Seria: De vorbă cu,,Îngereii” păzitori daci a partea a ii-a vol

Seria: De vorbă cu ,,Îngereii” păzitori


D A C I A

Partea a II-a
vol. 11
Scris 2005

Revizuit 2009

Închinăm această carte Bunului Dumnezeu în Sfânta Sa Treime, care a coborât din nou pe Pământ pentru salvarea sufletelor noastre.

Închinăm această carte Naşterii Domnului Iisus Christos ca om pe această planetă.

Închinăm această carte strămoşilor noştri traco-geto-daci şi neamului nostru românesc.


CUPRINS: PORUMBELUL DIN AUM

CINE SUNTEM ŞI DE UNDE VENIM

LIMBA PRIMORDIALĂ

CUVÂNTUL

HESTIA

BENDIS

LEGEA VIEŢII

PORUMBELUL DIN... AUM!

În revista de spiritualitate Lumea Misterelor a apărut cu mai mult timp în urmă o serie de articole despre mantra AUM şi un anumit mod de a o folosi. Aceste articolele au fost semnate de Contele Incapuciato.

Lângă fiecare articol a apărut şi desenul mantrei în diferite culori.

Dar ce este mantra AUM?

Conform Dicţionarului de termeni spirituali, apărut la Editura Herald găsim:

,,MANTRA sau MANTRAM (în sanscrită înseamnă discurs) = Versuri care prezintă o anumită dispunere de sensuri şi ritmuri, prin recitarea cărora se stabileşte o legătură subtilă cu anumite puteri cosmice, ceea ce determină producerea de efecte magice sau dobândirea de puteri neobişnuite... Factorul principal al eficacităţii mantrelor, este cel mai adesea voinţa recitatorului. Recitarea exactă, ca pronunţie şi intonaţie, este un factor absolut obligatoriu.

Cea mai mică greşală distruge puterea de acţiune a unei mantre.”
În Enciclopedia Fenomenelor Paranormale şi Ştiinţelor Oculte scrisă de domnul profesor Dan Săracu şi apărută la Editura Aldo Pres, găsim din nou:
,,MANTRA(M) = Vers sacru din imnurile vedice, care prezintă o anume dispunere de sensuri şi ritmuri, prin recitarea cărora se stabileşte o legătură subtilă cu unele forţe cosmice, rezultând efecte magice sau puteri neobişnuite. Din punct de vedere teologic, mantra este o rugăciune brahmanică, obligându-l pe zeul invocat să îndeplinească o cerere. Cea mai puternică mantra, cu efect benefic general, este silaba AUM...”
Citind articolele şi privind mantrele, la un moment dat m-am întrebat cum poate o mantră sau un desen să-mi aducă mie bunăstare şi sănătate? Dacă noi suntem creştini ortodocşi, cum funcţionează la noi, ceva specific altor religii?

Şi răspunsul Îngerilor a fost: funcţionează!

Surprinsă de acest răspuns al Îngerilor, am recitit articolele din nou cu atenţie, intrigată şi de faptul că se spunea că acest desen îl reprezintă pe Dumnezeu:
,,Spuneam că AUM este simbolul lui Dumnezeu. Dincolo de a avea idei preconcepute, în sensul că folosim simbolul Divin,...trebuie spus că Dumnezeu este Totul...”

,,Ceea ce vedeţi este mantra AUM. AUM este simbolul lui Dumnezeu, considerat în ştiinţa spirituală ca având cea mai mare vibraţie dintre toate vibraţiile înregistrate în mod ştiinţific. Când spui AUM spui de fapt Dumnezeu, Dumnezeu fiind Sfânta Treime, şi Aum este tot Sfânta Treime. De altfel, simbolul AUM era forma şi semnificaţia cifrei trei....”

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu ,,ochii de văzut” am aflat ceva extrem de simplu şi în acelaşi timp extrem de surprinzător şi important. Privind desenul atent, am văzut că este într-adevăr cifra trei, cu o ,,aripioară” într-o parte şi un mic glob de lumină deasupra acesteia. Totul fiind aşezat într-un cerc mare.

Cerc mare, înseamnă în limbaj ceresc şi litera O mare şi ambele sunt simboluri ale Spiritului Sfânt. Deci, ,,Mare O” este destinat de a-L arăta pe cel mai mare Spirit din Univers, care este Spiritul Sfânt sau Duhul Sfânt.

