Sfintele evanghelii

²⁶⁹

43. Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor. Cela ce are urechi de auzit, audă.²⁷⁰

44. Iarăşi, asemenea este împărăţia cerurilor, cu comoara ascunsă în ţarină, pe care aflând-o omul, a ascuns-o, și de bucuria ei merge și toate câte are le vinde și cum­pără ţarina aceea.²⁷¹

45. Iarăşi, asemenea este împă­răţia cerurilor, omului neguţător, ce caută mărgăritare bune.

46. Care aflând un mărgăritar de mult preţ, mergând a vândut toate câte avea și l-a cumpărat pe el.²⁷²

47. Iarăşi, asemenea este împă­răţia cerurilor, năvodului, care s-a aruncat în mare și a adunat tot felul de peşti;

48. Pe care după ce s-a umplut, scoţându-l la margine și şezând, au ales pe cei buni în vase, iar pe cei răi i-au lepădat afară.

49. Aşa va fi la sfârşitul veacului. Vor ieși îngerii și vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi.²⁷³

50. Și-i vor arunca pe ei în cup­torul cel de foc; acolo va fi plân­gerea și scrâşnirea dinţilor.

51. Grăit-a lor Iisus: Înţeles-aţi acestea toate? Zis-au lui: așa, Doamne.

52. Iar el le-a zis lor: pentru aceasta, tot cărturarul care se în­vaţă întru împărăţia cerurilor, ase­menea este omului stăpân al casei, care scoate din vistieria sa nou și vechi.

53. Și au fost, după ce a sfârşit Iisus pildele acestea, au trecut de acolo,²⁷⁴

54. Și venind la patria sa, îi în­văţă pe dânşii în sinagoga lor, în cât se mirau ei și ziceau: De unde îi este lui înţelepciunea aceasta și puterile?

55. Au nu este acesta feciorul teslarului? Au nu se numeşte muma lui, Măria, și frații lui: Iacov și Iosi și Simon și Iuda?²⁷⁵

56. Și surorile lui, au nu sunt toate la noi? Deci, de unde sunt lui acestea toate?

57. Și se sminteau întru dânsul. Iar Iisus a zis lor: nu este prooroc necinstii, fără numai în patria sa și în casa sa.²⁷⁶

58. Și n-a făcut acolo puteri multe, pentru necredinţa lor.
CAP. 14.

Tăierea Capului Sfântului Ioan de Irod.

Minunea înmulţirii pâinilor.

Iisus umblând pe mare.

Într-acea vreme a auzit Irod, cel a patra parte stăpânitor, vestea despre Iisus.²⁷⁷

2. Și a zis slugilor sale: acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat din morţi și pentru aceasta se fac puteri întru el.

3. Că Irod prinzând pe Ioan l-a legat pe el și l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, muierea lui Filip, fratelui său.²⁷⁸

4. Că zicea Ioan lui: nu ţi se cuvine ţie s-o ai pe ea.²⁷⁹

5. Și vrând să-l omoare pe dân­sul, se temea de norod, pentru că, ca pe un prooroc îl avea pe el.²⁸⁰

6. Iar prăznuindu-se ziua naştererii lui Irod, a jucat fata Irodiadei în mijloc și a plăcut lui Irod.²⁸¹

7. Pentru aceea cu jurământ a mărturisit ca să-i dea orice v-a cere.

8. Iar ea, îndemnată fiind de muma sa, a zis: dă-mi aici pe tipsie Ca­pul lui Ioan Botezătorul.

9. Și s-a întristat împăratul; dar pentru jurământ și pentru cei ce şedeau împreună cu dânsul, a po­runcit să i se dea.

10. Și trimiţând a tăiat pe Ioan în temniţă.

11 Și s-a adus Capul lui în tip­sie și s-a dat felei, și l-a dus l-a muma sa.

12. Și venind ucenicii lui, au luat trupul și l-au îngropat pe el, și venind au vestit lui Iisus.²⁸²

13. Și auzind Iisus, s-au dus de acolo cu corabia în loc pustiu, deosebi; și auzind noroadele, s-au dus după dânsul pedeştri de prin oraşe.²⁸³

14. Și ieşind Iisus, a văzut norod mult, și i s-a făcut milă de ei și a tămăduit pe bolnavii lor.²⁸⁴

15. Iar făcându-se seară, au venit la dânsul ucenicii lui, zicând: lo­cul este pustiu și vremea iată a trecut; slobozeşte norodul ca să se ducă prin sate să-și cumpere bu­cate loruşi.

