Seminarul de formare doom galr tg. Mureş 5-6 iunie 2007



Yüklə 471 b.
səhifə2/2
tarix04.09.2018
ölçüsü471 b.
#76542
1   2

particularitate comună:

  • fac parte dintr-o serie semantică strict organizată:
    • unu < doi
    • trei > doi > unu


flexionar invariabile (trei, patru, …, nouă)

  • flexionar invariabile (trei, patru, …, nouă)

  • cu flexiune de gen, dar invariabile sub aspectul numărului (unu, doi)

  • cu gen fix (feminin sau neutru) (mie, milion)

  • cu forme distincte de singular şi plural (zece, sută, mie, milion, miliard)

  • flexiune analitică: valoarea a două milioane, Trimite la trei dintre ei...

  • indiferenţă la categoria determinării

  • impun plural substantivului cu care se asociază (cu excepţia lui unu)



Adjective

  • Adjective

    • doi pomi, două case
  • Pronume

    • Din lista de articole indicate a citit două.
  • Substantive

    • Doi ori doi fac patru.


unităţi lingvistice a căror semnificaţie implică informaţii de „evaluare cantitativă”

  • unităţi lingvistice a căror semnificaţie implică informaţii de „evaluare cantitativă”

    • număr
    • cantitate
    • dimensiune
    • extindere
    • intensitate
    • durată


numerale

  • numerale

  • substantive

    • pereche, duzină (au o componentă numerică „punctuală”)
    • grup, popor, cârd, mulţime (componenţă multiplă, dar nedeterminată)
  • pronume şi adjective nedefinite

    • mult, puţin
  • adjective şi adverbe

    • dublu, triplu, enorm, aproximativ, cam, prea etc.
  • grupări locuţionale

    • de mii de ori, câtă frunză, câtă iarbă
  • verbe

    • a înzeci, a înmulţi, a diminua, a mări, a agrava, a creşte, a scurta etc.


elemente ale limbii care transferă substantivul din zona abstractă a denominării în domeniul substanţial al referinţei.

  • elemente ale limbii care transferă substantivul din zona abstractă a denominării în domeniul substanţial al referinţei.



articolul (enclitic şi proclitic)

  • articolul (enclitic şi proclitic)

  • adjectivele pronominale

  • numeralele

  • adjective de origine adverbială

    • aşa / asemenea [om]
  • grupări locuţionale

    • astfel de


  • Copacul a crescut repede.

  • Acest copac a crescut repede.

  • Un copac a crescut repede.

  • Alt copac a crescut repede.

  • Celălalt copac a crescut repede.



prin precizarea domeniului său de referinţă, substantivul se corelează cu referentul implicat în comunicare

  • prin precizarea domeniului său de referinţă, substantivul se corelează cu referentul implicat în comunicare



    • introduc în grupul nominal o informaţie cantitativă – nedefinită sau numerică:
      • ex.: mulţi copii, trei copii


    • demonstrative: acest(a), acel(a)
    • interogative: ce / care [carte]?


explicit exprimată în text printr-un termen exterior grupului sau deductibilă din situaţia de comunicare

  • explicit exprimată în text printr-un termen exterior grupului sau deductibilă din situaţia de comunicare

    • aşa, astfel / altfel de


al doilea, a treia etc.

  • al doilea, a treia etc.



modalitatea (gramaticală) afixală de integrare enunţiativă

  • modalitatea (gramaticală) afixală de integrare enunţiativă

  • domeniul semantic acoperit de articol: sistem închis de opoziţii

    • determinat definit (enclitic) / nedeterminat (art. Ø)
      • băiatul / băiat
    • determinat definit / determinat nedefinit (proclitic)
      • băiatul / un băiat
    • determinat nedefinit / nedeterminat
      • un băiat / băiat


depind referenţial de context;

  • depind referenţial de context;

  • îşi precizează referentul prin stabilirea unui raport anaforic (mai rar cataforic) cu alt component al comunicării;

  • substitut al altor termeni, cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziţii.



pronume

  • pronume

      • Copiii au alergat, unii au obosit, alţii nu, trei au renunţat imediat.
  • proforme adjectivale

      • Filmul a fost grozav. Nu am mai văzut de mult un asemenea / aşa film.
  • proforme adverbiale

      • A plecat la şcoală, de acolo la bibliotecă., În timpul verii e cald, atunci se simte bine., Aşază-te pe scaun. Stai aşa.
  • profraze

      • S-ar părea că s-au înţeles. Asta nu pot să cred.


completează informaţia referenţială prin raportare la un alt component al comunicării;

  • completează informaţia referenţială prin raportare la un alt component al comunicării;

    • trăsătură comună clasei substitutelor şi proformelor, dar şi pronumelor
  • nu sunt substitute:

    • pronumele personale de persoana întâi şi a doua
      • au semnificaţie direct dependentă de situaţia de comunicare, (identificarea deictică a unui protagonist al „evenimentului” relatat cu locutorul / alocutorul)
    • unele pronume nepersonale
      • cu utilizare generică: interogativele cine, ce, negativele nimeni, nimic, nehotărâtele fiecare, oricine etc.


  • unităţile limbii care implică sau sunt implicate nemijlocit în situaţia de comunicare;

  • punctul central al cadrului:

    • locutorul (poziţie privilegiată)
    • destinatarul mesajului
    • momentul enunţării


delimitată funcţional prin capacitatea componentelor de a stabili relaţii în limitele enunţului:

  • delimitată funcţional prin capacitatea componentelor de a stabili relaţii în limitele enunţului:

    • între cuvinte
    • la nivelul grupului de cuvinte
    • între grupuri de cuvinte la nivelul propoziţiei
    • între cuvinte, grupuri de cuvinte şi propoziţii la nivelul frazei
  • tradiţional:

    • prepoziţii şi conjuncţii
    • adjective şi adverbe relative


interferează cu clasa jonctivelor

  • interferează cu clasa jonctivelor

  • conectorii - conjuncţii şi adverbe - organizează textul

    • asigură relaţiile dintre propoziţii, unităţi comunicative sintactic independente (uneori superioare enunţului);
    • asigură coerenţa unui ansamblu comunicativ de dimensiuni diverse;
    • asigură corelarea frastică şi transfrastică a componentelor la nivelul textului.


O să ducă lucrurile până la capăt oricât de greu ar fi. Chiar dacă nu merită.

  • O să ducă lucrurile până la capăt oricât de greu ar fi. Chiar dacă nu merită.

  • Caută omul potrivit, inteligent, informat, cu experienţă. Care e aşa de greu de găsit.

  • Lucrează de ani întregi la această problemă. Cu o perseverenţă de nezdruncinat.



or

  • or

  • alţi conectori transfrastici: adverbe şi grupări diverse

    • dimpotrivă, oricum, totuşi, în primul rând, de asemeni, de altfel, ca atare, tot astfel
  • corelări transfrastice cu corespondent la nivel sintactic:

    • enumerarea, opoziţia, echivalarea şi coordonarea (copulativă şi adversativă), apoziţionarea


părţi de vorbire

  • părţi de vorbire

    • organizare după particularităţile gramaticale ale unităţilor lexicale ale limbii.
  • clase de cuvinte

    • mijloace lingvistice eterogene, la diverse niveluri ale sistemului (lexical sau gramatical);
    • grupate după particularităţi funcţionale comune.


Organizarea structural-ierarhică

    • Organizarea structural-ierarhică
      • perspectiva structurală şi funcţional-sintactică
    • Organizarea discursivă
      • perspectiva discursiv-pragmatică


Enunţul

  • Enunţul

  • Grupuri sintactice (GV, GN, GAj, GAv, GInterj, GPrep)

  • Construcţii sintactice

  • Predicatul

  • Numele predicativ

  • Complementul predicativ al obiectului

  • Predicativul suplimentar

  • Subiectul

  • Complementul direct, secundar, indirect, prepoziţional, de agent, posesiv, comparativ

  • Circumstanţialele

  • Atributul

  • Apoziţia

  • Aspecte ale construcţiei discursului



nu dublează informaţia din capitolele dedicate descrierii părţilor de vorbire corespunzătoare fiecărui centru de grup

  • nu dublează informaţia din capitolele dedicate descrierii părţilor de vorbire corespunzătoare fiecărui centru de grup

  • se descriu

    • disponibilităţile lor combinatorii;
    • structura de determinativi selectaţi;
    • compatibilităţile şi incompatibilităţile dintre aceştia.


construcţiile sintactice

  • se extinde descrierea la tipare sintactice incluse tradiţional în

    • descrierea diatezei
    • tipuri de circumstanţiale
    • modalităţi de subordonare la nivelul frazei.


Construcţiile pasive şi impersonale

  • prezentare prin raportare la construcţia activă

  • mai multe aspecte decât simpla opoziţie formală:

    • tiparul pasiv şi cel impersonal se deosebesc de cel activ mai ales printr-o organizare sintactică particulară şi prin componentul diferit spre care se orientează interesul comunicativ.
    • pasivul prototipic (marcat cu operatorul pasiv a fi)
    • pasivul-reflexiv
    • pasivul lexical sau cu marcă zero (participii sau supine provenind de la verbe tranzitive).
    • diateza impersonală
      • construcţii cu centru verbal care dobândeşte contextual trăsătura impersonală, deosebit de verbele inerent impersonale.


construcţii reflexive şi reciproce

  • o sinteză a variatelor ipostaze în care funcţionează reflexivul în română:

  • distincţia:

    • verbe obligatoriu reflexive
    • verbe contextual reflexive


Construcţiile cauzative sau factitive

  • tip special de construcţii verbale

  • trăsături definitorii:

    • rolurile semantice ale celor doi actanţi pe care îi selectează:
      • persoana sau cauza care declanşează o acţiune ce determină un efect (entitatea cauzatoare)
      • persoana sau obiectul asupra căreia / căruia se răsfrânge efectul acţiunii cauzatoare (entitatea afectată).


Construcţii cu predicativ suplimentar

  • tipologia construcţiilor care conţin predicativ suplimentar

  • poziţie sintactică obţinută prin reorganizarea sintactică a unor structuri bipropoziţionale (mai rar, chiar tripropoziţionale)

  • istoria derivativă a construcţiilor cu predicativ suplimentar este esenţială pentru înţelegerea

    • configuraţiei respective în ansamblu
    • relaţiilor pe care le stabileşte noua poziţie cu membrii structurii originare
    • a reflexelor formale pe care le manifestă.


construcţii comparative

  • Inventariere a subtipurilor categoriei semantice a comparaţiei

  • corelare cu posibilităţile de expresie sintactică sau lexicală de care dispune limba română

    • structuri cu centru verbal, adjectival sau adverbial,
    • propoziţii subordonate
    • construcţii eliptice care pot ocupa diverse poziţii sintactice:
      • circumstanţial de mod
      • nume predicativ
      • complement comparativ
      • atribut etc.


Construcţii cu propoziţii relative şi conjuncţionale

  • descriere din perspectiva particularităţilor determinate de tipul de conector interpropoziţional.

  • subordonate subcategorizate în funcţie de integrarea sintactică



aceeaşi perspectivă taxonomică pentru subordonatele conjuncţionale:

  • aceeaşi perspectivă taxonomică pentru subordonatele conjuncţionale:

    • conjuncţionale integrate
      • relaţia cu regenta este foarte strânsă
      • poziţiile sintactice pe care le ocupă sunt cele specifice grupurilor nominale: poziţii actanţiale, reclamate de structura semantico-sintactică a centrului de grup dominant (verbal, adjectival, adverbial, interjecţional, nominal).
    • conjuncţionale periferice


Construcţiile sintactice

    • justificate în economia volumului prin focalizarea interesului asupra unor aspecte care transcend perspectiva funcţională tradiţională
    • îşi dovedesc importanţa prin:
      • încorporarea în descriere a unor tipare cu realizări sintactico-semantice variate
      • identificarea unor mecanisme de care dispune limba şi care sunt ignorate în descrierile tradiţionale.


Complementul predicativ al obiectului

  • Complementul predicativ al obiectului

  • Complementul secundar

  • Complementul prepoziţional

  • Complementul posesiv

  • Complementul comparativ



funcţie cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ:

  • funcţie cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ:

    • verbe trivalente
      • a boteza L-au botezat Ion.
      • a chema „a avea nume” Îl cheamă Popescu.
      • a numi L-au numit director.
  • în raport cu PS, este o complinire matricială a verbului

    • alături de NP - atributiv de bază.


termen subordonat faţă de centrul grupului într-o structură ternară din care face parte şi un complement direct subordonat aceluiaşi centru verbal:

  • termen subordonat faţă de centrul grupului într-o structură ternară din care face parte şi un complement direct subordonat aceluiaşi centru verbal:

    • Ei m-au anunţat ora plecării.


nu acceptă realizarea cu pe:

  • nu acceptă realizarea cu pe:

    • Cd +/- animat
      • Pe Ion îl aşteaptă.
      • Pe păpuşă o iubeşte mult., Scrie-l pe cinci ! [-animat]
  • nu acceptă substituirea printr-o formă clitică a pronumelui personal, nici dublarea prin clitic:

    • *El m-a anunţat-o., *Lecţia el m-a învăţat-o.
  • nu devine subiect în construcţia pasivă echivalentă, ci îşi păstrează poziţia sintactică:

    • Profesorul îl ascultă pe elev lecţia. > Elevul este ascultat de profesor lecţia.


Complementul indirect – realizare cazuală

  • Complementul indirect – realizare cazuală

  • Complementul prepoziţional – realizare prin grup prepoziţional



component al grupului verbal care se actualizează într-o structură ternară şi exprimă posesorul printr-un clitic de pronume reflexiv sau personal cu trăsătura semantică [+ Animat]:

  • component al grupului verbal care se actualizează într-o structură ternară şi exprimă posesorul printr-un clitic de pronume reflexiv sau personal cu trăsătura semantică [+ Animat]:

    • Ion îşi respectă / iubeşte părinţii / vecinii.
    • Ţi-am / Ţi s-a auzit vocea.
  • realizare dublă:

    • Lui Ion i se bate ochiul stâng.
    • Cunosc un bătrân căruia nu i-a slăbit vederea.


devine component al grupului verbal prin amalgamarea acestuia cu un grup nominal, din care îşi păstrează rolul semantic de Posesor, neatribuit de verb.

  • devine component al grupului verbal prin amalgamarea acestuia cu un grup nominal, din care îşi păstrează rolul semantic de Posesor, neatribuit de verb.

    • [Cpos] Şi -a consacrat viaţa studiului [Cind].
    • Îmi [Cpos] mărturisesc necazurile numai ţie [Cind].
    • Ne [Cpos] spunem păsul tuturor [Cind].


determină un adjectiv sau un adverb, indicând termenul (cu rol de reper) cu care se stabileşte o comparaţie referitoare la caracteristicile (de obicei graduale) ale unui obiect sau ale unui proces:

  • determină un adjectiv sau un adverb, indicând termenul (cu rol de reper) cu care se stabileşte o comparaţie referitoare la caracteristicile (de obicei graduale) ale unui obiect sau ale unui proces:

    • (a) comparativul de inegalitate: Învaţă mai puţin uşor decât fratele lui.; (b) comparativul de egalitate: Casa aceea e la fel de ieftină ca a lui.
    • (c) comparativul partitiv, de specificare a domeniului de comparaţie: Casa cea mai ieftină dintre toate.


complementul comparativ este un adjunct al adjectivului sau al adverbului, apărând deci doar în grupul adjectival sau în grupul adverbial.

  • complementul comparativ este un adjunct al adjectivului sau al adverbului, apărând deci doar în grupul adjectival sau în grupul adverbial.

  • Se deosebeşte astfel de toate celelalte complemente, pentru care este specifică poziţia în grupul verbal.





Yüklə 471 b.

Dostları ilə paylaş:
1   2




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin