Seria: de vorbă cu,,Îngereii” PĂzitori religia şI Ştiinţa vol

ALEXANDRU ŞI... LINGURILE!

Dumnezeu ne-a învrednicit ca în familia noastră să vină un sufleţel nou, un băieţel, pe nume Alexandru-Cătălin. Primit cu multă bucurie de către toată familia, iubit şi răsfăţat, nepoţelul Alexandru a fost şi ocazia pentru a primi eu una din cele mai deosebite şi interesante lecţii de viaţă, la vârsta când el avea doar un an şi jumătate, iar eu mult mai mult.

Într-o zi pe când eram de ,,serviciu” şi-mi venise rândul să stau cu nepoţelul acasă, dumnealui s-a apucat imediat de treabă. Plăcerea lui cea mai mare era să scoată vasele din dulapul de bucătărie, să le ia şi să le ducă în tot felul de locuri din casă. Îi plăceau îndeosebi lingurile de lemn, pe care le lua şi le punea în alte vase şi le căra după el peste tot. Bineînţeles că la început am protestat, i-am lut vasele, le-am pus înapoi la loc în dulapul de bucătărie, bineînţeles că a protestat şi el şi a început să plângă, s-a dus înapoi şi a început să le scoată din nou şi să le care şi uite aşa a început să fie un circ pe cinste în care eu nu voiam să-l las, iar el voia să le care.

,,Lezată” direct în ,,amorul propriu” de proaspătă bunică, întrucât nu eram ascultată şi că nu aveam autoritate în faţa unei ,,personalităţi” atât de mici, am început să mă rog la Îngerii păzitori să-l facă cuminte. În final văzând că nu am succes de nici un fel cu el, m-am resemnat şi l-am lăsat să facă ce vrea urmărindu-l cu atenţie.

După ce am intrat în această stare de detaşare faţă de întreaga situaţie, am văzut că Alexandru scotea anumite vase din dulap, care lui i se păreau interesante, le lua şi le căra din bucătărie în cameră sau pe unele chiar în a doua cameră. Apoi mergea după altele, le aducea, le aşeza când unele în altele, când în nişte modalităţi care mie nu mi-ar fi trecut prin cap să le aşez. Ridica chiar şi oale mai grele pentru vârsta lui, iar lingurile de lemn erau febleţea lui şi nu le lăsa din mână. Întrebându-mă în gând de ce face Alexandru toate acestea am primit un răspuns neaşteptat din partea ,,Îngereilor” păzitori: Alexandru îşi îndeplineşte programul zilnic pe care îl are de făcut! Curioasă de aşa un fapt neaşteptat, cum adică are el un program zilnic de executat, am continuat acest dialog cu Îngerii şi am aflat multe lucruri deosebite.
Fiecare copil mic, după ce învaţă să umble, are un program zilnic de activitate pe care şi-l face cu ajutorul Îngeraşilor săi. El are de depus o anumită muncă zilnică, menită să-i dezvolte corpul fizic şi capacităţile motrice de apucare, de forţă, de menţinerea echilibrului, de îndemânare. El trebuie să ridice un anumit număr de kilograme în total într-o zi şi care se compune din totalul gramelor obiectelor care lui îi plac şi le plimbă. Trebuie de asemenea să le transporte pe o anumită distanţă, un anumit număr de metrii stabiliţi pentru ziua respectivă, potrivit vârstei şi dezvoltării sale. Trebuie să înveţe să apuce obiectele în fel şi chip, trebuie să le aşeze în tot felul de moduri, unele peste altele, unele în altele sau să le combine între ele. Copilul trebuie să se înveţe cu toate obiectele din jurul lui, să-şi formeze memoria lor, să-şi dezvolte pipăitul, simţul de a le diferenţia după consistenţă, după materialul din care sunt făcute, după culoare, după cum sună, etc.

În jurul copiilor mici apar nişte Îngeri foarte frumoşi, care arată exact ca şi zânele din poveşti şi care veghează ca ei să treacă prin anumite faze de activităţi în plan fizic, exact ca şi cum ar fi nişte educatoare nevăzute, care îi îndrumă ce trebuie să facă în ziua respectivă. Dacă copilul este crescut la bloc, activitatea aceasta se derulează foarte mult cu obiectele aflate în casă la îndemână, iar dacă familia are curte şi grădină atunci acest program se derulează folosind lucrurile aflate în curte, în grădină, etc. Toţi părinţii au remarcat de-a lungul timpului, că în general copiii preferă lucrurile reale şi că se joacă mai puţin cu jucăriile decât ar dori părinţii. Aceasta este din cauză că jucăriile nu sunt toate bine gândite, nu au diversitatea de formă, culoare, consistenţă şi sunt monotone. Copii sunt pregătiţi pas cu pas pentru noul lor mediu de viaţă în care trebuie să facă faţă şi pe care trebuie să-l cunoască foarte bine.

Deci sunt două aspecte importante care trebuie să se realizeze prin activitatea lui zilnică: dezvoltarea fizică a corpului şi dezvoltarea lui psihică prin contact continuu cu mediul. Deci oricât ar dori o bunică sau o mămică, ca acel copil să fie foarte cuminte şi să stea între jucăriile pe care i le-a cumpărat nu se poate, deoarece împiedică buna dezvoltare a copilului. Trebuie lăsat să-şi facă activităţile sale zilnice, între anumite limite, bineînţeles supravegheat să nu se accidenteze şi intervenit pentru a nu-i fi viaţa în pericol.

Copiii care nu sunt lăsaţi să-şi îndeplinească munca fizică şi li se ia libertatea de mişcare, nu se dezvoltă armonios nici fizic şi nici psihic. Sunt oameni cu idei foarte greşite la ora actuală, care susţin că, copiii nu trebuie să muncească, ci numai să se joace. Este greşit, ei trebuie să se obişnuiască de mici cu tot felul de activităţi, potrivit vârstei şi capacităţii lor şi nu trebuie feriţi de munca pe care o pot face şi de ajutorul pe care îl pot da celor din familie. La o anumită vârstă după ce copiii încep şi merg la şcoală, lor li se cere în multe cazuri, multă activitate intelectuală şi puţină activitate fizică şi aceasta nu este bine deloc pentru ei. Normal este ca cele două activităţi să fie echilibrate, jumătate activitate fizică şi jumătate activitate intelectuală. La ora actuală sunt copii care după 4 sau 6 ore de stat în clasă, mai stau încă atâta pe scaun în casă să-şi facă ,,grămada” de lecţii pe care o are pe a doua zi. Aceşti copii sunt privaţi de partea fizică a programului de viaţă şi nu au posibilitatea să-şi dezvolte armonios şi corpul fizic şi psihicul.

Intelectul uman urmează fidel dezvoltarea biologică a trupului fizic. Degeaba vrem să dezvoltăm numai creierul unui copil şi mentalul, dacă nu se dezvoltă întregul său corp fizic care să susţină acest proces, că nu ţine şi acel copil suprasolicitat intelectual va avea probleme de sănătate. Părinţii şi educatorii adevăraţi trebuie să cunoască aceste lucruri şi să organizeze pentru copii cât mai multe activităţi în aer liber şi care să le pună în mişcare corpul. Vorba aceasta Minte sănătoasă, în corp sănătos! este mai actuală decât oricând.

Numai corpul sănătos şi armonios poate avea un creier bine dezvoltat, deci şi un corp mental bun şi capabil de a acumula multe cunoştinţe; reciproc, un mental puternic nu poate fi decât într-un corp sănătos. Deci oricum am pune problema, prima grijă este de a asigura copiilor condiţii de hrană şi mişcare astfel încât ei să-şi poată forma un corp fizic armonios. Să nu uităm că pregătirea pentru viaţă presupune obligatoriu dezvoltarea capacităţilor fizice având în vedere că omul pe parcursul vieţii are de depus o anumită cantitate de muncă fizică de exercitat o anumită meserie care nu întotdeauna este de birou. Acest corp fizic, pe care şi-l formează de mic, este cel de care copilul devenit apoi adolescent şi matur se va folosi toată viaţa.

Prin programul de viaţă pe care omul îl primeşte la naştere, se stabileşte dinainte inclusiv ce cantitate de muncă fizică trebuie să depună el în viaţa respectivă. Cine nu şi-o face, va trebui să şi-o facă în viaţa următoare, dar de ea nu scapă. Cel care şi-a îndeplinit într-o viaţă cantitatea de muncă ce o avea de făcut şi să spunem că are un surplus cuantificat de muncă în această viaţă, el este folosit pentru a se compensa anumite păcate (Păcatele se pot şterge depunând o muncă fizică grea dificilă - de unde adevărul că cei care ajung în iad sunt puşi la munci!), iar dacă omul este bun şi nu are păcate, atunci i se cuantifică la o cantitate mare de fapte bune. Deci în concluzie munca este foarte bine răsplătită în Cer, iar oamenii harnici care nu se feresc de muncă sunt foarte apreciaţi şi pe Pământ dar şi în Cer. Nimeni nu trebuie să fie împiedicat să-şi depună efortul fizic zilnic, nici copil, nici adult şi nici bătrân, deoarece dacă nu o face la timpul potrivit nu se dezvoltă trup şi suflet cum ar trebui, iar de-a lungul vieţii vine o vreme când oricum trebuie să o facă şi atunci îi va fi foarte greu, cu o cantitate atât de mare de muncă în spinare, concentrată într-o perioadă atât de scurtă.

Am văzut oameni care spun: am muncit o viaţă întreagă degeaba, că nu m-am ales cu nimic. Greşit! Acel om şi-a făcut datoria, porţia pentru o viaţă trecută dacă a avut restanţă, şi-a făcut norma cuvenită pentru viaţa aceasta şi astfel şi-a îndeplinit unul dintre baremurile vieţii lui actuale pe Pământ. Chiar dacă pare surprinzător dar aşa este, există un barem de muncă, stabilit pentru fiecare viaţă terestră. Când se hotărăşte venirea la viaţă a unui suflet, se hotărăşte unde este mai bine pentru el, la ţară sau la oraş, la casă sau la bloc, astfel încât să se creeze condiţiile favorabile pentru a-şi face ,,normele” vieţii.

De exemplu un bărbat nu va fi scutit niciodată de atribuţiile sale de cap al familiei, de datoria de a întreţine, apăra şi ocroti familia, de datoria de a munci pentru ea. La fel o femeie nu va fi scutită niciodată de munca specifică unei femei, de a spăla haine, a găti mâncare sau de a se ocupa special de copii, chiar dacă să spunem ea are şi un alt serviciu. Trebuie să le facă pe toate, cât mai bine. Este greşită mentalitatea în anumite familii în care tot greul este lăsat pe umerii femeii, iar soţul stă şi citeşte ziarul după ce vine de la servici. Cu cât va căuta să trăiască mai comod, cu atât o va duce mai greu în viitor. El trebuie să sară în ajutorul familiei sale şi să fie foarte harnic. La fel aceea femeie care aşteaptă ca soţul să i le facă pe toate şi ea are numai preocupări superficiale, sustrăgându-se de la greutăţile vieţii în doi, îşi pregăteşte o soartă foarte grea de viitor. Domnul Iisus Christos ne îndeamnă în mai multe mesaje transmise de Dânsul în ultimi ani, să fim harnici, să nu stagnăm şi tot ceea ce facem să facem cu iubire şi bună dispoziţie, căci pentru binele nostru o facem.

În concluzie munca este sfântă şi cu ea poţi ajunge în Rai!

La ora actuală în România, trebuie să recunoaştem, că nu sunt asigurate condiţiile ca toţi românii să aibă acces în Rai, existând un număr foarte mare de şomeri şi aceasta ar trebui să fie o problemă naţională.

După aşa o lecţie de viaţă pe care am primit-o din partea Îngerilor păzitori, şi pentru care le mulţumesc din tot sufletul, am început să-mi privesc nepoţelul cu alţi ochi şi de fiecare dată când eram în preajma lui să caut să înţeleg ce anume are de făcut el pe ziua respectivă, la stadiul respectiv de creştere. Nici un copil oriunde ar fi nu este lăsat fără ajutor, fără a fi vegheat de Entităţi astrale şi de proprii lui Îngeraşi. De aceea este bine ca în fiecare seară ei să spună această mică rugăciune ,,Îngeraşul” gândită special pentru ei. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să avem copii sănătoşi, armonioşi şi… harnici!

CAPITOLUL 7

APARIŢIILE MAICII DOMNULUI
În data de 2 decembrie 2001, la Seuca a avut loc o nouă apariţie a Maicii Domnului la Seuca, care a vorbit mulţimii şi a transmis un nou mesaj prin vizionara Rozalia Marin. Iată care a fost acest mesaj:

Vă mulţumesc că aţi răspuns la chemarea mea în număr atât de mare. Am intrat în Advent. Iisus vă cere să vă rugaţi, să postiţi, să fiţi milostivi.

Curăţiţi-vă inimile. Fiţi instrumentele iubirii şi păcii. Deschideţi-vă inimile împietrite pentru ca Iisus să se nască în ele şi să găsească în ele un sălaş cald. Iubiţi-vă unii pe alţii cu o iubire adevărată!

Cu acest prilej mulţimea venită în acest sfânt pelerinaj, a avut ocazia să vadă o minune, pe care Măicuţa Sfântă a făcut-o pentru toată suflarea aflată acolo. Un pom, cel mai mare şi mai frumos, din toată livada care înconjoară Biserica, avea ramurile îmbobocite. Crengile sale în acelaşi timp erau încărcate de zăpadă, dar şi de muguraşi umflaţi, gata să-şi deschidă florile şi aceasta la început de decembrie. Acesta a fost darul Maicii Domnului, în plan fizic, pentru toţi cei care o iubesc şi au ajuns acolo şi s-au rugat ei cu multă credinţă şi evlavie. A fost în acelaşi timp confirmarea, dovada vie a fenomenului Divin care are loc aici.

Pentru cei care încă nu au aflat, îi informăm din nou că Seuca este o comună aflată la 4 km de oraşul Târnăveni unde se poate ajunge cu autoturismul, cu autocarul sau cu trenul. Biserica unde are loc apariţia este o Biserică catolică.

Maica Domnului intră în contact cu vizionara, care este nevăzătoare, dar care are darul de a vedea în duh şi de a o auzi pe Maica Domnului, de fiecare dată, la ora 17 în timpul slujbei care se ţine în limba română şi în limba maghiară. În timp ce se recită rozarul, Maica Domnului întră în dialog cu vizionara în limba română şi transmite prin ea Binecuvântarea ei pentru toată lumea, tot în limba română.

Mesajul ei este preluat de preoţii care asistă la derularea evenimentului şi slujesc în timpul liturghiei, este apoi tradus în limba maghiară şi transmis din nou pentru toată lumea. Întotdeauna în timpul apariţiilor au loc minuni, semne cereşti şi vindecări miraculoase, motiv pentru care foarte mulţi bolnavi sunt duşi de către aparţinătorii lor să fie prezenţi la eveniment. Sunt foarte mulţi care depun mărturie pentru aceste vindecări şi care sunt consemnate de către Biserică.

În curtea vizionarei este o fântână cu apă vindecătoare din care pelerinii caută să bea şi să ducă pentru bolnavi.

Cu ocazia fiecărei apariţii preoţii spovedesc şi cuminecă cu ostie mii de persoane venite din ţară şi din străinătate la marele eveniment, indiferent de religia căreia aceştia aparţin. Evenimentele care se petrec în plan subtil sunt văzute în afară de vizionară şi de alte persoane care au clar-vedere, care intră uşor în starea de alfa sau de către acele persoane cărora Maica Domnului li se descoperă în mod special. Din volumul următor vom publica în fiecare număr mărturii de la Seuca şi de la Templul Luminii din Arad, întrucât între ele este o mare legătură.

La toate apariţiile Maicii Domnului din anul 2001, a fost prezent în mulţime Domnul Iisus Christos, ştiut sau neştiut de oamenii şi s-a primit la fiecare apariţie binecuvântare de la Tatăl Ceresc şi de la Duhul Sfânt, transmise prin graiul preoţilor. Îndemnăm pe această cale pe toţi cei care cred în Dumnezeu şi care o iubesc pe Maica Domnului, să meargă la Seuca să se convingă de realitatea afirmaţiilor făcute mai sus. Următoarea apariţie are loc în data de 15 martie 2002.

În apariţiile sale anterioare Maica Domnului a cerut ca ziua de 17 ale fiecărei luni să fie zi de post, rugăciune şi priveghi şi în această zi în biserica din Seuca au loc sluj-be, iar vizionara răspunde credincioşilor care i se adresează. Să întâmpinăm cu toţii pe Maica Domnului sosită în România la Seuca şi să primim darurile ei sfinte.

Cuvânt de mulţumire.

