.30/1978 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal şi art.75 lit.a cod penal şi întrucât această pedeapsă este graţiată a solicitat admiterea contestaţiei .

Instanţa, constatând contestaţia la executare a petentului întemeiată a admis-o ca atare.

Împotriva sentinţei penale nr.361 din 6 septembrie 2005, privind pe contestatorul condamnat B.V., a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

În motivele de recurs, se solicită desfiinţarea sentinţei penale prin greşita aplicare a dispoziţiilor art.1 din Legea nr.543/2002, modificată prin Legea nr.78/2003, în sensul constatării graţierii pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev.de art.72 din Legea nr.30/1978, întrucât potrivit art.8 din Legea nr.543, acesta s-a sustras de la executarea pedepsei şi pe cale de consecinţă, să se respingă ca nefondată contestaţia la executare.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor aduse, se constată că apelul Parchetului este nefondat, pentru următoarele considerente :

Potrivit Legii nr.543/2002 şi a Ordonanţei de Urgenţă nr.18/2003, infracţiunea de contrabandă prev.de art.72 lit.a din Legea nr.30/1978, nu este exceptată de la graţiere.

În ce priveşte sustragerea de la executarea pedepsei de către contestator, se constată că, în cauză s-au încălcat prevederile din art.422 pct.3 cod pr.penală, în sensul că „dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită, organul de poliţie constată aceasta printr-un proces verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire penală”, în sensul că nu s-a făcut dovada întocmirii procesului verbal. Mai mult, din actele medicale depuse la dosar, rezultă că, contestatorul fiind bolnav a fost internat în spital, deci acesta nu s-a sustras de la executarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.1 lit.b cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Decizia penală nr. 287/18.11.2005

4. Nerespectarea dispoziţiilor art. 6 alin. 3 Cod procedură penală. Nulitate – art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, nr.4360/P/2002, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H.V., pentru comiterea infracţiunii prev. de art.214 alin.1 Cod penal, prin aceea că, în calitate de administrator al Asociaţiei de Proprietari a blocului C2 a pricinuit cu rea-credinţă o pagubă în sumă de 137.285.916 lei.

Constatând că inculpatul nu a acţionat cu intenţie, prin sentinţa penală nr.684 pronunţată la data de 24.03.2004, în dosarul nr.2228/2002, Judecătoria Constanţa l-a achitat, în temeiul art.11 pct.2 lit.”a” rap. la art.10 lit.”d” c.proc.pen., pe inculpatul H.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.214 alin.1 c.pen. şi a admis, în parte, acţiunea civilă.

Reţinând aceeaşi motivare, în fapt şi în drept, prin decizia penală nr.217 din 29.03.2005, Tribunalul Constanţa a respins, în baza art.379 pct.1 lit.”b” c.proc.pen., ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi Asociaţia de Proprietari Bloc C.

Împotriva hotărârii, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi Asociaţia de Proprietari Bloc C au declarat recurs motivând că inculpatul H.V. a comis infracţiunea de gestiune frauduloasă pentru care trebuie să răspundă penal.

Cele 2 recursuri sunt fondate deoarece urmărirea penală este lovită de nulitate absolută.

Potrivit dispoziţiilor art.6 alin.3 c.proc.pen., organele judiciare au obligaţia să-l încunoştiinţeze, de îndată şi mai înainte, de a-l audia pe învinuit/inculpat despre fapta care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.

Din actele dosarului, rezultă că inculpatul a fost ascultat, în cursul urmăririi penale, prima dată la data de 31 mai 2002,dar nu există dovada îndeplinirii de către organele de urmărire penală a prevederilor amintite.

Nici cu ocazia următoarelor două audieri, nu s-au respectat dispoziţiile art.6 alin.3 c.proc.pen.

Cum dispoziţiile relative la apărare sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii conf. art.197 alin.2 c.proc.pen., în cauză, actele de urmărire penală sunt nule, impunându-se refacerea acestora.

Prin urmare, în baza art.385¹⁵ pct.2 lit.”c” c.proc.pen., fiind în prezenţa cazului de casare prev. de art.385⁹ pct.17¹ c.proc.pen. prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind dreptul la apărare, recursurile vor fi admise, se vor casa hotărârile recurate şi se va trimite dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa; cu ocazia reluării urmăririi penale, se vor avea în vedere şi probele solicitate de ambele părţi- relaţii de la furnizori privind serviciile efectuate şi neplătite pe durata cât inculpatul a desfăşurat activitatea ca administrator, dacă locatarii au achitat cheltuielile de întreţinere administratorului şi acesta nu a plătit furnizorii, ş.a.

Decizia penală nr. 693/23.11.2005

5. Nulitatea absolută a mandatului de arestare preventivă.

Tribunalul Constanţa, prin încheierea de şedinţă nr.240 din 5 decembrie 2005 pronunţată în dosarul penal nr.2360/2005, în baza art.149¹ alin.9 cod pr.penală a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art.149¹ alin.10 în ref.la art.148 alin.1 lit.f,h cod pr.penală s-a dispus arestarea inculpatului C.C.D., deţinut în Arestul I.P.J. Constanţa, pe o perioadă de 29 zile, cun începere de la data 6 decembrie 2005 până la 3 ianuarie 2006.

În baza art.149¹ alin.12 cu aplic.art.146 alin.10 cod pr.penală s-a dispus emiterea de urgenţă a mandatului de arestare preventivă.

În termen şi motivat, inculpatul a declarat recurs, susţinând cp instanţa de fond s-a pronunţat asupra propunerii de arestare preventivă cu încălcarea prevederilor art.171 alin.4 cod pr.penală, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută.

Din examinarea lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Constanţa a luat în examinare cererea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului C.C., pe o perioadă de 29 de zile, deoarece împotriva acestuia s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.215 alin.1,2,3,5 cod penal, art.291 cod penal.

Se susţine că în calitate de reprezentant al S.C.”D.P.” S.R.L. Constanţa, a indus în eroare pe reprezentanţii firmei germane E.M.W. GMB H, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cantităţii de 5000 tone floarea soarelui, cât şi pe parcursul derulării contractului, obţinând un profit nejustificat de 299.040 Euro.

Propunerea a fost înregistrată la data de 5.12.2005, ora 15³⁰. Grefierul de şedinţă a luat legătura telefonică cu apărătorul ales al inculpatului, care se afla la Cluj, pentru a asigura apărarea într-o altă cauză.

La data de 5.12.2005 ora 15¹⁸ a fost împuternicit pentru asistenţă juridică obligatorie un apărător din oficiu în baza delegaţiei nr.009737/2005. Inculpatul este audiat în aceea zi, ora 16⁴⁰,dar refuză să dea declaraţii.

Împuternicirea avocaţială pentru avocatul C.S. în vederea asigurării asistenţei juridice în dosarul penal, a fost emisă la data de 1.12.2005.

Potrivit art.146 (3) cod pr.penală, la prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat, fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea celor 24 ore de reţinere. Ziua şi ora se comunică apărătorului ales sau numit din oficiu.

Reţinerea faţă de inculpat s-a luat pe data de 5 decembrie 2005, ora 13⁰⁰ prin ordonanţa nr.721/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi numai după trei ore (16⁴⁰) a avut loc şedinţa de judecată, în care s-a discutat propunerea formulată de parchet asupra luării măsurii arestării preventive a inculpatului.

Nu numai că nu au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la – respectarea dreptului la apărare, care presupune nu numai prezenta inculpatului şi a apărătorului din oficiu, ci şi ascultarea nemijlocită a inculpatului, dar şi asigurarea unei apărări profesionale şi nu formale.

Instanţa de fond şi-a însuşit doar susţinerile organului de urmărire penală, dar nu şi pe ale inculpatului, care constant a solicitat să fie audiat în prezenţa apărătorului ales, iar timpul acordat apărătorului din oficiu nu a fost suficient pentru a studia dosarului şi a pune concluzii.,

Încălcarea principiului de desfăşurare a judecăţii, constituie o atitudine discreţionară a instanţei şi este de natură a aduce o vătămare intereselor legitime ale inculpatului, sancţionate de disp.art.197 alin.2 cod pr.penală cu nulitatea absolută a actului respectiv a mandatului de arestare preventivă.

În cauză, urmează a admite ca fondat recursul, a casa în totalitate încheierea de şedinţă şi a constata nulitatea mandatului de arestare preventivă privind pe inculpatul C.D.C.

Decizia penală nr. 693/23.11.2005

6. Procedura de urmat în cadrul cererii de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine.

Numiţii D.C., V.I., D.V., G.D., T.M., C.G., S.V., au formulat o cerere de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti nr.133 din 19 aprilie 2003 Penale nr.1 din Vilanova I La Geltru Spania, adresându-se Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa şi ulterior Direcţiei Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului din cadrul Ministerului Justiţiei.

La data de 6 august 2004, li se indică, că potrivit art.521 alin.1 Cod pr.penală, recunoaşterea pe cale principală a hotărârii judecătoreşti şi a actelor judiciare străine, se face la sesizarea procurorului de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află condamnatul.

Din examinarea lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale ce guvernează materia de faţă, constată:

Interpretare de mai sus nu este corectă în raport cu reglementările în vigoare la data soluţionării cererilor.

La data intrării în vigoare a Legii nr.756/27.12.2001, au fost abrogate tacit prevederile artr.520-521 Cod pr.penală.

Prin adoptarea Legii nr.302 din 28 iunie 2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-au abrogat expres prevederile art.519-521 cod pr.penală.

Legea reglementează pe de o parte procedura prin care se solicită recunoaşterea şi executarea în străinătate a hotărârilor penale pronunţate de instanţele române, iar pe de altă parte procedurile de recunoaştere şi executare în România a hotărârilor penale străine, ca mijloc prin hotărârile penale străine produc, când este cazul efecte juridice pe teritoriul ţării.

Pe această cale Statul Român îşi însuşeşte hotărârea penală străină, acordând, în virtutea propriei sale suveranităţi, eficientă pe teritoriul său. Această reglementare are caracterul de procedură specială privind ordinea juridică internă.

Potrivit art.115, cererea se adresează Ministerului de Justiţie prin direcţia de specialitate pentru a efectua control de regularitate internaţională, după care, după caz, se transmite procurorului general competent, în vederea sesizării instanţei competente, ori o restituie motivat (art.119 alin.3).

Autorităţile juridice române competente sunt curtea de apel în circumscripţia căreia după caz, domiciliază, îşi are reşedinţa sau a fost identificat condamnatul şi respectiv parchetul de pe lîngă aceasta (art.120).

Este de observat că potrivit Legii nr.302/2004, procurorul este cel care sesizează instanţa judecătorească competentă a se pronunţa cu privire la cererea de reconoaştere şi executare a hotărârii penale străine rămasă definitivă.

Ca atare, urmează a se scoate de pe rol cauza şi a se trimite Ministerului de Justiţie, prin direcţia de specialitate, pentru a efectua controlul de regularitate internaţională a acesteia.

Decizia penală nr. 68/25.11.2005

7. Restituirea cauzei la procuror.

Judecătoria Medgidia, prin sentinţa penală nr.613 din 12.03.2004, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală a achitat pe inculpatul E.E., cetăţean turc, rezident în România, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal şi de creare de plusuri de gestiune prev. de art.35 din Legea nr.22/1969.

S-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de S.C. G.K. SRL (actual S.C. G.S. SRL).

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 14.07.2002, organele de poliţie Cernavodă au efectuat un control pe linia economică, în materia transportului rutier.

Astfel, pe DN22 C, între localitatea Constanţa – Bucureşti organul de poliţie a oprit autobuzul nr.CT BLT apartinând S.C. G.K. SRL cu sediul în Constanţa, str. P., şoferul fiind inculpatul.

Cu aceeaşi ocazie s-a constatat că autoturismul a fost închiriat societăţii S.C. O.T. SRL cu sediul în Constanţa, str.T, conform contractului de închiriere nr.143/07.06.2002, pentru a efectua curse regulate de călătorie pe rutele stabilite în licenţa de transport.

