Sfintele evanghelii

¹⁸⁰

18. Încă și înaintea domnilor și a împăraţilor veţi fi duşi pentru mine, întru mărturie lor și limbilor.¹⁸¹

19. Iar când vă vor da pe voi, nu vă grijiţi cum, sau ce veţi grăi, că se va da vouă într-acel ceas ce veţi grăi;¹⁸²

20. Că nu voi sunteţi cei ce grăiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.

21. Și va da frate pe frate spre moarte și tată pe fecior, și se vor scula feciorii asupra părinţilor și îi vor omorî pe dânşii. Și veţi fi uraţi de toți pentru numele meu.¹⁸³

22. Iar cela ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.¹⁸⁴

23. Iar când vă vor goni pe voi într-această cetate, fugiţi în cealaltă. Amin grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israil până când va veni Fiul Omului.

24. Nu este ucenic mai presus de dascălul său, nici sluga mai presus de domnul său.¹⁸⁵

25. Ajunge ucenicului să fie ca dascălul său, și sluga ca domnul său. Dacă pe stăpânul casei l-au nu­mit beelzebul, cu cât mai vârtos pe casnicii lui?¹⁸⁶

26. Deci, nu vă temeţi de dânşii, că nimic nu este acoperit, care să nu se descopere, și ascuns, care să nu se cunoască.¹⁸⁷

27. Ceea ce grăiesc vouă la întunerec, să spuneţi la lumină; și ce auziţi la ureche, să propovăduiţi deasupra caselor.¹⁸⁸

28. Și să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă, ci sa vă temeţi mai vârtos de Acela ce poate să piardă și tru­pul și sufletul, în gheena.¹⁸⁹

29. Au doară nu se vând două pasări pentru un ban? Și nici una dintr-însele nu cade pe pământ fără de Tatăl vostru.¹⁹⁰

30. Iar ai voştri și perii capului vă sunt toți număraţi.

31. Pentru aceea nu vă temeţi, că voi sunteţi cu mult mai buni decât păsările.

32. Deci, tot cela ce va mărturisi pe mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și eu pe dânsul înaintea Tatălui meu, care este în ceruri.¹⁹¹

33. Iar cela ce se va lepăda de mine înaintea oamenilor, mă voi lepăda și eu de dânsul înaintea Tatălui meu care este în ceruri.¹⁹²

34. Să nu socotiţi că am venit să pun pace pe pământ; n-am venit să pun pace, ci sabie.¹⁹³

35. Că am venit să despart pe om de tatăl său și pe fiică de muma sa, și pe noră de soacra sa.¹⁹⁴

35. Și vrăjmaşii omului, casnicii lui.

37. Cela ce iubeşte pe tată sau pe mumă mai mult decât pe mine, nu este mie vrednic. Și cela ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe mine, nu este mie vrednic.¹⁹⁵

38. Și cela ce nu va lua crucea sa și să vie după mine, nu este mie vrednic.¹⁹⁶

39. Cela ce și-a aflat sufletul său, îl va pierde pe el, și cela ce și-a pierdut sufletul său pentru mine, îl va afla pe el,¹⁹⁷

40. Cela ce vă primeşte pe voi, pe mine mă primeşte, și cela ce mă primeşte pe mine, primeşte pe cela ce m-a trimis pe mine.¹⁹⁸

41. Cela ce primeşte prooroc în nu­me de prooroc, plata proorocului va lua; și cela ce primeşte pe drept în nume de drept, plata dreptului va lua.¹⁹⁹

42. Și cela ce va adăpa pe unul dintr-aceşti mici, numai cu un pa­har de apă rece, în nume de ucenic, amin grăiesc vouă: nu îşi va pierde plata sa.²⁰⁰
CAP 11
Trimişii lui Ioan la Iisus. Asemăna­rea Fariseilor și Legiuitorilor cu co­piii ce se jucau în târg. Mustrarea unor cetăţi, Iisus laudă pe Tatăl și cheamă la sine pe cei osteniţi.

Și a fost când a săvârşit Iisus po­runcind celor doisprezece ucenici ai săi, s-a mutat de acolo ca să înveţe și să propovăduiască în cetăţile lor.²⁰¹

2. Iar Ioan auzind din închisoare, de lucrurile lui Iisus, trimiţând pe doi din ucenicii săi, i-au zis lui:²⁰²

3. Tu ești cela ce vine, sau pe altul să aşteptăm?²⁰³

4. Și răspunzând Iisus, a zis lor: Mergând spuneţi lui Ioan cele ce auziţi și vedeţi:

5. Orbii văd și şchiopii umblă, leproşii se curăţesc și surzii aud, morţii se scoală și săracilor bine se vesteşte.²⁰⁴

6. Și fericit este acela ce nu se va sminti întru mine.²⁰⁵

7. Și ducându-se ei, a început Iisus a grăi noroadelor pentru Ioan: ce aţi ieşit în pustie să vedeţi? Au trestie clătinată de vânt?²⁰⁶

8. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au om îmbrăcat în haina moi? Iată, cei ce poartă cele moi, sunt în ca­sele împăraţilor.

9. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au prooroc? Adevărat grăiesc vouă: și mai presus de prooroc.²⁰⁷

10. Că acesta este de care este scris: iată, eu trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale, care va găti ca­lea ta înaintea ta.²⁰⁸

11. Amin grăiesc vouă: nu s-a sculat între cei născuţi din femei mai mare decât Ioan Botezătorul; iar cel mai mic întru împărăţia ce­rurilor, mai mare decât el este.

12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se sileşte, și silitorii o răpesc pe ea.²⁰⁹

13. Că toți proorocii și legea până la Ioan au proorocit;

14. Și de voiţi să primiţi, acesta este Ilie, ceia ce va să vie.²¹⁰

15. Cela ce are urechi de auzit, să audă.²¹¹

16. Cu cine voi asemăna pe neamul acesta? Asemenea este co­piilor celor ce şed în târg și strigă către soţii lor.

17. Și grăiesc: fluierat-am vouă, și n-aţi jucat; de jale am cântat vo­uă și nu aţi plâns.²¹²

18. Că a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: drac are.²¹³

19. A venii Fiul omului, mâncând și bând, și zic: iată om mâncător și băutor de vin, prieten vameşilor și păcătoşilor. Și s-a îndreptat înţelepciunea de la fiii săi.²¹⁴

20. Atunci a început Iisus a mu­stra oraşele întru care se făcuseră puterile sale cele mai multe, pentru că nu s-au pocăit.

21. Vai ţie, Horazive! Vai ţie Vitsaido! Că de s-ar fi făcut în Tir și în Sidon puterile care s-au făcut întru voi, de mult în sac și în cenuşă s-ar fi pocăit.²¹⁵

22. Însă zic vouă: Tirului și Sidonului mai uşor va fi în ziua judecatei, decât vouă.

23. Și tu Capernaume, care până la cer te-ai înălţat, până la iad te vei pogorî; că de s-ar fi făcut în Sodoma puterile care s-au făcut întru tine, ar fi rămas până în ziua de astăzi.²¹⁶

24. Însă grăiesc vouă, că pămân­tului Sodomului mai uşor îi va fi în ziua judecăţii, decât ţie.

25. Într-acea vreme grăind Iisus, a zis: mărturisescu-mă ţie Părinte Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei în­ţelepţi și pricepuţi, și le-ai desco­perit pe ele pruncilor.²¹⁷

26. Adevărat, Părinte, că așa a fost bunăvoinţă înaintea ta.

27. Toate îmi sunt date mie de la Tatăl mau, și nimenea nu cunoaşte pe Fiul, fără numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimenea, fără numai Fiul, și căruia va voi Fiul să-i descopere.²¹⁸

28. Veniţi către mine toți cei osteniţi și însărcinaţi, și eu vă voi odihni pe voi.²¹⁹

29. Luaţi jugul meu peste voi și vă învăţaţi de la mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veţi afla odihnă sufletelor voastre;²²⁰

30. Că jugul meu este bun și sar­cina mea uşoară.²²¹
CAP. 12.

Ucenicii rupând spice sâmbăta. Vindecarea omului cu mâna uscată, a celui orb și surd. Păcatul împotriva Duhului Sfânt. Semnul lui Iona. Muma lui Iisus și frații săi.

