Serial documentar

* La 20 martie regele Mihai primeşte din partea SUA “Legiunea de merit”, cea mai înaltă distincţie americana. Era un gest de trista si slaba consolare pentru lipsa de sprijin a Casei Albe în lupta pe care Mihai o dădea împotriva comunismului. Dar era si o recunoastere a pozitiei curajoase a regelui.

* Intre 6-17 mai 1946 are loc la Bucuresti procesul maresalului Antonescu. Lotul este adus de la Moscova în aprilie. Ion Antonescu şi trei colaboratori sînt condamnaţi la moarte. Sentinţa se executa la 1 iunie, la închisoarea Jilava. S-a vorbit mult despre refuzul regelui Mihai de a-i graţia pe condamnaţi. Ce spune regele Mihai în 1991? ”Dacă îi graţiam, Moscova şi comuniştii din Romania, susţinuţi de armata sovietică m-ar fi acuzat de nazism ; dacă nu l-aş fi graţiat, ar fi impus opinia că nu sînt patriot. Oricum ai fi procedat...ar fi fost dezavantajos ”

* In vara incepu la Paris lucrarile conferintei de pace care trebuie sa stabileasca soarta Romaniei postbelice. Conferinţa se încheie dupa citeva luni la 7 februari 1947. România este silită la plata unei mari datorii de război şi nu i se recunoaşte statutul de cobeligerantă in ciuda contributiei si sacrificiilor facute. S-a opus Moscova, dar si Londra si Wanshington.

* Dupa o campanie plina de violente, intretinute de ocupant si agentii lor locali, alegerile se desfasoara la 19 noiembrie 1946. Comuniştii, sub protecţia sovieticilor, inversează rezultatele conform dictonului lui Stalin: “Nu contează cine votează, contează cine numără voturile !”Blocul Partidelor Democrate controlat de PCR este declarat invingator cu 79,86%, desi pierdues. Fortele politice democratice, grupate in jurul taranistilor condusi de Iuliu Maniu, liderul necontestat al opozitiei, a lui Ion Mihalache, si a liberalilor condusi de Dinu Bratianu au cistigat de fapt. Regele Mihai este intr-o situatie limita. Sa valideze sau nu alegerile. Daca le valida popularitea sa ar fi avut de suferit. Daca nu le valida refuza vointa electoratului. Cine ar fi probat atunci ca rezultatul fusese grosolan falsificat? Si chiar daca ar fi facut-o cineva, occidentul era departe si nu se mai interesa de ce se intimpla in spatele cortinei de fier. La 1 decembrie regele Mihai calcindu-si pe inima, deschide noul Parlament citind mesajul tronului. Nimic nu mai putea fi salvat.
EPISODUL 20

ABDICAREA

* Cercul se stringe tot mai mult. Presiunile in direcţia lichidării institutiilor democratice cresc. Kremlinul vrea sa instaleze urgent un regim de tip sovietic. La 30 iulie 1947 Monitorul Oficial publică decretul dizolvarii PNT. PNL printr-o circulară semnata de Dinu Brătianu îşi autodizolvă organizaţiile. Procesul Maniu, după înscenarea de la Tămădau este un alt pas spre distrugerea României democratice. Cu acest pas, comunistii se află în faţa ultimei redute a României democratice. Această reduta o constituie regele Mihai, monarhia. Este o chestiune de timp ca ea să se prăbuşească sub loviturile Kremlinului. Stalin hotaraste ca e vremea sa instaleze la est de Cortina de fier, dictatura proletariatului, a teroarea rosie, lagărele de concentrare şi cenzura. In Romania în calea unui asemenea regim, exista un obstacol: monarhia.

* La sfirsitul lunii octombrie 1947, regele Mihai este invitat să participe la căsătoria fiicei regelui George al Vl-lea, Elisabeta. Primul ministru Petru Groza este acord ca suveranul sa mearga la Londra. Şefii comunişti, sperau că regele Mihai nu se va mai întoarce în ţară. Astfel chestiunea monarhiei ar fi rezolvată. Mihai era singurul rege din blocul sovietic. In Bulgaria si Iugoslavia monarhia fusese inlaturata. Spre mirarea regelui, Petru Groza îi spune : Trebuie să vă duceţi, altfel se va pretinde că sunteţi ţinut prizonier.” De fapt Moscova făcea presiuni pentru lichidarea monarhiei, iar instrumentele lor de la Bucuresti se pregăteau sa execute ordinul.