La data de 14.07.2002, inculpatul E.E. fără acordul celoralti asociaţi dar şi fără acordul firmei care închiriase autocarul, după finalizarea orelor de program a efectuat o cursă, în cont propriu, pe relaţia Constanţa.

În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, criticându-le sub aspectul nelegalităţii şi al netemeiniciei.

Motivul de recurs vizează greşita achitare a inculpaatului E.E., cât timp din probele administrate în cauză a rezultat fără dubii că acesta a efectuat o cursă pe cont propriu pe ruta Constanţa – Bucureşti, însuşindu-şi suma de 5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea călătoriei celor 64 persoane pe care urma să le transporte.

Examinând legalitatea şi temeinicia celor două hotărâri, în raport de critica formulată cât şi din oficiu, curtea constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, însă pentru alte motive.

Inculpatul intimat E.E. este cetăţean turc, cu domiciliul în Turcia, rezident în România, respectiv orasul Constanţa şi fără forme legale în str. B., asociat fiind în cadrul SC G.K. SRL cu sediul în Constanţa, str. P.

La data de 25 iulie 2002, a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului cetăţean turc E.E. pentru săvârşirea infracţiunilor art.246 combinat cu art.194 al.1 pct.5 din Legea nr.31/1990, art.35 din Legea nr. 22/1969, art.15 rap.la art.12 din Legea nr.87/1997 şi art. 40 din Legea nr.82/1991.

La fila 98 dosar urm.penală se află declaratia numitului E.E. în calitate de învinuit, declaratie semnată de inculpat dar scrisă în limba română.

La filele 99-101 se află declaratia semnată de inculpat dar scrisă de traducător Mustafa Beinur.

La fila 102 se află declaraţia inculpatului în limba turcă. De precizat este că, declaraţia inculpatului de la fila 98 verso a fost consemnată la 25 iulie 2002, aceasta fiind consemnată în limba română unde apare semnătura inculpatului dar nu este certificată de translatorul autorizat de Ministerul Justiţiei.

După terminarea urmăririi penale, la data de 14 noiembrie 2004 a fost întocmit procesul verbal de către Poliţia Oras Cernavodă în care se consemnează „că s-au prezentat la domiciliul inculpatului E.E. pentru a-l cita în vederea prezentării la Parchetul Medgidia pentru a se aduce la cunoştinţă materialul de urmărire penală”, acesta nu a fost găsit.

Acest proces-verbal nu poate ţine loc de prezentarea materialului de urmîărire penală, atîât timp cât dinconţinutul acestuia nu rezultă domiciliile la care s-a prezentat lucrătorul de poliţie în condiţiile în care inculpatul este cetăţean străin şi se impunea citarea acestuia pentru prezentarea materialului de urmărire penală, cu translator autorizat.

La data când a fost audiat inculpatul, respectiv 25 iulie 2002, acesta avea calitatea de învinuit, nefiind pusă în mişcare acţiunea penală.

Curtea constată că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare prin, prin necitarea acestuia la cele două adrese din România indicate la fila 98 dosar urm.penală, cât şi la domiciliul său din Turcia, precum şi neasigurarea unui translator autorizat, cu ocazia audierii în calitate de învinuit, lipsind semnătura translatorului de pe declaraţia consemnată de lucrătorul de poliţie.

Constatând că inculpatul a fost lipsit de dreptul sacru al apărării garantat atât prin Constituţie dar şi prin dispoziţiile procedurale cu ocazia punerii sub învinuire şi a primelor declaratii date în faţa organelor de urmărire penală, urmează a admite recursul declarat de Parchet şi să se constate nulitatea absolută a actului de inculpare, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale.

În temeiul art.333 Cod pr. penală se va dispune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea dispoziţiilor legale privind garantarea dreptului la apărare şi folosurea limbii oficiale prin interpret şi a dispoziţiilor privind prezentarea materialului de urmărire penaşlă conform art. 250 şi urm. cod pr.penală (după punerea în mişcare a acţiunii penale dacă au fost efectuate acte de urmărire penală necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faţa sa).

În speţă, nu rezultă că inculpatul cetăţean turc ar fi chemat în faţa organelor de urmărire penală.

Decizia penală nr. 719/06.12.2005