În vremea aceea mergea Iisus sâm­băta prin semănături; iar uceni­cii lui au flămânzit și au început a smulge spice și a mânca.²²²

2. Iar Fariseii văzând, au zis lui: iată, ucenicii tăi fac ce nu se cade a face sâmbăta.²²³

3. Iar el le-a zis lor: au na-aţi ce­tit ce a făcut David, când a flămân­zit el și cei ce erau cu dânsul?²²⁴

4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și pâinile punerii înainte a mâncat, care nu se cuvenea lui să mănânce, nici celor ce erau cu dân­sul, fără numai preoţilor?²²⁵

5. Sau n-aţi cetit în lege, că sâm­băta preoţii în biserică spurcă sâm­băta și nevinovaţi sunt?²²⁶

6. Dar grăiesc vouă, că mai mare decât biserica este aici.

7. Și de aţi şti ce este: mila voiesc, iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi,²²⁷

8. Că Domn este și ai sâmbetei, Fiul Omului

9. Și trecând de acolo, au venit în sinagoga lor.

10. Și iată, un om era acolo având mâna uscată. Și l-au întrebat pe dânsul, zicând, de se cuvine sâm­băta a vindeca? Ca să-l învinuiască pe el.

11. Iar el le-a zis lor: ce om este dintre voi, care va avea o oaie, și de va cădea aceea sâmbăta în groapă, au nu o va apuca pe ea și o va scoate?²²⁸

12. Dar omul cu cât se deose­beşte de oaie? Pentru aceea se cu­vine sâmbăta a face bine.

13. Atunci a zis omului: întinde mâna ta. Și a întins-o, și a venit la starea cea dintâi, sănătoasă ca și cealaltă.

14. Iar Fariseii ieşind afară, sfat au făcut asupra lui, ca să-l piardă pe el.²²⁹

15. Dar Iisus cunoscând, s-a dus de acolo; și au mers după dân­sul noroade multe, și i-a tămăduit pe dânşii pe toți.

16. Și le-a poruncit lor ca să nu-l facă pe el arătat,²³⁰

17. Ca să se plinească ceea ce s-a grăit prin Isaia proorocul, ce zice:

18 Iată pruncul meu pe care am ales, iubitul meu întru care bine a voit sufletul meu; pune-voi Duhul meu peste dânsul și judecată nea­murilor va vesti.²³¹

19. Nu se va prici, nici va striga, nici va auzi cineva în uliţă glasul lui.

20. Trestie zdrobită nu va frânge și in aprins nu va stinge, până ce va scoale judecata spre biruinţă.²³²

21. Și întru numele lui neamurile vor nădăjdui.

22. Atunci au adus la dânsul pe un îndrăcii, orb și mut; și l-a tă­măduit pe el, în cât orbul și mu­tul grăia și vedea.²³³

23. Și se mirau noroadele și zi­ceau: nu cumva acesta este Fiul lui David?

24. Iar Fariseii auzind, ziceau: acesta nu scoate dracii fără numai prin beelzebul, domnul dracilor.²³⁴

25. Iar Iisus ştiind gândurile lor, le-a zis lor: toată împărăţia ce se împerechează între sine, se pu­stieşte; și toată cetatea sau casa ce se împerechează între sine, nu va sta.²³⁵

26. Și dacă satana pe satana scoate, întru sine s-a împerecheat; deci, cum va sta împărăţia lui?

27. Și dacă eu cu beezebul scol dracii, feciorii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi vouă jude­cători.

28. Iar dacă eu cu Duhul lui Dum­nezeu scot dracii, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.²³⁶

29. Sau cum poate cineva să in­tre în casa celui tare și vasele lui să le jefuiască, de nu întâi va lega pe cel tare? Și atunci va jefui ca­sa lui.²³⁷

30. Cela ce nu este cu mine, împotriva mea este, și cela ce nu adună cu mine, risipeşte.²³⁸

31. Pentru aceasta grăiesc vouă: tot păcatul și hula se va ierta oa­menilor, iar hula care este împotriva Duhului, nu se va ierta oame­nilor.²³⁹

32. Și oricine va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; iar oricine va zice împotriva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.²⁴⁰

33. Sau, faceţi pomul bun și roadă lui bună, sau face-ţi pomul putred și roadă lui putredă, că din roadă se cunoaşte pomul.²⁴¹

34. Pui de năpârci, cum puteţi grăi cele bune, răi fiind? Că din prisosinţa inimii grăieşte gura.²⁴²

35. Omul cel bun din comoara cea bună a inimii scoate cele bune, iar omul cel rău din comoara cea rea scoate cele rele.

36. Deci grăiesc vouă: că pentru tot cuvântul deşert care vor grăi oa­menii, vor să dea seamă de dân­sul în ziua judecăţii.²⁴³

37. Că din cuvintele tale te vei îndrepta, și din cuvintele tale te vei osândi.²⁴⁴

38. Atunci au răspuns oarecare din Cărturari și din Farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de la tine semn.²⁴⁵

39. Iar el răspunzând, a zis lor: neamul viclean și preacurvar semn caută și semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona proorocul.²⁴⁶

40. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopţi, așa va fi Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopţi.²⁴⁷

41. Bărbaţii Nineviteni se vor scu­la la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi pe el; căci ei s-au po­căit pentru propovăduirea lui Iona; și iată, mai mult decât Iona aici.²⁴⁸

42. Împărăteasa de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta, și îl va osândi pe el, că a venit de la marginile pământului să audă înţelepciunea lui Solomon, și iată mai mult decât Solomon aici.²⁴⁹

43. Iar când duhul cel necurat va ieși din om, umblă prin locuri fără de apă, căutând odihna, și nu află.²⁵⁰

44. Atunci zice: mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit; și venind o află deşertată, măturată și împodobită.

45. Atunci se duce și ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât sine, și intrând locuiesc acolo, și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi și acestui neam viclean.²⁵¹

46. Și încă grăind el către noroade, iată, muma lui și frații lui stăteau afară, căutând să grăiască cu dânsul.²⁵²

47. Și a zis lui oarecine: iată, muma ta și frații tăi stau afară, vrând să grăiască cu tine.

48. Iar el răspunzând, a zis ce­lui ce-i spusese: cine este muma mea și care sunt frații mei?

49. Și tinzându-și mâna sa spre ucenicii săi, a zis: iată muma mea și frații mei.

50 Că ori cine va face voia Ta­tălui meu celui din ceruri, acela este fratele meu și sora și muma mea.²⁵³
CAP. 13.

Pilda semănătorului și alte pilde pen­tru împărăţia cerurilor.

În ziua aceea ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare.²⁵⁴

2. Și s-au adunat la dânsul noroade multe, încât i-a fost lui a in­tra în corabie să şadă; și tot no­rodul sta pe ţărmurile mării.

3. Și le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: iată, a ieşit semănătorul să seamene sămânţa sa.²⁵⁵

4. Și semănând el, unele au că­zut lângă cale, și au venit pasările și le-au mâncat pe ele.

5. Iar altele au căzut pe pietriş, unde n-aveau pământ mult, și în­dată au răsărit, pentru căci n-aveau pământ adânc;

6. Și răsărind soarele, s-au pălit, și pentru că n-aveau rădăcină, s-au uscat.

7. Iar altele au căzut în spini, și au crescut spinii și le-au înecat pe ele.

8. Iar altele au căzut pe pământ bun și au dat roadă: una adică o sută, iar alta şasezeci, iar alta trei­zeci.

9. Cela ce are urechi de auzit, audă.

10. Și apropiindu-se ucenicii au zis lui: pentru ce în pilde grăieşti lor?

11. Iar el răspunzând a zis lor: pentru că vouă s-a dat a şti tainele împărăţiei cerurilor, iar acelora nu s-a dat.

12. Că cela ce are, i se va da lui și îi va prisosi; iar cela ce n-are, și ceea ce are se va lua de la dânsul.²⁵⁶

13. Pentru aceasta în pilde gră­iesc lor, că văzând nu văd, și au­zind nu aud, nici înţeleg.²⁵⁷

14. Și se împlineşte întru dânşii proorocia lui Isaia, ce zice: cu au­zul veţi auzi și nu veţi înţelege, și privind veţi privi și nu veţi vedea.²⁵⁸

15. Că s-a îngroşat inima noro­dului acestuia, și cu urechile greu au auzit, și ochii lor și-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și cu urechile să audă și cu inima să înţeleagă, și să se întoarcă și să-i vindec pe ei.