16. Iar Iisus le-a zis lor: nu trebuie să meargă; daţi-le voi să mănânce

17. Iar ei au zis lui: n-avem aici fără numai cinci pâini și doi peşti.

18. Și el a zis: aduceţi-le pe ele aici la mine.

19. Și a poruncit norodului să sadă pe iarbă, și luând cele cinci pâini și cei doi peşti, și căutând la cer, a binecuvântat, și frângând a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii noroadelor.

20. Și au mâncat toți și s-au să­turat, și au luat rămăşiţele de sfărâmături douăsprezece coşuri pline.

21. Iar cei ce mâncaseră erau bărbaţi ca cinci mii, afară de muieri și de copii,

22. Și îndată a silit Iisus pe ucenicii săi să intre în corabie și să meargă înaintea lui de ceea parte, până ce va slobozi noroadele,²⁸⁵

23. Și slobozind noroadele, s-a suit la munte să se roage deosebi. Și făcându-se seară, era acolo sin­gur.

24. Iar corabia era în mijlocul mării, învăluindu-se de valuri, că era vântul împotrivă.

26. Iar în a patra strajă a nopţii a mers la dânşii Iisus, umblând pe mare.²⁸⁶

26. Și văzându-l pe el ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, zicând că nălucă este și de frică au strigat.

27. Dar Iisus îndată a grăit lor zicând: îndrăznii, eu sunt, nu vă temeţi.

28. Iar Petru răspunzând, a zis: Doamne, de ești tu, porunceşte-mi să vin la tine pe apă. Iar el i-a zis: vino.

29. Și pogorându-se Petru din corabie, umbla pe apă ca să meargă la Iisus.

30. Iar văzând vântul tare, s-a înfricoşat, și începând a se afunda, a strigat grăind: Doamne mântuieşte-mă.

31. Și îndată Iisus tinzând mâna, l-a apucat pe dânsul și i-a zis lui: puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?²⁸⁷

32. Și intrând ei în corabie, a stat vântul.

33. Iar cei ce erau în corabie ve­nind s-an închinat lui, zicând: cu adevărat Fiul lui Dumnezeu ești.

34. Și trecând au venit în pămân­tul Ghenisaretului.²⁸⁸

35. Și cunoscându-l pe el oame­nii locului aceluia, au trimis în toată latura aceea și au adus la dânsul pe toți bolnavii,

36. Și-l rugau pe el ca numai să se atingă de poalele veşmintelor lui; și câţi se atingeau se mântuiau.²⁸⁹
CAP. 15.

Obiceiuri omeneşti împotriva porunci­lor lui Dumnezeu. Vindecarea fiicei Hananiencei și a altor bolnavi. Săturarea norodului în pustie.

Atunci au venit la Iisus Cărtura­rii și Fariseii, cei din Ierusalim, zicând:

2. Pentru ce ucenicii tăi calcă aşezământul bătrânilor? Că nu-și spa­lă mâinile lor când mănâncă pâine.

3. Iar ei răspunzând le-a zis lor: pentru ce și voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru aşezământul vostru?

4. Că Dumnezeu a poruncit zi­când: cinsteşte pe tatăl tău și pe muma ta; și: cela ceva grăi de rău pe tatăl său, sau pe muma sa, cu moarte să moară.²⁹⁰

5. iar voi ziceţi: cela ce ar zice tatălui-său sau mumei sale: Daru este aceea cu care te-ai îi folosit de la mine.

5. Și să nu cinstească pe tatăl său, sau pe mumă-sa. Și aţi stri­cat porunca lui Dumnezeu, pentru aşezământul vostru.

7. Făţarnicilor, bine a proorocit pen­tru voi Isaia zicând:²⁹¹

8. Se apropie de mine norodul acesta cu gura lui și cu buzele mă cinsteşte, iar inima lor departe stă de la mine²⁹²

9. Și în zadar mă cinsteşte învă­ţând învăţături, porunci omeneşti.²⁹³

10. Și chemând la sine pe noroade, le-a zis lor: auziţi și înţe­legeţi;²⁹⁴

11. Nu ce intră În gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.

12. Atunci apropiindu-se către dân­sul ucenicii lui, i-au zis: cunoscut-ai că Fariseu auzind cuvântul, s-au scandalizat?

13. Iar ei răspunzând a zis: Tot sadul, pe care nu l-a sădit Tatăl meu cel ceresc, se va dezrădăcina.

14. Lăsaţi-i pe dânşii; povăţuitori orbi sunt ai orbilor; și orb pe orb de va povăţui, amândoi în groapă vor cădea.²⁹⁵

15. Și răspunzând Petru, a zis lui: spune nouă pilda aceasta.

16. Iar Iisus a zis lor: încă și voi nepricepuţi sunteţi?

17. Dar nu înţelegeţi, că tot ce intră în gură merge în pântece și iese pe aSedron?

18. Iar cele ce ies din gură, din inimă ies. și acelea spurcă pe om.

19. Că din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişa­guri, mărturii mincinoase, hule.²⁹⁶

20. Acestea sunt care spurcă pe om, iar cu mâini nespălate a mânca, nu spurcă pe om.

21. Și ieşind Iisus de acolo, s-a dus în părţile Tirului și ale Sidonului.²⁹⁷

22. Și iată o muiere cananiancă ieşind din hotarele acelea, striga către dânsul, zicând: miluieşte-mă Doamne, Fiul lui David; Hica mea rău se îndrăceşte.

23. Iar el nu i-a răspuns ei cu­vânt. Și apropiindu-se ucenicii lut, îl rugau pe el zicând: slobozeşte-o pe ea, că strigă în urma noastră.²⁹⁸

24. Iar ei răspunzând a zis: nu sunt trimis fără numai către oile cele pierdute ale casei lui Israil.²⁹⁹

25. Și ea venind s-a închinat lui zicând: Doamne, ajută-mil

26. Iar el răspunzând a zis: nu este bine a lua pâinea fiilor și a o arunca câinilor.³⁰⁰

27. Iar ea a zis: adevărat, Doam­ne, că și câinii mănâncă din sfărâmăturile ce cad din masa domni­lor săi.

28. Atunci răspunzând Iisus, a zis ei: o! muiere, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti. Și s-a tă­măduit fiica ei dintru acel ceas.³⁰¹

29. Și trecând de acolo Iisus, a venit lângă marea Galileei și suindu-se în munte, a şezut acolo.³⁰²

30 Și au venit la dânsul noroade multe, având cu sine şchiopi, orbi, muţi, ciungi și alţii mulţi, și i-au aruncat pe dânşii la picioarele lui Iisus, și i-a tămăduit pe ei,³⁰³

31. Încât se mirau noroadele văzând pe muţi grăind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând și pe orbi văzând; și slăveau pe Dum­nezeul lui Israil.

32. Iar Iisus chemând la sine pe ucenicii săi, a zis: milă-mi este de norodul acesta, că iată trei zile sunt de când aşteaptă lângă mine, și n-au ce mânca; și a-i slobozi pe dânşii flămânzi nu voiesc, ca nu cumva să slăbească pe cale.³⁰⁴

33. Și au grăit lui ucenicii lui: de unde nouă În pustie atâtea pâini, în cât să se sature atâta norod?

34. Și a zis lor Iisus: câte pâini aveţi? Iar ei au zis: şapte și puţini peştişori.

35. Și a poruncit norodului să şadă pe pământ.

36. Și luând pe cele şapte pâini și peştii, mulţumind a frânt și a dat ucenicilor lui, iar ucenicii no­rodului.³⁰⁵

37. Și au mâncat toți și s-au săturat, și au luat rămăşiţele de sfărâmături şapte coşniţe pline.

38. Iar cei ce mâncaseră erau ca patru mii de bărbaţi, afară de muieri și de copii.

39. Și slobozind noroadele au intrat în corabie și au trecut în ho­tarele Magdalului.

CAP 16

Iudeii cer semn. Aluatul Fariseilor.

Mărturisirea lui Petru. Lepădarea de

sine și luarea Crucii. Mustrarea

lui Petru.

Și apropiindu-se Fariseii și Saducheii, ispitindu-1 îl rugau pe dânsul ca să le arate lor semn din cer.³⁰⁶

2. Iar el răspunzând, a zis lor: când se face seara ziceţi: senin va fi, că se roşeşte cerul;³⁰⁷

3. Și dimineaţa ziceţi: astăzi va fi furtună, că se roşeşte cerul posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o socotiţi, iar semnele vremilor nu puteţi?

4. Neam viclean și preacurvar semn caută, și semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona proorocul. Și lăsându-i pe dânşii, s-a dus.³⁰⁸

5. Și mergând ucenicii lui de ceea parte, uitaseră să ia pâine.

6. Iar Iisus le-a zis lor: căutaţi și vă păziţi de aluatul Fariseilor și al Saducheilor.³⁰⁹

7. Iar ei cugetau întru sine, zi­când: pâine n-am luat.

8 Iar Iisus cunoscând aceasta le-a zis lor: ce cugetaţi întru voi, pu­ţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine?³¹⁰

9. Dar nu înţelegeţi, nici vă aduceţi aminte de cele cinci pâini la cele cinci mii, și câte coşuri aţi luat?³¹¹

10. Nici de cele şapte pâini la cele patrii mii, și câte coşniţe aţi luat?³¹²

11. Cum nu înţelegeţi, că nu pen­tru pâine am zis vouă să vă păziţi de aluatul Fariseilor și al Saduche­ilor?

12. Atunci au înţeles că nu de aluatul pâinii a zis lor să se păzească, ci de învăţătura Fariseilor și a Saducheilor.³¹³

13. Iar venind Iisus în părţile Chesariei lui Filip, a întrebat pe ucenicii săi zicând: cine-mi zic oa­menii că sunt cu, Fiul Omului?³¹⁴

14. Iar ei au zis: unii, Ioan Bo­tezătorul; alţii Ilie; iar alţii Ieremia, sau unul din prooroci.

15. Zis-a lor Iisus: dar voi cine-mi ziceţi că sunt?

16. Și răspunzând Simon Petru, a zis: tu ești Hristosul, Fiul lui Dum­nezeu celui viu.³¹⁵

17. Și răspunzând Iisus a zis lui: fericit ești Simone var-Iona, că trup și sânge nu ţi-a descoperit ţie, ci tatăl meu cel din ceruri.³¹⁶

18. Și eu zic ţie, că tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Bi­serica mea, și porţile iadului nu o vor birui pe dansa.³¹⁷

19. Și-ţi voi da ţie cheile îm­părăţiei cerurilor, și ceea ce vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, și ori ce vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.³¹⁸

20. Atunci a poruncit ucenicilor săi ca să nu spună nimănui că el este Hristos.

21. De atunci a început Iisus a spune ucenicilor săi, că se cuvine lui a merge în Ierusalim, și multe a pătimi de la bătrâni și de la arhie­rei și de la cărturari, și a fi omorât, și a treia zi a învia.³¹⁹

22. Și luându-l pe el Petru, a în­ceput a-i sta lui împotrivă, zicând: milostiv fii ţie Doamne; să nu fie ţie aceasta.

23. Iar el întorcându-se, a zis lui Petru: mergi după mine, Satano! Sminteală îmi ești; că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.

24. Atunci Iisus a zis ucenicilor săi: ori cine voieşte să vie după mine, să se lepede de sine, și să-și ia crucea sa, și să-mi urmeze mie.³²⁰

25. Că cine va vrea să-și mân­tuiască sufletul său, pierde-l-va pe el; iar cine îşi va pierde sufletul său pentru mine, afla-l-va pe el.³²¹

26. Că ce folos este omului de ar dobândi lumea toată, iar sufle­tul său îşi va pierde? Sau ce va da omul schimb pentru sufletul său?³²²

27. Că va să vie Fiul Omului în­tru slava Tatălui său, cu îngerii săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.³²³

28. Amin grăiesc vouă: sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte până ce vor vedea pe Fiul Omului venind întru împărăţia sa.³²⁴
CAP. 17.

Schimbarea la Faţă. Vindecarea lunatecului. Plata dajdiei.

Și după şase zile, a luat Iisus pe Petru și pe Iacov și pe Ioan fratele lui și i-a suit pe dânşii într-un munte înalt deosebi.³²⁵

2. Și s-a schimbai la faţă înaintea lor, și a strălucit faţa lui ca soarele, iar hainele lui s-au făcut albe ca lumina.³²⁶

3. Și iată, s-au arătat lor Moise și Ilie, împreună cu dânsul vorbind.³²⁷

4. Și răspunzând Petru a zis că­tre Iisus: Doamne, bine este nouă a fi aici; de voieşti, să facem aici trei colibe: ţie una și lui Moise una și una lui Ilie,

5. Și încă grăind el, iată, nor lu­minos i-a umbrii pe ei, și iată glas din nor, zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit, pe acesta să ascultaţi.³²⁸

6. Și auzind ucenicii, au căzui pe feţele sale și s-au spăimântat foarte.