*Atmosfera din Londra, şi de la palatul Saint James contrastau puternic cu realitatea tensionata şi mohorîtă de acasă. Mihai are ocazia să îşi revadă multe rude, venite ca şi el la Londra pentru ceremonia căsătoriei Elisabetei. Acum o cunoaşte pe Anne de Parma- Bourbon. Intilnirea noastră fost cu adevărat o dragoste fulgerătoare…” îşi aminteşte azi regele Mihai. El nu ezită să o ceară în căsătorie. Logodna are loc dupa plecarea din Londra, în Elvetia la Laussane într-o ceremonie privată. Regele anunţă Guvernul intenţia sa de a se casatori prin maresalul palatului Dimitrie Negel, trimis de la Laussane la Bucureşti. Petru Groza, Gheorghiu Dej Ana Pauker se aşteptau să nu îl mai vadă pe rege la Bucuresti. Casatoria ar fi însemnat o sporire a popularităţii regelui. O complicaţie în plus pentru planul inlaturarii monarhiei. Căsătoria însemna că regele intenţioana să domneasca în continuare. Guvernul raspunde ca nu este de acord in speranta ca acest refuz il va determina pe rege să nu se întoarcă. Totusi regele se întoarce la Bucureşti, cu toate ca multi l-au sfatuit să rămînă în occident. Argumentele lor subliniau ca era primejdios sa se întoarcă în Romania, ca .risca viaţa. Războiul rece se declanşase, cortina de fier cazuse peste Europa. Regele Mihai isi aminteste ” Groza spera să nu ma mai întorc în ţară. I-ar fi fost mai simplu să spună că am dat dovadă de lipsă de înţelegere pentru momentul greu pe care îl traversează ţara şi aşa mai departe. Întoarcerea noastră a însemnat pentru ei o lovitură, pentru că le-am făcut mai grea misiunea ce li se încredinţase de la Kremlin.”

*Regele este primit rece de membrii guvernului în gara Mogoşoaia, în contrast cu veselia de la plecarea regelui la Londra. În lipsa regelui pregatirile pentru înlăturarea sa erau gata.Pentru asta Tito, care nu se certase cu Stalin a venit în România unde este primit triumfal. Tito sfătuieşte comuniştii români şi îi asigura de sprijin. Tito proclamase deja republica la el acasa si se instalase el însuşi dictator. Emisarii Moscovei supravegheaza intreaga operatiune de inlaturare a regelui.

* Regele Mihai si mama sa, Elena, se duc la Sinaia pentru sărbătorile de iarnă. Crăciunul îl fac în doi, mama şi fiu. Atmosfera este incordată, cei doi au semnale că se pregăteşte ceva. Dar nu ştiu ce. Semne ameninţătoare însă sînt pretutindeni. Nu îşi imaginau că este ultimul lor Crăciun în România.

*Luni, 29 decembrie, seara, mareşalul palatului, Dimitrie Negel, dă telefon la Sinaia, la Foişor unde se afla regele. Il anunţă că este invitat să vină urgent la Bucureşti pentru “ discuta cu primul ministru o problema de familie.” Mihai bănuieşte că este ceva în legătura cu anunţata sa căsătorie. Intîlnirea are loc a doua zi dimineata, marţi, în palatul Elisabeta. Ceea ce încă nu ştie regele, este că batalionul de garda a fost înlăturat, iar împrejurul palatului se află trupe devotate Kremlinului şi PCR, unităţi ale Mnisterului afacerilor interne şi ale diviziei “Tudor Vladimirescu“ formată în URSS în 1943. Legăturile telefonice au fost tăiate. Regele e prizonier şi nu ştie că i se va cere abdicarea. Comuniştii pregătiseră minuţios o sa dea lovitură de stat, ca sa schimbe forma de guvernămînt. Nu prin referendum, cum cerea Constituţia din 1923, ci prin forţă. Ei ignoră voinţa poporului român. Dar ordinele Moscovei sint precise : pînă la 1 ianuarie 1948 regele trebuie alungat. Măsuri militare sunt luate în toată ţara de noul ministrul al apărării numit la 23 decembrie, Emil Bodnaraş.

*Petru Groza vine la întîlnire însoţit de Gheorghe Gheorghiu Dej, şeful PCR, care nu fusese anunţat. Regele e însoţit de mama sa, Elena. Petru Groza are un pistol la el. Se teme să nu fie arestat, ca şi Ion Antonescu. Stie ca regele e curajos.

*Conversatia are loc în salonul apartamentului ocupat de rege. Groza începe debitînd obişnuitele lui glume vulgare. Apoi intră în subiect: “Am venit sa vorbim despre o problemă de familie. Am dori deci să discutăm despre un divorţ prin înţelegere. Regele Mihai replică : ”Despre ce fel de divorţ e vorba ?“ Petru Groza spune că ţara a hotărît să îşi schimbe politica, şi monarhia este un obstacol în calea progresului ţării. Cînd termină de vorbit, scoate o hîrtie din buzunar pe care e scrisă declaraţia de abdicare pregătită dinainte. Regele Mihai o citeşte şi spune că numai o consultare a poporului poate să schimbe forma de guvernămînt. Petru Groza spune : “ Nu este timp pentru a organiza un referendum.“ El ştie perfect că un referendum ar da o majoritate covîrşitoare în favoarea monarhiei. Regina Elena intervine pentru a spune că datoria regelui Mihai este de a sta în mijlocul poporului său. Replică lui Petru Groza : “ Datoria este să plecaţi.” Si spune in continuare ” Ţara a fost învăţată să vă iubească. De acum o s-o învăţăm să ne iubească pe noi.”

*Mihai se retrage într-o încăpere alăturată pentru a citi mai atent documentul. Retras aici, Mihai vorbeşte cu mareşalul palatului Negel şi secretarul lui particular Mircea Ioaniţiu. Află că firele telefonice au fost tăiate, ca palatul este înconjurat de trupe fidele comuniştilor si garda palatului a fost înlăturată. In apropiere coloane de blindate sunt gata să intervină.

* Mihai revine în salon pentru a cere explicatii în legătura cu aceste pregătiri militare. Petru Groza răspunde că e mai bine sa semneze abdicarea, altfel cei 1000 de studenţi arestaţi vor fi executati. In faţa acestei ameninţări, regele semnează.”Viaţa lor fusese pusă în mîinile mele, nu puteam să-mi iau o asemenea răspundere faţă de ţară…Ştiam că pentru a se menţine la putere, atît el cît şi ceilalţi colaboratori ai Moscovei nu se vor da înapoi de la nimic, nici chiar de la omorîrea acelor tineri, vinovaţi de-a fi înţeles că susţinerea Coroanei este singura cale de evitare a pericolului roşu. Nu era ieşire. Am uitat pînă şi de faptul ca sînt înconjurat.”

* Toată audienţa a durat cam 100 de minute. Regele a semnat actul de abdicare.

“ Prin Graţia lui Dumnezeu şi voinţă naţională

Rege al României

La toti de faţă şi viitori sănătate !

In viata statului roman s-au produs în ultimii ani adînci prefaceri politice, economice şi sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vieţii de stat.

Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiunilor stabilite de pactul fundamental- Constitutia ţării – ele cerînd o grabnică şi fundamentală schimbare.

In faţa acestei situaţiuni, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, conştient

de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia monarhică nu mai corespunde actualelor

condiţiuni ale vieţii ale vieţii noastre de stat, ea repreyentînd o piedică serioasă în calea dezvoltării Romaniei.

In consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului ce fac în interesul poporului român

ABDIC

Pentru mine şi pentru urmaşii mei la tron, renunţînd pentru mine şi pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al Romaniei.

Las poporului roman libertatea de a-şi alege libertatea de a-şi alege noua formă de stat.

Mihai R.

Dat la Bucuresti

Astazi 30 decembrie 1947”

*Drama s-a jucat. Groza îl intreabă pe Mihai, daca rămîne în ţară sau pleacă. E o ipocrizie, o amabilitate protocolară ? Nu se ştie. Cert este că dacă ar rămîne, mai devreme sau mai tîrziu ar deveni victima represiunii. Ori ar deveni o marionetă a Kremlinului. Un prizonier, un om de paie. “După ce au ieşit din odaie, mama s-a uitat la mine şi am văzut că-i dau lacrimile. În faţa străinilor ştia atît de bine să-si ascundă sentimentele. “ îşi aminteşte Mihai.

*Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu Dej participă la prinz la o sedinţă de Guvern unde anunţă ştirea. Se citeşte actul de abdicare, se formulează declaraţia guvernului. Se creează Prezidiul Republicii Populare Romăne, noul nume al statului. Se convoacă Parlamentul.

* Mihai şi Elena pleacă spre Sinaia. Elena nu va mai vedea palatul, Elisabeta oraşul. Se va stinge in 1982, la Florenţa fără să revină în ţară vreodată. Mihai va reveni tîrziu în 1992, cînd va fi primit triumfal de bucuresteni. Regele este izolat, pazit sa nu ia legatura cu nimeni. Abdidcarea era cel mai bine păzit secret al României. Ajung la Sinaia cînd se întunerica.

*Seara e întruneşte, convocata de urgenta, Marea Adunare Naţională sub preşedintia lui Mihail Sadoveanu. În unanimitate, 295 voturi, este proclamată republica. Este ales prezidiul republicii populare romane. Preşedinte este ales CI Parhon. Radioul, presa scrisă, redau evenimentul ca pe o mare sărbătoare, o eliberare. În fapt, ce urma era cea mai neagra perioadă din istoria Romaniei. O dictatură care va înregistra sute de mii de încarceraţi şi morţi. Coşmarul va dura pina in 1989, 42 de ani.

*La Sinaia deja erau instalaţi oamenii regimului. Scotoceau peste tot, puneau sigilii la uşi, blocau intrări, făceau inventare. Regele şi mama lui îşi fac bagajele in castelul Foişor. La plecare celor doi şi micului grup care îi va însoţi nu li s-a permis să ia nici un obiect, cu exceptia lucrurilor de folosinţă personală.

* Înainte de a pleca, bagajele au fost scotocite.La plecare regele nu are voie să vadă pe nimeni, şi să nici sa discute cu cineva. Mulţi vor să îşi ia adio de la el. Toţi sunt fost îndepartati din zona castelului Peleş. Drumul pînă la gară este pazit, lumea a fost inlaturata de pe strazi. Regele este flancat de trei maşini ale serviciului de siguranţă. E seara, 3 ianurie 1948. Gara e păzită de armată, peronul e gol. Două şiruri de ofiţeri păzesc micul convoi regal. Ciudat, ei stau toţi cu spatele, aliniaţi pe două rînduri. Nu au voie să se întoarcă pentru a-l privi pe rege.”Totuşi în momentul în care ne-am urcat în vagon, unul dintre ei a întors capul spre mine. I-am văzut chipul, timp de cîteva secunde. Plîngea ca un copil…Uşile s-au închis, trenul s-a pus in mişcare, iar Sinaia a rămas în urma noastră.” îşi aminteşte regele Mihai după aproape cincizeci de ani.

*Pe drum regele Mihai gîndeste că poate trenul va fi îndreptat spre Siberia sau va fi atacat. Călătoria pe teritoriul Romaniei are loc noaptea. Trenul opreste in nici o statie. Traversează Ungaria, Austria prin zona sovietica. Apoi ajunge în zona americană în Austria de vest. De aici în Elveţia. Staţia terminus a tristei călătorii este Lausanne. Regele si mama sa sunt aşteptaţi de un mic grup de prieteni şi rude.

* O pagină din istoria Romaniei era intoarsa “ Am fost întrebat de multe ori care au fost sentimentul meu la plecarea din România. N-am găsit un alt fel de a spune adevărul despre starea mea de atunci decît că am plecat cu moartea în suflet.”

EPISODUL 22

5. UN EXIL FARA SPERANTA

* Primele zile ale exilului sunt si cele mai amare. Mihai constata ca nici un Guvern nu doreste sa ia contact cu el. Nimeni nu se grăbeşte să afle ce se intimplă în Romania. Romania facea parte din zona de influenta sovietica, si nimeni nu era dispus să irite Kremlinul.