16. Iar ochii voştri fericiţi sunt că văd, și urechile voastre că aud.²⁵⁹

17. Că amin grăiesc vouă: că mulţi prooroci și drepţi au dorit să vadă cele ce vedeţi voi și n-au văzut, și să audă cele ce auziţi și n-au auzit.

18. Deci, voi ascultaţi pilda semănătorului:²⁶⁰

19. De la tot cela ce aude cuvân­tul împărăţiei și nu-l înţelege, vine vicleanul și răpeşte ceea ce este semănat în inima lui. Aceasta este cea semănată lângă cale.

20. Iar cea semănată pe pietriş, acesta este care aude cuvântul și îndată cu bucurie îl primeşte,²⁶¹

21. Însă n-are rădăcină întru sine, ci este până la o vreme, iar făcându-se necaz, sau goană pentru cu­vânt, îndată-și se sminteşte.

22. Iar cea semănată în spini, acesta este care aude cuvântul, dar grija veacului acestuia și înşelăciu­nea bogăţiei îneacă cuvântul și ne­roditor se face.

23. Iar cea semănată în pământ bun, acesta este care aude cuvân­tul și-l înţelege, care aduce roadă și face: unul o sută, iar altul şeasezeci iar altul treizeci.

24. Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: asemănatu-sa împărăţia cerurilor, omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.

25 Dar dormind oamenii, a ve­nit vrăjmaşul lui și a semănat zâzanii în grâu și s-a dus.

26. Iar dacă a crescut iarba și a făcut roadă, atunci s-au arătat şt zâzaniile.

27. Și venind slugile stăpânului casei, i-au zis lui: Doamne, au n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? Dar de unde are zâzanii?

28. Iar el le-a zis lor: un om vrăjmaş a făcut aceasta. Iar slugile au zis lui: vrea-vei dar să mergem să le plivim?

29. Iar el a zis lor: ba, ca nu cumva plivind zâzaniile să rupeţi și grâul împreună cu dânsele.²⁶²

30. Lăsaţi să crească amândouă împreună până la seceriş, și atunci, la vremea secerişului voi zice secerătorilor: pliviţi întâi zâzaniile și le legaţi snopi, ca să le ardem pe dânsele, iar grâul îl adunaţi în jitniţa mea.

31. Altă pildă le-a pus lor îna­inte, zicând: asemenea este împă­răţia cerurilor, grăunţului de mu­ştar, pe care luându-l omul, l-a se­mănat în ţarina sa,

32. Care este mai mic decât toate seminţele, iar dacă creşte este mai mare decât toate buruienile și se face copac, în cât vin pasările ce­rului și se sălăşluiesc în ramurile lui.

33. Altă pildă a grăit lor: ase­menea este împărăţia cerurilor, aluatului, pe care luându-l muierea l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.²⁶³

34. Acestea toate a grăit Iisus noroadelor, în pilde, și fără de pilde nu grăia lor.²⁶⁴

35. Ca să se plinească ceea ce s-a grăit prin proorocul ce zice: deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ascunse din începutul lumii.²⁶⁵

36. Atunci lăsând Iisus noroadele a venit în casă.

37. Și s-au apropiat către dânsul ucenicii lui, zicând: spune nouă pilda zâzaniilor din ţarină.

38. Iar el răspunzând, a zis lor: cela ce a semănat sămânţa cea bună, este Fiul Omului;²⁶⁶

39. Iar ţarina este lumea; iar sămânţa cea bună, aceştia sunt fii împărăţiei; iar zâzaniile sunt fii celui viclean;

40. Iar vrăjmaşul cel ce le-a se­mănat pe dânsele, este diavolul, iar secerişul este sfârşitul veacului; iar secerătorii sunt îngerii. Deci, cum se adună zâzaniile și se ard cu foc, așa va fi la sfârşitul vea­cului acestuia.²⁶⁷

41. Va trimite Fiul Omului pe îngerii săi și vor aduna dintru împărăţia lui pe toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea.²⁶⁸

42. Și-i vor arunca pe ei în cup­torul cel de foc; acolo va fi plânsul și scrâşnirea dinţilor.