„Am văzut că schema folosită în 1843 a fost dirijată de mâna Domnului şi că nu ar trebui schimbată; că numerele erau întocmai cum a vrut El; că mâna Sa a fost deasupra şi a ascuns o greşeală în unele cifre, greşeală pe care să n-o poată vedea nimeni până nu avea să-Şi ia El mâna.
Apoi am văzut, în legătură cu “necurmata” (Daniel 8:12) că “jertfă”, acest cuvânt, a fost completat de înţelepciunea omenească şi nu aparţine textului şi că Domnul le-a dat imaginea corectă în privinţa lui celor care au anunţat ceasul judecăţii. Când a existat unitate, înainte de 1844, aproape toţi erau de acord în privinţa opiniei corecte legate de “necurmata”; însă în confuzia de după 1844, au fost îmbrăţişate alte abordări şi au urmat întunericul şi încurcătura. După anul 1844 nu ne mai este dat un timp profetic şi nu va mai fi pus niciodată un timp exact.” – Early Writings, 74-75
Imaginea corectă despre “Necurmata”
Schema din 1843 a fost condusă de Domnul şi nu ar trebui să fie schimbată,
... în legătură cu “necurmata”, cuvântul jertfă a fost adăugat textului,
Domnul a dat imaginea corectă cu privire la “necurmată” celor care au anunţat ceasul judecăţii,
Alte opinii despre “necurmată” aduc întuneric şi confuzie,
Timpul nu a mai fost şi nici nu va mai fi un test, după 1844,
... cei care au anunţat ceasul judecăţii
William Miller, Josiah Litch, Sylvester Bliss, Joseph Bates, J. N. Andrews, Hiram Edson, James White, Uriah Smith, Steven Haskell, O. A. Johnson, J. G. Matson, F. C. Gilbert, L. A. Smith şi J. N. Loughborough au crezut cu toţii, că “necurmata” simbolizează păgânismul – şi acest adevăr ei au şi descris în scrierile lor.
Raţionamentul lui Miller (1/3)
„Am citit în continuare şi nu am găsit nici un alt caz în care acesta (necurmata/-ul) să fie întâlnit decât în Daniel. Apoi (cu ajutorul concordanţei) am luat acel cuvânt care era în legătură cu acest termen. ”a lua, a smulge”, el îi va smulge necurmatul; ”de la data când i se va lua necurmatul” ... Am citit din nou şi tot nu găseam lumină cu privire la acest text. În cele din urmă am ajuns la 2 Tesaloniceni 2:7-8. “Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit”. Şi când am ajuns la acel text, O! Cât de clar şi glorios mi-a apărut adevărul. Iată-l! Acesta este necurmatul ! Ei bine, acum, ce vrea Pavel să spună prin “cel care o opreşte acum”? Prin “omul fărădelegii” şi prin “cel Nelegiuit”, este descrisă papalitatea. Aşadar, ce opreşte papalitatea să se “arate”? Evident, păgânismul. În acest caz, “necurmatul” trebuie să fie păgânismul”
Review and Herald, January, 1858
Raţionamentul lui Miller (2/3)
“S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată, şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. Şi o oaste i-a fost dată împotriva jertfei necurmate din pricina păcatului; cornul a aruncat adevărul la pământ, şi a izbutit în ce a început. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: “În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea?“ Daniel 8:11–13
“Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urâciunea pustiitorului.” Daniel 11:31
“De la vremea când va înceta jertfa necurmată, şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.” Daniel 12:11
Raţionamentul lui Miller (3/3)
i-a smuls jertfa necurmată- vor face să înceteze jertfa necurmată- de la vremea când va înceta jertfa necurmată
“Să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (sau: omul păcatului); fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte “Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.
... Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.” 2 Tesaloniceni 2:2-12
Scrisoarea lui Pavel
1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm fraţilor, 2. să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi venit chiar, 3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de cedinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, 4. potrivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte “Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. 5. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi ?
2 Tesaloniceni 2:1-5
Ce îl reţine (frânează)?
Şi voi ştiţi ce îl reţine, pentru ca el să fie descoperit la timpul lui.
Pentru că taina fărădelegii este deja la acţiune, numai că trebuie cel, care îl reţine, să fie dat la o parte.
Acuma îl reţine: ÎN LIMITELE LUI
Şi voi ştiţi ce îl reţine, pentru ca el să fie descoperit la timpul lui. Pentru că taina fărădelegii este deja la acţiune, numai că trebuie cel, care îl ţine acuma în limitele lui, îl va reţine mai departe, până când el este dat la o parte.