În baza acestui raţionament, înţelegem de ce în desen apare forma cifrei trei. Sfântul Duh este a TREIA PERSOANĂ SUPREMĂ DIN UNIVERS!

În concluzie cifra TREI, închisă într-un Mare O din figura acestei mantre AUM Îl indică clar pe SFÂNTUL DUH, PE A TREIA PERSOANĂ DIN SFÂNTA TREIME.

Veţi spune, simplă speculaţie! Dar nu e…

Mergem mai departe, şi vom roti desenul cu 180 de grade aşa cum ne-au învăţat ,,Îngerei”, privindu-l acum ca şi când albul ar fi fundalul şi cu verdele ar fi desenul şi vom vedea... PORUMBELUL! Capul, ochiul şi ciocul se vede clar, coada idem, iar în partea de sus ca o aripă mai stilizată. Deci este Porumbel! Deci este simbolul Sfântul Duh! Aceasta de fapt explică de ce este atât de benefică mantra şi de ce aduce ajutor celui care meditează rostind aceste sunete. Acesta este un alt mod prin care Sfântul Duh, de-a lungul miilor de ani a luat contact cu oamenii, dându-le acest semn şi aceste sunete, semn perfect valabil şi în ziua de azi oriunde pe planetă şi în orice religie.

În faţa acestui fapt dovedit şi atât de simplu, nu am putut să spun decât: Multe şi minunate Taine are Dumnezeu şi mici suntem noi în gândire!

Oricare creştin din ziua de azi ştie că Sfântul Duh este Persoană a Sfintei Treimi şi recunoaşte uşor cele câteva simboluri cu care operează Sfântul Duh, atunci când doreşte să-Şi semnaleze prezenţa sau când doreşte să fie perceput sau văzut, deoarece ele au fost arătate în Biblie.

Porumbelul îl găsim folosit ca mesager al Divinităţii cu multe mii de ani în urmă, încă de pe vremea lui Noe. În timpul potopului, Noe împreună cu familia sa şi cu vieţuitoarele, se afla în corabie şi au ajuns pe Munţii Ararat. După ce s-au oprit ploile, întrucât apa scădea mai încet, Noe a dat drumul corbului pentru a vedea dacă apa a scăzut de pe Pământ, dar acesta nu s-a mai întors. Deci nu era bun de mesager. Apoi a dat drumul porumbelului, care s-a reîntors la el cu o ramură de măslin în cioc, semn de la Bunul Dumnezeu şi Sfântul Duh, că puteau să iasă din corabie.

Porumbelul a fost iarăşi folosit ca simbol al Sfântului Duh la Botezul Domnului Iisus Christos în apa Iordanului, de către Sfântul Ioan Botezătorul.

Iată ce mărturisea Ioan:
,, Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din Cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-l cunoşteam pe El, dar Cel care m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste cel care vei vedea Duhul coborându-se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce Botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”

În afară de porumbel, Duhul Sfânt a mai folosit şi alte simboluri pentru a-şi arăta prezenţa, printre care flacăra şi adierea de vânt. Aceste semne au fost văzute şi simţite la Pogorârea Sfântului Duh asupra lor, de către apostoli şi femeile mironosiţe, în frunte cu Fecioara Maria, pe când se aflau cu toţii în rugăciune în încăperea de sus, la ziua Cincizecimii.

Apa este de asemenea unul dintre elementele primordiale, cu care operează Sfântul Duh şi o preface pentru a fi dătătoare de viaţă şi aceasta aflăm chiar din Geneză:
,,Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: ,,Să fie Lumină!” Şi a fost Lumină.”
Deci iată că nici Lumină şi iluminare nu poate fi fără Sfântul Duh, după cum nici Botez şi naşterea de-a doua.

Dacă vom mai roti puţin imaginea acestei mantre, vom regăsi în acest desen şi un Înger stilizat îngenunchiat în rugăciune cu un glob de lumină în mână. Semn că această mantră cheamă la rugăciune.

În concluzie, mantra AUM este simbolul lui Dumnezeu, dar mai precis al Sfântului Duh! Desenul ei este un suport potrivit pentru concentrare în rugăciune.

Noi creştinii ortodocşi putem folosi acest simbol, deoarece nu este greşit, dar să avem corect în minte pe Dumnezeu şi Sfântul Duh când facem meditaţia folosind această mantră drept suport. Dar mai puternic decât toate acestea este folosirea icoanei Sfântului Duh, arătat nouă ca Persoană, prin picturi inspirate pe cale Divină, aşa cum sunt cele ale părintelui Visarion Iugulescu.

Am mulţumit Bunului Dumnezeu şi Sfântului Duh pentru această descoperire, care mi-a produs o mare bucurie. Bineînţeles că au urmat iarăşi mai multe întrebări şi iată ce răspunsuri s-au primit în legătură cu această mantră:

Niciodată să nu medităm pe această mantră realizată pe culoarea neagră, deoarece atunci porumbelul apare negru şi acesta nu este al lui Dumnezeu! Atunci mantra devine o ,,traducere”, o trădare, o păcăleală de la cel rău şi viclean.

Niciodată să nu uităm că în legământul Său cu oamenii Bunul Dumnezeu a folosit Curcubeul şi de aceea numai culorile curcubeului vor fi folosite în simbolistica Cerului pentru a indica Forţele Luminii.

În final am întrebat de ce s-a procedat în acest mod, ascunzând în această mantră rostită şi figurată pe Sfântul Duh. Şi mi s-a răspuns că mai există şi alte desene ca acesta, care de fapt fac parte dintr-un limbaj universal, al formelor, al simbolurilor şi al sunetelor, care sunt valabile în toate ţările, în toate religiile, în toate limbile. Aceasta face parte şi dovedeşte universalitatea lui Dumnezeu.

Deci, iată că de când lumea există un limbaj universal valabil al semnelor şi simbolurilor, care au fost înţelese de iniţiaţii din toate timpurile, indiferent care era limba lor naţională. Aceste simboluri în planurile subtile au de asemenea o valabilitate universală, au acelaşi efect, făcând parte din limbajul ceresc unic, deoarece în Ceruri există o singură limbă şi un singur înţeles în toate.

În prezent Sfânta Treime revenită pe Pământ şi toate Fiinţele de Lumină venite în ajutorul pământenilor, vorbesc în acest limbaj universal, dar mai vorbesc în mod special şi LIMBA ROMÂNĂ! De ce? Deoarece aici este Noul Centru de Spiritualitate al Lumii şi românii sunt cei chemaţi să comunice cu Cerul şi cu Divinitatea. Acum 2000 de ani Bunul Dumnezeu, Fiul Său şi Fecioara Maria au vorbit limba aramaică, deoarece atunci evreii erau poporul ales. Acum la un nou stadiu de dezvoltare a omenirii, a fost ales un alt popor şi o altă ţară pentru marea lucrare a lui Dumnezeu. În urma unei atente evaluări şi cântăriri, Dumnezeu a ales poporul român şi ca ţară România. Planul lui Dumnezeu este de a forma aici o Ţară Sfântă Ortodoxă condusă după Legile Divine.

De aceea pe umerii poporului român se află o mare responsabilitate în prezent şi nimeni dintre aceia care sunt oameni cu credinţă în Dumnezeu, care se consideră creştini şi deţinători ai unei cunoaşteri spirituale, nu au voie să rămână indiferenţi.

,,Bătălia între lumină şi întuneric se dă din greu, dar unde sunt luptătorii din planul spiritual, chemaţi să aleagă mereu neghina din lanul de grâu şi să o ardă în focul purificator? Cine să facă această muncă în locul românilor?”

ne întreabă pe noi Sfântul Duh.

,,A sta pasiv deoparte în timp ce răul şi urâciunile se caţără din ce în ce mai sus şi ţipă din ce în ce mai tare este un act de inconştienţă. Bătălia se dă în planul cunoaşterii şi al spiritualităţii, care include şi religia. Cine să lupte şi cine să-i înveţe şi pe ceilalţi, dacă nu cei care ştiu şi cunosc aceste lucruri?”
,,Bunul Dumnezeu ne cere tuturor să luăm aminte la aceste probleme, care pe noi românii ne privesc în mod direct. Sabia dreptăţii are două tăişuri, dintre care unul este cunoaşterea esoterică, iar celălalt este credinţa creştin ortodoxă. Cu acestea reunite se poate tăia şi stârpi răul din rădăcină. Aceia sun adevăraţii luptători, care se vor înarma cu armele binelui şi vor sta sub pavăza dreptăţii.”
În cartea sa Al patrulea mag, doamna Alexandra Dumitriu ne-a arătat tuturor clar, că Sabia Dreptăţii a coborât din nou pe Pământ şi că Acela care o deţine se află în fruntea tuturor Oştirilor Cereşti.

El a coborât în Dacia, pe acest pământ binecuvântat al strămoşilor noştri, urmat de marii noştri străbuni în frunte cu Marele Zamolxe.

În cursul anului 2005, prin bunăvoinţa Domnului Zvezdomir Marinov am primit din partea Dânsului un autograf şi am rămas muţi de uimire când am văzut că semnătura Sa seamănă perfect cu... o sabie!
Deci iată, ACESTA ESTE CEL care deţine Sabia Dreptăţii din planul spiritual! Precum în Cer aşa şi pe Pământ!

Pe noi românii Bunul Dumnezeu doreşte să ne înarmeze cu cea mai puternică armă, aceea a cunoaşterii şi a credinţei şi de aceea ne ajută să aflăm cine suntem de fapt cu adevărat, de unde venim şi care ne sunt rădăcinile şi de ce pe noi ca popor ne-a ales pentru o misiune atât de importantă.

CINE SUNTEM

ŞI DE UNDE VENIM NOI CA POPOR?
Venim din vremuri imemoriale, de la facerea lumii! Şi iată că acum avem dovezi inestimabile ale acestei afirmaţii. Cartea numită ,,Viitorul cu cap de mort” scrisă de domnul Cinamara este cea care trebuie citită de către fiecare român şi dată din mână în mână mai departe. Prin ea, cea mai mare taină a neamului nostru a fost adusă la suprafaţă şi face dovada prin cele ce s-au găsit în încăperile de sub Sfinxul din Bucegi, că suntem pe aceste locuri ca civilizaţie umană de mai bine de 55 000 de ani! Până când vom avea acces cu toţii în Marele Sanctuar de sub Sfinx, căci va veni un astfel de timp, Bunul Dumnezeu ne va ajuta pe alte căi numai de El ştiute, să înţelegem aceste lucruri.

Marele profet american Edgar Cayce, care a revelat nenumărate informaţii pe cale mediumică, iată ce declară în consultaţiile sale, tocmai despre aceste timpuri imemoriale, de la facerea lumii:
,,Când Pământul a dat naştere seminţiei la timpul ei şi omul a venit în planul terestru ca stăpân a tot ce există în această sferă, omul a apărut în cinci locuri în acelaşi timp - cele cinci simţuri, cinci cauze, cinci sfere, cinci dezvoltări, cele cinci naţiuni. Omul în Adam a venit ca un grup, nu ca individualitate, căci a ajuns în cinci locuri în acelaşi timp, vedeţi, într-unul numit Adam, vedeţi?...(900-227)...

Î: A fost Atlantida (continentul scufundat n.n.) unul din cele cinci puncte în care omul a apărut la început, fiind sălaşul rasei roşii?

R: Unul din cele cinci puncte. Aşa cum s-a spus, în ceea ce este cunoscut ca Gobi, India, Carpatia, sau în ceea ce este cunoscut ca Anzi şi în partea vestică a ceea ce acum se numeşte America - cele cinci locuri. După cum vedem, în cele cinci locuri prezentate găsim entitatea ca om - una albă, una galbenă, alta neagră şi alta roşie. (364-9)

Această proiecţie simultană este explicaţia oferită de Cayce, la faptul că mituri şi legende ale Creaţiei şi despre cădere se găsesc în toate colţurile lumii - totul se întâmpla în acelaşi timp!...”

,,Î: De ce a fost ales numărul cinci pentru proiecţia celor cinci rase?

R:După cum constatăm acesta este elementul care reprezintă omul în forma lui fizică şi calităţile necesare pentru a putea trece de la conştienţa sa spirituală, la cea fizică, precum simţurile, ca şi perceperea diferitelor forţe care determină omul să întreprindă anumite activităţi în sfera în care se află el însuşi.

Î: Apariţia celor ce au devenit cinci rase s-a produs simultan?

R: Au apărut odată. (364-13)

Este menţionat cursul celor cinci râuri şi sunt menţionate pământurile pe care ele le udă. Această descriere nu este inserată pentru a puncta un anumit loc, ci pentru a-l face atotcuprinzător. Duhul se mişcă asemenea unui şuvoi mare de conştiinţă, manifestându-se în toate modurile posibile ca o parte a noii sălăşluiri a omului. Râul Fison înconjura toată ţara Havila ,,în care se află aur”. Aurul este una din puterile fundamentale din om, care produc sau veghează conştiinţa. Aurul este puntea de legătură dintre minte şi trup. Prezenţa aurului ajută ca această imagine simbolică să devină atotcuprinzătoare.”...
Toate aceste paragrafe citate sunt găsite în cartea Un milion de ani către pământul făgăduinţei de Robert W. Krajenke, care a apărut la Editura Sf. Apostol Andrei.

Că omul a apărut ca rasă pe Pământ în mai multe locuri deodată, este confirmat şi prin vechile scrieri sacre ale Egiptului. Dovada o vom găsi în textele iniţiatice de excepţie ale marii zeiţe Isis, consemnate după învăţăturile pe care ea le-a transmis către fiului ei Horus, la vremea când acesta le-a putut înţelege. La rândul ei zeiţa Isis le-a primit de la marele Hermes Trismegistus, unul dintre cei mai mari înţelepţi ai Egiptului antic, despre care se spune că ar fi trăit în urmă cu 7000 de ani. Marea zeiţă, care mai era numită şi Fecioara Lumii, îi povesteşte lui Horus cum a creat Dumnezeu lumea (Pe vremea aceea lui Dumnezeu ei îi spuneau Marele Zeu) şi etapele care s-au parcurs. Despre momentul plecării din Rai se spun următoarele:
,,Această rugă a sufletelor a fost îndeplinită, o, Horus, fiule, căci Domnul se afla de faţă; şi stând pe Tronul Adevărului, li s-a adresat astfel:

,,O, suflete; veţi fi guvernate de Dorinţă şi Necesitate, care după Mine, ele vor fi stăpânii şi călăuzele voastre. Suflete, supuse sceptrului Meu care nu greşeşte niciodată, aflaţi că atâta vreme cât veţi rămâne nepătate veţi locui pe Tărâmurile Cereşti. Dacă vreunele dintre voi vor merita pedeapsa, vor locui în sălaşurile destinate lor, în trupuri muritoare. Dacă greşelile voastre vor fi uşoare vă veţi întoarce în Cer izbăvite de legătura cărnii. Dar dacă vă veţi face vinovate de crime mai grele, dacă vă veţi abate de la scopul pentru care aţi fost făurite, atunci într-adevăr nu veţi locui în Cer, nici în trupuri omeneşti"

Spunând acestea, o, Horus, Fiule, a suflat (Dumnezeu) asupra lor şi a spus:

,,Nu la întâmplare v-am hotărât destinul; dacă purtarea voastră nu va fi dreaptă, va fi mai rău; va fi mai bine dacă purtarea voastră va fi demnă de naşterea voastră. Eu Însumi şi nimeni altcineva, voi fi Martorul şi Judecătorul vostru.

Înţelegeţi că din pricina greşelilor voastre din trecut a fost nevoie să fiţi pedepsite şi închise în trupuri de carne. În trupuri diferite, după cum v-am mai spus, renaşterile voastre vor fi diferite. Descompunerea trupului va fi o binefacere restaurând fericita voastră stare primordială. Dar dacă purtarea voastră va fi nedemnă de Mine, înţelepciunea devenind oarbă şi strigându-vă înapoi vă va face să luaţi drept noroc ceea ce de fapt este pedeapsă, şi să vă temeţi de o soartă mai fericită de parcă ar fi o nedreptate crudă, va fi mai rău.

