Şedinţa Camerei Deputaţilor din 11 decembrie 2007 Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor

Şi, totuşi, unde este liberalismul din Partidul Democrat Liberal?

Mihai Sandu Capră - declaraţie politică: «Struţo-cămila prezidenţială»;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

«"Struţo-cămila" prezidenţială»

Doamnelor şi domnilor,

A apărut pe scena politică românească un nou animal politic: struţo-cămila prezidenţială. Este vorba de un nou partid, PDL, înfiinţat verbal, într-o după-amiază, în câteva minute, prin telefon, probabil, fără acordul membrilor. Un personaj decide şi alte două aprobă doar, restul nu contează dacă ar fi sau nu de acord sau dacă au vreun comentariu de făcut... Că aşa înţeleg unii democraţia!

Dacă acest lucru este normal sau nu, ar trebui să decidă membrii celor două partide aflate în cauză. Dar, oare aceştia au voie să-şi mai pună întrebări, când totul se rezumă la comandă fără drept de apel, la hotărâre fără decidenţi, la supărare şi frământări fără "sunet"?

Într-o lume politică normală, acest lucru nu ar fi posibil, dar nu e cazul "lumii politice" prezidate de un preşedinte care decide totul de unul singur!

Şi-a înfiinţat un partid ca să poată să mai facă ceva schimbări în rândul democraţilor, căci nu poate să-i iubească chiar pe toţi...şi cum "stolojenii" îi sunt mai fideli, mai apropiaţi, mai aprobatori în tot şi în toate, atunci cu siguranţă vor fi şi cei mai potriviţi să conducă un nou partid, un viitor guvern şi tot ce se va mai putea conduce după alegerile din 2008.

Acum sper că este clar pentru toată lumea faptul că nici sintagma numelui acestui partid, "PDL", nu reprezintă altceva decât demagogie!

Nu cred că este cazul să mai explic ce înseamnă "democrat" (adept al democraţiei) şi cred că nici "liberal" (care are idei largi, iubitor de libertate), deşi pentru colegii care fac parte din noul partid cred că este mai mult decât necesar să aibă parte eventual de un curs de ştiinţe politice pe această temă... Dar poate îi ajută doamna "profesor" Udrea.

Vă mulţumesc.

Constantin Traian Igaş - despre drepturile omului în anul 2007;

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Despre drepturile omului în anul 2007"

Doamnelor si domnilor deputaţi,

"Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii."

(Art. 1 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului)

În 1950, toate statele şi organizaţiile interesate au fost invitate de către Adunarea Generală să sărbătorească ziua de 10 decembrie ca Zi a drepturilor omului. Această zi marchează aniversarea adoptării de către Adunarea Generală a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (în 1948). Problematica drepturilor omului poate fi abordată din mai multe perspective, dintre care cea juridică este cea mai des întâlnită. Invocându-se încălcarea lor, legea intervine pentru restabilirea ordinii, redarea dreptului celui care a fost frustrat. Se spune adesea că tocmai încălcarea dreptului generează dreptul. Aceasta înseamnă că până nu ne este afectată starea în care ne aflăm nici nu sesizăm că ceea ce ne aparţine constituie obiect al imixtiunii celorlalţi.

Istoria drepturilor omului se confundă cu istoria umanităţii, căci drepturile care s-au afirmat de-a lungul timpurilor, s-au articulat în jurul ideilor pe care societatea le-a vehiculat. O abordare sociologică a drepturilor omului trebuie să plece de la două premise: sociabilitatea fiinţei umane şi constatarea că relaţia de putere (inerentă oricărei societăţi) generează anumite raporturi între indivizi, ca fiinţe umane, deşi egale, totuşi diferite. Ceea ce este însă comun izvorăşte din acele nevoi care, indiferent de diferenţele interumane, rămân specifice fiinţei umane: dreptul la viaţă, dreptul la un trai decent, dreptul la muncă şi la odihnă, dreptul la respect, înţelegere şi toleranţă, dreptul la libertate.