Mulţumesc Bunului Dumnezeu în Sfânta Sa Treime pentru ajutorul acordat la scrierea acestei cărţi. Mulţumesc Tatălui pentru marea Sa bunătate, Domnului Iisus Christos pentru călăuzire, Duhului Sfânt pentru ocrotire, Domnului Zvezdomir Marinov şi Doamnei Desanca Nicolai.

Mulţumesc tuturor celor care ne-au ajutat, văzuţi şi nevăzuţi, tuturor celor care ne-au inspirat, tuturor celor care ne-au ocrotit. Mulţumesc ,,Îngereilor” păzitori, care călăuzesc şi ocrotesc scrierea acestor cărţi, cei care ne ajută şi ne iubesc atât de mult. Le mulţumim tuturor şi le urăm şi lor La mulţi ani! după moda pământeană.

Bunul Dumnezeu să fie întotdeauna cu noi! Amin.

Vă mulţumesc din suflet la toţi cei care citiţi această carte şi credeţi în Dumnezeu şi în revenirea Sa pe Terra.

Vă chem din nou să cercetaţi cu atenţie aceste lucruri sfinte, ca nu cumva, noi românii, să facem aceiaşi greşeală ca şi acum 2 000, de ani de a respinge pe Fii de Dumnezeu şi pe Duhul Sfânt în manifestările lor omeneşti. Ar fi grav ca din întâmplările de atunci să nu fi învăţat chiar nimic şi atitudinea noastră să fie aceiaşi cu a celor care L-au răstignit pe Domnul Christos.

Să ne uităm care a fost soarta poporului evreu în istorie şi care este în prezent, datorită acelei erori grave în care s-au aflat. Să ne ferim ca nu cumva în viitor să avem o astfel de soartă şi să avem o atitudine de respect şi preţuire faţă de Persoanele Divine aflate printre noi. Dacă noi românii vom reuşi să vedem adevărul şi să-L primim pe Dumnezeu cu toată iubirea, vom fi salvaţi şi prin jertfa noastră ca popor şi omenirea va fi salvată.

Mai avem multe lucruri a vă spune, mai avem lucruri deosebite de semnalat, dar din păcate spaţiul limitat nu ne mai permite. Vom continua în volumul cinci.

Urăm tuturor cititorilor acestor cărţi La mulţi ani! şi le mulţumim tuturor pentru ajutorul acordat, pentru prietenia lor şi pentru cuvintele frumoase pe care ni le-au transmis. Ne cerem scuze faţă de persoanele ale căror solicitări nu le-am putut satisface integral prin mica noastră librărie şi sperăm ca anul acesta să decurgă totul mult mai bine.

Noi ne facem datoria de a semnala cât mai multe cărţi spirituale, mai ales legate de anumite aspecte care sunt abordate. Unele din ele, chiar dacă nu mai au tiraj le recomandăm tocmai datorită valorii lor şi căutăm să le dăm cu împrumut. Ne-am bucurat şi ne bucurăm de toate scrisorile trimise şi vom continua să răspundem şi în continuare tuturor.

Încă o dată An nou fericit! - la toată lumea. Pirtea Maria, Oradea - 2009

CAPITOLUL 8

CĂRŢI RECOMANDATE

Domnul Zvezdomir Marinov: Incognito pe Terra, Ispita, Regina sânzienelor, Templierii, Mocirla, Pasărea trădarea şi spinul, Jurnalul unui nebun, Fortăreaţa Doamna Desanca Nicolai: Între două lumi, Trăiesc în lume printre voi, Revista Desanka, casete audio, casete video.

Tanea Cuţov: Aproape de cer, Unde sunteţi oameni? Adevăruri revelate, Vremea dreptăţii, Să fie lumină!, Parabole contemporane.

Alida Avram: Dumnezeu ne vorbeşte, Iisus din voi, Voi şi Îngerii voştri.

N. Lazarev: Karma, Karma pură, Iubirea, Privire în viitor, Răspunsuri la întrebări.

Scarlat Demetrescu: Din tainele vieţii şi ale universului, Sferele Cereşti, Viaţa dincolo de mormânt.

Nicolae Gănescu: Forţa contra forţă.

Abd Ru Shin: În lumina Adevărului.