7. Și apropiindu-se Iisus, s-a atins de dânşii și a zis: sculaţi-vă și nu vă temeţi.³²⁹

8. Și ridicându-și ochii lor, pe nimeni n-au văzut, fără numai pe Iisus singur.

9. Și pogorându-se ei din munte, le-a poruncit lor Iisus, zicând: nimănui să nu spuneţi vederea acea­sta, până când Fiul Omului se va scula din morţi.³³⁰

10. Și l-au întrebat pe el ucenicii lui, zicând: dar ce zic Cărturarii, că Ilie trebuie să vie mai înainte?³³¹

11. Iar Iisus răspunzând, a zis lor: Ilie adecă va veni mai înainte și va aşeza toate.

12. Iar grăiesc vouă, că Ilie a și venit, și nu l-au cunoscut pe dân­sul, ci au făcut lui câte-au voit; așa și Fiul Omului va să pătimea­scă de la dânşii.

13. Atunci au înţeles ucenicii că pentru Ioan Botezătorul le-a zis lor.

14. Și venind ei la norod, s-a apropiat către dânsul un om, înge­nunchind înaintea lui și zicând:³³²

15. Doamne, mântuieşte pe fiul meu, că este lunatec și rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc și de multe ori în apă.

16. Și l-am adus pe dânsul la ucenicii tăi, și n-au putut să-l vin­dece pe el.

17. Iar Iisus răspunzând, a zis: o neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când voi suferi pe voi? Aduceţi-l pe el aici la mine.

18. Și l-a certai pe el Iisus, și a ieşit dracul dintr-însul, și s-a tămă­duit copilul din ceasul acela.

19. Atunci apropiindu-se ucenicii către Iisus deosebi, au zis: pentru ce noi n-am putut să-l scoatem pe el?

20. Iar Iisus a zis lor: pentru necredinţa voastră; că amin grăiesc vouă; de veţi avea credinţă cât grăunţul de muştar, veţi zice muntelui acestuia: mută-te de aici acolo, și se va muta și nimic nu va fi vouă cu neputinţă.³³³

21. Că acest neam nu iese, fără numai cu rugăciune și cu post.

22. Și întorcându-se ei în Galileea, le-a zis lor Iisus: va să se dea Fiul Omului în mâinile oame­nilor,³³⁴

23. Și-l vor omorî pe el, și a treia zi va învia. Și s-au întristat ei foarte.

24. Și venind ei în Capernaum, s-au apropiat cei ce luau dajdie de Petru, și au zis: Învăţătorul vostru nu dă dajdie? Zis-a: adevărat.³³⁵

25. Și când a intrat în casă a apucat Iisus mai înainte de el, zi­când: ce ţi separe, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dăjdii sau bir? De la fiii lor, sau de la cei străini?

26. Grăit-a Petru lui: de la cei străini. Zis-a Iisus lui: iată dar că fiii sunt scutiţi.

27. Dar ca să nu-i smintim pe dânşii, mergând la mare, aruncă undiţe, și peştele care vei prinde întâi, ia-l și deschizând gura lui, vei afla un statir; acela luându-l, dă-l lor pentru mine și pentru tine.³³⁶
CAP. 18

Întrebări despre întâietate. Pentru scan­dal. Puterea de a lega și a dezlega. Certarea greşelii fratelui. Iertarea greşelilor.

În ceasul acela s-au apropiat ucenicii către Iisus, grăind: oare cine este mai mare intru împărăţia cerurilor?³³⁷

2. Și chemând Iisus un prunc, l-a pus pe el în mijlociii lor,

3. Și a zis: amin grăiesc vouă: de nu vă veţi întoarce și să vă faceţi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor;³³⁸

4. Că cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.³³⁹

5. Și cine va primi pe un prunc ca acesta întru numele meu, pe mine mă primeşte.³⁴⁰

6. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceşti mici, care cred întru mine, mai de folos i-ar fi lui ca să-și spân­zure o piatră de moară la gruma­zul lui și să se înece întru adân­cul mării.³⁴¹

7. Vai lumii de sminteli! Că nevoie este să vie smintelile; dar vai omului aceluia prin care vine sminteala!

8. Iar de te sminteşte pe tine mâna ta, sau piciorul tău, taie-le pe ele și le leapădă de la tine; mai bine îţi este ţie să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât două mâini sau două picioare având, să fii arun­cat în focul cel veşnic.