Enumerând aceste drepturi ale omului, care sunt de fapt doar câteva dintre drepturile lui, nu pot să nu fac referire la drepturile de care trebuie să beneficieze românii care în prezent se află în Italia, acolo unde nu cu mult timp în urmă drepturile lor erau grav încălcate. Mă refer la dreptul la un trai decent, la posibilitatea ca ei să-şi asigure mijloace de a beneficia de un trai decent. Au simţit că acolo au această posibilitate de a-şi îmbunătăţi condiţiile de trai, iar acest lucru nu trebuie să-i lipsească de dreptul la respect, înţelegere şi toleranţă. Ceea ce s-a întâmplat în Italia este departe de a putea vorbi despre toleranţă sau libertate. Lucru care nu s-a întâmplat şi în cazul italienilor care se află, trăiesc sau muncesc în România. Şi în România trăiesc comunităţi de italieni, dar niciodată n-au fost înjunghiaţi pe stradă, bătuţi, alungaţi sau supuşi unor tratamente discriminatorii.

Toate aceste fapte se petrec însă din partea celor care au o percepţie greşită a noţiunii de libertate. Fiecare dintre noi, indiferent că suntem români sau italieni, că suntem albi sau negri, că suntem săraci sau bogaţi, trebuie să conştietizăm faptul că libertatea noastră este îngrădită de libertatea altora. Şi aşa cum alţii respectă libertatea noastră, la fel şi noi trebuie să respectăm libertatea altora.

Egalitatea, libertatea şi fraternitatea se însoţesc cu ideea de iubire pentru celălalt, oamenii fiind creaţia divină şi deci egali. Toate fiinţele umane sunt dotate cu aceleaşi drepturi fundamentale şi sunt subiectul pentru acelaşi respect şi demnitate indiferent de numeroasele diferenţe pe care natura şi împrejurările vieţii le creează.

Această egalitate este în drepturi şi demnitate.

Va mulţumesc.

Marius Rogin - declaraţie politică cu tema Drepturile oricărui om sunt şi drepturile românilor;

Domnul Marius Rogin:

"Drepturile oricărui om sunt şi drepturile românilor"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea sa."

(Art.3- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului)

În fiecare an, la 10 decembrie, în lumea întreagă este sărbătorită Ziua Internaţională a Drepturilor Omului.

Adunarea Generală ONU a adoptat cu 56 de ani în urmă, la 10 Decembrie 1948, în cea de a IV-a Sesiune ordinară, Rezoluţia 217 privind "Declaraţia Universală a Drepturilor Omului", completată ulterior cu alte documente adoptate prin Rezoluţii ONU. Secolul XX a înregistrat şi agresiuni, ameninţări şi atentate fără precedent la drepturile şi libertăţile omului. Colosala forţă eliberată din nucleul atomului a intrat în conştiinţa omenirii mai întâi prin holocaustul de la Hiroşima şi Nagasaki şi mult mai târziu prin binefacerile sale.

Din perspectivă sociologică, dreptul este expresia unei nevoi individuale, dar şi sociale. În ambele situaţii, satisfacerea nevoilor înseamnă participare la exercitarea lui. Participarea presupune acţiune socială. Cum în orice acţiune omul intră în relaţie cu semenii, putem considera exercitarea dreptului o relaţie de un tip aparte în care membrii sunt de puteri inegale. Din perspectivă sociologică, dreptul este expresia unei nevoi individuale, dar şi sociale. În ambele situaţii satisfacerea nevoilor înseamnă participare la exercitarea lui. Participarea presupune acţiune socială. Cum în orice acţiune, omul intră în relaţie cu semenii, putem considera exercitarea dreptului o relaţie de un tip aparte în care membrii sunt de puteri inegale. Se spune adesea că tocmai încălcarea dreptului generează dreptul. Aceasta înseamnă că până nu ne este afectată starea în care ne aflăm nici nu sesizăm că ceea ce ne aparţine constituie obiect al imixtiunii celorlalţi.

Ceea ce este însă comun izvorăşte din acele nevoi care, indiferent de diferenţele interumane, rămân specifice fiinţei umane: dreptul la viaţă, dreptul la un trai decent, dreptul la muncă şi la odihnă, dreptul la respect, înţelegere şi toleranţă, dreptul la libertate, sunt doar câteva dintre ele. Ceea ce s-a întâmplat, nu cu mult timp în urmă, cu foarte mulţi români prezenţi în Italia, este departe de a vorbi despre drepturile omului. Deşi beneficiază de dreptul de a munci, de acela de a pleca într-o altă ţară, românii au fost înjunghiaţi pe stradă, au fost scuipaţi, au fost bătuţi şi privaţi de drepturile pe care le aveau. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu comunitatea italienilor din România, deşi aceştia se află pe teritoriul României de mulţi, mulţi ani. Au fost trataţi cu respect şi egalitate, la fel ca orice alt cetăţean al ţării. Ceea ce n-au înţeles toţi aceştia este faptul că aceste drepturi ne oferă o anumită libertate. Libertatea mea este îngrădită însă de libertatea celui de lângă mine. Lucru pe care toţi trebuie să-l respectăm şi să-l aplicăm. Iar acest lucru nu-mi dă dreptul de a acţiona trecând peste orice fel de limite.