*1948. Regele Mihai se căsătoreste cu Anne de Bourbon Parma. Căsătoria are loc la Atena la invitaţia regelui Paul al Greciei, cu care regele Mihai se înrudea prin mama lui. Şi căsătoria lui Carol al ll-lea cu Elena avusese loc tot aici. Mihai este primit cu onoruri de sef de stat, i se ofera găzduire în palatul regal Tatoi, din Atena. Este tratat cu respect. Casatoria se desfasoara cu fast. Luna de miere, cei doi o fac in Grecia. Margareta, se naste în 1949, la Laussane. Este primul copil din cei cinci ale cuplului regal, toate fete. Irina, Maria, Sofia, Elena.

*Dupa citeva saptamini de stat in Elvetia, în care Mihai se abtine sa faca declaratii politice, se indreapta spre Londra, unde avea rude si era binecunoscut. Aici face declaraţii despre conditiile în care a fost silit să abdice, şi considere abdicarea nulă din pentru că a fost obţinută prin forta si nu prin învoire. Arată în ce situaţie se află Romania, şi cere ajutorul occidentului. Riposta autorităţilor de la Bucureti este să îi retragă cetăţenia romana atit lui cît şi tuturor membrilor familiei regale, în mai 1948.

*Regele nu inceteaza sa arate adevărul despre ţara sa. La New York, la Washington, intors

scurtă convorbire cu Harry Truman. La Paris…Din pacate Occidentul rămîne indiferent la

mesajele regelui Mihai. Occidentul nu era inca pregatit să înfrunte Kremlinul. Se pregatea pentru un război de poziţii, care va dura decenii, pîna cind Europa de dincolo de cortina de fier se ve elibera.

*La 22 1948 Consiliul de Ministri decide cu formula bizara “ retragerea nationalitatii romane (în loc de cetăţenie) următoarelor persoane

Mihai de Hohenzollern fost rege al Romanei

Elena, mama fostului rege ale Romaniei

Elisabeta de Hohezollern

Ileana de Habsburg si

Nicolae de Hohenzollern “

* Mihai, spre deosebire de Carol al doilea, tatăl sau, in 1940 a plecat în exil, fără averi. Sumele de care dispunea era foarte mici pentru condiţia de monarh al României. El nu poate intreţine o curte, aşa cum făcea Carol pentru ca nu avea resurse. Rînd pe rînd cei care îl însoţeau îşi găsesc alte surse de existenţă.”In fond, noi trebuia să păstrăm un minimum de aparenţe cînd, de fapt, nu mai aveam mijloace de a o face. Fără bani, puteam cu greu întreţine o întreagă casă militară. A trebuit să mă despart de colaboratorii mei.” îşi aminteşte regele Mihai.

* Relaţiile cu tatăl său rămîn reci. Cei doi nu s-au revăzut nici după ce Mihai a ajuns în occident. “Nici măcar nu am căutat să îl revăd. El continua să îşi împartă cu Magda Lupescu viaţa în Portugalia, şi numai gîndul de a o întîlni din nou mă indispunea. “Ca întotdeauna legătura lui Carol cu această femeie despărţea membrii familiei regale. O vreme Carol mai da telefon să discute cu fiul său. Dar răceala acestuia nu îl încurajează prea mult. Mihai a refuzat orice invitaţie pentru a-l întîlni. Acelaşi răspuns şi scrisorilor pe care le primeşte de la tatăl său.” Imi era foarte greu să răspund acestor invitaţii întrucit românii nu ar fi acceptat ca eu să mă duc să îl îmbrăţisez pe cel pe care ei îl considerau responsabil, în parte, de nenorocirile lor. “

*Cum resursele financiare se epuizează. Mihai se mută împreună cu soţia sa într-un sat de lîngă Londra. Aici la o mică fermă, creşte flori şi legume, apoi găini pentru ouă. În 1954 se mută în Elveţia unde lucrează pentru o mică firmă care repară avioane particulare. Treaba regelui Mihai era să le facă probe după ce au fost reparate. În 1957 firma are dificultăţi, şi este nevoit să plece. Împreună cu doi prieteni un an mai tîrziu, în 1958, infiinţează, o companie de electronice. In 1966 compania dă faliment. Pentru a-şi cîstiga existenţa regele Mihai îşi schimbă iar meseria. Devine agent de bursă. Activitatate cu care nu se acomodează deloc. Existenţa în exil s-a petrecut în aceste munci pe care cineva de extracţie regală ar putea să le considere umile. Modestia, scepticismul lui, experienţa sa amară de viaţă, l-au ajutat să treacă peste toate.