Roma păgână îi stă papalităţii în cale şi nu-i permite să ajungă la putere
Şi voi ştiţi că roma păgână reţine (frânează) taina fărădelegii (papalitatea). Şi voi ştiţi că roma păgână frânează papalitatea şi îl va frâna şi mai departe până când roma păgână va fi dat la o parte.
Şi voi ştiţi că roma păgână reţine papalitatea până când roma păgână mai este (va fi înlăturată).
Urâciunea pustiitorului
De aceea, când veţi vedea “urâciunea pustiirii” despre care a vorbit prorocul Daniel, “aşezată în locaşul sfânt” – cine citeşte să înţeleagă ! Matei 24:15
Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: “În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii ? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea ?” Daniel 8:13
Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul. Daniel 11:31
De la vremea când va înceta jertfa necurmată, şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. Daniel 12:11
Cine îl citeşte, să cugete la acesta ...
De aceea, când veţi vedea “urâciunea pustiirii” despre care a vorbit prorocul Daniel, “aşezată în locaşul sfânt” – cine citeşte să înţeleagă ! Matei 24:15
1. urâciunea pustiirii (pustiitorul păcat) -- Daniel 8:13
2. urâciunea pustiitorului (pustiirii) -- Daniel 11:31
3. urâciunea pustiitorului (pustiirii) -- Daniel 12:11
Înseamnă toate trei “puterea papală” ?
Stindardele păgâne ale Romanilor
“Mântuitorul i-a avertizat pe urmaşii lui: “De aceea, când veţi vedea “urâciunea pustiirii” despre care a vorbit prorocul Daniel, “aşezată în locaşul sfânt” – cine citeşte să înţeleagă ! atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; Matei 24:15-16; Luca 21:20-21
Dacă Romanii ridică stindardele lor cu semne păgâne pe pământul sfânt care se află pe căteva sute de metrii înafara zidului oraşului atuncea trebuie ca toţi urmaşii lui Christos să se scape prin fugă. Când se va vedea semnul de alarmă, toţi cei care vor să scape, nu au voie să ezite.” Tragedia Veacurilor, pag. 26
Cum înţelegeau pionerii
“Textul este redat în majoritatea Bibliilor ca: jertfa necurmată; dar în textul original nu găsim absolut sigur cuvântul jertfa. Acesta este un lucru general cunoscut. Aicea este vorba despre un lucru remarcat la margine, o construcţie proprie a traducătorilor. În textul original se numeşte: “Necurmata şi păcatul pustiitor; la care necurmata şi păcatul sunt unite prin cuvântul “şi”: Necurmata şi păcatul pustiitor. Aicea este vorba despre două puteri, care pustiesc, şi anume pustiesc Sanctuarul şi trupa.” Review şi Herald, ianuarie, 1858
Pustiire decisă
După aceste şasezeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimicii cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. Daniel 9:26
pustiire — în plural
Două Romi
Două picioare de fier — Daniel 2
Două puteri diferite — Daniel 7
Cornul cel mic — Daniel 8
Regele nordului — Daniel 11
Urâciunea pustiitorului (pustiirii) — Daniel
Pentru ambele faze ale Romei există profeţii de timp, care încep odată cu biruirea celui de-al treilea obstacol geografic. Ambele prigonesc poporul lui DUMNEZEU, atacă cuvântul LUI şi se pun împotriva lui Christos. Ambele calcă în picioare sanctuarul lui DUMNEZEU. Ambele erau păgâne, şi conducătorii lor aveau titlul de Pontifex Maximus. Văzut profetic ambele se împart în trei părţi. Împreună ei formează doi “martori”, care identifică Roma modernă ! Isus simboliseasă ambele faze ale Romei cu descrierea “urâciunea pustiitorului (pustiirii)”. El ne dă sfatul ca să ne uităm la acest adevăr şi să-l înţelegem.
Conradi, 1901 şi “necurmata”
Noua înţelegere a lui Conradi despre necurmata este aceaşi vedere pe care o aveau şi vechii protestanţi creştini de dinaintea lui William Miller. Conradi începe, să apere noua vedere despre necurmata pe la începutul anului 1900. Pînă la urmă el se depărtează de tot de comunitate. E. J. Waggoner acceptă noul punct de vedere, şi o înlătură pe Ellen White.
El spune:
“Early Writings susţine foarte clar şi decis punctul de vedere vechi. O. A. Johnson’s arată foarte clar, că Mărturiile (Testimonies) ridică învăţătura lui Smith.” E. J. Waggoner, Letter, 22. November 1909.
Waggoner îl învaţă pe Prescott, care la rîndul lui îl informează pe Daniels. Amîndoi încep să-l influenţeze pe Willie White.
W. W. Prescott înlătură pînă la urmă învăţătura sanctuarului.
Conradi, 1901 şi “necurmata”
A. T. Jones acceptă noua vedere despre necurmată; cade cu totul de la comunitate. W. H. Olson argumentează, că noua vedere despre necurmată face necesară, ca Ellen White să fie înlăturată, în aceasta el fiind de comun acord cu Waggoner; el mai adaugă, că anul 1844 se destramă şi, “toată construcţia din 1844 se destramă fără speranţă.” 2300 Day Prophecy, 44, 51–52
Ballenger acceptă noua vedere despre necurmată; cade cu totul de la comunitate. Fletcher acceptă noua vedere despre necurmată; cade cu totul de la comunitate. Snide acceptă noua vedere despre necurmată; cade cu totul de la comunitate. Grieve acceptă noua vedere despre necurmată; cade cu totul de la comunitate. Brimsmead acceptă noua vedere despre necurmată; cade cu totul de la comunitate. Hilgbert acceptă noua vedere despre necurmată; cade cu totul de la comunitate. Sibley acceptă noua vedere despre necurmată; cade cu totul de la comunitate. Ford acceptă noua vedere despre necurmată; cade cu totul de la comunitate.
1945 se face o încercare de a schimba poziţia lui Uriah Smith din cartea sa “Daniel şi Apocalipsa”, dar aceasta nu este posibilă fără ca să se dărâme toată logica din carte.
“Necurmata” este păgânismul
1945 se face o încercare de a schimba poziţia lui Uriah Smith din cartea sa “Daniel şi Apocalipsa”, dar aceasta nu este posibilă fără ca să se dărâme toată logica din carte.
Poziţia (singura) despre “necurmata”, la care putem deduce o confirmaţie inspiraţă, este poziţia pionierilor, cum este ea redată în Daniel şi Apocalipsa scrisă de Uriah Smith.
Această carte a fost întărită de sora White. Pe lângă acesta ea este de comun acord cu pagina 74 din Early Writings. Explicaţia pentru “necurmata” este păgânismul.
Interviul lui Daniells ?
În anii treizeci scrie A. G. Daniells, că el a avut în 1910 un interviu cu sora White despre “necurmata”. Nu există nici un raport despre aşa un interview trecut în cărţile de protocol din White Estate. Daniells menţine, că sora White a întărit părerea lui şi a lui Conradi, că “necurmata” ar simboliza lucrarea lui Christos în Sanctuarul ceresc — şi nu păgânismul, cum au susţinut pionierii.
Interviul lui Gilbert ?
F. C. Gilbert a fost un iudeu ajuns la credinţă şi un maistru în apărarea poziţiei pionierilor, care au identificat “necurmata” în cartea Daniel ca păgânismul.
1910 el a avut un interview cu sora White despre “necurmata”. Vizita lui este protocolată de White Estate. În acelaş an el a scris ce i-a fost spus în acest interview de profeta E. G. White.
Eu n-am fost de acord să-l primesc!
“Daniells şi Prescott ... nu au fost de acord, să le dea vre-o posibilitate fraţilor mai bătrâni în această privinţă, ca să spună ceva ... Daniells a fost aici, ca să mă întâlnească, dar eu n-am fost de acord ca să-l primesc ... Nu era nimic, ce i-aşi fi putut spune despre un oarecare lucru. La “necurmata”, la care ei încearcă să scoată în evidenţă ceva, nu este nimica ... Când am fost eu în Washington, era de parcă ar fi fost spiritul lui ca şi închis, n-am reuşit să străpung la ei. Noi să nu ne dezbatem cu această temă a “necurmatei” ... Eu ştiam, că ei vor lucra împotriva mesajului meu, şi atunci oamenii vor crede, că la mesajul meu nu este nimica. Eu i-am scris şi i-am zis, că el a arătat că el nu este adecvat să fie preşedintele conferinţei generale ... nu este bărbatul, care să rămână preşedinte.”
Eu n-am fost de acord să-l primesc!
“Dacă acest mesaj despre “necurmată” ar fi un mesaj de examen, atunci DOMNUL mi-ar fi arătat aceasta. Aceşti oamnei nu pot în acest lucru să vadă sfărşitul ... Eu resping categoric, să îl primesc pe unul din ei, pe cei care sunt angajaţi în această lucrare.
Lumina pe care am primit-o de la DUMNEZEU este că fratele Daniells a fost îndelung timp preşedinte ... Şi mi-a fost comunicat (arătat), să nu mai fac discuţii cu el despre una din temele acestea. Eu nu am fost de acord ca să-l primesc pe Daniells în legătură cu acest lucru, şi nu am mai schimbat nici un cuvânt despre aceasta cu el. Ei m-au rugat stăruitor ca să-i dau un interview, dar eu am respins categoric aceasta ... Mie mi-a fost spus, ca să somez poporul nostru, să nu avem de-a face nici cel mai mic lucru cu învăţătura lor ... DOMNUL mi-a interzis, ca să-i ascult cu aceasta. Eu le-am zis clar, că nu am absolut nici ce-a mai mică credinţă în acest lucru ... Această toată lucrare, pe care ei o fac, este un plan al satanei.” “F. C. Gilberts Raportul despre interviul, care a avut loc în 8. iunie 1910 cu Ellen White”
Manuscrise alese
Greşeli şi pericole de la Prescott şi Daniells; Oraşele să fie prelucrate
(A. G. Daniells a fost ales în anul 1901 ca preşedintele conferinţei generale. Aceasta ne arată, că acest document a fost scris în 1910, la un timp, la care sora White era foarte îngrijorată despre neglijenţa fratelui Daniells în privinţa lucrării de misionare din oraşe şi învolvarea lui în controversa despre “necurmata”.)
Răspândirea manuscriselor (1/7)
“În acest stadiu şi prin experienţa noastră, nu este cazul să ne îndepărtăm gândurile de la lumina deosebită care ni sa dat, şi despre care trebuie să medităm la întrunirile noastre de conferinţă.
Iar fratele Daniells, care a fost dus în eroare de către inamic, la al cărui spirit au intervenit îngerii căzuţi din cer, precum şi la fratele Prescott.
A fost lucrarea lui satana, să vă schimbe minţile, pentru ca să aduceţi mici schimbări, şi nu DUMNEZEU va îndemnat la aşa ceva. Nu era o schimbare mare, dar aţi falsificat adevărul. Iar ideile din mintea voastră sunt invenţiile satanei. Tu crezi că va avea o mare influenţă, această schimbare mică pe care tu o faci în cărţi, dar mie mi sa spus că tăcerea are valoarea aurului.
Răspândirea manuscriselor (2/7)
“Eu a trebuit să spun, ca să încetaţi cu plângerile despre greşeli. Dacă satana şi-ar ajunge scopul, atunci conceptul lucrării tale se va realiza. Era planul duşmanului toate punctele care nu erau clarificate să fie puse în comun, pentru a crea o diferenţă în gândire şi în idei. Şi ce ar fi urmat ? Exact ce i-ar place satanei. Pentru cei din afară, nu ar fi fost o dovadă a credinţei noastre, ci dimpotrivă ar fi creat nişte atribute ale caracterului nostru care ar fi dus spre dezorientare, în loc ca momentele acestea scumpe să poată să fie folosite la propovăduirea evangeliei. Prezentarea tematicii aşa cum a fost prelucrată de noi, nu ar avea nici o harmonie, iar rezultatul ar fi fost, că credincioşi şi necredincioşi ar fi fost derutaţi. Şi această derutare ar fi îndeplinit exact planul satanei, şi ar fi creat opinii diferite ...
Răspândirea manuscriselor (3/7)
Şi mie mi-a fost arătat, că DUMNEZEU nu a predat lucrarea nici fratelui Daniells şi nici fratelui Prescott. Să se creeze prin această o portiţă pentru satana ? Să fi fost atât de important ca acest “necurmată” să se prezinte ca pe o afacere, şi prin aceasta să se creeze o derutare mentală, şi perpetuarea lucrării să fie blocată într-un timp aşa de important ?
Nu, în nici-un caz nu ar trebui să fie aşa. Tematica aceasta nu ar trebui să fie comentată, căci spiritul care s-ar strecura ar fi fost periculos iar lucifer urmăreşte totul. O lucrare satanică ar fi fost pusă în mişcare, şi dezorientarea se va instaura în mijlocul nostru. Tu nu eşti chemat să vânezi după diferenţe de opinii care nu sunt principale, iar în această situaţie tăcerea este de aur. Toată afacerea mi-e clară, şi anume dacă satana ar reuşi ca să înşele pe cineva din rândul nostru, aşa cum acesta a recomandat, atunci satana ar ieşii în acest caz învingător. Ar fi necesar ca lucrarea să se reia imediat, ca opinii contradictorii să nu poată ieşii în evidenţă ...
Răspândirea manuscriselor (4/7)
“Când am văzut cum lucrezi, mi-am imaginat situaţia şi urmările, dacă cumva tu vei continua şi vei da dreptate persoanelor care ne-au părăsit, ca să provoci o dezorientare în mijlocul nostru. Lipsa ta de înţelepciune este exact de ce satana are nevoie. Propovăduirea pe care tu o făceai nu era inspirată de DUHUL SFÂNT, şi eu am primit înştiinţare ca să îţi spun, că stilul tău, de a căuta greşeli în scrierile oamenilor care au fost conduşi de DUMNEZEU, nu este de la DUMNEZEU. Şi dacă acesta este mesajul pe care fratele Daniells vrea să-l împărtăşească oamenilor, în nici un caz să NU i se dea o poziţie oficială, căci nu poate face dintr-un motiv un afect. Ar fi înţelept să se tacă în acest caz.
Deci a căuta greşeli în publicaţiile oamenilor care nu mai sunt în viaţă, nu este o lucrare care vine de la DUMNEZEU. Căci dacă – fraţii Daniells şi Prescott – ar fi urmat îndrumările date, să-si facă lucrarea în oraşe, mulţi ar fi fost convinşi de adevăr şi s-ar fi pocăit, oameni capabili, care (acum) se află în poziţii, de unde nu mai pot fi interceptaţi ...
Răspândirea manuscriselor (5/7)
“Am primit ordin, ca aceste decizii precipitate, cum a fost alegerea ta ca Preşedinte al Conferinţei, nu ar fi fost trebuit să fie admise, nici măcar pentru încă un an. DUMNEZEU interzice luarea precipitată a deciziilor, până când prin rugăciune situaţia nu este prezentată lui DUMNEZEU, căci sarcina pe care o are un preşedinte, este de o mare răspundere. Nu ai fi avut tu dreptul moral de a fi recalcitant în cazul tematicii “necurmată”, aşa cum de fapt ai şi făcut, şi ai considerat că prin influenţa ta cazul va fi rezolvat ...”
DOMNUL doreşte, ca tu să faci cu totul o altă experienţă, şi să ai o altă atitudine, căci dacă o dată cineva a avut o foarte mare nevoie de pocăinţă în acest timp, atunci aceştia sunt fraţii Daniells şi Prescott.
Căci nici un om care este orb nu poate face din o cauză un afect ...
Răspândirea manuscriselor (6/7)
“Fraţii Daniells şi Prescott necesită întoarcere la adevăr şi recunoaşterea păcatelor.
O lucrare străină, s-a strecurat, şi nu este în concordanţă cu lucrarea lui CHRISTOS pentru care EL a venit pe pământul acesta; şi toţi care s-au pocăit vor face voia lui CHRISTOS.
Fiecare dintre noi să se încumete să preia lucrarea, ca prin aceasta să fie onorat DUMNEZEU. Noi ne aflăm la începutul unei crize decizătoare iar de noi depinde dacă ne îndreptăm caracterul spre ISUS CHRISTOS, sau dacă chiar nu încercăm. Frate Daniells nu (cred că tu) ai împuternicirea de aţi rosti cuvântul în măsura pe care tu ai făcut-o. Şi dăţi seama că preşedintele unei conferinţe nu este un dictator. El lucrează în colaborare cu oameni înţelepţi, care au poziţii de preşedinţi, şi care au fost acceptaţi de DUMNEZEU. Preşedintele nu are licenţă de a corecta scrierile publicate în cărţi, al căror scriitori au fost acceptaţi de DUMENZEU. Oamenilor cu un astfel de caracter, le trebuie retrasă răspunderea, până când ei dau dovadă că atitudinea lor dominantă, nu mai există. Criza este deja existentă, căci lui DUMNEZEU nu i se acordă cinstea cuvenită.
Răspândirea manuscriselor (7/7)
Trebuie să vă spun că această situaţie mi s-a pus în faţă. Când fratele Daniells a ridicat vocea în discursul tematicii “necurmată” şi a contestat-o, mi s-au arătat consecinţele. Oamenii noştri au fost dezorientaţi. Am văzut urmările, şi apoi am fost făcută atentă, dacă fratele Daniells persistă fără menajamente în faptul că el este sub conducerea lui DUMENZEU, peste tot în rândurile noastre se vor răspândi îndoieli, şi ne va duce acolo unde satana vrea să ne aibă. Neîncrederea şi îndoiala se vor însămânţa în mintea oamenilor, iar fructele răului vor lua locul adevărului. Manuscripte 67, 1910, 1–8.” Manuscript Release, vol. 20, 17–22.