Fie ca tăcerea solemnă a acestui "clopot al speranţelor de mai bine" să găsească ecou în sufletele tuturor, să ne unească şi să ne fie îndemn în acţiunile de transformare a secolului XXI, într-o eră a deplinei afirmării a drepturilor şi libertăţilor omului.

Vă mulţumesc.

Miron Ignat - declaraţie politică referitoare la Ziua Internaţională a drepturilor Omului;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Internaţională a Drepturilor Omului"

Stimate colege, stimaţi colegi,

Data de 10 decembrie marchează, în fiecare an, Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. La această dată, oamenii şi ţările din întreaga lume contemporană comemorează adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din anul 1948.

În această zi, oamenii din întreaga lume îşi amintesc de actele de violenţă comise împotriva omului în timpul celui de al doilea război mondial. Documentul din anul 1948 este unul dintre primele realizări ale Naţiunilor Unite şi este un standard comun pentru toate popoarele, destinat respectului pentru dreptatea şi libertatea omului.

Cu ocazia acestei zile, statele membre s-au angajat să promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale.

Consider că toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi, fiind înzestrate cu raţiune şi conştiinţă. Fiecare om are dreptul la viaţă, la libertate, la securitatea persoanei sale, să nu fie ţinut în sclavie, să nu fie supus la pedepse sau tratamente inumane.

Toţii oamenii sunt egali în faţa legii şi consider că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii, astfel ca cetăţeanul să nu fie constrâns să recurgă la soluţii extreme.

Fiecare om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie, ceea ce include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, prin învăţătură, religie, cult şi îndeplinirea ritualurilor.

Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la ocrotirea împotriva şomajului, indiferent de naţionalitate, religie, limbă, rasă, culoare, sex, opinie publică.

Putem considera că în zilele noastre, în majoritatea statelor lumii, drepturile fundamentale ale omului sunt garantate prin lege, însă este nevoie de eforturi comune şi susţinute pentru a preveni şi eradica actele de discriminare şi intoleranţă etnică, religioasă şi culturală, care au loc în diferite locuri de pe mapamond, în secolul XXI, care se doreşte a fi secolul democraţiei.

Vă mulţumesc.

Ion Călin - declaraţie politică intitulată Preşedintele Băsescu trebuie sa îşi dea demisia;

Domnul Ion Călin:

"Preşedintele Băsescu trebuie să îşi dea demisia"

Stimaţi colegi,

Referendumul pentru votul uninominal a fost invalidat de către electorat. Aşadar, s-au cheltuit 22 de milioane de euro din banii cetăţenilor pentru un referendum despre care se ştia de la bun început că este inutil. Fiecare cetăţean, începând de la cel mai mic până la cel mai vârstnic, de la cel mai bogat până la cerşetorul din colţ, a fost obligat să dea câte un euro din buzunar pentru hatârul unui om care întâmplător este chiriaş la Cotroceni.

Pe lângă cele 22 de milioane de euro pentru referendum, s-au mai cheltuit alte zeci de milioane pentru propaganda care nu a avut decât un singur scop: acela de a ajuta Partidul Democrat. Preşedintele Băsescu tot vorbeşte de reformarea clasei politice. De altfel, aceasta se pare că este şi singura temă a declaraţiilor lui zgomotoase pe care le face ori de câte ori are ocazia. Rezultatele acestui referendum au demonstrat că cetăţenii nu mai reacţionează la zgomotele făcute de preşedintele Băsescu. Aşadar nu mai beneficiază de susţinere populară. Prin urmare, a sosit momentul ca Traian Băsescu să dovedească că este un exponent al clasei politice reformate şi să îşi dea demisia din funcţie, pentru că nu mai are susţinerea poporului pe care o tot invocă ori de câte ori îi convine situaţia.

