Şedinţa Camerei Deputaţilor din 11 decembrie 2007 Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor



Yüklə 0,55 Mb.
səhifə7/13
tarix01.08.2018
ölçüsü0,55 Mb.
#65083
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   ...   13

Statisticile arată că, anual, absolvesc dreptul peste 13.000 de studenţi, iar în barou intră circa 1500 avocaţi, 70 în notariate şi numai 175 îşi găsesc locul în magistratură.

Învăţământul medical românesc s-a degradat vizibil, el nu corespunde pregătirii pentru cea mai nobilă profesie - aceea de medic, de unde vine şi principala cauză a crizei din sistemul sanitar românesc.

O situaţie la fel de gravă, dacă nu şi mai gravă, se înregistrează în învăţământul primar, gimnazial şi liceal.

Faţă de această stare de lucruri, solicit Guvernului României elaborarea, în regim de urgenţă, a unei strategii coerente, care să vizeze articularea tuturor componentelor sistemului de învăţământ în deplin acord cu perspectivele de dezvoltare a unei societăţi româneşti moderne şi europene.

Apreciez, totodată, că dată fiind importanţa acestuia pentru ţară, strategia trebuie să poarte girul tuturor partidelor politice şi să fie dezbătută şi aprobată obligatoriu în Parlamentul României.

Mihai Cristian Apostolache - declaraţie politică cu titlul De Moş Nicolae nu toţi copiii au primit daruri. Băsescu a primit o limuzină de 100 de mii de euro;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

"De Moş Nicolae, nu toţi copiii au primit daruri. Băsescu a primit o limuzină de 100 de mii de euro"

Potrivit ultimelor reglementări aprobate de Guvern în materia alocaţiei de stat pentru copii, beneficiază de această formă de sprijin din partea statului toţi copiii până la vârsta de 18 ani, după această vârstă plata alocaţiei este sistată.

Această măsură are menirea, în viziunea reprezentanţilor guvernării de dreapta, de a diminua cheltuielile bugetare, de parcă cei 100 de mii de euro cheltuiţi de stat pentru achiziţionarea unei limuzine Mercedes aflată la dispoziţia preşedintelui României nu reprezintă un efort bugetar. Dar cum sintagma "Să trăiţi bine!" se adresa doar celor din guvernarea de dreapta, trebuia să ne aşteptăm la adoptarea unei asemenea măsuri, de parcă copiii României trebuie să fie de dreapta pentru ca aceştia să beneficieze de alocaţie de stat şi după vârsta de 18 ani.

Consider că se impune de urgenţă modificarea măsurii adoptate de Guvern, astfel încât să beneficieze de alocaţie de stat toţi copiii până la finalizarea studiilor, şi nu doar până la vârsta de 18 ani.

Viorel Pupeză - declaraţie politică cu titlul P.L.D. - o altă pălărie pentru acelaşi Traian;

Domnul Viorel Pupeză:

"PDL - o altă pălărie pentru acelaşi Traian"

Partidul Democrat Liberal, născut prematur şi din greşeală, este partidul de paie al preşedintelui Traian Băsescu. La alegerile europarlamentare, PD şi PLD şi-au pescuit voturile din aceeaşi baltă electorală, iar cum pe viitor balta ar putea rămâne fără voturi, Zeus a coborât de această dată printre pământeni şi a decis căsătoria dintre cele două formaţiuni.

Partidul Liberal Democrat nu a fost la primul său test electoral şi ultimul, o alternativă la PNL, cum a tot propovăduit Theodor Stolojan, ci a Partidului Democrat. Practic, cele două partide s-au bătut pe acelaşi electorat proBăsescu. Locomotivă pentru două partide, preocupate mai mult de procentele lor decât de referendum, tratat la "fără frecvenţă", căpitanul de cursă electorală a pus piciorul în pragul electoral şi a decis să-şi facă un partid cu acţionariat unic, Palatul Cotroceni.

Deşi fuziunea nu a părut o surpriză pentru multă lume, decizia a fost destul de abruptă. PLD s-a născut prin decret prezidenţial, la fel de repede cum se decide în România cine merge sau nu la DNA sau ce ministru mai este anchetat.

Traian Băsescu declară pe la toate televiziunile că reforma clasei politice trebuie să fie o prioritate, dar cum se face că noul partid înseamnă doar o rotaţie de cadre trecute prin mai toate partidele politice. Reformarea clasei politice nu se face adunând aceleaşi nume sub umbrela unui brand, ci prin programe politice şi acţiuni adaptate vremurilor. Care sunt oamenii cu definiţie ideologică clară, care nu pot fi asociaţi cu Băsescu, cu care PLD poate ieşi în faţă? Dacă în România această tocăniţă politică poate fi gustată de electoratul interesat mai mult de taxe, pensii, creşterea preţurilor şi a tarifelor la utilităţi, în Europa va veni vremea când se va întreba "Dar voi de-ai cui sunteţi?". La câtă originalitate avem, n-ar fi exclus să-şi facă şi un grup parlamentar propriu.

Singura diferenţă dintre ce a fost şi ce i-a ieşit preşedintelui Băsescu este o liniuţă pusă între PD-L, un "minus" care poate însemna că democraţii au ajuns la liman sau la limita răbdării, poate inclusiv cu Traian Băsescu. Oricum, până să se ajungă la fuziunea de la congres, vor ieşi mari scântei între PD şi PLD, fiindcă nu vor exista atâtea funcţii de conducere încât să mulţumească pe toată lumea.

Gheorghe Chiper - declaraţie politică cu titlul Descentralizarea administrativă fără transferul de resurse financiare?;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Descentralizarea administrativă, fără transferul de resurse financiare?"

În seria declaraţiilor anterioare despre descentralizarea administrativă reglementată prin lege, dar nedemarată nici acum, după un an şi jumătate de la promulgare, am subliniat faptul că într-o asemenea mare restructurare a sistemului administrativ, transferul de resurse de la centru spre autorităţile teritoriale este o condiţie esenţială. Şi asta nu oricum, ci pe baza unor determinări riguroase a necesarului de asigurat, precum şi eventual pe seama unor noi venituri care să provină îndeosebi din sectorul economic fireşte, nu din impozite şi taxe de la populaţie.

Pentru a simula o oarecare intenţie de a realiza un mai mare grad de predictibilitate a resurselor care se constituie la bugetele locale, Guvernul a iniţiat şi a obţinut aprobarea unei noi legi a finanţelor publice locale, încă din 2006.

Conform acestui act normativ, nivelul veniturilor, şi implicit al cheltuielilor, poate fi cunoscut din etapa de fundamentare a proiectelor de bugete locale şi judeţene pe anul următor, printr-o "simplă" calculaţie a acestora, pornind de la populaţia unităţilor administrativ-teritoriale, suprafaţa acestora şi mărimea veniturilor proprii, la acestea urmând să se adauge, tot printr-un algoritm de calcul, sume de echilibrare, astfel încât comunele mici, fără unităţi economice, fără mulţi salariaţi şi fără activitate eficientă în sectoarele agricole sau silvice să-şi poată întregi resursele necesare administraţiei şi domeniului public local.

Este, însă, important de menţionat că aceste resurse nu depăşesc în medie 50% din necesarul total al cheltuielilor bugetelor locale, ele neputând să finanţeze în cele mai multe localităţi necesităţile de dezvoltare şi modernizare a obiectivelor din patrimoniul public aflat în proprietatea lor - şcoli, dispensare, centre sociale şi administrative, lucrări de infrastructură etc.

Pentru acestea există prevăzute fonduri în bugetul de stat. Ele se repartizează - prin bugetul iniţial, dar mai ales prin rectificările succesive - direct către comune şi oraşe, ceea ce creşte exponenţial rolul şi importanţa guvernului, a ministerelor şi altor departamente centrale în conducerea şi administrarea treburilor de interes local. Creşte totodată, în mod determinant, relaţia celor din teritoriu cu factorul politic de la nivel central, favorizând abuzul şi voluntarismul în distribuţia resurselor financiare între sistemele administraţiei publice.

Situaţia creată astfel are desigur o semnificaţie politică, dar contravine flagrant regulilor şi principiilor economice de piaţă, consecinţele acestui fapt fiind deosebit de nocive în timp. Pentru că numai după mulţi ani se va vedea că de exemplu din cauza alocării de resurse suplimentare în teritoriu nu s-au realizat autostrăzile prevăzute, ceea ce îngreunează şi mai serios situaţia economică şi socială.

Macaleţi Costică - declaraţie politică cu titlul Nu este o glumă, este o problemă de sănătate publică - moldovenii se sinucid pe capete!;

Domnul Costică Macaleţi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la o problemă gravă care începe să facă din ce în ce mai multe victime: sinuciderea.

