Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1

1. Vreau să îţi dau un avertisment chiar acum. Eu ştiu ce spune Dumnezeu bisericii lui Isus Hristos. Cred că Dumnezeu îşi va manifesta puterea Sa pe planeta Pământ prin Biserică, înainte de răpire, într-un mod fără precedent. Nu pun nimic înainte de Răpire, dar vreau să spun că inima mea crede că Dumnezeu, prin vasul său numit Biserică, se va manifesta. Cred că Dumnezeu va arăta acestui pământ că Isus este Domn. El nu va face lucrul acesta prin şiretlicuri sau prin cine ştie ce doctrină nouă şi nici prin puterea “Majorităţii Morale”. El va face acest lucru prin sfinţii lui Dumnezeu, care umblă în sfinţenie şi în curăţie, care au poziţia înaltă de a fi Templul lui Dumnezeu, care au pe Duhul Sfânt, şi pe Isus Hristos ca Domn. El vine să-ţi fie Domn, nu amic. El nu vine să ne ducă la îndeplinire toate dorinţele. El vine ca un Domn suveran, înţelept şi omnișcient (a toate ştiutor planului Său). El vine cu putere, având un plan de răscumpărare care a fost făcut în mintea lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii.

Nu există nimic in viaţa mea care să mă facă vrednic cât de cât de o schimbare a acestui plan. Eu trebuie să îi fiu supus lui Dumnezeu în fiecare zi. Trebuie să mă supun prin pocăinţă, şi să- mi formez o atitudine de supunere. Trebuie să umblu în iertare şi în credinţă. Dacă cineva îmi face rău, nu este suficient să îl iert. Trebuie să mă ridic de la locul meu de rugăciune şi să-mi încep ziua deja hotărât în mintea mea, că, dacă mă jigneşte cineva, este deja iertat. De ce? Pentru că sunt hotărât să umblu cu mintea lui Hristos. Astfel vrea Dumnezeu să fim.

Este nevoie de un fundament real. Pentru a obţine acest lucru, trebuie să fim trataţi cu foarte multă atenţie, sub îndrumarea Duhului Sfânt. Trebuie să ajungem să putem fi prelucraţi de Dumnezeu şi sensibili la ceea ce vrea Duhul Sfânt să ne spună. Negarea unei astfel de lucrări a Duhului Sfânt în noi ne-ar pune într-o poziţie falsă.

Bărbaţi sau femei, nu avem nici o opţiune. Nu avem de ales în această privinţă. Eu sunt lutul, iar Dumnezeu, olarul. Lutul nu-i poate spune olarului: “De ce m-ai făcut aşa?” Acest lucru vrea să-l spună şi Pavel, să nu ne comparăm unii cu alţii, pentru că nu este un lucru înţelept. În orice lucru pe care dorim să-l obţinem, vrem să ne asigurăm că nimeni nu ne-o ia înainte. Aceasta este o gândire trecătoare, carnală, pământească. Iar creştinism carnal nu există.

Cred în acea viaţă a Duhului Sfânt înăuntrul credinciosului, care îl înalţă şi îl arată pe Hristos unei lumi necredincioase, prin acţiunile credinciosului. Îţi datorez respect pentru că îţi dai zeciuiala. Îţi datorez respect pentru toate domeniile vieţii tale în care ai fost responsabil. Totuşi, dacă ai fost încăpăţânat într-un anumit domeniu în faţa lui Dumnezeu, te îndemn să dărâmi acea idolatrie, pentru ca Dumnezeu să fie Dumnezeu în viaţa ta. Tu eşti motivul pentru care El a făcut ce a făcut. Nu-i răpi bucuria de a revărsa peste tine o binecuvântare ce nu are margini. Încăpăţânarea nu are nici o parte în Biserică. Isus a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care Le-a suferit. Cred că se poate ca şi eu să pot face acelaşi lucru.

