Selected Intercultural Incidents

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 35.42 Kb.
tarix26.07.2018
ölçüsü35.42 Kb.


Incidente interculturale selectate
Propuse de S. Paul Verluyten
Universitatea Antwerp
Instrucţiuni: Atribuiţi un scenariu fiecărui elev (fără informaţiile scrise cu font italic). Elevii vor discuta comportamentele descrise în scenarii utilizând un limbaj non- peiorativ şi critic. În final, oferiţi informaţiile de care elevii au nevoie ( scrise cu font italic) pentru a înţelege scenariul. Elevii vor discuta pornind de la întrebarea aflată la sfârştul fiecărui scenariu şi vor descrie propriile lor convingeri culturale. Activitatea se desfăşoară mai bine pe echipe formate in cadrul clasei.
Scenariul 1
Am stat trei luni în SUA. Două săptămâni mi-am revenit din şocul cultural, eram pentru prima oară într-o ţară vorbitoare de limba engleză şi era greu pentru mine să vorbesc în engleză.

Un incident a avut loc după câteva săptămâni. Ne-am dus la o petrecere. Casa unde a avut loc petrecerea era pe o stradă lăturalnică. După un timp am descoperit (cu alte două persoane din Cehia) că în faţa casei era un alt student care avea grijă ca persoanele să nu iasă în stradă cu un pahar de bere sau vin. Mai târziu, am aflat că există multe interdicţii ciudate în SUA precum interdicţia de a bea bere în parc sau spatiu de picnic, şi multe altele….(Mariana L., Slovakia, despre prima vizită în SUA)


Notă

În Europa, nu există un stigmat moral asociat cu consumarea băuturilor alcolice, aşa cum este în SUA. Cum comentaţi aceste diferenţe?


Scenariul 2
În vara anului 1984 eram într-o vacanţă cu tatăl meu în Bulgaria. Am locuit la o familie şi într-o seară i-am invitat să mergem împreună să bem o cafea. Au răspuns da (da), dar şi-au întors capul de la stânga la dreapta, ca şi cum ar fi pus “nu”. Am fost surprinşi pentru că nu am înţeles ce spuneau. Nu ştiam dacă invitaţia a fost acceptată sau nu. (Natalia B., Cehia, despre o vizită în Bulgaria)
Notă

În mai multe ţări balcanice, inclusiv Grecia şi Bulgaria, persoanele dau din cap de la stânga la dreapta pentru a spune “da”. Pentru a spori dificultatea, ridică din cap pentru a spune “nu”. Cum aţi spune “da” sau “nu” în Grecia.


Scenariul 3

În vara anului 1992, am fost în Agadir, Maroc, cu un prieten care s-a născut în Belgia, al cărui tată era însă marocan. Am fost invitaţi la cină cu câteva din rudele sale. Mi-a spus înainte că va trebui să mâncăm cu mâna. Am simţit la un moment dat că am făcut ceva teribil greşit. Prietenul meu a observat că mănânc cu mâna stângă şi mi-a atras atenţia, în olandeză, să mănânc cu mâna dreaptă, după care totul a decurs normal.

(Koen C., Belgium, in Morocco)
Notă

În ţările arabe oamenii folosesc trei degete de la mâna dreaptă pentru a mânca. În multe ţări musulmane folosirea mâinii stângi este interzisă pentru atingerea mâncării şi a oamenilor.


Aţi putea să mâncaţi în timp ce folosiţi doar trei degete de la mână)

Vi s-a spus să daţi întotdeauna mâna dreaptă pentru a saluta? De ce credeţi că nu se face acest lucru cu mâna stângă?