Cele mai cinstite dintre voi vor fi mai aproape de Divin în transformările lor viitoare, devenind printre oameni regi drepţi, filozofi adevăraţi, conducători şi legiuitori, clarvăzători adevăraţi, culegători de plante binefăcătoare, muzicanţi pricepuţi, astronomi inteligenţi, profeţi înţelepţi, preoţi învăţaţi, având parte de toate slujbele frumoase şi bune; aşa cum printre păsări există vulturii care nu-şi urmăresc şi nu-şi devorează semenele şi nu permit ca cele mai slabe dintre ele să fie atacate în prezenţa lor fiindcă dreptatea se află în natura acvilei; printre patrupede, leul, pentru că este un animal puternic, şi nesupus lenii, săvârşind fapte nemuritoare într-un trup muritor şi veşnic obosit, şi de neînşelat; printre târâtoare dragonul, pentru că este un puternic şi nevinovat prieten al omului, neîngăduind să fie domesticit, lipsit de venin şi trăind vreme îndelungată, asemănându-se firii Zeilor; printre peşti, delfinul, căci această făptură are milă de cei ce cad în mare şi îi aduce pe mal pe cei ce mai trăiesc şi nu-i devorează pe cei morţi, deşi este cel mai lacom dintre toate vietăţile care trăiesc în apă."

Rostind aceste cuvinte, Zeul (Dumnezeu n.n.) deveni o Inteligenţă Indestructibilă (adică a reluat starea de nemanifestare).

După aceea, Horus fiule, a apărut din Pământ un Spirit foarte puternic, neîmpovărat de nici un înveliş trupesc, plin de înţelepciune, dar sălbatic şi înspăimântător; deşi nu era neştiutor, continua totuşi să caute şi văzând că trupul omenesc este frumos şi mândru ca înfăţişare şi înţelegând că sufletele erau pe cale să intre în învelişurile lor, a întrebat:

,,Ce sunt aceştia, o, Hermes, Secretar al Zeilor?" ,,Aceştia sunt oameni." A răspuns Hermes.

,,Este o treabă nechibzuită." a spus Spiritul. ,,Să faci omul cu asemenea ochi pătrunzători, cu o limbă atât de iscusită, cu un auz atât de iscusit încât poate să audă chiar şi lucrurile care nu îl privesc, cu un miros atât de fin, iar mâinilor sale să le dai un asemenea simţ al pipăitului care poate să perceapă orice. O, Spirite creator, gândeşti că este mai bine ca acest viitor cercetător al misterelor adânci ale Naturii să fie lipsit de grijă? Voieşti să-l scuteşti de suferinţă pe el a cărui gând va căuta dincolo de hotarele Pământului? Oamenii vor săpa la rădăcinile plantelor, vor cerceta proprietăţile sevelor naturale, vor observa natura pietrelor, vor diseca nu numai animalele, ci şi pe ei înşişi dorind să afle cum au fost alcătuiţi. Îşi vor întinde mâinile îndrăzneţe peste mare, şi tăind lemnul pădurilor sălbatice, vor trece de la un ţărm la altul căutându-şi semenii...”

Ce a răspuns Hermes la această provocare a Siritului pământului pe nume Momos, se poate afla din cartea Hermes Trismegistus, apărută la Editura Herald. Ce ne interesează pe noi în acest moment este această consemnare străveche care arată că oamenii se vor căuta unii pe alţii, şi că vor traversa mările şi oceanele dornici să se regăsească. Aceasta este o dovadă clară şi autentică a faptului că în grupurile de iniţiaţi şi în casta sacerdotală a Egiptului antic, se ştia că rasa umană s-a dezvoltat în mai multe locuri concomitent pe această planetă. Unul dintre centre era în zona munţilor Carpaţi!

În urmă cu mai mulţi ani, domnul profesor Dan Săracu, Dumnezeu să-l ierte!, ţinea prelegeri şi conferinţe peste tot în ţară pe teme spirituale şi ne spunea cam aşa: Dumnezeu l-a creat pe om în creuzetul din Carpaţi, deoarece avea nevoie de un loc propice unde omul, cea mai înaltă creaţie a Sa, să fie apărat ca într-o cetate naturală şi unde să aibă tot ceea ce îi este necesar pentru supravieţuire şi dezvoltare.

Apoi tot dânsul ne mai spunea, că atunci când populaţia a atins un anumit stadiu şi un anumit număr de indivizi, a început marea migraţie din Carpaţi şi astfel au apărut popoarele Europei. Dânsul mai avea şi nişte hărţi foarte interesante cu locurile unde au ajuns strămoşii noştri şi ce culturi au întemeiat.