2. Al doilea avertisment pe care îl am pentru tine se află în 1 Timotei 4:1. Acest lucru a făcut multe victime în cercurile penticostale. “Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca şă se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor” Este Mormonismul o învăţătură a dracilor? E uşor de identificat. Martorii lui lehova? Secta lui Jim Jones? Acest gen de învăţături ale dracilor nu prezintă nici un pericol pentru cercurile penticostale. Există totuşi penticostali, inclusiv din cei tradiţionali, care cad pradă învăţăturilor dracilor, învăţăturile dracilor vin prin oameni care spun: “Aşa zice Domnul.” învăţăturile dracilor vin prin radioul creştin, prin televiziunea creştină. Învăţăturile dracilor vin prin oameni pe care lumea îi consideră mari oameni ai lui Dumnezeu. Ce este învăţătura dracilor? Cum ştiu eu când aud o învăţătură a dracilor? Cele mai multe învăţături ale dracilor vin prin capitole şi versete din Biblie, prin gurile proorocilor mincinoşi. Care folosesc o porţiune de cuvânt scris în afara contextului.

^r'

Învăţăturile dracilor sunt cele care stârnesc carnea, fără a impulsiona către sfinţenie pentru Dumnezeu. Învăţătură drăcească este orice învăţătură, orice lucru pe care cineva îl pretinde ca venind de la Domnul şi care stârneşte carnea, dar al cărui rezultat nu mă apropie de sfinţenie, dragoste, dedicare, sacrificiu şi pasiune pentru un Dumnezeu Sfânt. Învăţătura drăcească mă îndreaptă spre urmărirea unor scopuri care îşi află originea în propria mea voinţă egoistă.

Scopul lui Dumnezeu cu tine este să te conformeze imaginii lui Hristos, iar pentru a face acest lucru el îţi va arăta cât de lumească este inima ta, îţi va arăta idolatria, lăcomia, voinţa egoistă, care primeşte ordine de la societatea ce te înconjoară.

Te vei confrunta cu o voinţă egoistă care este afectată de ceea ce vede la televizor, de ceea ce citeşte în reviste sau în ziare şi de ceea ce aude de la aşa numitele modele ale societăţii. Această voinţă egoistă se înalţă împotriva lui Dumnezeu. Va trebui să te ocupi de acest lucru, după cum scrie în 2 Tesaloniceni 2:1-4: “Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.”

Acest om al păcatului nu este cel la care se face referire în versetul 8. Acest om al păcatului din versetul 3 este scris cu litere mici. Dumnezeu mi-l va revela pe acest om al păcatului - cel ce se înalţă pentru a fi mâi presus de Dumnezeu, care vrea să-l dea jos pe Hristos de pe tron, care vrea să se pună pe sine pe tronul inimii mele şi care vrea să continue, indiferent de revelaţie, indiferent de ceea ce ştiu sau ce mi-a spus Dumnezeu, să permită ca scopurile mele egoiste să-mi domine viaţa, întristând în continuare inima lui Dumnezeu.Acest om al pacatului sunt învășătorii mincinoși, hristoșii mincinoși din poporul lui Dumnezeu, care il au tată pe diavolul dar ei pretind că sunt fiii credintei, că îl au tată pe Dumnezeu.

Care este avertismentul? Avertismentul se îndreaptă împotriva încăpăţânării. In cele din urmă, avertismentul se îndreaptă împotriva idolatriei, rezultatul învăţăturilor drăceşti care înalţă carnea. Noi ne revărsăm afecţiunea asupra lor şi nu vrem să ne supunem în umilinţă înaintea voii revelate a lui Dumnezeu. Această lucrare este constituită dintr-o minciună; tot ce este în afara lui Hristos este o minciună. Oamenii încearcă să zidească lumea pe un fundament înşelător: Lucrul acesta nu este permis în Biserică. Împărăţia lui Dumnezeu este zidită pe lsus Hristos, adevărul. Noi suntem influenţaţi de gânduri false, de ceea ce vor crede oamenii, de ce vor spune ei. Suntem influenţaţi mai ales de cei din cercurile noastre religioase, de oamenii din tradiţia noastră şi .de concepţiile şi influenţa lor falsă. , .

Unul din lucrurile pe care le vom afla, sub călăuzirea Duhului Sfânt, este că în minţile noastre nu poate exista adevăr în mod natural. Prin natura noastră nu putem avea în noi nici un adevăr. Noi credem că trăim potrivit adevărului, dar nu avem nici un adevăr în noi care să vină prin natura noastră. Ca urmare, descoperim că singurul răspuns pentru eliberare şi zidire spirituală, duhovnicească nu este ceea ce sunt eu, ci ceea ce este El.