Constantin Dogaru: Duhul Sfânt în România, Maica Domnului în România, Ţara Sfântă Ortodoxă România, Efectul credinţei asupra întunecatului vrăşmaş, Tehnologia de lucru cu gândul sfânt, Calităţile sufletului omenesc, Comunicările Sfinţilor Serafimi, Organizarea Cerului I şi II, Tronul Divin, Entoria Pământului, Oştirea Sf. Arhanghel Rafael, Oştirea Sf. Arhanghel Mihail, Oştirea Sf. Arhanghel Gavriil, Acatistierul luminic şi Acatistierul Maicii Domnului.

Melfior Ra: Misiunea România. Universul, Călătorii pe Vamfim, Revelaţii din Sfera Divină, Aleh, prietenul meu din astral, Călător pe o rază, Şcoala iniţieri astrale.

Grigore Albu Gral: Curs de sermoterapie - Erfragtu Kogaion Diatra, Poezii.

Silvia Cinca: Radiografii pentru succes, Gabriel vorbeşte din Împărăţia spiritului, Gabriel revine, Fascinaţia misterelor.

Vassula Riden: Îngerul meu Daniel, Adevărata viaţă în Dumnezeu vol 1, 2.

Florin Gheorghiţă: Fenomenul Valentina.

Tudora Staicu, Ovidiu Hardabă: Naşterea şi moartea.

Monica Lenos: Tăcerile vorbesc.

Roman Rotaru: România ţara făgăduinţei, File din cronica trezirii neamului, Învăţaţi să vă cunoaşteţi prin visele voastre.

Luiza Roman Rotaru: Cele 7 vieţi ale Moirei, Destinul.

Florance Scovel Shin: Jocul vieţii şi cum să-l joci.

Biblia ortodoxă

Vămile văzduhului

Viaţa pe Geea

Kibalion cu trei iniţiaţi - Legile universale

George Văsâi: Din tainele universului spiritual, Cercetări în lumea nevăzută.

Sambala

Agartha paradisul ascuns

Ion Ţugui: 7 ani apocaliptici

Basme româneşti

Alexandru Pele: Moartea fantasticului

Volodea Ciorici: Energii benefece căi de acumulare, energii malefice, căi de apărare

Pirtea Maria: De vorbă cu ,,Îngereii” păzitori - Vol.1, Vol 2, Vol 3...şi Vol 33!...

Columna lui… Decebal!

Doamna Desanca în Templul Luminii, la o şedinţă de vindecare.

şedinţelor, a celor care participă. Această zi de care vă vorbesc, fiind una mai specială, Duhul Sfânt ne-a mai dat o lecţie astrală extraordinară. După începerea şedinţei, în faţa Altarului, acolo unde este aşezată statuia în mărime naturală a Domnului Iisus Christos, a apărut o coloană de lumină cu un diametru cam de 60- 70 de centimetri. Doamna Desanca, îmbrăcată într-o splendidă rochie albă, stătea de o parte a ei şi domnul Oliver, îmbrăcat de asemenea în alb, de cealaltă partea acestei coloane. Pe rând cei care eram în sală ne-am

ridicat şi am intrat în această coloană de lumină, pe care am urcat ca şi cu liftul. Am ajuns într-un loc, o sală mare, am parcurs nişte coridoare. Totul era alb strălucitor şi inedit, căci părea a fi un loc cu multe încăperi şi cu dotări foarte moderne, dar şi foarte simple în acelaşi timp. Toţi cei care am ajuns acolo am fost conduşi pe o terasă şi am văzut că eram la mare înălţime şi vedeam Pământul de sus. Locul părea a fi ca un mare oraş aflat la înălţime. Mi s-a spus că este un oraş platformă. Am reintrat în acel spaţiu şi am fost duşi în grupuri mici în diferite încăperi. Unii s-au dus ,,la doctor”, căci erau cabinete medicale unde medici astrali stăteau de vorbă cu fiecare pacient şi îl vindecau pe fiecare după boala pe care o avea. Alţii au mers ,,la şcoală” tot în astfel de cabinete, dar unde se învăţau anumite lecţii, care erau predate de entităţi superioare, profesori astrali. La urmă, când s-au încheiat toate activităţile, tot grupul s-a reunit din nou şi am ieşit afară în faţa acestui edificiu unde ne aflam, pe trepte şi unde ne-am făcut cu toţii o poză. Doamna Desanka era în mijlocul nostru şi poza era cam în genul în care îşi fac copiii la sfârşit de an şcolar, având pe doamna învăţătoare în mijlocul l