Scenariul 4

În Italia nu este neobişnuit ca bărbaţii să se sărute pe ambii obraji, mai ales cu ocazia zilelor de naştere sau alte sărbători, sau dacă se reîntâlnesc după o lungă perioadă de timp. În timp ce am fost în Anglia, am dorit să urez unui prieten Crăciun Fericit şi m-am apropiat ca sa îl sărut. S-a dat în spate împietrit. (Ignazio M., Italy, in Anglia)


Notă
Comportamentele de atingere (inclusiv strângeri de mână sau sărut) sunt specifice culturii. În multe ţări mediteraneene, doi bărbaţi se pot pupa, îmbrăţişa sau ţine de mâna în public.
Există vreo situaţie în care doi bărbaţi se pot îmbrăţişa în public în ţara dumneavoastră? În Europa de Nord, dacă la un meci de fotbal se marchează un gol, acest comportament este acceptabil)
Scenariul 5
Am avut şansa de a petrece două săptămâni în Cape Town, Africa de Sud. Am plecat acolo cu Aldo, un italian care nu vorbea limba engleză. Aldo mi-a spus că pentru aniversarea a 25 de ani de căsătorie va cumpăra un diamant pentru soţia lui şi miâa propus să fiu translator la întâlnirea dintre el şi vânzător. Cumpărarea unui diamant nu e un lucru uşor. Trebuie să cunoaşti multe caracteristici: mărime, puritate etc. am petrecut mai multe ore inspectând diferite diamante. După trei ore Aldo era pe punctul de a alege diamantul pe care dorea să îl cumpere, dar vroia să ştie mai multe detalii. Deodată vânzătorul ne-a anunţat că nu mai are timp, chiar când eram pe punctul de a încheia afacerea. Aldo s-a supărat i am plecat din magazine fără să cumpărăm ceva. Apoi Aldo mi-a spus că oricum era hotărât să nu cumpere de la acest vânzător, motivul fiind acela că acesta nu l-a privit în ochi. (Mario P., Italia, în Africa de Sud.)
Notă

În unele culturi cumpărarea unui obiect dintr-un magazin este un eveniment social , dar şi o tranzacţie comercială. În unele culturi este doar o tranzacţie. Timpul nu este trăit la fel în toate culturile. Onestitatea şi corectitudinea sunt transmise prin contactul vizual şi o stângere de mână fermă. În alte culture un vânzător nu îndrăzneşte să stabilească contactul vizual cu cumpărătorul şi cu siguranţă nu îi va strânge mâna foarte ferm. Cum aţi reacţiona dacă vânzătorul devine nerăbdător în timp ce încercaţi să cumpăraţi ceva? Ce simţiţi, când în timpul unei conversaţii, interlocutorul evită contactul vizual?


Scenariul 6

Când împreună cu prietenii mei am ajuns în Maastricht nu dormisem de 48 de ore. Dar pentru că ne era foarte foame, ne-am dus împreună la o pizzerie în centrul oraşului. După ce am citit meniul eram gata să comandăm. Dar nu era niciun chelner prin apropiere. După 15 minute am reuşit să comandăm. Deşi eram deja destul de nerăbdători am aşteptat încă 20-25 de minute până a venit mâncarea. Nu am primit chiar ce am comandat (în astfel de situaţii, în SUA, managerul localului ar fi venit la masă şi şi-ar fi cerut scuze(. Tot ce am primit noi a fost un simplu “Ne pare rău”. După ce am terminat de mâncat, am aşteptat nota de plată. Dar nun e-au adus-o niciodată la masă. A trebuit să mergem după chelner să îl rugm să de aducă nota de plată. Reacţia mea a fost că am considerat că nu suntem destul de importanţi pentru chelner şi nu am fost băgaţi în seamă. (Catherine P., SUA , în Olanda)
Notă

Unul dintre sfaturile date este destul de simplu, dar de multe ori nu este luat în considerare: priviţi în jurul vostru ţi vedeţi cum funcţionează sistemul. Dacă celelalte persoane din restaurant trebuie să aştepte la fel de mult, dacă cer şi ei nota de plată, înseamnă că chelenrul nu are nimic cu dumneavoastră. Americanii în Europa simt că sunt neglijaţi în momentul în care trebuie să beneficieze de anumite servicii. Europeni, în schimb, se simt asaltaţi în momentul în care sunt în America. În Europa, a lua masa în oraş e un eveniment social, timp pentru relaxare, deci durează mai mult.


Descrieţi ce înseamnă penru dumneavostră a lua masa în oraş. Explicaţi ce aşteptări aveţi: discreţie, atenţie continuă?...
Scenariul 7
Într-una din serile petrecute în Maastricht ne-am dus la cinema cu mai mulşi colegi din SUA. După ce m-a instalat confortabil în scaun şi am început să ma uit la film, un angajat al cinematografului a venit nervos la mine spunându-mi să îmi dau jos picioarele de pe scaunul din faţa mea. (Caroline C., SUA, în Olanda)
Notă

În Europa punerea picioarelor pe scaun este considerată un comportament nepoliticos.

Identificaţi alte comportamente care ar putea fi considerate nepoliticoase în Europa.

Scenariul 8

Am călătorit douăzeci de zile cu Stephanie prin Europa. În Italia, ne-am rătăcit într-un oraşi şi nu am găsit niciun hostel unde să stăm peste noapte. O călugăriţă s-a oferit să ne ajute chiar dacă nu prea vorbea limba engleză. A făcut însă o mişcare pe care noi am interpetat-o ca însemnând să plecăm. În realitate însă, călugăriţa se ruga de noi să o urmăm. (Jennifer M., SUA, în Italia)
Notă
Comportamentul non-verbal (cum ar fi gesturile) sunt specifice culturii. În Europa de Sud şi ţările mediteraneene gestul pentru “hai aici” e refectuat cu palama în jos. ÎN Europa de Nord şi SUA este efectuată cu palma în sus.

Ce alte gesturi folosiţi de obicei şi ce semnificaţie au aceste gesturi? Cum puteţi afla dacă gesturile au aceeaşi semnificaţie şi în alte ţări?


Scenariul 9

În clasa mea sunt aproximativ 30 de americani şi 4 colegi din Indonezia. Când profesorul pune întrebări, niciunul dintre elevii indonezieni nu ridică mâna chiar dacă ştiu răspunsul. Profesorul i-a chemai într-o zi şi i-a întrebat de ce nu răspund. A atribuit pasivitatea în clasă cu lipsa de interes. De fapt, în Indonezia elevii nu ridică mâna pentru a răspunde la întrebări. Ei sunt numiţi de către professor. (Omar H., Indonezia, în Olanda)


Notă

În unele culturi, actitivitatea în clasă se desfăşoară sub forma unei prelegeri a profesorului, în timp ce elevii ascultă, în alte culture interacţiunea şi discuţiile sunt componente esenţiale ale procesului de predare- învăţare.

În unele culturi, unde modestia este apreciată, elevii nu vor ridica mâna să răspundă. În alte culturi, în care elevii sunt apreciaţi după răspunsurile şi iniţiativa pe care le au, comportamentele sunt total diferite. Care ar putea fi meritele profesorilor în ambele situaţii?

Scenariul 10

Mai mulţi ani la rând ne-am petrecut vacanţa în Mauritius, o insulă minunată din Oceanul Indian , la est de Madagascar şi Africa. Într-o zi, după slujba de duminică de la Biserica Catolică, am fost invitaţi de către o familie pentru a lua cina împreună. Am fost încântaţi şi onoraţi de invitaţie, invitaţia dovedea faptul că începeam să fim acceptaţi. Aşa cum e obiceiul în Belgia am oferit un cadou, dar gazdele noastre au refuzat cadoul, iar când am insistat au părut chiar să se supere. Ne-am întors acasă cu cadoul, plu mâncarea şi cadourile pe care ni le-au oferit gazdele. După mai mult timp am reuşit să explicăm situaţia, în momentul în care am adescoperit că obiceiurile erau diferite în în Mauritius şi în Belgia. (Jan V., Belgia, in Mauritiu)
Notă

În cultura ţărilor de vest precum Sua şi Europa, musafirii se simt onoraţi că au fost invitaţi şi oferă la rândul lor un cadou. În alte culturi însă gazdele se simt onorate de vizitele pe care le primesc. Mai multe vizite dau dovada unui statut social în comunitatea respectivă. De cele mai multe ori, musafirii vor fi cei care vor primi cadoueri de la gazde. De altfel , în mai multe culturi, precum şările arabe sau ţări din Europa centrală şi de Est, este de dorit să nu admiraţi anumite obiecte din casă. Alfel gazda se va simţi oblifgată să vă ofere obiectul repsetiv.


Descrieţi aceste obiceiuri de invitaţie şi servit cina împreună în comunitatea dumneavosatră: cum invitaţi pe cineva, dacă oferiţi cadouri şi dacă da atunci care sunt cadourile potrivite.

Scenariul 11

Trei studenţi stăteau în jurul unei mese fiind prinşi întrâo discuţie filosofică. Unul dintre ei avea spre 30 de ani şi era din Iordania. Ceilalţi doi aveau în jur de 20 de ani şi erau din Ungaria, respectiv din SUA. Conversaţia era aprinsă şi fiecare era interesat de ceea ce spunea celălalt. La un moment dat, studentul din Ungaria a afirmat că nu crede în Dumnezeu. Studentul din america nu a acordat importanţă comentariului, dar imediat studentul din Iordania a devenit distant şi rece faţă de studentul din Ungaria. A continuat conversaţia aproape exclusiv cu studentul din America. (James J., U.S., cu un student din Iordania)
Notă

Pentru mulţi musulmani, Dumnezei şi religia fac parte din fiecare aspect al vieţii lor. Musulmanii nu prezintă nicio dificultate în acceptarea faptului că oamenii au religii diferite de ale lor, precum creştinii sau evreii. Coranul îi menţionează pe creştini chiar în termini pozitivi.

Totuşi, mulţi musulmani nu pot înţelege dacă cineva nu crede în Dumnezeu, fundamental tuturor lucrurilor din viaţă. În domeniul business, mulţi musulmani refuză saă facă afecri cu cineva care pretinde că e ateu.

Dacă eşti ateu, ce ai spune şi cum te-ai comporta dacă ai fi într-o călătorie de afaceri în Egipt? Aţi pretinde că sunteţi creştini? Sau aţi da un răspuns evaziv în momentul în care cineva vâar întreba ce religie aveţi? Sau aţi declara că nu credeţi în Dumnezeu?


Scenariul 12

Fiind student la medicină în Dallas, Texas, am plecat într-un program cu mai mulţi studenţi şi medici într-o regiune din Haiti, unde membrii echipei mergeau dintr-o regiune în alta pentru a oferi populaţiei servicii medicale gratuite. Mulţi dintre studenţi erau stânjeniţi de faptul că oamenii din Haiti le ofereau mâncare, le spălau hainele sau chiar le ofereau propriul pat pentru a dormi. Populaţia era extreme de săracă şi ofereau membrilor echipei medicale tot ce aveau. Mulţi studenţi refuzau aceste cadouri, ei doreau doar să ajute populaţia şi să nu primească lucruri pe care oamenii nu le puteau oferi. (Caroline K, U.S., in Haiti)


Notă

Chiar şi oamenii foarte săraci au mândria lor şi apreciază valorile precum ospitalitatea şi ajutorul reciproc (de fapt, peste tot în lume, oamenii mai săraci sunt mult mai ospitalieri decât cei bogaţi). Ar fi fost nepoliticos pentru americani să refuze cadourile şi serviciile oferite de haitieni. Ar fis fost umilitor pentru oamenii care s-ar fi considerat într-adevăr nejutoraţi, la mila vesticilor bogaţi.

Ce aţi face pentru a compensa pentru mâncarea şi serviciile oferite de haitieni fără a insulta oamenii prin ceea ce faceţi?

Scenariul 13

Am ajuns în Anglia şi cu oarecare dificultate am ajuns de la gară în metrou cu toate bagajele mele. Când metroul a pornit, nu eram însă sigur că va merge în direcţia Bayswater unde trebuia să cobor. Exasperat, am strigat “Ştie cineva dacă mergem spre Bayswater?’ Toată lumea s-a uitat la mine întrâo tăcere totală. Nimeni nu mi- a răspuns. (Andrew T., U.S., in London)
Notă

Europenii sunt în general mai rezervaţi decât americanii. Dacă adresaţi o întrebare unui grup, majoritatea persoanelor se vor simţi stânjeniţi ca să răspundă. Ar fi fost mai bine dacă Andrew ar fi întrebat persoana care stătea lângă el: “Mă scuzaţi, îmi puteţi spune dacă mergem în direcţia Bayswater?’


