Sfintele evanghelii

⁹⁰⁵

14. Pe Simon, pe care l-a și numit Petru, și pe Andrei fratele lui, pe Iacov pe Ioan, pe Filip și pe Vortolomei,

15. Pe Matei și pe Toma, pe Icov al lui Aifei și pe Simon ce se cheamă Zilotis,

16. Pe Iuda al lui Iacov și pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut și vânzător.

17. Și pogorându-se cu dânşii, au stătut în loc şes, și mulţimea ucenicilor lui, și mulţime multă de no­rod din toată Iudeea și din Ierusa­lim și de pe lângă marea Tirului și a Sidonului, care veniseră să-l asculte pe el și să se tămăduiască de neputinţele lor.⁹⁰⁶

18. Și cei ce se chinuiau de du­huri necurate și se vindecau.

19. Și tot norodul căuta să se atingă de el, că putere ieşea din el, și vindeca pe toți.

20. Și el ridicându-și ochii săi spre ucenicii lui, zicea: fericiţi sun­teţi săracilor, că a voastră este îm­părăţia lui Dumnezeu.

21. Fericiţi sunteţi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura, Fericiţi sunteţi care plângeţi acum, că veţi râde.

22. Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii, și când vă vor de­spărţi pe voi și vă vor ocărî, și vor scoate numele vostru ca un rău pentru Fiul Omului.

23. Bucuraţi-vă într-acea zi și săl­taţi, că iată, plata voastră multă este în ceruri; ca într-acest chip făceau proorocilor părinţii lor.

24. Însă vai vouă bogaţilor, că vă luaţi mângâierea voastră.⁹⁰⁷

25. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vo­uă celor ce râdeţi acum, că veţi plânge și vă veţi tângui.⁹⁰⁸

26. Vai vouă, când vă vor zice bine toți oamenii, că într-acest chip făceau proorocilor celor mincinoşi părinţii lor.

27. Ci vouă (vă) grăiesc, celor ce auziţi: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, bine faceţi celor ce vă urăsc pe voi.

28. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă pe voi, și vă rugaţi pen­tru cei ce vă fac vouă necaz.

29 Celui ce te bate pe tine peste o faţă a obrazului, întoarce-i lui și cealaltă; și celui ce îţi ia haina, nu-i opri lui și cămaşa.

30. Și tot celuia ce cere de la tine, dă-i; și de la cela ce îţi ia ale tale, nu cere înapoi.⁹⁰⁹

31. Și precum voiţi ca să vă facă vouă oamenii, și voi faceţi lor aşijderea.⁹¹⁰

32. Și de iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce dar este vouă? Că și păcătoşii iubesc pe cei ce îi iu­besc pe dânşii.⁹¹¹

33. Și de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă? Că și păcătoşii aceeaşi fac,

34. Și de daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi a lua, ce dar este vouă? Că și păcătoşii dau păcăto­şilor împrumut, ca să ia întocmai.⁹¹²

35. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri, și faceţi bine, și daţi împrumut, ni­mic nădăjduind, și va fi plata voa­stră multă, și veţi fi fii celui Preaînalt; că el este bun spre cei nemulţumitori și spre cei răi.⁹¹³

36. Deci, fiţi milostivi precum și Tatăl vostru este milostiv.⁹¹⁴

37. Nu judecaţi, și nu vă veţi ju­deca; nu osândiţi, și nu vă veţi osândi; iertaţi, și vi se va ierta;⁹¹⁵

38. Daţi, și vi se va da vouă; măsură bună, îndesată și clătită și pe deasupra vărsându-se vor da în sânul vostru; căci, cu aceeaşi mă­sură cu care veţi măsura, se va măsura vouă.⁹¹⁶

39. Și le-au zis lor și pildă: au doară poate orb pe orb să povăţuiască? Au nu amândoi vor cădea în groapă?

40. Nu este ucenic mai presus de dascălul său; dar tot cel desă­vârşit, va fi ca dascălul său.⁹¹⁷

41. Și (de) ce vezi ştercul cel ce este în ochiul fratelui tău, iar bârna care este în ochiul tău n-o simţi?⁹¹⁸

42. Sau cum poţi zice fratelui tău: frate, lasă să scot ştercul care este în ochiul tău, însuţi nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea să scoţi ştercul care este în ochiul fratelui tău.

43. Că nu este pom bun, care face roadă rea, nici pom rău, care face roadă bună.

44. Că tot pomul din roadă sa se cunoaşte; că nu adună smochine din mărăcini, nici din rug (nu) culeg struguri.

45. Omul cel bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune; și omul cel rău din vistieria cea rea a inimii sale scoate cele rele; că din prisosinţa inimii grăieşte gura lui.⁹¹⁹

46. Și ce mă chemaţi: Doamne, Doamne, și nu faceţi cele ce vă zic?