După ce a eşuat cu referendumul, a mers imediat la sediul PD şi le-a cerut subalternilor săi să iasă cu un nou proiect de lege pentru votul uninominal. Or, asta nu ar însemna decât un nou drum început de la zero pentru votul uninominal. Mie, personal, tot acest circ îmi dă sentimentul că Băsescu are grave probleme de comportament şi este lipsit de orice logică. După ce a împânzit ţara cu imaginea sa cu mătura în mână prin care chema electoratul să măture întregul Parlament, primul gunoier al ţării ar trebui măturat.

Rareş Şerban Mănescu - referire la decizia Guvernului de a finanţa lucrările de modernizare a grădinilor zoologice;

Domnul Rareş Şerban Mănescu:

Stimaţi colegi,

Guvernul a decis să finanţeze lucrările de modernizare a 14 grădini zoologice din ţară, astfel încât acestea să corespundă standardelor europene de mediu. Valoarea totală a investiţiilor pentru modernizarea grădinilor zoologice este de 130 milioane lei (aproximativ 38 milioane euro), finanţarea fiind asigurată în proporţie de 75% de la bugetul de stat, iar restul de 25% de către autorităţile locale.

Ministerul Mediului îşi propune să susţină, prin această acţiune, eforturile de educare şi conştientizare a publicului pentru protecţia şi conservarea biodiversităţii.

În prezent, în România sunt 41 de grădini zoologice, autorităţile publice locale având în proprietate un număr de 28 de grădini zoologice, celelalte grădini zoologice fiind deţinute de muzee de ştiinţele naturii şi de către proprietari privaţi.

Grădinile zoologice din România deţin un număr semnificativ de animale sălbatice, din care 4756 mamifere, 5242 de păsări, 437 de reptile şi 5222 de peşti. Unele dintre acestea nu asigură condiţiile minime de deţinere a animalelor în captivitate conform prevederilor europene, existând riscul ca grădinile să fie închise.

Modernizarea grădinilor zoologice şi acvariilor a fost sistată timp de câţiva ani din cauza nivelului redus al surselor de finanţare la nivel local.

Realizarea acestor obiective de investiţii va contribui la dezvoltarea locală a acestor zone, în special în cele cu potenţial turistic. Totodată, va fi încurajată activitatea de cercetare, prin implicarea reprezentanţilor unităţilor administrativ teritoriale şi ai administratorilor în activităţide cercetare proprii şi în comun cu alte instituţii de profil.

Petru Movilă - declaraţie politică cu titlul Revoluţia din 1989 a început la Iaşi!;

Domnul Petru Movilă:

"Revoluţia din 1989 a început la Iaşi!"

Vreau să vă vorbesc astăzi despre un adevăr istoric, indiferent de ce vor spune "cârcotaşii". Şi nu fac referire la acei realizatori ai emisiunii de pe un program naţional de televiziune, ci despre acei cârcotaşi cărora nu le convine adevărul şi care ar dori ca varianta lor să fie acceptată de toată lumea.

Revoluţia din 1989 a început la Iaşi. Da, stimaţi colegi, la Iaşi. Şi acest lucru nu poate fi contestat de nimeni. Momentul 14 decembrie 1989, cu anunţul Frontului Salvării Naţionale din Iaşi lipseşte încă din istoria României. În schimb, toţi vorbesc despre pastorul Laszlo Tokes, considerat flacăra generatoare a Revoluţiei. Fără să-i ştirbesc cu nimic din meritele sale, aş dori să amintesc pastorului, dar şi dumneavoastră, despre faptul că prima acţiune a Revoluţiei din România a fost declanşată la Iaşi, începând cu data de 14 decembrie. În acea zi, în Piaţa Unirii urma să aibă loc prima manifestare a celor nemulţumiţi de regimul ceauşist.

"Participaţi la demonstraţia din Piaţa Unirii la 14 XII 1989, ora 16", era scris pe fluturaşii împrăştiaţi în tot oraşul. Iniţiatorul acestui protest era Ştefan Prutianu, economist la Centrul de Cercetare. Au auzit stimaţii mei colegi de acest nume? Sau de ceilalţi membri ai grupării Prutianu, grupare intitulată iniţial "Frontul Popular Român", iar în zilele premergătoare protestului din decembrie "Frontul Salvării Naţionale"? Casian Maria Spiridon, George Moraru, Titi Iacob, Petrică Duşă, Ionel Secăleanu, Aurel Ştefanachi, fraţii Emilian şi Vasile Stoica? Tuturor le place să facă referire la Laszlo Tokes, Ion Iliescu, Petre Roman, atunci când vorbesc despre revoluţia din decembrie 1989. Despre ieşenii care au fost arestaţi în chiar ziua programată pentru protest nu îşi mai aminteşte mai nimeni. Doar ieşenii, şi doar cei mai în vârstă.

Da, stimaţi colegi. Când au început manifestările de la Timişoara, revoluţionari ieşeni erau deja în beciurile Securităţii. Cel care urma să tragă clopotele Mitropoliei ca semn al începerii Revoluţiei, Vasile Vicol, a fost arestat la primele ore ale dimineţii de 14 decembrie 1989. După care au urmat arestările celorlalţi membri ai Frontului Salvării Naţionale de la Iaşi. Toţi trebuia să meargă în Piaţa Unirii cu o lumânare ca semn de recunoaştere. Au ajuns doar vreo 300 de oameni care erau aşteptaţi de o mare de miliţieni atent camuflaţi.

Revoluţia din decembrie 1989 trebuia să înceapă la Iaşi, dar a fost înăbuşită în faşă. Meritele ieşenilor care au încercat să-l dea jos pe Ceauşescu, însă, trebuie recunoscute şi păstrate vii ca atare. Istoria înseamnă adevăr, nu jumătăţi de adevăr sau invenţii. Despre Revoluţia din decembrie s-au scris şi se vor mai scrie mii de file. Printre acestea trebuie să se regăsească şi paginile care fac referire la eroii Iaşiului din 14 decembrie.

Vă mulţumesc.

Aurel Olărean - declaraţie politică intitulată Este România o ţară cu adevărat bolnavă sau are un ministru al sănătăţii bolnav?;

Domnul Aurel Olărean:

"Este România o ţară cu adevărat bolnavă sau are doar un Minister al Sănătăţii bolnav?"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu mi-am permis niciodată să afirm că domnul Eugen Nicolăescu, actualul ministru al sănătăţii, ar fi un ministru mai bun sau mai prost decât predecesorii săi. Aşa cum nu mi-am permis să afirm, chiar dacă cred asta, că fiecare din miniştrii care s-au perindat pe la acest minister, a venit cu propriul sistem de reforme, în fapt nişte banale mecanisme de făcut bani mulţi şi repede pe spinarea asiguraţilor. În fond, şi aici realitatea ne convinge, totul s-a redus la măsuri administrative şi la nişte licitaţii care au tot fost repetate până a câştigat cine trebuia. Pentru că niciodată bietul cetăţean, ce umblă buimac cu o reţetă compensată din farmacie în farmacie în căutarea acelui miraculos plafon care se tot epuizează înaintea lui, acel biet om nu va şti niciodată că piaţa medicamentelor este una închisă şi medicamentele pe care el urmează să le ia sunt decise undeva departe şi de oameni pricepuţi în ale bussinesului, nu în ale medicinii.

Nu are relevanţă nici faptul că domnul Nicolăescu, în calitatea sa de ministru, a pus jos stiloul şi ne-a explicat cum se poate face o intervenţie medicală majoră cu bani puţini sau chiar fără echipament adecvat. Nu are importanţă atâta vreme cât medicii, persoane mai cerebrale se vede, nu au luat în serios această glumă şi nu au încercat să-l imite.

Dar în ultima vreme se pare că lucrurile au scăpat total de sub control. Media românească este pur şi simplu asaltată de ştiri vizând diverse culpe medicale grave. Probabil că ele au existat şi înainte, dar nu au fost cunoscute. Probabil că doctorul Oprescu are dreptate când spune că nu pot fi culpabilizaţi în masă toţi medicii din România. Dar nu mai are dreptate când, din solidaritate de breaslă, încearcă disculparea profesională a celor vinovaţi. Oare pentru viaţa unui om, cel vinovat nu merită suspendarea dreptului de liberă practică? Medicina nu trebuie privită ca o meserie rece. Ea este jumate har şi dacă nu îl mai ai nu te poţi limita la ceva tehnic. Solidaritatea de breaslă prost înţeleasă duce la discreditarea profesiei şi a unui întreg sistem medical, şi aşa fragil.

Ministerul Sănătăţii pare să uite că lucrează cu viaţa şi sănătatea unor oameni. Priveşte lucrurile tehnic şi detaşat fără a-şi coborî privirea la cei din stradă. Recent, domnul ministru Nicolăescu ne-a mai făcut o surpriză: un ordin prin care persoanele cu handicap, dar şi veteranii de război şi gravidele nu mai beneficiază de medicamente gratuite. Sau mai exact ar beneficia dar în anumite condiţii. Adică un drum la Circa Financiară unde să dea o declaraţie că nu au venituri. Apoi cu adeverinţa de aici să meargă la Casa de Asigurări Sociale pentru o viză. De aici la medicul de familie şi apoi la farmacie. Simplu ca bună ziua pentru o persoană cu handicap, imobilizată de ani buni la pat, sau pentru un veteran de război care are cam 90 de ani!

Dacă aşa vede domnul ministru reforma sistemului de sănătate din România secolului XXI.... mai bine ne întoarcem la legile lui Cuza. Ar fi mai ieftin şi mult mai simplu! Şi, în plus, nu am mai avea nevoie de un ministru al sănătăţii.

Dumitru Ioan Puchianu - declaraţie politică cu titlul O justiţie mai săracă nu înseamnă o justiţie mai curată!;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

O justiţie mai săracă nu înseamnă o justiţie mai curată!

Odată cu venirea sa la putere, regimul comunist s-a grăbit să taie, în mod brutal, tradiţia de peste un secol a justiţiei României moderne şi a impus în loc modelul sovietic. Separarea puterilor în stat a fost efectiv eliminată, luarea deciziilor fiind deja considerată ca o prerogativă exclusivă a factorilor politici reprezentaţi printr-un partid unic.

Ce a însemnat asta pentru Ţară şi pentru Popor...mai bine să nu ne mai amintim! Mii de ani de condamnări false, familii distruse moral şi ruinate financiar, destine modificate haotic...toate cu o simplă semnătură şi în numele unei aşa zise "justiţii populare". Că a fost Dej sau Ceauşescu, fiecare din despoţii roşii care au condus acest neam, a folosit justiţia în scopuri personale şi de teroare, modelul fiind patentat de Stalin în calitatea sa universală de "tătuc al popoarelor".

După 1989, în condiţiile dificile şi tulburi ale unei tranziţii care parcă nu se mai termină, marcată de o creştere alarmantă a corupţiei şi a criminalităţii, s-a încercat aducerea justiţiei române la acelaşi standard şi cu aceleaşi structuri ca în Europa. Spun s-a încercat...pentru că, din păcate, realitatea nu ne arată şi că s-ar fi şi reuşit. Justiţia din România prezentă este deja percepută de majoritatea românilor ca o "justiţie de piaţă", - unde scandalurile din domeniu au ajuns ceva banal, iar imaginea generală nici nu mai contează. Aveam o justiţie condusă de un ministru cu dosar de urmărire penală pe rol, dar pe care, din orgoliu politic, primul-ministru refuză să-l remanieze din acest guvern. Avem magistraţi care şi-au cumpărat ca la piaţă funcţii înalte în parchete. Aveam un guvern care în "priceperea" sa a propus pentru anul fiscal 2008 reducerea drastică a bugetului Ministerului Public. Adică, bani mai puţini... înseamnă oameni mai puţini! Atunci cine să mai lupte cu corupţia şi să facă un pic de curăţenie în această ţară? Cei puţini cu lefuri mici şi supuşi permanent şantajului politic? Sau cei din sistem, deja corupţi şi siguri pe poziţia lor?

Toată lumea tace din gură pentru că li s-a pus căluşul justiţiei sau au devenit indiferenţi la acuzaţii nefinalizate niciodată. Şi acum, după 18 ani de la Revoluţia din 1989, observăm cum clişeele se repetă şi domnul Tăriceanu foloseşte justiţia după bunul său plac, ca un instrument de presiune. Politica dosarelor nu se face la CNSAS, ci în cabinetul primului-ministru, aşa cum odinioară se făcea aceeaşi politică în Cabinetele 1 sau 2, după caz. Ordonanţele de urgenţă emise de Guvern nu au alt scop decât acela de a influenţa, sau chiar de a bloca, bunul mers al justiţiei.