Ce este adevărul? Adevărul este ceea ce se împotriveşte tuturor argumentelor lui Satan, care este un mincinos (2 Tes. 2:5-8) “Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Si acum ştiţi bine ce-1 opreşte să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta cel Nelegiuit, pe care Domnul lsus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale ”

Adevărul este, aşadar, ceea ce ne eliberează de sinele fals pe cate îl avem. Omul nu este adevărat în nici o parte a fiinţei lui. Numai Hristos este adevărul, de aceea eu şi cu tine trebuie să învăţăm să trăim în Hristos. Până nu facem acest lucru, Duhul Sfânt nu poate face celălalt lucru, adică să ne conformeze chipului lui Hristos. Dacă vom trăi bazându-ne pe noi înşine, acest fundament fals, Duhul Sfânt ne va lăsa singuri. Când ajungem să trăim prin credinţă, în Hristos, Duhul Sfânt îl poate face pe Hristos real în noi. Satan încearcă totdeauna să ajungă la duhul nostru(cugetul) prin trupul şi sufletul nostru, pentru a pune stăpânire pe cetatea duhului(cugetul) şi a o subjuga. Atunci când nu ne simţim bine în afara noastră, in mediul spiriual in care trăim(în lume , în adunare ) putem să ne simţim totuşi bine înăuntrul nostru. Aceasta este eliberarea adusă de adevăr.

lsus este adevărul! Adevărul nu este un lucru, o afirmaţie, ci o persoană. Rămâi în Hristos. In el găseşti odihnă, pace şi eliberare. Mulţi oameni cred că viaţa spirituală ţine de lucruri, dar ea ţine de o persoană, Domnul lsus Hristos. Duhul Sfânt nu ne va mântui niciodată cu ajutorul unui “lucru”. El ne va îndruma totdeauna către o persoană şi îl va face pe Hristos fundamentul vieţii noastre. Lucrarea Duhului Sfânt este de a ne conforma lui Hristos. lsus este încântarea absolută a lui Dumnezeu, de aceea El îl va face pe Hristos să se vadă în noi.

Lucrul pe care se va concentra Dumnezeu este toată idolatria din inimile şi vieţile noastre, adică tot ce nu este Hristos. Dacă există vreun lucru pe care l-aş alege mai presus de Hristos, Dumnezeu îl va scoate la suprafaţă. Cu Dumnezeu nu ne putem târgui; Dumnezeu nu va umbla împreună cu această carne plină de mândrie. Ioan a zis: “Trebuie ca El şă crească, iar eu să mă micşorez.” (loan 3:30).

Dumnezeu este credincis până Hristos va lua chip în tine. Carnea se luptă împotriva acestui lucru şi nu vrea cu nici un chip să ia parte la acest proces. Carnea se luptă împotriva Duhului şi Duhul împotriva cărnii, aşa că nu putem face orice lucru pe care am vrea să-l facem. Lucrul pe care trebuie să-l faci este să te adânceşti în Hristos cu toată inima. Umblă în zorii experienţei tale, adică la începutul experienţei tale cu Dumnezeu, până ce în inima ta răsare lumina deplină. Dacă mergi într-o direcţie opusă faţă de cea în care Dumnezeu vrea să mergi, El te va face să mergi într-un cerc plin( te învârți în pustie la poalele muntelui), până ce te îndrepţi spre direcţia corectă. Această experienţă nu poate rămâne în stadiul de zori. Noi suntem oameni ai credinţei; cel neprihănit va trăi prin credinţă.

In zorii cunoaşterii noastre a lui Dumnezeu, El urmează să ne întâlnească şi să ne arate lăcomia inimii noastre. Dumnezeu nu va face nici o excepţie cu tine până ce nu vei vedea realitatea crucii lui Hristos şi până ce nu te vei socoti mort în carnea ta. Dumnezeu va continua să te pună faţă în faţă cu adevărul Său până ce se va întâmpla acest lucru. Dumnezeu se va ocupa de lăcomia inimii tale, chiar dacă trebuie să ajungi la faliment, până ce reputaţia ta nu mai contează. Dumnezeu este interesat doar ca Hristos să ia chip în tine, ca tu să umbli demn de Domnul, fiindu-1 plăcut în toate lucrurile.

Dumnezeu cinsteşte această atitudine prin care omul vrea să-l fie plăcut lui Dumnezeu şi să umble cu El. (Coloseni 1:10-25) "... aducând roade”, spune Biblia, ‘‘în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţămind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunerecului, şi ne-a strămutat în lmpărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost tăcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost tăcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini ş vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fară prihană şi fără vină.”

Aceste lucruri se întâmplă acum în viaţa ta. Dacă te numeşti cu numele lui Hristos, dacă rămâi în credinţă, voia lui Dumnezeu este să te înfăţişeze desăvârşit în Hristos. (Versetele 23-25) “Negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor am fost tăcut eu, Pavel. Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. Slujitorul ei am fost tăcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu...”

Seria -1: ŞCOALA LUI HRISTOS

Titlu: ÎNVĂŢÂND PRIN REVELAŢIE

Lecţia - 3
Începem cu citirea pasajului din Ezechiel 40:2-4: “M-a dus acolo, la nişte vedenii dumnezeieşti, şi m-a aşezat pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită. M-a dus acolo; şi iată că acolo era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei; el avea în mână o sfoară de măsurat, de in, şi o prăjină de măsurat, şi stătea la poartă. Omul acela mi-a zis: “Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile, pe care ţi le voi arăta; căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea.”

•

(Ezechiel 43:10, 11) “Tu însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul, şi să roşească de nelegiuirile lor. Dacă vor roşi de toată purtarea lor, arată-le chipul casei acesteia, întocmirile ei, ieşirile şi intrările ei, toate planurile şi toate legile ei; zugrăveşte-le-o sub ochi, ca să păzească toate planurile ei, toate planurile ei şi toate orânduirile ei, şi să facă întocmai după ele.”

Gloria lui Dumnezeu se află în Fiul Său. Viaţa lui Dumnezeu se află în Fiul Său. Puterea lui Dumnezeu se află în Fiul Său. Firea dumnezeiască a lui Dumnezeu se află în Fiul Său. În primul rând, lumina dă naştere la viaţă, iar acea viaţă este revelarea Fiului Său. “În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.” (loan 1:4). Trebuie să avem întotdeauna lucrul acesta în vedere. Când ne lipseşte viaţa, când ne lipseşte adevărul, noi trebuie să îl căutăm pe Dumnezeu sau pe Hristos din toată inima. Dumnezeu a pus totul în Fiul Său. Nu se poate să cunoşti sau să ai ceva din Dumnezeu care să fie în afara Domnului Isus Hristos, Fiul Său. Dumnezeu ne pregăteşte pentru un loc. El ne-a adus înăuntru pentru a ne scoate afară.

(Deuteronom 12:28) “Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” Niciodată nu voi avea de pierdut când voi căuta ceea ce este bine Iacov 1: 13, 14: “Nimeni, când este ispitit, să nu zică: ‘Sunt ispitit de Dumnezeu’. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit..” Israel a ieşit din Egipt, care îi era atât de familiar. Noi, ca şi Israelul, am trăit atât de mult în Egipt (adică în lume), că avem Egiptul în inimile noastre. Iar când Dumnezeu ne cere să-L urmăm, ni se pare că a-L urma pe El înseamnă a ne autodistruge. La suprafaţă arată ca o călătorie în pustiu în care putem fi nimiciţi, dar trebuie să avem în vedere faptul că pustia are scopul de a ne încerca şi nu de a ne distruge. Când treci prin potop şi prin foc, dar umbli cu Dumnezeu, lucrul acesta nu are scopul de a distruge, ci de a încerca.

Urmarea norului poate duce la situaţii destul de dificile, dar care sunt totuşi pozitive. M-am rugat acea rugăciune a lui Moise. “Doamne, ce ai făcut când ai pus toate acestea asupra mea!. Dacă asta crezi despre mine, să terminăm odată, ia-mă acasă!” Cu toate acestea, cel neprihănit va trăi prin credinţă. Dacă nu mă retrag din faţa a ceea ce Dumnezeu vrea să aducă în viaţa mea, atunci nu voi avea niciodată de suferit când urmez ceea ce este bun. Într-o oarecare măsură am totuşi de suferit atunci când urmez ceea ce este bine. De ce? Pentru că suferinţa vine din ceea ce este deja acolo ca urmare a legăturii mele cu Egipt, cu lumea. Sunt rănit atunci când îl urmez pe Dumnezeu, pentru că El este hotărât să ne cureţe de tot ce nu este Hristos. Când Dumnezeu priveşte la Biserica sa, iar ca urmare, la tine şi la mine, El nu vede pe altcineva decât pe Hristos, iar toată lucrarea Lui constă în a ne scăpa de ceea ce nu este Hristos. Trebuie să înţelegem lucrul acesta, altfel îl vom acuza pe Dumnezeu de lucruri de care El nu este vinovat. Suferinţa prin care trec atunci când urmez norul este rezultatul atitudinii pe care am căpătat-o în Egipt sau în lume. Dumnezeu se va ocupa de această atitudine, negreşit. El nu mă va duce la Ghilgal, nu mă va trece Iordanul, până nu se ocupă de această atitudine.

Deuteronom 8:1 spune. “Să păziţi şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor voştri.” Apoi, în 1 Corinteni 10:11: “Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră... ” Toate aceste lucruri au fost scrise pentru a mă învăţa modul în care lucrează Dumnezeu şi cum se va ocupa de mine pentru a mă aduce în locul pe care îl are pentru mine. Avraam a trecut prin ceea ce au trecut aceşti oameni. El a fost chemat din Haldeea şi i s-a dat făgăduinţa unei cetăţi al cărui făcător şi ziditor era Dumnezeu. Atitudinea pe care a avut- o faţă de această făgăduinţă a fost cea care l-a sprijinit în timpul experienţei teribile a pustiei. El a avut o atitudine corectă.

Ştiu că acelaşi Duh Sfânt care lucrează în mine lucrează şi în tine şi el va face ca toate acestea să se întâmple în duhul tău, când eşti gata. Am văzut locul în care a murit nevasta lui Avraam. El s-a coborât pentru a cumpăra o bucată de pământ, ca să o îngroape. Oamenii i-au spus: “Tu eşti ca un domnitor, Avraam, tu ai în posesie toate lucrurile, sunt ale tale, doar ia-le!” Avraam a zis: “Nu, voi trebuie să înţelegeţi atitudinea pe care o am faţă de toate acestea. Eu doar trec pe aici. Vreau doar să cumpăr acest ogor, pentru că nu lucrul acesta îl caut. Nu vreau să dau impresia că toate îmi aparţin. Nu am nici o pretenţie la ele. Caut doar un oraş “al cărei meşter şi ziditor esteDumnezeu.” (Evrei 11:10). Astfel Israelul a avut un exemplu despre cum trebuia să fie atitudinea lor; tu şi eu avem de asemenea acest exemplu.

In ultima noastră lecţie am privit la modul în care Dumnezeu ne pune faţă în faţă cu amărăciunea şi cu încăpăţânarea pe care le luăm cu noi din Egipt; ne-am dat seama că soluţia la toate acestea este Isus. Soluţia este crucea. Reacţia lui Dumnezeu este întotdeauna o nouă revelare a Fiului Său. Hristos poate fi cunoscut numai prin revelaţie. Nu se poate să ai sau să cunoşti ceva din toată plinătatea lui Dumnezeu închisă în Fiul Său fară ca Duhul Sfânt să ţi-o reveleze (să ti-o descopere) lăuntric. Acesta este rezumatul Evangheliei după loan. Chiar în mijlocul Evangheliei ni se relatează despre un om născut orb, care nu văzuse niciodată. El nu avea nevoie de restaurare, ci el trebuia să primească vedere pentru prima dată. Oricât s-ar fi gândit el, sau şi-ar fi imaginat, vederea urma să fie pentru el ceva nou. Nimic nu va putea fi văzut decât printr-o minune lucrată înăuntru. Dacă Dumnezeu nu ne revelează un lucru, nu-1 vom putea cunoaşte. Revelaţia poate veni doar în urma alegerii noastre, dorinței nostre, credinței noastre si setei noastre de a-L cunoște, prin Duhul Său – Domnul este Duhul. Revelaţia este întotdeauna ilustrată de Dumnezeu în moduri practice, reprezentată prin lucruri accesibile minții noastre , gândirii noastre, înțelegerii și priceperii noastre luminate de Duhul Sfânt.

Aceasta înseamnă tărâm ceresc Noi, penticostalii şi poate şi alţii, am făcut din locurile cereşti altceva decât ceea ce a intenţionat Dumnezeu ca el să fie. O privire atentă la cartea Evrei ne va ajuta să descoperim că “credinţa”, termen folosit de multe ori în ea, este sinonim cu termenul “ceresc”. “Locurile cereşti” sunt atunci când Dumnezeu ne aduce într-o poziţie din care nu mergem înainte sau înapoi fără ca Dumnezeu să ne dea o revelaţie nouă, proaspătă, fară ca un răspuns să vină din ceruri. Acesta este locul ceresc. Pentru ca tu şi cu mine să primim o revelaţie, trebuie să fim aduşi în situaţia în care nu ne bazăm pe teorie, ci pe o persoană, pe El.

Primul lucru pe care l-a făcut Dumnezeu nu a fost să scrie o carte, deşi avem Biblia, care este inspirată de El, ci să “scrie” o persoană. Dumnezeu a scris o revelaţie de Sine în Fiul Său. Constituţia cerului nu poate fi găsită altundeva decât în persoana Fiului Său. Ţine minte că Dumnezeu păstrează întotdeauna cunoştinţa despre Sine în Hristos, chiar şi pentru situaţii practice. Duhul Sfânt ne va pune, dacă suntem în mâna lui, în situaţii care vor face necesare o nouă cunoştinţă a Domnului.

Când Israelul a ajuns la Marea Moartă, înaintea lor era marea, în stânga şi în dreapta erau munţi, iar în spatele lor se atla oastea lui Faraon. Ei au trebuit să audă ceva din ceruri; erau într-o situaţie în care, dacă Dumnezeu nu se revela pe sine, erau nimiciţi Astfel primim noi preţioasele revelaţii ale lui Hristos. In acele situaţii în care este nevoie de o minune, se va întâmpla un lucru din două: fie că vom inventa o imitaţie a realului, fie că îl vom căuta pe Dumnezeu până îl vom găsi. Dacă ne aflăm într-o situaţie foarte dificilă, foarte grea, atunci suntem în poziţia de a cere o revelaţie de la Domnul. Din aceasta, ar trebui să ieşim încurajaţi. Din toate dificultăţile, ar trebui să ieşim încurajaţi. Pe măsură ce îl urmăm pe Dumnezeu şi dăm de aceste situaţii foarte dificile, ajungem în poziţia de a cere o revelare a lui Hristos.

Seria -1: ŞCOALA LUI HRISTOS
Titlu: CASA LUI DUMNEZEU
Lecţia – 4
(Ezechiel 40:2-4) : “M-a dus acolo, la nişte vedenii dumnezeieşti, şi m-a aşezat pe un munte foarte înalt; spre miazăzi de acest munte era ceva ca o cetate zidită. M-a dus acolo; şi iată că acolo era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei; el avea în mână o sfoară de măsurat, de in, şi o prăjină de măsurat, şi stătea la poartă. Omul acela mi-a zis: “Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale, şi ia aminte la toate lucrurile, pe care ţi le voi arăta; căci ai fost adus aici ca să ţi le arăt. Fă cunoscut casei lui Israel tot ce vei vedea.”

•

(Ezechiel 43:10, 11) “Tu însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul, şi să roşească de nelegiuirile lor. Dacă vor roşi de toată purtarea lor, arată-le chipul casei acesteia, întocmirile ei, ieşirile şi intrările ei, toate planurile şi toate legile ei; zugrăveşte-le-o sub ochi, ca să păzească toate planurile ei, toate planurile ei şi toate orânduirile ei, şi să facă întocmai după ele.”

În lecţiile trecute, am citit aceste versete de câteva ori. După cum ştiţi, Ezechiel a fost purtat înapoi în ţara Israelului într-o viziune, unde i-a fost arătat Templul. Acesta fusese distrus cu 15 ani în urmă, de aceea, ceea ce vedem de fapt aici este Biserica, trupul. Când vezi Biserica, îl vezi pe Hristos, Biserica adevărată - planurile ei, poruncile ei, şi orânduirile ei. Fiecare detaliu trebuie să fie la locul lui. Dacă vei citi în continuare, vei descoperi că tot ce se afla în casă a fost măsurat.