47. Tot cela ce vine către mine și aude cuvintele mele și le face pe ele, voi arăta vouă cui este asemenea.⁹²⁰

48. Asemenea este omului ce-și zideşte casă, care a săpat și a adâncit și a pus temelia pe piatră; și vărsare de ape făcându-se, a lo­vit râul în casa aceea, și nu a putut-o clătina pe ea, căci era înteme­iată pe piatră.

49. Iar cela ce a auzit și n-a făcut, asemenea este omului care și-a zi­dit casa sa pe pământ fără de te­melie, în care a lovit râul și îndată a căzut, și s-a făcut sfărâmarea ca­sei aceea mare.
CAP. 7.

Vindecarea slugii Sutaşului. Învierea

fiului văduvei din Nain. Trimişii lui

Ioan. Muierea cea păcătoasă. Pilda cu cei doi datornici.

Și după ce a sfârşit toate cuvintele sale întru auzul norodului, a intrat în Capernaum.

2. Iar sluga unui sutaş fiind bolnavă, era să moară, care era la dânsul de cinste.⁹²¹

3. Și auzind de Iisus, a trimis la dânsul bătrâni ai Iudeilor, rugându-l pe el ca să vină să mântuiască sluga lui.

4. Iar ei venind către Iisus, îl rugau pe el cu dinadinsul, zicând: că este vrednic acela căruia îi vei da aceasta.

5. Căci iubeşte neamul nostru, și sinagoga el a zidit-o nouă.

6. Iar Iisus mergea cu dânşii. Și nefiind el departe de casă, a trimis la dânsul sutaşul prieteni, grăind lui: Doamne nu te osteni că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.

7. Pentru aceia nici pe mine nu m-am socotit a fi vrednic a veni către tine, ci zi cu cuvântul și se va tămădui sluga mea.

8. Că și eu sunt om rânduit sub dregătorie, având sub mine slujitori, și zic acestuia: mergi, și merge; și altuia: vino și vine; și slugii mele: fă aceasta și face.

9. Iar Iisus auzind acestea, s-a minunat de el, și întorcându-se a zis norodului, care mergea după dânsul: grăiesc vouă, că nici întru Israil n-am aflat atâta credinţă.

10. Și întorcându-se trimişii acasă, au aflat pe sluga cea bolnavă să­nătoasă.

11. Și a fost după acestea mergea într-o cetate ce se chema Nain, și împreună cu dânsul mergeau uce­nicii lui mulţi și norod mult.

12. Iar dacă s-au apropiat către poarta cetăţii, iată, scoteau pe un mort, fiu unul născut al maicii sale, și aceea era văduvă; și norod mult din cetate era cu dânsa.

13. Și văzând-o pe dânsa Dom­nul, i s-a făcut milă de ea, și a zis ei: nu plânge.⁹²²

14. Și apropiindu-se, s-a atins de pat; iar cei ce îl duceau, au stătut, și el a zis: tânărule, ţie îţi grăiesc: scoală-te!

15. Și a şezut drept mortul și a început a grăi. Și l-a dat pe el maicei lui.

16. Și a luat frică pe toți, și slăveau pe Dumnezeu, grăind, că prooroc mare s-a sculat întru noi, și că a cercetat Dumnezeu pe norodul său.

17. Și a ieşit cuvântul acesta de el, întru toată Iudeea și întru toată latura.⁹²³

18. Și au vestit lui Ioan, ucenicii lui, de toate acestea.

19. Și chemând Ioan pe doi din ucenicii săi, i-a trimis către Iisus, zicând: tu ești cela ce vine, sau pe altul să aşteptăm?

20. Și venind către el bărbaţii aceia, a zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis pe noi către tine, zicând: tu ești cela ce vine, sau pe altul să aşteptăm?

21. Și într-acel ceas a tămăduit pe mulţi de boli și de răni și de duhuri rele, și a dat vedere multor orbi.

22. Și răspunzând Iisus, a zis lor: mergeţi și spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut și aţi auzit; că orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii se scoală, săra­cilor bine se vesteşte.⁹²⁴

23. Și fericit este cel ce nu se va sminti întru mine.

24. Iar dacă s-au dus vestitorii lui Ioan, au început a grăi către noroade de Ioan: ce aţi ieşit în pustie să vedeţi? Au trestie clătinată de vânt?⁹²⁵

25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sunt în haine scumpe și pe­trec întru desfătare, în casele îm­părăteşti sunt.

26. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au prooroc? Adevăr grăiesc vouă: și mai mult decât prooroc.

27. Acesta este de care este scris: iată eu trimit îngerul meu înaintea feţei tale, care va găti calea ta îna­intea ta;

28. Că zic vouă: mai mare prooroc între cei născuţi din muieri de cât Ioan Botezătorul, nimeni nu este, iar cel mai mic întru împărăţia lui Dumnezeu, mai mare decât el este.

29. Și tot norodul auzind, drept a mărturisit pe Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.

30. Iar Fariseii și legiuitorii au lepădat de la sine sfatul lui Dumnezeu, nebotezându-se de la dânsul.⁹²⁶

31. Deci cu cine voi asemăna pe oamenii neamului acestuia? Și cu cine sunt asemenea?⁹²⁷

32. Asemenea sunt cu copiii ce şed în târg și strigă unii către alţii și zic: fluierat-am vouă și n-aţi ju­cat; cântat-am de jale vouă și n-aţi plâns.

33. Că a venit Ioan Botezătorul, nici pâine mâncând, nici vin bând, și ziceţi: drac are.

34. A venit Fiul Omului mâncând și bând și ziceţi: iată om mâncă­tor și băutor de vin, prieten al vame­şilor și al păcătoşilor.

35. Și s-a îndreptat înţelepciunea de la toți fiii săi.

36. Și-l ruga pe el unul din Fa­risei, ca să mănânce cu el. Și in­trând în casa Fariseului, a şezut.

37. Și iată, o muiere din cetate, care era păcătoasă înţelegând că şade în casa Fariseului, aducând un alabastru cu mir,

38. Și stând lângă picioarele lui dinapoi, plângând a început a uda picioarele lui cu lacrămi, și cu perii capului ei le ştergea, și săruta picioarele lui, și le ungea cu mir.

39. Iar văzând Fariseul care che­mase pe el, a zis întru sine, gră­ind: acesta de ar fi prooroc, ar şti cine și ce fel de muiere este ceea ce se atinge de el, că este păcătoasă.

40. Și răspunzând Iisus, a zis că­tre el: Simone, am oarece să-ţi zic. Iar el a zis: Învăţătorule, zi.

41. Doi datornici erau oarecărui cămătar datori; unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci;

42. Și neavând ei cu ce plăti, amândurora le-a dăruit. Deci care dintr-înşii, spune-mi, mai mult va iubi pe el?

43. Iar Simon răspunzând, a zis: socotesc că acela căruia i-u dăruit mai mult. Iar el a zis lui: drept ai judecat.

44. Și întorcându-se către muiere, a zis lui Simon: vezi pe această muiere? Am intrat în casa ta, apă pe picioarele mele n-ai dat, iar aceasta cu lacrămi mi-a udat picioa­rele mele și le-a şters cu părul ca­pului ei.

45. Sărutare mie nu mi-ai dat, iar aceasta de când am intrat, n-a în­cetat sărutându-mi picioarele mele.

46. Cu untdelemn capul meu nu l-ai uns, iar aceasta cu mir mi-a uns picioarele mele.

47. Pentru aceea grăiesc ţie: iartă-se păcatele ei cele multe, că a iubit mult. Iar cui se iartă puţin, iubeşte mai puţin.

48. Și a zis ei: iartă-ţi-se ţie pă­catele tale.⁹²⁸

49. Și au început cei ce şedeau cu dânsul a grăi întru sine: cine este acesta care iartă și păcatele?

50. Și a zis către muiere: credinţa ta te-a mântuit, morgi în pace.
CAP. 8.

Pilda Semănătorului. Muma și frații

lui Iisus. Certarea apelor. Legheon.

Fata mai marelui Sinagogii. Femeia

ce-i curgea sânge.

Și a fost după aceasta și el um­bla prin cetăţi și prin sate, propovăduind și bine-vestind împărăţia lui Dumnezeu, și cei doisprezece cu dânsul,

2. Și nişte femei care erau tămă­duite de duhuri rele și de boli: Maria ce se chema Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,⁹²⁹

3. Și Ioana femeia lui Husa, Ispravnicul lui Irod, și Susana și al­tele multe, care slujeau lui din avuţiile lor.

4. Și adunându-se norod mult, și cei de prin cetăţi venind către dân­sul, a zis prin pildă⁹³⁰:

5. Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Și semănând el, una a căzut lângă cale și s-a călcat și pasările, cerului au mâncat-o.

6. Și alta a căzut pe piatră, și dacă a răsărit s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.

7. Și alta a căzut în mijlocul spi­nilor, și crescând spinii au înecat-o pe ea.

8. Și alta a căzut pe pământ bun, și crescând a făcut rod însutit. Ace­stea grăind, a strigat: cel ce are urechi de auzit, să audă.

9. Și l-au întrebat pe el ucenicii lui, zicând: ce este pilda aceasta?

10. Iar el a zis: vouă (vă) este dat a şti tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca văzând să nu vadă, și auzind să nu înţeleagă.⁹³¹

11. Iar pilda este aceasta: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.

12. Iar cea de lângă cale sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ia cu­vântul din inima lor, ca nu cumva crezând să se mântuiască.

13. Iar cea de pe piatră, sunt cei care când aud, (și) cu bucurie primesc cuvântul; dar aceştia n-au rădăcină, care cred până la o vreme și în vre­me de ispită se leapădă.

14. Iar ceea ce a căzut în spini, aceştia sunt care au auzit, dar cu grijile și cu bogăţiile și cu dulceţurile vieţii acesteia umblând, se îneacă și nu săvârşesc roadă.

15. Iar cea de pe pământ bun, aceştia sunt (cei) care cu inimă bună și curată auzind cuvântul, îl ţin și fac roadă întru răbdare.⁹³²

16. Și nimeni aprinzând lumina o acopere pe dânsa cu vas, sau o pune supt pat, ci o pune în sfe­şnic, ca cei ce intră să vadă lumină.⁹³³

17. Că nu este lucru de taină, care să nu se arate, nici lucru ascuns care să nu se cunoască și întru arătare să vie.⁹³⁴

18. Deci vedeţi cum auziţi; că cel ce are, se va da lui, și cel ce n-are, și ce i se pare că are, se va lua de la dânsul.⁹³⁵

19. Și au venit către dânsul mu­ma lui și frații lui, și nu puteau să vorbească cu dânsul pentru no­rod.⁹³⁶

20. Și i-a spus lui zicând: muma ta și frații tăi stau afară, vrând să te vadă pe tine.

21. Iar el răspunzând, au zis către dânşii: muma mea și frații mei sunt aceştia, care aud cuvântul lui Dumnezeu și-l fac pe dânsul.

22. Și a fost într-una din zile, și ei au intrat în corabie și ucenicii lui, și a zis către ei: să trecem de ceea parte de iezer; și s-au slobozit.⁹³⁷

23. Iar mergând ei cu corabia, a adormit el. Și s-a pogorât vifor de vânt în iezer, și se umpleau și se primejduiau.

24. Și apropiindu-se l-au deştep­tat pe dânsul, grăind: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim, iar el sculându-se, a certat vântul și valul apei; și au încetat, și s-a făcut linişte.

25. Și au zis către ei: unde este credinţa voastră? Iar ei spăimântându-se, s-au mirat, grăind unul că­tre altul: cine este acesta, că și vân­turilor și apei porunceşte, și-l ascultă pe dânsul?

26. Și au venit cu corabia în latura Gadarenilor, care este de ceea parte de Galileea.⁹³⁸

27. Și ieşind el la uscat, l-a întâmpinat pe el un om oarecare din cetate, care avea draci de mulţi ani, și în haină nu se îmbrăca și în casă nu petrecea, ci în mormânturi.

28. Iar văzând pe Iisus și stri­gând, a căzut înaintea lui, și cu glas mare a zis: ce este mie și ţie Iisuse Fiul lui Dumnezeu celui prea înalt? Rogu-te, nu mă munci pe mine.

29. Că poruncea duhului celui ne curat să iasă din omul acela, pentru ca de mulţi ani îl răpise pe dân­sul, și-l legau pe el cu lanţuri de fier și cu obezi, păzindu-se, dar sfă­râmând legăturile, se gonea de dra­cul prin pustie.

30. Și l-a întrebat pe el Iisus, grăind: cum îţi este numele? Iar el a zis: legheon; că draci mulţi in­traseră într-însul.

31. Și-l rugau pe el ca să nu poruncească lor să meargă întru adânc.

32. Și era acolo o turmă de porci mulţi, ce se păşteau în munte, și-l rugau pe el să le dea voie lor să intre într-înşii; și le-a dat lor voie.

33. Și ieşind dracii din om, au intrat în porci, și s-a pornit turma de pe ţărmuri în iezer și s-a înecat.

34. Iar păstorii văzând ceea ce se făcuse, au fugit și au spus în cetate și prin sate.

35. Și au ieşit să vadă ce s-a fă­cut, și au venit la Iisus, și au aflat pe omul dintru care ieşiseră dra­cii, îmbrăcat și întreg la minte, şezând lângă picioarele lui Iisus, și s-au temut.

36. Și le-a spus lor și cei ce văzuseră, cum s-a mântuit cel îndrăcit.

37. Și l-a rugat pe dânsul tot norodul ţinutului Gadarenilor, să se ducă de la dânşii, că erau cuprinşi de mare frică. Iar el intrând în co­rabie, s-au întors.

33. Iar bărbatul dintru care ieşi­seră dracii, ruga pe el ca să ţie cu dânsul; dar Iisus l-a slobozit pe el, grăind:

39. Întoarce-te în casa ta și povesteşte câte ţi-au făcut ţie Dumnezeu. Și s-a dus propovăduind prin toată cetatea câte i-au făcut Iisus lui.

40. Și a fost când s-a întors Iisus, l-a primit pe el norodul, că toți îl aşteptau pe el.

41. Și iată, a venit un om căruia îi era numele Iair, și acesta era mai marele sinagogii, și căzând la pi­cioarele lui Iisus, îl ruga pe el ca să intre în casa lui,⁹³⁹

42. Că avea o fiică una născută, ca de doisprezece ani, și aceea mu­rea. Iar când mergea el, îl împre­surau noroadele.

43. Și o muiere fiind în curgerea sângelui de doisprezece ani, care cheltuise la doctori toată avuţia sa, și nici de la unul n-a putut să se vindece,⁹⁴⁰

44. Apropiindu-se dinapoi, s-a atins de poala hainei lui, și îndată a stătut curgerea sângelui ei.

45. Și au zis Iisus: cine este cel ce s-a atins de mine? Iar lepădându-se toți, a zis Petru și cei ce erau cu el: învăţătorule, noroadele te îmbulzesc și te strâmtorează, și zici: cine este cei ce s-a atins de mine?

46. Iar Iisus a zis: s-a atins de mine oarecine, că eu am cunoscut puterea care a ieşit din mine.

47. Iar văzând muierea că nu s-a ascuns, a venit tremurând, și că­zând înaintea lui, i-a spus lui, înain­tea a tot norodul, pentru care pri­cină s-a atins de el și cum că s-a tămăduit îndată.

48. Iar el i-a zis ei: îndrăzneşte fiică; credinţa la te-a mântuit, mergi în pace.

49. Încă grăind el, vine oarecare de la mai marele sinagogii, grăind lui, că a murit fiica ta; nu supăra pe învăţătorul.⁹⁴¹

50. Iar Iisus auzind, a răspuns lui, grăind: nu te teme; crede numai și se va mântui.

51. Iar intrând în casă, n-au lăsat nici pe unul să intre, fără numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și pe tatăl fecioarei și pe muma ei.

52. Și plângeau toți și se tânguiau de dânsa; iar el a zis: nu plân­geţi; n-a murit, ci doarme.⁹⁴²

53. Și-și râdeau de dânsul, ştiind că a murit.

54. Iar el scoţând pe toți afară, și apucând-o de mână, a strigat, grăind: fecioară, scoală-te!

55. Și s-a întors duhul ei, și a înviat îndată; și a poruncit să-i dea ei să mănânce.

56. Și s-au înspăimântat părinţii ei; iar el a poruncit lor, să nu spună nimănui ceea ce se făcuse.
CAP. 9.

Trimiterea Apostolilor la propovăduire.

Cinci pâini. Lepădarea de sine și luarea Crucii. Schimbarea la faţă. Lunatecul. Cearta pentru întâietate.

Și chemând pe cei doisprezece ucenici ai săi, le-a dat lor pu­tere și stăpânire peste toți dracii și a vindeca bolile.⁹⁴³

2. Și i-a trimes pe dânşii să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu și să tămăduiască pe cei bolnavi.

3. Și a zis către dânşii: nimic să nu luaţi pe cale: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint, nici câte două haine să aveţi.

4. Și ori în care casă veţi intra, acolo să petreceţi, și de acolo să ieşiţi.⁹⁴⁴

5. Și ori câţi nu vă vor primi pe voi, ieşind din cetatea aceea, și pra­ful de pe picioarele voastre scu­turaţi-l, întru mărturie asupra lor.⁹⁴⁵

6. Și ieşind, umblau prin sate, binevestind și tămăduind pretutindenea.

7. Și a auzit Irod tetrarhul, toate cele ce se făceau de el, și nu se pricepea, pentru că unii ziceau, că Ioan s-a sculat din morţi,⁹⁴⁶

8. Iar alţii, că Ilie s-a arătat, iar alţii, că un prooroc din cei de demult a înviat.