În concluzie, putem spune că la date diferite, oameni diferiţi, iluminaţi de Duhul Sfânt au arătat cu toţii acelaşi lucru: În zona noastră a Carpaţilor a fost unul din punctele primordiale în care Dumnezeu a pus o rasă umană, cea albă, pentru a se dezvolta şi a evolua. Strămoşii noştri sunt acei oameni primordiali creaţi de Dumnezeu şi după cum bine spune domnul Napoleon Săvescu, redutabil istoric şi mare patriot român, ,,noi nu suntem urmaşii Romei”, ci Roma este rezultatul migraţiei din Carpaţi şi ei sunt urmaşii noştri. Noi nu ne tragem din daci şi din romani, cum greşit s-a susţinut până acum, ci ne tragem din neamul traco-geto-dac, care are rădăcinile adânc în istorie, chiar în Geneză. Ţara Havila, menţionată în Biblie este de fapt ţinutul Valahia, după cum arată mai mulţi autori, printre care şi domnul Alexandru Pele.

Dacă privim cu atenţie versetele din Biblie, care vorbesc despre facerea omului vom observa câteva etape distincte:

- În ziua a şasea l-a făcut Dumnezeu pe om, după chipul său, şi bărbat şi femeie. Aceasta înseamnă că primul om reunea ambele principii şi cel masculin şi cel feminin în acelaşi corp, fiind androgin şi perfect echilibrat. Fiind după chipul lui Dumnezeu, omul primordial avea corpul diafan, eteric, ca un abur, adică nu avea încă trup fizic, ceea ce am văzut şi din descrierile lui Isis;

- O a doua etapă este aceea în care omul zidit de Dumnezeu trăieşte în Rai, în respect de Creator, de Legi şi de porunci o perioadă lungă de timp, dar Dumnezeu vede că nu este bine ca Adam să fie singur;

- A treia etapă, când încă fiind în Rai din omul androgin Adam, sunt separate cele două principii masculinul şi femininul şi apar cele două entităţi pereche Adam şi Eva, având fiecare caracteristici distincte şi care trăiesc o vreme foarte bine şi corect în ascultare de Legea lui Dumnezeu, dar tot în corpuri diafane.

- A patra fază este plecarea din Rai şi aşezarea celor doi păcătoşi într-o grădină de lângă Eden, dar de data aceasta şi îmbrăcaţi în învelişuri carnale, având trup fizic.

Dar unde era Edenul primordial?

,,Şi din Eden ieşea un râu, care uda Raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe. Numele unuia era Fison. Acesta înconjoară toată ţara Havila, în care se află aur. Aurul din ţara aceasta este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatră de onix.

Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjoară toată ţara Cuş.

Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin faţa Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.

Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care Îl făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca să o lucreze şi să o păzească.”

Deci, după cum vedem avem un râu primordial care iese din Eden şi care uda Raiul şi al cărui nume nu îl ştim. După ce udă Raiul acesta iese în afara lui şi se împarte în patru braţe Fison, Gihon, Tigru şi Eufrat. Aceste râuri indică şi modul în care a evoluat specia umană şi teritoriile unde civilizaţia umană începe a se înfiripa în noua sa etapă, când oamenii deţineau deja trupuri fizice. Cele cinci râuri semnifică cele cinci rase, în etapa părăsirii Raiului. Adică din rasa matcă s-au mai ramificat încă patru ramuri umane şi astfel s-a ajuns la cele cinci rase, care au fost aşezate de Dumnezeu fiecare îl locul potrivit pentru propria ei dezvoltare.

Din descrierea hărţii terestre din acele vremuri primordiale, făcută de marele Edgar Cayce, aflăm că pe zona caucaziană şi carpatină se întindea Grădina Edenului - vezi citirea 364-13. Deci iată cât de frumos se confirmă acel ,,creuzet” din Carpaţi, care a fost ,,leagănul” primordial, unde omul nou creat a crescut aidoma unui copil sub ochii grijulii ai Tatălui său Ceresc, şi unde s-a dezvoltat ca fiinţă şi a atins un anumit stadiu spiritual.

După căderea în păcatul primordial, omul este pedepsit, după cum s-a văzut şi mai sus în textele lui Isis, şi este obligat să trăiască tot pe Pământ, dar de data aceasta închis, cuprins, într-un trup fizic palpabil:
,,Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte din piele şi i-a îmbrăcat.”
Această îmbrăcăminte de piele cu care Dumnezeu l-a îmbrăcat pe om, este de fapt tocmai acest trup fizic pe care noi oamenii îl deţinem astăzi, şi care la suprafaţa sa se termină cu pielea protectoare. Trupul fizic este lăcaşul sufletului. În mijlocul sufletului şi în dreptul pieptului acestuia se află spiritul uman, care este concentrat într-o sferă strălucitoare, care la rândul ei este mai luminoasă sau mai puţin luminoasă după vârsta şi stadiul de evoluţie al omului respectiv. Deci trupul fizic înveleşte sufletul şi spiritul şi le cuprinde pe acestea, întocmai ca o haină protectoare. Cei care au interpretat ca fiind piei de animale noile îmbrăcăminţi, au greşit, deoarece Dumnezeu nu ar fi ucis niciodată animalele pentru acest scop. Textele iniţiale făceau referire la ,,anima” adică la un suflet care animă şi însufleţeşte un trup fizic.

De ce i-a dat Dumnezeu lui Adam, adică omului primordial, această ,,haină de piele”? Simplu! Pentru a deveni muritor, din nemuritor cum era iniţial şi iată pentru ce motive:

,,Şi a zis Domnul Dumnezeu: ,,Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!...”
Dar Dumnezeu a avut ca scop, nu o simplă limitare a vieţii omului pe Pământ în număr de ani, ci aşa cum ne-a arătat marea zeiţă Isis mai sus, omul a fost supus unui lanţ al vieţilor, urmând ca el să aibă mai multe regenerări, renaşteri sau reîncarnări, adică mai multe vieţi în diferite ipostaze, până la atingerea stării de perfecţiune necesară pentru a se elibera din lanţul reîncarnărilor şi reîntoarcerea sa definitivă în Tărâmurile Fericiţilor. În felul acesta o viaţă mai lungă în care exista riscul să se comită mereu aceleaşi erori, a fost înlocuită cu mai multe vieţi mai scurte, în care de fiecare dată omului i se acorda o nouă şansă de a nu mai greşi şi a nu păcătui, revenind de fiecare dată la Bunul Dumnezeu mai înţelept, mai bun şi mai bogat sufleteşte.

Şi toate acestea se întâmplau în Carpaţi! În ţara Havila! Aceasta este dovada că traco-geto-dacii, strămoşii neamului nostru, provin din rasa matcă şi sunt ramura din ţara Havila, pe lângă care curgea râul Fison, iar noi suntem urmaşii lor!

Dacă oamenii de ştiinţă ar studia în paralel cu religia, ar afla uşor adevărul. În prezent se tot caută un strămoş comun al întregii omeniri de către istorici, arheologi şi antropologi, dar corect este să se caute o rasă matcă şi patru ramuri, deci cinci strămoşi diferiţi, toţi cinci primordiali, care au evoluat în paralel şi din care regăsim azi rasele umane cunoscute. Abia atunci s-ar afla adevărul adevărat.

Şi uite aşa, iarăşi vedem că Biblia este cartea de căpătâi a omenirii şi că noi românii nu avem voie să mai trăim fără ea şi fără cunoaşterea cuprinsă în ea. Din nou oamenii de ştiinţă ar fi trebuit să pună pe Dumnezeu mai presus decât orice altceva şi ar fi aflat adevărul acolo unde au umplut spaţiul gol cu zeci de ipoteze false sau numai parţial adevărate. Deci nici istorie şi nici arheologie sau antropologie nu se poate fără Dumnezeu şi fără Biblie!

Aceasta este pe scurt adevărata noastră istorie şi adevărul despre strămoşii noştri. NOI ROMÂNII SUNTEM URMAŞII POPORULUI TRACO-GETO-DAC, care dintru început au fost aşezaţi în Carpaţi. Aceasta este ţara pe care Dumnezeu ne-a dat-o şi care ni se cuvine prin drept Divin!

Pe aceasta trebuie să o apărăm, să o preţuim şi mai ales să o ţinem curată, cu un popor în ascultare de Lege şi de Dumnezeu şi unde să fim primitori cu credinţă şi respect ai Marilor Persoane Divine Pogorâte din nou pe Pământ.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!