Analizaţi o serie de situaţii similare în care ar trebui să vă adaptaţi comportamentul în funcţie de ţară (Anglia sau SUA).

Scenariul 14

Un student din Thailanda m-a rugat să joc cu el tennis, după ce a aflat că amândoi jucăm tenis. S-a oferit chiar şi să plătească pentru închirierea terenului pentru primul joc. Primul meci l-am câştigat cu detaşare. În următoarele zece zile l-am rugat să mai jucăm încă de trei ori, de fiecare dată el fiind de acord să stabilim ziua şi ora întâlnirii. Totuşi, de fiecare dată, la ora întânirii nu era de găsit. (Scott W., SUA cu un prieten din Thailanda)
Notă

Câştigarea unui joc de către o persoană duce la umilirea celeilalte. În Asia de Sud-Est (dar şi în Japonia şi China)persoanele nu vor dori să aibă parte de aceeaşi umilinţă şi a doua oară ( În Japonia, o persoană ar putea chiar să joace slab, pentru ca un client să se simtă bine pe terenul de golf). Din aceleaşi motive, este dificil pentru o persoană din Thailanda să refuze o invitaţie. Este mai politicos să accepţi o invitaţie şi să nu apari decât să o refuzi din prima. Este exact opusul în SUA şi Europa. Cum aţi juca tenis cu o persoană din Japonia sau Thailanda, mai ales dacă este clar că sunteţi un jucător mult mai bun?

Cum veţi invita un prieten din Japonia sau Thailanda la masă pentru a putea fi siguri că într-adevăr acceptă invitaţia şi nu spun doar “da” din politeţe?

Scenariul 15


Când am fost la Paris, am fost avertizată că va fi dificil pentru mine să merg la restaurant deoarece sunt vegetariană. Dar nu am realizat cât de dificil era într-adevăr. Am mâncat la un restaurant mic lângă Turnul Eiffel. M-am gândit că voi ,ânca doar paste sau ceva. În meniu însă, nu erau paste şi nici mâncăruri vegetariene. Chiar şi aperitivele şi salatele erau cu carne sau peşte. Ceea ce aş fi putut comanda era un platou de brânzeturi, despre care am crezut că este o tăviţă relative mare cu brânzeturi asortate şi câţiva biscuiţi.

Când a venit chelenerul, am întrebat de mâncare vegetariană sau de posibilitatea de a comanda ceva special. Mi-a râs în nas! Nu la Paris, a spus! Deci am optat pentru platoul cu brânzeturi. Platoul era de fapt o farfurie micuţă cu patru bucăţele de brânză şi fără biscuiţi. A trebuit să ma duc la McDonald’s să comand cartofi franţuzeşti după ce am plecat de la restaurant. (Melanie D., U.S., in France)


Notă
În Europa, la fel ca şi în Africa, Asia de Sud-Est, este greu să comanzi un fel de mâncare fără carne sau peşte. Există puţine restaurante vegetariene în Paris, Madrid sau Roma, iar restaurantele obişnuite nu au în ofertă mâncare vegetariană.

În Franţa şi în alte ţări Europene, preparatele culinare reprezintă o formă a artei. Astfel , a cere să schimbi compoziţia unui fel din meniu e ca şi cum ai cere unui pictor să schimbe culoarea cerului din tablou înainte de cumpărarea acestuia: e de-a dreptul de neconceput.

Ca parte a prânzului sau a cinei, în Franţa, platoul cu brânzeturi se oferă după aperitiv şi felul principal, înainte de desert. Nu constituie un fel de mâncare în sine, deci porţiile sunt mici. Cum poate deci un vegetarian să călătorească prin Europa fără să moară de foame? Propuneţi câteva soluţii.

------------------------------------------------------------------------






Dostları ilə paylaş:
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə