Seminarul de formare doom galr tg. Mureş 5-6 iunie 2007

particularitate comună:

• fac parte dintr-o serie semantică strict organizată:
• unu < doi
• trei > doi > unu

flexionar invariabile (trei, patru, …, nouă)

• flexionar invariabile (trei, patru, …, nouă)

• cu flexiune de gen, dar invariabile sub aspectul numărului (unu, doi)

• cu gen fix (feminin sau neutru) (mie, milion)

• cu forme distincte de singular şi plural (zece, sută, mie, milion, miliard)

• flexiune analitică: valoarea a două milioane, Trimite la trei dintre ei...

• indiferenţă la categoria determinării

• impun plural substantivului cu care se asociază (cu excepţia lui unu)

Adjective

• Adjective

• doi pomi, două case

• Pronume

• Din lista de articole indicate a citit două.

• Substantive

• Doi ori doi fac patru.

unităţi lingvistice a căror semnificaţie implică informaţii de „evaluare cantitativă”

• unităţi lingvistice a căror semnificaţie implică informaţii de „evaluare cantitativă”

• număr
• cantitate
• dimensiune
• extindere
• intensitate
• durată

numerale

• numerale

• substantive

• pereche, duzină (au o componentă numerică „punctuală”)
• grup, popor, cârd, mulţime (componenţă multiplă, dar nedeterminată)

• pronume şi adjective nedefinite

• mult, puţin

• adjective şi adverbe

• dublu, triplu, enorm, aproximativ, cam, prea etc.

• grupări locuţionale

• de mii de ori, câtă frunză, câtă iarbă

• verbe

• a înzeci, a înmulţi, a diminua, a mări, a agrava, a creşte, a scurta etc.

elemente ale limbii care transferă substantivul din zona abstractă a denominării în domeniul substanţial al referinţei.

• elemente ale limbii care transferă substantivul din zona abstractă a denominării în domeniul substanţial al referinţei.

articolul (enclitic şi proclitic)

• articolul (enclitic şi proclitic)

• adjectivele pronominale

• numeralele

• adjective de origine adverbială

• aşa / asemenea [om]

• grupări locuţionale

• astfel de

• Copacul a crescut repede.

• Acest copac a crescut repede.

• Un copac a crescut repede.

• Alt copac a crescut repede.

• Celălalt copac a crescut repede.

prin precizarea domeniului său de referinţă, substantivul se corelează cu referentul implicat în comunicare

• prin precizarea domeniului său de referinţă, substantivul se corelează cu referentul implicat în comunicare

• introduc în grupul nominal o informaţie cantitativă – nedefinită sau numerică:
• ex.: mulţi copii, trei copii

• demonstrative: acest(a), acel(a)
• interogative: ce / care [carte]?

explicit exprimată în text printr-un termen exterior grupului sau deductibilă din situaţia de comunicare

• explicit exprimată în text printr-un termen exterior grupului sau deductibilă din situaţia de comunicare

• aşa, astfel / altfel de

al doilea, a treia etc.

• al doilea, a treia etc.

modalitatea (gramaticală) afixală de integrare enunţiativă

• modalitatea (gramaticală) afixală de integrare enunţiativă

• domeniul semantic acoperit de articol: sistem închis de opoziţii

• determinat definit (enclitic) / nedeterminat (art. Ø)
• băiatul / băiat
• determinat definit / determinat nedefinit (proclitic)
• băiatul / un băiat
• determinat nedefinit / nedeterminat
• un băiat / băiat

depind referenţial de context;

• depind referenţial de context;

• îşi precizează referentul prin stabilirea unui raport anaforic (mai rar cataforic) cu alt component al comunicării;

• substitut al altor termeni, cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziţii.

pronume

• pronume

• Copiii au alergat, unii au obosit, alţii nu, trei au renunţat imediat.

• proforme adjectivale

• Filmul a fost grozav. Nu am mai văzut de mult un asemenea / aşa film.

• proforme adverbiale

• A plecat la şcoală, de acolo la bibliotecă., În timpul verii e cald, atunci se simte bine., Aşază-te pe scaun. Stai aşa.

• profraze

• S-ar părea că s-au înţeles. Asta nu pot să cred.

completează informaţia referenţială prin raportare la un alt component al comunicării;

• completează informaţia referenţială prin raportare la un alt component al comunicării;

• trăsătură comună clasei substitutelor şi proformelor, dar şi pronumelor

• nu sunt substitute:

• pronumele personale de persoana întâi şi a doua
• au semnificaţie direct dependentă de situaţia de comunicare, (identificarea deictică a unui protagonist al „evenimentului” relatat cu locutorul / alocutorul)
• unele pronume nepersonale
• cu utilizare generică: interogativele cine, ce, negativele nimeni, nimic, nehotărâtele fiecare, oricine etc.

• unităţile limbii care implică sau sunt implicate nemijlocit în situaţia de comunicare;

• punctul central al cadrului:

• locutorul (poziţie privilegiată)
• destinatarul mesajului
• momentul enunţării

delimitată funcţional prin capacitatea componentelor de a stabili relaţii în limitele enunţului:

• delimitată funcţional prin capacitatea componentelor de a stabili relaţii în limitele enunţului:

• între cuvinte
• la nivelul grupului de cuvinte
• între grupuri de cuvinte la nivelul propoziţiei
• între cuvinte, grupuri de cuvinte şi propoziţii la nivelul frazei

• tradiţional:

• prepoziţii şi conjuncţii
• adjective şi adverbe relative

interferează cu clasa jonctivelor

• interferează cu clasa jonctivelor

• conectorii - conjuncţii şi adverbe - organizează textul

• asigură relaţiile dintre propoziţii, unităţi comunicative sintactic independente (uneori superioare enunţului);
• asigură coerenţa unui ansamblu comunicativ de dimensiuni diverse;
• asigură corelarea frastică şi transfrastică a componentelor la nivelul textului.

O să ducă lucrurile până la capăt oricât de greu ar fi. Chiar dacă nu merită.

• O să ducă lucrurile până la capăt oricât de greu ar fi. Chiar dacă nu merită.

• Caută omul potrivit, inteligent, informat, cu experienţă. Care e aşa de greu de găsit.

• Lucrează de ani întregi la această problemă. Cu o perseverenţă de nezdruncinat.

or

• or

• exclusiv la nivel transfrastic
• asociază unităţi textuale dincolo de cadrul enunţului

• alţi conectori transfrastici: adverbe şi grupări diverse

• dimpotrivă, oricum, totuşi, în primul rând, de asemeni, de altfel, ca atare, tot astfel

• corelări transfrastice cu corespondent la nivel sintactic:

• enumerarea, opoziţia, echivalarea şi coordonarea (copulativă şi adversativă), apoziţionarea

părţi de vorbire

• părţi de vorbire

• organizare după particularităţile gramaticale ale unităţilor lexicale ale limbii.

• clase de cuvinte

• mijloace lingvistice eterogene, la diverse niveluri ale sistemului (lexical sau gramatical);
• grupate după particularităţi funcţionale comune.

Organizarea structural-ierarhică

• Organizarea structural-ierarhică
• perspectiva structurală şi funcţional-sintactică
• Organizarea discursivă
• perspectiva discursiv-pragmatică

Enunţul

• Enunţul

• Grupuri sintactice (GV, GN, GAj, GAv, GInterj, GPrep)

• Construcţii sintactice

• Predicatul

• Numele predicativ

• Complementul predicativ al obiectului

• Predicativul suplimentar

• Subiectul

• Complementul direct, secundar, indirect, prepoziţional, de agent, posesiv, comparativ

• Circumstanţialele

• Atributul

• Apoziţia

• Aspecte ale construcţiei discursului

nu dublează informaţia din capitolele dedicate descrierii părţilor de vorbire corespunzătoare fiecărui centru de grup

• nu dublează informaţia din capitolele dedicate descrierii părţilor de vorbire corespunzătoare fiecărui centru de grup

• se descriu

• disponibilităţile lor combinatorii;
• structura de determinativi selectaţi;
• compatibilităţile şi incompatibilităţile dintre aceştia.

construcţiile sintactice

• se extinde descrierea la tipare sintactice incluse tradiţional în

• descrierea diatezei
• tipuri de circumstanţiale
• modalităţi de subordonare la nivelul frazei.

Construcţiile pasive şi impersonale

• prezentare prin raportare la construcţia activă

• mai multe aspecte decât simpla opoziţie formală:

• tiparul pasiv şi cel impersonal se deosebesc de cel activ mai ales printr-o organizare sintactică particulară şi prin componentul diferit spre care se orientează interesul comunicativ.
• pasivul prototipic (marcat cu operatorul pasiv a fi)
• pasivul-reflexiv
• pasivul lexical sau cu marcă zero (participii sau supine provenind de la verbe tranzitive).
• diateza impersonală
• construcţii cu centru verbal care dobândeşte contextual trăsătura impersonală, deosebit de verbele inerent impersonale.

construcţii reflexive şi reciproce

• o sinteză a variatelor ipostaze în care funcţionează reflexivul în română:

• utilizarea sintactică a cliticului reflexiv
• utilizarea nonsintactică a cliticului reflexiv

• distincţia:

• verbe obligatoriu reflexive
• verbe contextual reflexive

Construcţiile cauzative sau factitive

• tip special de construcţii verbale

• trăsături definitorii:

• rolurile semantice ale celor doi actanţi pe care îi selectează:
• persoana sau cauza care declanşează o acţiune ce determină un efect (entitatea cauzatoare)
• persoana sau obiectul asupra căreia / căruia se răsfrânge efectul acţiunii cauzatoare (entitatea afectată).

Construcţii cu predicativ suplimentar

• tipologia construcţiilor care conţin predicativ suplimentar

• poziţie sintactică obţinută prin reorganizarea sintactică a unor structuri bipropoziţionale (mai rar, chiar tripropoziţionale)

• istoria derivativă a construcţiilor cu predicativ suplimentar este esenţială pentru înţelegerea

• configuraţiei respective în ansamblu
• relaţiilor pe care le stabileşte noua poziţie cu membrii structurii originare
• a reflexelor formale pe care le manifestă.

construcţii comparative

• Inventariere a subtipurilor categoriei semantice a comparaţiei

• corelare cu posibilităţile de expresie sintactică sau lexicală de care dispune limba română

• structuri cu centru verbal, adjectival sau adverbial,
• propoziţii subordonate
• construcţii eliptice care pot ocupa diverse poziţii sintactice:
• circumstanţial de mod
• nume predicativ
• complement comparativ
• atribut etc.

Construcţii cu propoziţii relative şi conjuncţionale

• descriere din perspectiva particularităţilor determinate de tipul de conector interpropoziţional.

• subordonate subcategorizate în funcţie de integrarea sintactică

• relative integrate sintactic
• relative izolate (periferice)

aceeaşi perspectivă taxonomică pentru subordonatele conjuncţionale:

• aceeaşi perspectivă taxonomică pentru subordonatele conjuncţionale:

• conjuncţionale integrate
• relaţia cu regenta este foarte strânsă
• poziţiile sintactice pe care le ocupă sunt cele specifice grupurilor nominale: poziţii actanţiale, reclamate de structura semantico-sintactică a centrului de grup dominant (verbal, adjectival, adverbial, interjecţional, nominal).
• conjuncţionale periferice

Construcţiile sintactice

• justificate în economia volumului prin focalizarea interesului asupra unor aspecte care transcend perspectiva funcţională tradiţională
• îşi dovedesc importanţa prin:
• încorporarea în descriere a unor tipare cu realizări sintactico-semantice variate
• identificarea unor mecanisme de care dispune limba şi care sunt ignorate în descrierile tradiţionale.

Complementul predicativ al obiectului

• Complementul predicativ al obiectului

• Complementul secundar

• Complementul prepoziţional

• Complementul posesiv

• Complementul comparativ

funcţie cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ:

• funcţie cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ:

• verbe trivalente
• a boteza L-au botezat Ion.
• a chema „a avea nume” Îl cheamă Popescu.
• a numi L-au numit director.

• în raport cu PS, este o complinire matricială a verbului

• alături de NP - atributiv de bază.

termen subordonat faţă de centrul grupului într-o structură ternară din care face parte şi un complement direct subordonat aceluiaşi centru verbal:

• termen subordonat faţă de centrul grupului într-o structură ternară din care face parte şi un complement direct subordonat aceluiaşi centru verbal:

• Ei m-au anunţat ora plecării.

nu acceptă realizarea cu pe:

• nu acceptă realizarea cu pe:

• Cd +/- animat
• Pe Ion îl aşteaptă.
• Pe păpuşă o iubeşte mult., Scrie-l pe cinci ! [-animat]

• nu acceptă substituirea printr-o formă clitică a pronumelui personal, nici dublarea prin clitic:

• *El m-a anunţat-o., *Lecţia el m-a învăţat-o.

• nu devine subiect în construcţia pasivă echivalentă, ci îşi păstrează poziţia sintactică:

• Profesorul îl ascultă pe elev lecţia. > Elevul este ascultat de profesor lecţia.

Complementul indirect – realizare cazuală

• Complementul indirect – realizare cazuală

• Complementul prepoziţional – realizare prin grup prepoziţional

component al grupului verbal care se actualizează într-o structură ternară şi exprimă posesorul printr-un clitic de pronume reflexiv sau personal cu trăsătura semantică [+ Animat]:

• component al grupului verbal care se actualizează într-o structură ternară şi exprimă posesorul printr-un clitic de pronume reflexiv sau personal cu trăsătura semantică [+ Animat]:

• Ion îşi respectă / iubeşte părinţii / vecinii.
• Ţi-am / Ţi s-a auzit vocea.

• realizare dublă:

• Lui Ion i se bate ochiul stâng.
• Cunosc un bătrân căruia nu i-a slăbit vederea.

devine component al grupului verbal prin amalgamarea acestuia cu un grup nominal, din care îşi păstrează rolul semantic de Posesor, neatribuit de verb.

• devine component al grupului verbal prin amalgamarea acestuia cu un grup nominal, din care îşi păstrează rolul semantic de Posesor, neatribuit de verb.

• [Cpos] Şi -a consacrat viaţa studiului [Cind].
• Îmi [Cpos] mărturisesc necazurile numai ţie [Cind].
• Ne [Cpos] spunem păsul tuturor [Cind].

determină un adjectiv sau un adverb, indicând termenul (cu rol de reper) cu care se stabileşte o comparaţie referitoare la caracteristicile (de obicei graduale) ale unui obiect sau ale unui proces:

• determină un adjectiv sau un adverb, indicând termenul (cu rol de reper) cu care se stabileşte o comparaţie referitoare la caracteristicile (de obicei graduale) ale unui obiect sau ale unui proces:

• (a) comparativul de inegalitate: Învaţă mai puţin uşor decât fratele lui.; (b) comparativul de egalitate: Casa aceea e la fel de ieftină ca a lui.
• (c) comparativul partitiv, de specificare a domeniului de comparaţie: Casa cea mai ieftină dintre toate.

complementul comparativ este un adjunct al adjectivului sau al adverbului, apărând deci doar în grupul adjectival sau în grupul adverbial.

• complementul comparativ este un adjunct al adjectivului sau al adverbului, apărând deci doar în grupul adjectival sau în grupul adverbial.

• Se deosebeşte astfel de toate celelalte complemente, pentru care este specifică poziţia în grupul verbal.