*Viaţa sa petrecece departe de mondenităţi, de marile serbări mediatice. “Am refuzat

întotdeauna să profit de atracţia pe care o exercita condiţia mea regală. Consideram că nu aveam dreptul să duc o viaţă mondenă, să particip la marile baluri sau la dineuri de gală, în timp ce poporul meu era în pragul agoniei. Era o chestiune de decenţă. Consideram că familia mea trebuia, într-un fel să poarte doliu după Romania.”

* Surse

Carol 1, Memorii, pp.

Sabina Cantacuzino, Din viaţa familiei Brătianu, pp.21-24

Titu Maiorescu Istoria politică a Romaniei sub domnia lui Carol 1 Humanitas 1994

Ion Bratianu, vol.1 " Din scrierile si cuvintarile lui Ion.C. Bratianu. ", pp. 579-91

----------------------

* Locuri de filmare : Bucureşti, Dusseldorf, Baziaş/Tr. Severin, Goleşti

imagini din Berlin, Paris, Viena, (gara) Belgrad, Dunarea (vase din epoca) la 1866.

* iconografie Bucureşti, Craiova, Piteşti, la 1866

* Colectia Academiei Romane, Arhivele Naţionale,

* Personaje (iconografie), Alexandru Ioan Cuza, Ion C. Brătianu, Filip de Flandra, Carol Anton tatăl lui Carol 1, Cancelarul Prusiei, Bismark, Imparatul Francez Napoleon al treilea,

Familia Golescu, Ion Ghica la 1866,

* imagini de epoca (clădiri, poştalioane, surugii, vase pe Dunăre, personaje, saloane pariziene din lumea Imperiului)

Peste doua luni izbucneşte razboiul.( vizita a Cta a ţarului - exista film la Arhiva naţională de filme. Vezi C-ti

n Bacalbaşa,

vol.4 pp.170-3, regina Memorii, vol.2 pp..., IGh. Duca vol.1 pp.29-34.) 3. EXIL AMAR
* Carol nu era prima data in exil. In 1925 el părăsise de bună voie mostenirea tronului şi ţara. A trăit 5 ani în occident. Acum el se afla într-un exil forţat. In septembrie 1940, el fusese silit să parăseasca tronul şi tara. Cu trenul, dupa peripetii, a trecut în Iugoslavia, de aici în Italia, pentru a se opri în Spania. La 14 septembrie, o saptămînî după ce părăsise România ajunge la Barcelona.

*Carol crede că exilul său este temporar. Că mai devreme sau mai tîrziu îţi va recîştiga tronul. E convins de victoria Angliei. Exregele Romaniei este un adversar al fortelor Axei.Îşi leagă destinul de tabăra aliaţilor.Deocamdată trebuie să se obişnuiască cu gîndul, să reflecteze la ce i s-a întîmplat. Jurnalul său trădează aceste framintari .Se consideră trădat de apropiaţii săi. Acuză mai ales trădarea sa de către Ion Antonescu. Dacă Antonescu nu ar fi insistat să abdice ar fi reuşit să îşi salveze tronul. In ciuda cunoaşterii realităţii româneşti şi europene se agata de acest gind. Urmăreşte atent ce se întîmplă pe teatrele de operaţii. Încearcă să refacă diferite contacte politice, dar este atent supravegheat. Franco i-a cerut să nu facă politica cît se află pe teritoriul Spaniei. Carol nu se simte în siguranţă. Primeşte scrisori de ameninţare din partea legionarilor. Ei i-au promis moartea încă din ţară.

*Hotărăşte să plece în Portugalia.Trecerea în Portugalia este tot aîit de aventuroasa ca şi părăsirea României. Autorităţile spaniole nu sunt de acord cu părăsirea ţării. Atunci Carol, Elena Lupescu trec în Portugalia clandestin, în portbagajul unei maşini, după pregătiri minuţioase. Aventura se petrece în noaptea de 4-5 martie 1941.

* Nu va rămîne mult nici aici. Este preocupat de gîndul că va fi asasinat. Este prea aproape de ţară, de legionari, de serviciile speciale ale Axei. Trece Atlanticul, cu frica de a nu fi lovit de submarinele germane. Debarca in Mexic. Rămîne mai mult, din 1941 pînă în 1944. Se instaleaza într-un cartier rezidential al capitale mexicane, Coyoacan, unde trăise pînă, ce fusese asasinat un alt exilat, bolşevicul rus, Lev Trotski.

* Carol tot nu s-a resemnat. Doreşte să formeze un comitet national românesc în exil, care să pregăteasca pacea, să coordoneze eforturile proAntantă ale romanilor din exil.

Trimite scrisori nenumarate oficialitatilor americane, britanice, franceze în care prezintă diferite iniţiative. Nu este luat în seama. Dar Carol nu s-a resemnat să fie o persoană particulară. Cere să i sa permita intrarea în USA, ceea ce oficialitatile americane refuză. Spre marea mîhnire a lui Carol.

*Ce face cînd nu trimite scrisori liderilor marilor puteri ? Scrie zilnic în jurnalul său intim. Asistă la curse de automobile. Pune în ordine colecţia de timbre,citeşte mult, se plimbă, frecveteaza cinematografele. Duce o viaţă tihnită. Averea pe care a acumultat-o îi permite un trai confortabil. Elenei Lupescu îi place luxul, să cumpere haine, blănuri, bijuterii, să locuiasca în hotelurile cele mai pretenţioase. Protocolul de la curtea din Bucuresti a rămas în mare acelaşi. Carol ţine o curte, cu servitori, dirijată de fidelul Ernest Urdăreanu.

*In 1944 Carol părăseşte Mexicul din cauza stării de sănătate a Elenei Lupescu. Se opreşte în Brazilia. Aici Carol scrie o carte “ In zodia Satanei”, în care analizeaza politica europeană în perioada interbelica.

*Războiul se apropie de sfirsit. Carol speră să revină în ţara, să îşi ocupe tronul. Puterile occidentale îl ignoră. In 1944 el este totuşi contactat de sovietici cu care începe negocieri. Apoi, pe măsură ce trupele sovietice se apropie de Prut, Stalin renunţă la aceste negocieri.

*Carol revine în Europa, mai aproape de ţară. Se stabileşse în Portugalia la Estoril, oraşul regilor lusitani. Continuă să scrie scrisori liderilor politici, să îi felicite de diferite zile naţioanle şi de naştere. La fel de ignorat ca întotdeauan de cînd părăsise tronul. La 5 iulie 1947 se căsătoreşte cu Elena Lupescu. In ciuda zvonurilor, a bîrfelor, legătura lor a rezistat. Elena Lupescu şi-a confirmat influenţa pe care o are asupra lui Carol. Se cunoscuseră în 1923 Legatura lor dura de mai bine de 25 de ani.

*Pentru ea, Carol parasise in 1925, tronul care îl aştepta, o adusese în ţară în 1930, riscînd să piardă tronul. A rezistat tuturor insistenţelor care îi cereau să rupa legatura cu ea, facute de liderii politici romani. Carol a sacrificat totul. Odată cu căsătoria pronunţată, Elena Lupescu îşi ia titlul de prinţesa Elena. După 25 de ani, influenta ei asupra lui Carol nu scazuse. Dimpotrivă. În august 1949 cei doi se căsătoresc şi religios. Poate un dar frumos, pentru Elena Lupescu care împlineşte în acel an 50 de ani.

* Carol mai are de trait 4 ani. La înmormîntarea sa, Mihai nu a venit motivînd starea de sănătate a soţiei sale care aştepta un copil. Nici alte rude nu au venit. Nu au dorit să participe alături de Elena Lupescu la funeralii. Destule disensiuni îi ţinuseră departe. Căsătoria dintre Carol şi Elena Lupescu, nu avusese darul să îi împace. Apoi era situaţia moştenirii. Se bănuia a fi fabuloasă. Acum revenea Elenei Lupescu, ca sotie. Mai multe procese pentru această moştenire va măcina multă vreme familia. Niciodata Elena Lupescu nu a fost acceptată în familie. La funeralii, singur fratele său Nicolae a fost prezent dintre rudele de gradul întîi.

* Elena Lupescu a supravieţuit lui Carol, 24 de ani. S-a stins la Estoril în casa lor, Mar El Sol, la 27 iunie 1977.