Am citit de curând în presă concluziile investigaţiilor unor jurnalişti care au constatat că Moldova este regiunea cu preponderenţa cea mai mare a sinuciderilor şi a tentativelor suicidare.

Rata este atât de crescută încât numărul cazurilor de sinucideri îl depăşeşte, într-un an, pe cel al victimelor accidentelor rutiere mortale. Astfel, în ultimii ani, sinuciderile au ajuns să fie una din cele trei mari cauze ale morţii în rândul tinerilor între 14 şi 24 de ani, din cauza comportamentului impulsiv. Se estimează, însă, că tentativele suicidare sunt de 20 de ori mai frecvente comparativ cu sinuciderile.

În cazuistica ultimilor 18 ani şi bătrânii de peste 60 de ani îşi pun capăt zilelor, invocând traiul tot mai dificil. În ultima jumătate de secol, rata cazurilor de suicid a crescut la nivel naţional cu până la 60%, iar în Europa, sinuciderea este în primele 10 cauze de mortalitate.

Potrivit celor de la Spitalul de urgenţe "Sfântul Ioan" din Iaşi, "sindromul Italia" şi "sindromul Spania" fac cele mai multe victime. În top sunt depresiile şi dorul de cei dragi, dependenţii de droguri, persoanele din arest şi penitenciar, dar şi de cele din mediul social defavorizat.

Şi studenţii îngroaşă în ultimii ani numărul celor care vor să îşi curme viaţa şi care au şansă să fie salvaţi. Aceştia invocă stresul sezonier (sesiune), probleme de amor sau stresul social. Medicii de la Unitatea de primire a urgenţelor (UPU) au clasificat metodele cel mai frecvent utilizate de pacienţi: intoxicaţiile medicamentoase, cu insecticide sau solvenţii organici corosivi, automutilarea, incendierea şi aruncarea de la înălţime.

Întâlnite sunt şi "sinuciderile lente" ca alcoolismul, toxicomaniile şi neevitarea unor pericole. În 2006, la UPU "Sfântul Ioan", spital cu deservire regională şi cu un aflux impresionant de pacienţi, au fost tratate peste 10.000 de plăgi, peste 600 de persoane s-au intoxicat voluntar şi alte câteva sute s-au incendiat ori s-au aruncat de la înălţime.

Importanţa suicidului ca problemă de sănătate publică este persistent subestimată. Îngrijorătoare sunt tendinţa de creştere a depresiei în rândul populaţiei active şi numărul celor care cochetează tot mai mult cu moartea. Îngrijorat de incidenţa tot mai crescută a sinuciderilor şi a tentativelor de suicid, Tudor Ciuhodaru, medicul coordonator UPU, a iniţiat în premieră medicală absolută în România, proiectul supranumit CIRTITA: Centrul Integrat Regional de Tratamente şi Intoxicaţii, Traume şi Arsuri, instituţie care să funcţioneze în Spitalul de urgenţe şi care să includă şi Centrul de excelenţă în suicidologie.

Ce am putea să comentăm la o asemenea situaţie? Este un fapt îngrijorător, nu este deloc o glumă. Se constată încă o dată că regiunea cea mai săracă a României, Moldova, din care face parte şi judeţul pe care îl reprezint în Parlament, Botoşaniul, este şi regiunea în care numărul de sinucideri creşte alarmant.

Condiţiile de viaţă mizere şi lipsa de responsabilitate a autorităţilor duc la adevărate drame umane, ce culminează cu un asemenea gest necreştinesc. Iată de ce sprijinim iniţiativa Unităţii de primire a urgenţelor coordonată de medicul Tudor Ciuhodaru şi cerem tuturor factorilor responsabili să acorde sprijin acesteia, pentru a putea contribui la combaterea acestui fenomen îngrijorător.

Mihaela Adriana Rusu - declaraţie politică intitulată Mediul de afaceri în România

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declaraţie politică: "Mediul de afaceri în România".

În România sunt încă prezente barierele administrative din mediul de afaceri, simplificarea procedurilor legislative şi administrative necesare iniţierii şi dezvoltării afacerilor cu impact semnificativ în eficientizarea procesului de autorizare şi aprobare rămân nişte deziderate.

În raportul Băncii Mondiale pe 2008 privind începerea unei afaceri (World Bank - Doing Business 2008), alături de evoluţiile legate de obţinerea creditelor, plata impozitelor şi încheierea unei afaceri, se consemnează aspecte necesare a fi îmbunătăţite privind procedurile de începere a unei afaceri, de obţinere a autorizaţiilor şi protecţie a investitorilor. Sunt evidenţiate dificultăţi în ceea ce priveşte găsirea de forţă de muncă disponibilă. Din cauza nivelului redus de salarizare, specialiştii români pleacă în masă din ţară, iar aceasta devine o problemă din ce în ce mai acută pentru economie şi pentru sustenabilitatea dezvoltării viitoare.

România ocupă o poziţie modestă din perspectiva îmbunătăţirii mediului de afaceri, ţara noastră a urcat de pe locul 55 pe locul 48, din 178 economii analizate, în ceea ce priveşte uşurinţa de a face afaceri.

România ocupă locul 50 în clasamentul privind atractivitatea mediului de afaceri, clasament realizat de Economist Intelligence Unite (EIU), divizia de informaţii de afaceri a Economist Group, deţinătorul publicaţiei "The Economist".

Comparativ cu anul trecut, ţara noastră a urcat două poziţii. Potrivit evaluatorilor, mediul de afaceri autohton este mai puţin atractiv decât cel din Bulgaria, care ocupă poziţia 46.

Din nefericire, climatul economic românesc ocupă ultima poziţie în clasamentul care urmăreşte atractivitatea mediului de afaceri previzionată pentru perioada 2008 - 2012.

România a realizat 6,47 puncte, faţă de 5,83 obţinute în 2006. La îmbunătăţirea ratingului acordat mediului de afaceri, cea mai mare contribuţie o are aderarea României la Uniunea Europeană.

Guvernul actual şi cel viitor trebuie să acţioneze coerent pentru creşterea calităţii reglementărilor, dezvoltarea capacităţii administrative necesare implementării omogene a prevederilor legislative din punct de vedere teritorial, modernizarea procedurilor şi a legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale, creşterea gradului de informatizare a administraţiei publice, inventarierea impozitelor şi taxelor care constituie veniturile proprii şi analiza oportunităţii şi eficienţei acestora din punct de vedere economic, îmbunătăţirea dialogului cu mediul de afaceri şi cu societatea civilă.

Ioan Stan - exprimarea unor nedumeriri legate de struţo-cămilele politice

Domnul Ioan Stan:

Sunt nedumerit peste poate! Credeam că le-am văzut pe toate, dar încă o dată m-am convins cât de mare e grădina lui Dumnezeu, şi cum rabdă El, în marea lui milă, prostiile noastre.

Păi, cum altfel să se fi putut naşte chestia aia botezată de mai ştiutori decât mine în ale zoologiei "struţo-cămilă".

Sigur, că "fericiţii părinţi" încearcă de zor să ne convingă de, ca să zic aşa, "rezultatele muncii lor". Ar fi, deci, vorba de un produs care închide în acelaşi cap două creiere, animate de două doctrine: una democrată şi cealaltă liberal-democrată.

Lasă că nici ei nu cred că se poate, dar e clar pentru toată lumea cine şi cum va gândi pentru acest prunc model "Putin", menit să îndeplinească visul partidului prezidenţial, nutrit de adevăratul şi unicul său părinte.

Numai că, până la îndeplinirea sau nu a unora sau altora dintre visele creatorilor de noi regnuri animale, ar mai trebui săvârşite nişte proceduri lămuritoare nu numai pentru noi, cei care privim din afară, ci chiar pentru absolut debusolaţii participanţi la naşterea sus-numitului specimen.

Că naşterea a fost dureroasă, nu se mai îndoieşte nimeni. Şi de o parte şi de cealaltă au existat împotriviri. Unele ţinând mai mult de orgoliu - să se păstreze musai numele P.D., altele cu ancoraje în promisiunile electorale - nu vom fi anexa P.D..

Şi dacă nici măcar asupra numelui nu se pot înţelege, ce sa va întâmpla cu doctrinele?

Cum vor fi păstrate valorile liberalismului, aşa cum promite Stolojan celor care ştiu că de fapt P.D. este specialist în a dizolva şi desfiinţa partide.

Şi, foarte important, pentru unii cel mai important, ce funcţii de conducere vor exista şi, mai ales, cum se vor împărţi ele? Pentru că pretenţiile emise deja de cei care chiar cred că au hotărât naşterea specimenului sunt dintre cele mai hotărâte.

Recapitulând, se pare că avem de-a face cu:

o "naştere" anunţată cu scrâşnete din partea ambelor familii;

o apariţie de drept a noului-născut, de doctrină nehotărâtă şi nelegitimat printr-un nume, în data de 15 decembrie, când sunt convocate ultimele Congrese ale partidelor-mume.

Între timp se vor desfăşura negocieri mai mult decât strânse - probabil sugrumate -, unde se va încerca, în maniera "care pe care", definirea datelor de identificare a bietei struţo-cămile.

Şi ca să nu fac de ruşine strădaniile alor mei, care s-au străduit în a mă creşte cuviincios, închei şi le urez părinţilor şi naşului mare: "Să vă trăiască! Îl meritaţi cu vârf şi îndesat!"

Mircia Giurgiu - intervenţie intitulată Ziua tipografilor.

Domnul Mircia Giurgiu:

Declaraţie politică intitulată "Ziua tipografilor".

Importanţa tiparului începe pentru fiecare dintre noi cu Abecedarul. Apariţia tiparului a avut darul de a revoluţiona cultura universală, cartea tipărită înlocuind treptat manuscrisele şi copiile frumos decorate. Anul 1450 este piatra de temelie a galaxiei Gutemberg, an în care, la Mainz, Johannes Gensfleische zum Gutemberg, inventatorul tiparului cu caractere mobile, deschide porţile cunoaşterii, prin intermediul cărţilor tipărite în serie.

Invenţia lui Gutemberg pentru evoluţia materială şi spirituală a umanităţii este evidentă. Culegerea şi transmiterea informaţiei a avut un rol covârşitor în păstrarea cunoştinţelor şi împărtăşirea acestora de către un număr tot mai mare de persoane.

În România, tiparul a apărut în primii ani ai secolului al XVI-lea. În anul 1508, primul tipograf de pe meleagurile româneşti, Macarie, a imprimat cea dintâi carte, la Târgovişte - un Liturghier.

La Cluj, în 1550, Heltai Gaspar şi Hoffgreff Gyorgy au înfiinţat prima tipografie - este momentul începutului dezvoltării activităţii tipografice la Cluj. Data de 13 decembrie 1918 este ziua jertfei a 102 tipografi bucureşteni, ucişi în timpul manifestaţiei paşnice a slujitorilor tiparului pentru revendicările lor social-economice, precum şi pentru ceea ce numim noi astăzi "libertatea presei", iar mulţi alţii au fost răniţi sau arestaţi.

Acest moment va rămâne în memoria noastră, a tipografilor, pentru a-i cinsti pe cei care de sub teascul modern al maşinilor de tipar offset scot la lumină cărţi, ziare şi reviste. Slova scrisă de cugetători trece prin mâna acestor iscusiţi meşteri, spre a ajunge în faţa cititorilor de toate categoriile. În urma progresului din ultimii ani, orice tipăritură îşi are drumul prin mâna tehnoredactorilor, care au înlocuit munca grea a zeţarilor şi linotipiştilor, şi prin cea a maşiniştilor offset-işti, care domină industria tiparului.

Condiţiile grele de viaţă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au condus la crearea unor organizaţii de întrajutorare prin care să se îmbunătăţească situaţia lor. Primii care au păşit pe calea organizării au fost muncitorii tipografi, care au înfiinţat asociaţiile de ajutor reciproc în caz de boală. Acestea au luat fiinţă la Braşov (1846), Timişoara (1851) şi la Cluj în anul 1861. De aici înainte vom putea vorbi de muncitorii tipografi din Cluj ca organizaţie, indiferent de forma organizatorică pe care o vom întâlni. Scopul acestor organizaţii era ajutorarea muncitorilor, nu numai în caz de boală, ci şi de invaliditate, deces, ajutorarea văduvelor şi orfanilor, acordarea de ajutor de transport tipografilor străini care nu-şi găseau de lucru în oraşul respectiv.

În preajma anului 1870 a început transformarea asociaţiilor de ajutor reciproc ale tipografilor în asociaţii profesionale, păstrându-şi caracterul de ajutor reciproc. Tipografii vor face primii paşi pe calea organizării, depăşind stadiul asociaţiilor profesionale, constituindu-şi organizaţia în a căror conducere erau doar muncitori. În această acţiune, un rol deosebit l-a avut înfiinţarea Internaţionalei a II-a (1889), precum şi presa muncitorească, în cadrul căreia se remarcă şi ziarul muncitorilor tipografi, intitulat "Typograph", care a apărut în limbile română, maghiară, germană. Primul număr a apărut la 1 iunie 1918, la Sibiu, sub conducerea lui Vili Ioan.

Începând cu numărul 4, ziarul a apărut la Cluj, sub conducerea lui Ludovic Jorday, în 1921, cu apariţie bilunară, pentru ca din 1922 să apară lunar, încetându-şi apariţia în primii ani după război.

Noua formă de organizare a muncitorilor au constituit-o sindicatele. Muncitorii tipografi din Cluj au pus bazele sindicatului lor în 1893, care la înfiinţare cuprindea 40 de muncitori.

La Congresul Muncitorilor Tipografi din Transilvania, ţinut la Cluj între 10 - 11 octombrie 1920, a luat fiinţă Uniunea Muncitorilor Grafici din Ardeal şi Banat. Mai târziu, prin afilierea mai multor sindicate de pe întreg teritoriul ţării, se va transforma în Uniunea Muncitorilor Grafici din România (1922) cu sediul la Cluj. Statutul Uniunii a fost aprobat în 1921 în baza Legii sindicatelor profesionale, uniunea dobândind, astfel, personalitate juridică.

Breasla tipografilor a fost prima din România care a reuşit să încheie un contract colectiv unitar, la nivel de ramură, pe o durată de un an şi jumătate, la data de 22 decembrie 1921. Prin contractul colectiv erau reglementate condiţiile de muncă, timpul de lucru, concediile, zilele de sărbătoare plătite de patroni, plata orelor suplimentare, numărul ucenicilor, dreptul de a alege delegaţi (bărbaţi de încredere), care să vegheze la îndeplinirea contractului colectiv. Important de subliniat este faptul că salariile erau stabilite pe categorii de muncitori, printr-un tarif de salarizare la stabilirea căruia se ţinea cont de preţurile de pe piaţă, de valoarea de cumpărare a leului, dar şi de alte condiţii.

Sindicatul liber al tipografilor din Cluj este membru fondator al Uniunii sindicatelor tipografilor din România, care este membru fondator al Blocului Naţional Sindical.

Tipografii clujeni au reuşit să se adune şi să îşi aniverseze ziua. În anul 2000, sărbătoarea organizată de către conducerea sindicatului tipografilor şi conducerea Imprimeriei "Ardealul" din Cluj-Napoca a avut loc în ambianţa clubului tipografilor din Cluj, înfiinţat în 1923 şi cu activitate continuă de atunci încoace.

În anul 1944, deşi numărul tipografiilor din Cluj se ridica la 26, cele mai multe au fost ateliere meşteşugăreşti. Doar trei dintre ele aveau caracter de întreprindere (Minerva, Cartea Românească şi Naţionala), care, după naţionalizare, au constituit cadrul Întreprinderii Poligrafice Cluj. Aceasta a fost singura tipografie din Cluj, până după "Revoluţia" din 1989.

Spre deosebire de Bucureşti, unde existau mai multe tipografii mari, la Cluj, singura Academie pentru arta tipografică a fost Întreprinderea Poligrafică din Cluj. Majoritatea învăţăceilor care făceau primii paşi pe poarta Poligrafiei parcurgeau toate treptele profesionale şi, o dată îndrăgostiţi de această meserie, îi rămâneau credincioşi până la pensionare.

Dovadă a profesionalismului tipografilor acestei instituţii stă mărturie faptul că toate noile tipografii ale Clujului au în cadrul lor cel puţin un specialist format la Poligrafie.

Este imeprativ a aminti pe fostul nostru coleg tipograf, câştigătorul mai multor ediţii a Concursului Naţional Profesional "Cartea de Aur", Ioan Chira, ucis la 21 dcembrie 1989, în timpul revoluţiei. Ca o ironie a sorţii, Ioan Chira a fost omorât în timpul vacanţei de iarnă, la puţin timp după ce s-a întors de la Bucureşti, unde urma cursul şcolii de maiştri tipografi.

Cu speranţa că Uniunea Sindicatelor Tipografilor din România şi Blocul Naţional Sindical vor avea o activitate fructuoasă, în sprijinul breslei tipografilor, doresc să profit de această ocazie pentru a ura tuturor "Sărbători fericite" şi "La mulţi ani!".

Aprobarea unei modificări în componenţa nominală a unei comisii permanente a Camerei Deputaţilor.

În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ioan Munteanu şi Valeriu Ştefan Zgonea, secretari.


Yüklə 0,55 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   ...   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin