Seminarul biblic penticostal



Yüklə 284,9 Kb.
səhifə1/6
tarix11.08.2018
ölçüsü284,9 Kb.
#69205
  1   2   3   4   5   6


SEMINARUL BIBLIC PENTICOSTAL

SUCEAVA


ISTORIE BISERICEASCĂ UNIVERSALA

Curs anul I Profesor,

Pintilei Fanică

Suceava

2011

Cuprins
INTRODUCERE

CAPITOLUL I. EPOCA ANTICA 5 i.d.Cr.-590 d.Cr.

1. RASPANDIREA CRESTINISMULUI IN IMPERIU PANA LA ANUL 100

- Pregatirea religioasa, culturala si politica a aparitiei lui Cristos

- Intemeierea Bisericii din Ierusalim

- Lucrarea apostolului Pavel

- Organizarea Bisericii primare – epistole, slujitori carismatici si administrativi

2. SUPRAVIETUIREA BISERICII PE TIMPUL PERSECUTIEI (100-313)

- Cauzele persecutiei

- Ereziile – legaliste si filozofice

- Erori teologice

- Schismele ecleziastice

- Apologetii si polemistii

- Unitatea Bisericii pe timpul persecutiei

- Rezultatele persecutiei

3. SUPREMATIA BISERICII IN PERIOADA DE DUPA PERSECUTIE (313-590)

- Biserica si statul

- Evanghelizarea barbarilor

- Conciliile si evolutia crezului

- Parintii Bisericii

- Crestinismul manastirilor

- Mahomedanismul

CAPITOLUL II. EPOCA MEDIEVALA (590-1517)

- Inscaunarea primului episcop (papa) al Romei

- Activitatea misionara

- Aparitia sfantului Imperiu Roman

- Reinoirea Bisericii de Apus

- Separarea Bisericii de Apus de cea de Rasarit

- Cruciadele

- Reforma monastica

- Scolasticismul

- Declinul papalitatii

- Predecesorii reformei

CAPITOLUL III. ISTORIA BISERICII MODERNE INCEPAND CU 1517

- Reforma protestanta

- Luther


- Zwingli

- Anabaptistii

- Calvin

- Wycliffe

- Contrareforma

- Crestinismul in America de Nord

- Infrangerile Romano-Catolice in Franta

- Viata religioasa in Europa 1789 – 1914

- Amenintarile crestinismului din sec. al XIX-lea

- Noi treziri spirituale in America

- Sectele

- Comportamentul Bisericii in cele doua razboaie mondiale

Prelucrat dupa cartea

“CRESTINISMUL DE-A LUNGUL SECOLELOR”

de EARLE E. CAIRNS

ISTORIA BISERICII CRESTINE UNIVERSALE

INTRODUCERE
Cuvantul „istorie” in limba romana vine de la cuvantul grecesc „historia” derivat la

randul lui din verbul grecesc „historeo” care a insemnat pentru grecii din Attica „a invata prin cercetari si investigatii”.


Definitie

Istoria Bisericeasca Universala este cercetarea si expunerea metodica a vietii Bisericii Crestine in general, privite prin actiunea si dezvoltarea ei interna si externa.


De ce este necesar sa studiem Istoria Bisericii?

Importanta studierii Istoriei Bisericii vine din studiul constituirii si organizarii Bisericii Crestine, a doctrinei cultului si evolutiei crestinismului in decursul a aproape doua mii de ani.

-Ea leaga datele reale ale trecutului Evangheliei crestine cu aplicarea viitoare a acelei Evanghelii.

-Putem intelege prezentul mult mai bine daca avem informatii despre radacinile lui in trecut.

-Prin cercetarea istoriei devenim constienti de descendenta noastra spirituala.

-Corectarea sau evitarea relelor existente in istoria Bisericii

-Curajul si devotamentul crestinilor in momente critice (de persecutie) ne provoaca sa punem tot ce avem la dispozitia Domnului.

-Necunoasterea Bibliei si a istoriei Bisericii este un motiv major pentru care multi sustin teologii false sau practici gresite.

-Istoria Bisericii este pentru Noul Testament ceea ce Noul Testament este pentru Vechiul Testament.

-Sentimentul unitatii care vine dintr-o cunoastere a continuitatii istoriei va duce la imbogatire spirituala.

*Nici persecutia externa, nici oficialitatile interne necredincioase, nici teologia falsa nu au rezistat in fata puterii permanente de innoire revelata in istoria trezirilor spirituale in Biserica.

*Prezentul este de obicei produsul trecutului si samanta viitorului.


Istoricii au clasificat istoria in trei perioade:

  • perioada antica – pana la anul 590, an in care primul papa „papa Grigore I”, anunta o noua era de putere a Bisericii de Apus.

  • perioada Evului Mediu - 590 – 1517 an in care activitatea lui Luther anunta o era total diferita in care accentul nu era pus pe Biserica ca institutie, ci pe Biserica constituita ca un trup format din credinciosi particulari.

  • perioada moderna – dupa 1517.


ISTORIA BISERICII PRIMARE (5 i.d.Cr. – 313 d.Cr.)

CAPITOLUL I.

RASPANDIREA CRESTINISMULUI IN IMPERIU PANA LA ANUL 100
Evanghelistul Marcu accentueaza ca venirea lui Cristos a fost posibila cand totul a fost gata pe pamant (Marcu 1:15).

Popoarele care au contribuit la pregatirea religioasa , politica si culturala a aparitiei lui Cristos au fost :

-evreii

-grecii


-romanii


  1. Contributiile religioase ale evreilor

-Poporul evreu nu a cautat sa-L cunoasca pe Dumnezeu prin filozofie sau procese ale ratiunii omenesti ci I-au acordat neconditionat inchinarea.

-Iudaismul a asigurat ereditatea crestinismului adapostind pentru un timp religia nou-nascuta. a)Monoteismul – credinta intr-un singur Dumnezeu;

b)Speranta mesianica – un Mesia care sa aduca dreptate pe pamant;

c)Sistemul etic – pentru greci si romani pacatul era un esec pentru evrei era o violare a voii lui Dumnezeu printr-o inima necurata si apoi prin acte exterioare ale pacatului;

d)Scripturile - Biserica nou nascuta avea o carte sacra – Vechiul Testament

- Cartea sacra a religiilor pagane a fost scrisa de fondatorul lor dar D-l Isus nu a scris nici o carte ci Duhul Sfant a inspirat scrierile V.T. si N.T.;

e)Filozofia istoriei – istoria nu este o serie de cicluri fara sens sau un proces de evolutie liniara ci Dumnezeu vegheaza la aducerea la indeplinire a planului prestabilit;

f)Sinagoga –infiintata in perioada absentei evreilor de la Templu din Ierusalim a ajuns locul care i-a adunat pe evrei si de unde au inceput apostolii evanghelizarea lumii intregi.

B. Contributiile culturale ale grecilor
1. Limba(greaca)

-O limba universala a lumii antice.

-Dialectul limbii grecesti vorbit atunci era KOINE, un dialect pe intelesul tuturor, in care s-a scris Noul Testament si in care s-a tradus Vechiul Testament de catre iudeii din Alexandria (traducere numita SEPTUAGINTA).

-Atunci cand a aparut Imperiul Roman majoritatea romanilor culti cunosteau atat latina cat si greaca.


2. Filozofia greaca a distrus vechiile religii

-Orice om odata intrat in filozofia greaca, gasea religia lui politeista neinteligibila rational.

-Filozofia nu reusea sa satisfaca nevoile lui spirituale in urma caruia omul devenea un sceptic.

-Filozofia si religia grecilor si romanilor au distrus vechiile religii politeiste si au demonstrat incapacitatea ratiunii umane de a ajunge la Dumnezeu.


C. Contributiile politice ale romanilor:
1.Mediul

-Romanii aveau un sentiment al unitatii oamenilor printr-o lege universala.

-A fost Imperiul care a imprimat cel mai puternic in mintea oamenilor sentimentul unitatii intr-o organizatie politica.

-Acordarea cetateniei romane neromanilor.

-Imperiul cuprindea toata lumea din jurul Mediteranei avand aceeasi imparatie si un cod unic de legi.

2.Drumurile

-Prin extinderea imparatiei romane s-au desfiintat granitele statelor mici si Imperiul a cunoscut o dezvoltare pasnica, iar soldatii romani pazeau drumurile Asiei, Africii si Europei, ceea ce facea ca primii crestini sa se deplaseze mai usor dintr-un loc in altul.

-Drumurile erau din beton , porneau de la borna de aur din forumul roman si mergeau pana in colturile cele mai indepartate ale Imperiului.

-Un beneficiar al acestei facilitati a fost Ap. Pavel, calatorind in Europa, Asia si Africa.



3.Armata

-Romanii luau soldati din toate provinciile Imperiului, ii invatau cultura romana apoi raspandeau ideile ei in intreaga lume antica.

-Introducerea crestinismului in Britania si Dacia a fost un rezultat al lucrarii soldatilor crestini care erau stationati acolo.
4.Religia

-Religia Imperiului era politeista. Se inchinau la Cybele (marea mama a pamantului) adusa din Frigia si la Isis importata din Egipt.

-Cuceririle romane au dus la pierderea credintei celorlalte popoare in proprii zei, deoarece nu i-au putut salva de asupritori.

-Cand multi au descoperit ca sacrificiile sangeroase aduse anumitor zei nu pot sa ii ajute cu nimic s-au lasat condusi de Duhul Sfant sa accepte realitatea oferita de crestinism.


CONCLUZII
Implinirea istoriei a pregatit popoarele sa accepte mult mai usor invatatura Domnului Isus sub urmatoarele aspecte:

* In nici o alta perioada de timp din istoria lumii inainte de venirea lui Cristos nu a existat un teritoriu atat de intins sub o singura lege si sub un singur guvern si o limba universala.

* Pierderea credintei in propriii zei a produs un gol in acele inimi iar invatatura D-lui Isus ca “Toti oamenii sunt pacatosi si salvarea le ofera posibilitatea de a face parte dintr-un organism universal adica BISERICA CRESTINA” a venit la momentul potrivit.

* Misiunea apostolului Pavel a fost usurata considerabil datorita acestor legaturi intre centrele strategice ale Imperiului Roman.

* Soldatii luati din popoarele vecine Romei care erau convertiti la crestinism au ajutat la raspandirea mai usor a Evangheliei precum in Britania si in Dacia.

* Daca Evanghelia a fost scrisa in limbajul omului de rand in perioada inceputului ei, traducatorii spun ca atunci ea trebuie tradusa in limbajul omului de rand al zilelor noastre.

* Crestinismul a fost singurul capabil sa umple golul din viata spirituala a vremii.

DOVEZILE ISTORICE EXTRABIBLICE ALE EXISTENTEI LUI CRISTOS
I.Istoricitatea lui Cristos

Biserica insasi, calendarul nostru, stabilirea duminicii ca zi de odihna si schimbarile remarcabile din vietile celor care-L urmeaza pe Cristos, sunt marturii istorice cu privire la Cristosul din istorie.

Exista dovezi valide pentru existenta istorica a lui Cristos venite din partea unor romani culti care ii desconsiderau pe crestini si le erau ostili.


    1. MARTURIA PAGANA:



-TACIT (55-112) –cel mai de seama istoric roman, vorbeste de moartea lui “CRISTOS” in timpul domniei lui Tiberiu “a suferit moartea prin sentinta procuratorului Pilat din Pont”.
-PLINIU -112 – proprietor in Bitinia si Pont a scris lui Traian cerandu-i sfatul cu privire la cum sa-i trateze pe crestini omagiindu-i pentru viata lor integra (nu fura, nu comitea adulter, nu-si schimba cuvantul) si canta un cantec unui “CRISTOS” ca unui DUMNEZEU.
-SUETONIU – a scris in cartea sa “Despre viata celor 12 Cezari” ca “evreii au fost expulzati din Roma datorita unor tulburari legate de Crestos”.
-LUCIAN (125-190) – l-a descris pe CRISTOS ca unul care a fost rastignit in Palestina pentru ca a incepul un cult nou, ii invatase pe crestini sa creada ca ei sunt frati si ca ei trebuie sa respecte legile Lui. Lucian i-a ridiculizat ca se “inchinau la acel sofist rastignit”.


    1. MARTURIA IUDAICA


-JOSEPHUS(37-100) –un iudeu bogat care a scris pentru romanii culti sa justifice iudaismul, mentioneaza pe Iacov “ fratele lui Isus asa numitul Cristos “.

Despre Isus a scris “Cristos a fost un om intelept care a fost condamnat de Pilat sa moara pe cruce”.



    1. MARTURIA CRESTINA din afara Bibliei:

  • imaginile porumbelului

  • pestele

  • ancora

  • calendarul crestin compus de abatele scit Dionysius Exiguus care a murit in 550 d. Cr. (cand a stabilit data nasterii lui Cristos s-a folosit de anul intemeierii Romei si a ales in mod eronat anul 754 d.i.Romei in loc de 749 d.i.Romei).

  • ziua de duminica

  • insemnele din catacombe

  • Biserica



  1. CARACTERUL LUI CRISTOS

Citirea Evangheliilor lasa o impresie puternica despre:



  • originalitatea Lui – rabinii citau pe altii, dar Cristos a spus “Eu zic”.

  • sinceritatea Lui – este singura fiinta umana care nu a avut nimic de ascuns.

  • echilibrul – nici una din trasaturile de caracter nu ieseau in relief in dauna alteia.




  1. LUCRAREA LUI CRISTOS

- copil fiind, a primit educatia religioasa in scoala sinagogii pentru copii;

- fiecare copil era invatat o meserie manuala si D-l Isus invatase meseria “tatalui” sau;

- a fost botezat;

- a fost ispitit;

- si-a ales ucenicii;

- a facut minuni si vindecari calatorind prin sate;

- mesajul Lui in principal a fost “IMPARATIA” nicidecum Crucea (cea prin care avea sa moara), care incepe aici pe pamant si se termina in vesnicie;

- invatatura Bisericii a ramas aceeasi: relatiile intre oameni si pozitia in societate sa fie egale si bazate pe dragoste, ceea ce a facut sa fie inlaturate barierele de clasa, sex, rasa (abolirea sclaviei).

- minunile au fost numeroase constituind o parte importanta a lucrarii Lui.


INTEMEIEREA BISERICII DIN IERUSALIM
-DUHUL SFANT a stat la baza intemeierii Bisericii Crestine.

-BISERICA primara a inceput odata cu ziua Cinzecimii :

-intre anii 30-44 Biserica din IERUSALIM a avut o pozitie de conducere in comunitatea crestina primara.

-la inceput aproape 5000 si apoi o multime de preoti, evrei de rand, neamuri s-au intors la Domnul.

-BISERICA din Ierusalim a luat conducerea crestinismului prin ucenicii si fratii lui Isus

-in Antiohia , urmasilor lui Cristos li s-a dat in batjocura numele de Crestini dar apoi acest nume a devenit numele de onoare al urmasilor Lui

-primii crestini dintre neamuri au fost: famenul Etiopean si Corneliu.

-persecutia a venit asupra Bisericii mai intai din partea Sanhedrinului care cu aprobarea romanilor supraveghea viata civila si religioasa a tarii, apoi Irod l-a omorat pe Iacov si l-a inchis pe Petru.

-primul martir al Bisericii a fost Stefan, un factor valoros pentru raspandirea si cresterea crestinismului.

-primele persoane din Biserica pedepsite pentru pacatul inselaciunii au fost Anania si Safira.

-responsabilitatea conducerii din Ierusalim era impartita intre apostoli, batrani si diaconi.

-prima predica a fost tinuta de apostolul Petru dovedind cu putere ca Cristos cel rastignit este acela profetit de proorocii Vechiului Testament iar mesajul predicilor atat a apostolului Petru cat si Pavel a fost “Cristosul crucificat si inviat”.

* Biserica Primara -a promovat mari schimbari sociale,

-a insistat asupra egalitatii spirituale dintre sexe acordand o deosebita consideratie femeilor din Biserica;

-a infiintat un grup de barbati care sa aiba grija de cei nevoiasi, administrand milostenia.

EVANGHELIA LA NEAMURI
Dupa persecutia starnita asupra crestinilor din Ierusalim si convertirea lui Saul s-a inceput propovaduirea Evangheliei la Neamuri.

Apostolul Petru a fost primul care a dus Evanghelia la Neamuri si anume in casa lui Corneliu.


Apostolul Pavel a fost chemat special de Domnul Isus pentru a duce Evanghelia la Neamuri.

Biserica din Ierusalim a detinut conducerea spirituala pana in anul 69 cand armata lui Titus a daramat Templul din Ierusalim si conducerea spirituala a revenit Bisericii din Antiohia, Biserica din care si-a inceput apostolul Pavel calatoriile misionare.



Motivele pentru care a inceput persecutia crestinilor au fost :

-Iudaismul a manifestat o apatie tot mai mare fata de crestinism mai cu seama de cand crestinismul a devenit o grupare religioasa.

-Mediul politic creat si imparatii Romei care imparteau controlul statului intre Imparat si Senat nu a fost prielnic pentru propovaduirea Evangheliei care ii indemna pe crestini sa dea locul intii lui Cristos.

-Romanii tineau foarte mult la inchinarea la imparat. Crestinii nu au putut accepta o asemenea inchinare, motiv pentru care si-au atras dusmania statului.

- Noua clasa de aristocrati formata in urma razboaielor era superioara deoarece aveau sclavi si bogatie, fapt pentru care au adoptat o atitudine dispretuitoare fata de noua religie in care cei mai multi erau din clasa de mijloc.


LUCRAREA APOSTOLULUI PAVEL
Convertirea lui Pavel a fost socotita ca un eveniment istoric obiectiv. Convertirea lui s-a produs ca urmare a intalnirii lui, cu Cristos pe drumul Damascului, Fapte 9:22,26.

-Pavel isi incepe propovaduirea Evangheliei mai intai intr-un oras strategic de unde cei convertiti puteau duce la randul lor Evanghelia si altora.

-Nu mergea decat unde era convins ca acel camp de lucru era si voia lui Dumnezeu ca el sa lucreze acolo.

-propavaduia mai intai iudeilor in sinagogi si apoi neamurilor, in orice loc unde gasea oameni adunati.

-dupa ce infiinta o Biserica punea batrani si diaconi si o ajuta sa se autoconduca si dupa plecarea lui.

-in perioada in care predica intr-un loc nou, el cauta sa se intretina singur pentru a nu fi o povara noilor convertiti, lucra la facerea corturilor.

-scrierile apostolului Pavel s-au bazat pe informatii aduse de frati de la Biserici cat si pe instiintarile date de Duhul Sfant.

-la Pavel exista intotdeauna un echilibru intre formulele teologice si aplicatia practica.

-factorii importanti care au contribuit la formarea principiilor teologice ale apostolului Pavel au fost:


  • educatia primita de acasa, de la sinagoga si de la Gamaliel

  • spiritul lui de observare a naturii

  • experienta prin care s-a convertit

  • mintea lui creativa

  • revelatia divina

*Esenta Evangheliei lui Pavel poate fi rezumata in: Pavel a inteles ca fericirea si utilitatea sunt scopuri principale pentru care aspira toti oamenii atat pentru viata aceasta cat si pentru cea viitoare, dar obtinerea lor depinde de gratia lui Dumnezeu. Dumnezeu acorda gratia Lui doar omului care ii face voia.

Sistemul etic a lui Pavel a izvorat din unirea credinciosului cu Cristos prin credinta pe verticala si pe orizontala, fiecare crestin este unit cu fratii credinciosi prin dragostea crestina exprimata intr-o viata morala, Efeseni 1:15.

Pavel respinge teoria ciclica a istoriei precum ca evenimentele care au fost se vor mai repeta si teoria moderna a progresului evolutionist nedefinit, in favoarea unei conceptii supranaturale cataclismice cu privire la istorie care ia in considerare falimentul omului neregenerat si puterea lui Dumnezeu de a indeplini planul Lui divin.
CARTILE SI PERGAMENTELE

Oamenii care i-au cunoscut pe apostoli si doctrina apostolica au continuat sa scrie literatura crestina (95-150), acestor oameni li s-a dat numele de “PARINTI APOSTOLICI”.

Parintii Bisericii care au formulat literatura apologetica si polemica cu pana si cu vocea in perioada dintre epoca Noului Testament si sfarsitul sec. al-IV-lea au o valoare inestimabila in studiul dezvoltarii vietii si gandirii crestine pentru perioada actuala.

Ei au formulat literatura apologetica si polemica in timp ce infruntau persecutia externa si erezia interna. Au fost formulate credeurile pentru formulari exacte ale credintei.



Parinte al Bisericii - numele de parinte a fost dat episcopilor in APUS pentru a exprima o loialitate plina de afectiune. Incepand cu sec. al-III-lea numele de “parinte al Bisericii” a fost folosit ca titlu pentru aparatorii ortodocsi ai Bisericii si exponentii credintei ei.

Studierea vietii acestor oameni care au trait in perioada dintre sfarsitul epocii apostolice si Conciliul de la Calcedon (451 d. Cr.) poarta numele de “literatura patristica”.

Scrierile Noului Testament au fost incheiate inaintea sfarsitului primului secol dupa Cristos.


LITERATURA EPISTOLARA
A.CLEMENT (30-100)- Prezbiterul conducator al Bisericii din Roma:

-scrie o epistola catre biserica din Corint in urma tulburarilor iscate de unii crestini care erau revoltati impotriva prezbiterilor si diaconilor locali , mentionand ca prezibiterii si diaconii sunt dati de catre apostoli, care la randul lor au fost trimisi de Cristos, iar Cristos a fost trimis de Tatal.

-lucrarea lui Clement scoate in evidenta ascultarea de episcop ca o garantie practica a unitatii crestine, a fost scrisa in jurul anului 95 si este considerata cea mai veche scriere crestina in afara de cartile Noului Testament.
B. IGNATIU (sec I-II)- episcop de Antiohia Siriei

-a fost arestat din cauza marturiei crestine si apoi dat la fiarele salbatice la jocurile imperiale.

-a scris sapte scrisori in jurul anului 110. Scrisoarea catre roamni era in primul rand o rugaminte ca ei sa nu faca eforturi sa-l salveze de la martirajul din Roma, sa nu fie impedicat sa devina “painea curata a lui Cristos”.

Scrierile sale contineau:

-avertizarea asupra invataturii gnostice si docetice (Isus a fost o fiinta pur spirituala iar pe cruce nu a suferit decat ca o fantoma). El insista asupra aratarii lui Cristos in trup.

-unitatea si supunerea fata de episcop este o cale de a realiza unitatea si de a evita ereziile.

-este primul care pune in contrast slujba episcopului cu cea a prezbiterului.

-el subordoneaza pe prezbiteri si pe batrani episcopului monarhic , iar pe membrii Bisericii ambelor trepte ierarhice.

-ierarhia in Biserica – episcop, prezbiter, diacon .

-este primul care a folosit cuvantul “catolic”.

C. POLICARP(70-155)

-scrie o scrisoare catre Filipeni

-a fost episcop de Smirna mai multi ani

-a fost martirizat in anul 155 prin ardere pe rug

-a fost ucenicul apostolului Ioan

-a marturisit inaintea mortii in fata proconsului roman ca “nu-L pot vorbi de rau pe Cristos pe care Il slujesc de 86 de ani si care mi-a facut numai bine”

-interesul lui a fost intarirea vietii practice, zilnice a crestinilor indemnandu-i totodata la o traire virtuala, la fapte bune si credinta pana la moarte, daca trebuie.
D. EPISTOLA LUI BARNABA

-se crede ca scrisoarea a fost scrisa de un crestin din Alexandria in anul 130 desi parintii Bisericii o asociaza cu Barnaba din Noul Testament.

-aceasta epistola a avut menirea de a-i ajuta pe paganii care s-au convertit si pe care unii crestini evrei ii indemnau sa tina Legea lui Moise. Epistola sustine ca viata si moartea lui Cristos sunt suficiente pentru mantuire si ca, crestinilor nu li s-a cerut sa respecte Legea.

- scrie 17 capitole in care arata ca legea Mozaica a fost anulata odata cu venirea lui Cristos.


E. EPISTOLA CATRE DIOGNETUS

-scrisa de un autor anonim la sfarsitul secolului al-II-lea si inceputul secolului al-III-lea

-mai poate fi considerata si scriere apologetica.

-este o aparare rationala a crestinismului datorita caracterului pe care il faureste si beneficiile ce le ofera convertitului in contrast cu nebunia idolatriei si insuficienta iudaismului.


Yüklə 284,9 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin