12. Și i-a zis lui: prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Iar el tăcea.
13. Atunci împăratul a zis slugilor: legându-i lui mâinile și picioarele, luaţi-l pe dânsul, și-l aruncaţi întru întunerecul cei mai dinafară; acolo va fi plângerea și scrâşnirea dinţilor;402
14. Că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.403
15 Atunci mergând Fariseii, sfat au făcut ca să-l prindă pe el în cuvânt.404
16. Și au trimis pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că adevărat ești, și calea lui Dumnezeu întru adevăr înveţi, și nu-ţi este ţie grijă de nimenea, că nu cauţi la faţa oamenilor.
17. Deci spune nouă: ce ţi se pare fie? Se cade a da dajdie Cezarului, sau nu?
18. Iar Iisus cunoscând vicleşugul lor, a zis: ce mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-mi mie banul dajdiei.405
19. Iar ei au adus lui un dinar.
20. Și a zis lor: al cui este chipul acesta și scrierea cea de pe el?
21. Zis-au lui: ale Cezarului. Atunci a zis lor: daţi dar înapoi pe cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, și pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
22. Și auzind s-au mirat, și lăsându-l pe el s-au dus.
23. Într-aceea zi au venit la dânsul Saducheii, care zic, că nu este înviere, și l-au întrebat pe ei, zicând:406
24. Învăţătorule, Moise a zis: de va muri cineva neavând feciori, să ia fratele lui pe muierea lui și să ridice sămânţa fratelui său.407
25. Deci erau la noi şapte fraţi, și cel dintâi însurându-se a murit, și neavând sămânţă, a lăsat pe muierea sa fratelui său.
26. Aşijderea și al doilea și al treilea, până la al şaptelea.
27. Iar mai pe urmă de toți a murit și muierea.
28. Deci la înviere, a căruia dintr-acei şapte va fi muiere? Că toți o au avut pe ea.
29. Iar Iisus răspunzând, a zis lor: vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu;
30. Că la înviere nici nu se însoară nici nu se mărită, ci ca îngerii lui Dumnezeu în cer sunt.
31. Iar pentru învierea morţilor, au n-aţi cetit ceea ce s-a zis vouă de la Dumnezeu, grăind:
32. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Nu este Dumnezeu, Dumnezeu al morţilor, ci al viilor.408
33. Și auzind noroadele, se mirau de învăţătura lui.
34. Iar Fariseii auzind că au astupat gurile Saducheilor, s-au adunat împreună.409
35. Și l-a întrebat pe el unul din ei, învăţător de lege, ispitindu-l pe el și zicând:
36. Învăţătorule, care poruncă este mai mare în lege?
37. Iar Iisus a zis lui: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este întâi și mai mare poruncă.410
38. Iar a doua asemenea acesteia: să iubeşti pe aproapele tău ca însuţi pe tine.411
39. Într-acestea două porunci, toată legea și proorocii atârnă.
40. Și fiind adunaţi Fariseii, i-a întrebat pe ei Iisus, zicând:412
41. Ce vi se pare vouă de Hristos? Al cui fiu este? Zis-au lui: al lui David.
42. Zis-a lor: dar cum David cu Duhul îl numeşte pe el Domn? zicând:
43. Zis-au Domnul Domnului meu: şezi dea dreapta mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale.413
44. Deci dacă David îl numeşte pe el Domn, cum fiu al lui este?
45. Și nimenea nu putea să răspundă lui cuvânt, nici nu a mai îndrăznii cineva dintr-acea zi să-l mai întrebe pe el. CAP. 23.
Mustrări Cărturarilor și Fariseilor.
Atunci Iisus a grăit noroadelor și ucenicilor săi zicând:
2. Pe scaunul lui Moise au şezut Cărturarii și Fariseii.
3. Deci toate câte vor zice vouă să păziţi, păziţi și faceţi, iar după lucrurile lor nu faceţi, că ei zic și nu fac.414
4. Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat, și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul lor nu vor să le mişte pe ele.415
5. Și toate lucrurile lor le fac ca să se vadă de oameni, că-și lăţesc filacteriile lor, și-și măresc ceprazele hainelor lor,416
6. Și iubesc şederile cele mai întâi la ospeţe, și scaunele cele mai de sus în sinagogi,
7. Și închinăciunile prin târguri, și a se chema de oameni: ravi, ravî;
8. Iar voi să nu vă numiţi; ravî, că unul este Dascălul vostru, Hristos, iar voi toți fraţi sunteţi.417
9. Și tată să nu chemaţi vouă pe pământ, că unul este Tatăl vostru cel din ceruri.418
10. Nici să vă numiţi: învăţători, că unul este învăţătorul vostru, Hristos.
11. Iar cel ce este mai mare între voi, să fie vouă slugă;419
12. Că cel ce se va înălţa pe sine, se va smeri, și cel ce se va smeri pe sine, se va înălţa.420
13 Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor, făcând rugăciuni lungi, întru făţărie, pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.421
14. Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.422
15. Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea și uscatul ca să faceţi un nemernic, și dacă se face, îl faceţi pe el fiu gheenei îndoit decât pe voi.
16. Vai vouă, povăţuitori orbi, care ziceţi: că cel ce se va jura pe biserică, nimic nu este; iar cel ce se va jura pe aurul bisericii, vinovat este.
17. Nebuni și orbi! Că ce este mai mare? Aurul, sau biserica care sfinţeşte pe aur?
18. Și cel ce se va jura pe altar nimic nu este; iar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra lui, vinovat este.
19. Nebuni și orbi! Că ce este mai mare? Darul, sau altarul care sfinţeşte pe dar?423
20. Deci, cela ce se jură pe altar, se jură pe el și pe toate cele ce sunt deasupra lui.
21. Și cela ce se jură pe biserică, se jură pe ea și pe cela ce locuieşte într-însa.
22. Și cela ce se jură pe cer, se jură pe scaunul lui Dumnezeu și pe cela ce şade pe el.424
23. Vai vouă, cărturarilor și Fariseilor făţarnici! Că zeciuiţi izma și mărarul și chimenul, și aţi lăsat cele mai grele ale legii: judecata și mila și credinţa; acestea se cădea să le faceţi, și acelea să nu le lăsaţi.425
24. Povăţuitori orbi, cari strecuraţi ţânţarul și înghiţiţi cămila.
25. Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor făţarnici! Că curăţiţi partea cea din afară a paharului și a blidului, iar dinlăuntru sunt pline de răpire și de nedreptate.426
26. Farisee oarb, curăţeşte întâi partea cea dinlăuntru a paharului și a blidului, ca să fie și cea dinafară curată.427
27. Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor făţarnici! Că vă asemănaţi mormintelor celor văruite, care din afară se arată frumoase, iar dinlăuntru sunt pline de oasele morţilor și de toată necurăţia.
28. Aşa și voi: dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, iar dinlăuntru sunteţi plini de făţărie și fărădelege.
29. Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor și împodobiţi gropile drepţilor.
30. Și ziceţi: de am fi fost în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi lor întru sângele proorocilor.
31. Drept aceea, înşivă mărturisiţi de voi, ca sunteţi fii ai celor ce au omorât pe prooroci.
32. Și voi umpleţi măsura părinţilor voştri.
33. Şerpi, pui de năpârci, cum veţi scăpa de judecata gheenei?428
34. Pentru aceasta, iată, eu trimit la voi prooroci și înţelepţi și cărturari și dintre dânşii veţi ucide și veţi răstigni, și dintre dânşii veţi bate în soboarele voastre, Și-i veţi goni din oraş în oraş.429
35. Ca să vină asupra voastră tot sângele drept(ţilor), care s-a vărsat pe pământ, de la sângele lui Avel celui drept, până la sângele Zahariei fiul Varahiei, pe care l-aţi omorât între biserică și între altar.430
36. Amin grăiesc vouă: vor veni acestea toate peste neamul acesta.
37. Ierusalime, Ierusalime, cela ce ai omorât pe prooroci și ai ucis cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să adun pe fiii tăi, în ce chip adună găina puii săi supt aripi, și n-aţi vrut!431
38. Iată, se lasă vouă casa voastră pustie.432
39. Că zic vouă: de acum nu mă veţi mai vedea, până când veţi zice: bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.433
CAP. 24.
Dărâmarea Ierusalimului.
Sfârşitul lumii.
Și ieşind Iisus din biserică mergea, și s-au apropiat către dânsul ucenicii lui ca să-i arate lui zidirile bisericii.434
2. Iar Iisus a zis lor: vedeţi acestea toate? Amin grăiesc vouă: nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.
3. Și şezând el pe muntele Măslinilor, s-au apropiat către dânsul ucenicii lui, deosebi, zicând: spune nouă, când vor fi acestea? Și care este semnul venirii tale și al sfârşitului veacului?
4. Și răspunzând Iisus a zis lor: căutaţi să nu vă amăgească cineva pe voi;435
5. Că mulţi vor veni întru numele meu, zicând: eu sunt Hristos, și pe mulţi vor înşela.436
6. Și aveţi să auziţi războaie și veşti de războaie. Căutaţi să nu vă spăimântaţi,
7. Că se cuvine toate acestea să fie; ci încă nu va fi atunci sfârşitul.
8. Că se va scula neam peste neam, și împărăţie peste împărăţie, și vor fi foamete și ciumă și cutremure pe alocurea. Ci acestea toate vor fi începătură a durerilor.
9. Atunci vă vor da pe voi în necazuri, și vă vor omorî pe voi, și veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele meu.437
10. Și atunci se vor sminti mulţi, și se vor vinde unul pe altul, și se vor urî unul pe altul.438
11. Și mulţi prooroci mincinoşi se vor scula și vor înşela pe mulţi.439
12. Și pentru înmulţirea fărădelegii, (se) va răci dragostea multora;440
13. Dar cela ceva răbda până în sfârşit, acela se va mântui.441
14. Și se va propovădui această evanghelie a împărăţiei întru toată lumea, întru mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârşitul.
15. Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii, care s-a zis prin Daniil proorocul, stând în locul cel sfânt (cela ce citeşte să înţeleagă),442
16. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi;
17. Și cel ce va fi pe casă, să nu se pogoare să ia ceva din casa sa;443
18. Și cel ce va fi în câmp, să nu se întoarcă înapoi să-și ia haina sa.
19. Iar vai! celora ce vor avea în pântece și celora ce vor apleca în zilele acelea!
20. Ci rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.444
21. Că va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii până acum, nici va fi.445
22. Și de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar îi mântuit tot trupul, dar pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea.
23. Atunci de va zice vouă cineva: iată aici este Hristos, sau acolo, să nu credeţi.446
24. Că se vor scula Hristoşi mincinoşi și prooroci mincinoşi, și vor da semne mari și minuni, cât să amăgească de va fi cuputinţă, și pe cei aleşi.
25. Iată mai înainte va-m spus vouă.
26. Deci de vor zice vouă: iată în pustie este, să nu ieşiţi; iată în cămări, să nu credeţi.447
27. Că precum iese fulgerul de la răsărit și se arată pană la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului;
28 Că unde va fi trupul cel mort, acolo se vor aduna vulturii.448
29. Însă îndată după necazul acelor zile soarele se va întuneca și luna nu-și va da lumina sa, și stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor se vor clătina.449
30. Și atunci se va arăta semnul Fiului Omului pe cer, și atunci vor plânge toate seminţiile pământului; și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere, și cu slavă multă.450
31. Și va trimite pe îngerii săi cu glas mare de trâmbiţă, și vor aduna pe cei aleşi ai lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la marginile lor.451
32. Iar de la smochin vă învăţaţi pildă: când mlădiţa lui este moale și înfrunzeşte, ştiţi că aproape este vara.452
33. Aşa și voi, când veţi vedea acestea toate, să ştiţi că aproape este, lângă uşi. 453
34. Amin grăiesc vouă: nu va trece neamul acesta, până când toate acestea vor fi.
35. Cerul și pământul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.
36. Iar de ziua aceea și ceasul, nimeni nu ştie, nici îngeri; din ceruri, fără numai Tatăl meu singur.454
37. Că precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului Omului.455
38. Și precum era în zilele cele mai înainte de potop: mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua întru care a intrai Noe în corabie.
39. Și n-au ştiut până când a venit potopul și a luat pe toți; așa va fi și venirea Fiului Omului.
40. Atunci, doi de vor fi în câmp, unul se va lua și unul se va lăsa.456
41. Două măcinând la moară, una se va lua și una se va lăsa.
42. Deci: privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni.457
43. Iar aceasta să ştiţi, că de ar şti stăpânul casei în care ceas va veni hoţul, ar fi privegheat și n-ar fi lăsat să-i sape casa lui.458
44. Pentru aceasta și voi fiţi gata, că în ceasul (în) care nu gândiţi, Fiul Omului va veni.
45 Oare, cine este sluga cea credincioasă și înţeleaptă, pe care l-a pus domnul său peste slugile sale ca să le dea lor hrană la vreme?459
46. Fericită este sluga aceea pe care venind domnul său îl va afla făcând așa.460
47. Amin grăiesc vouă, că peste toate averile sale îl va pune pe el.
48. Iar de va zice acea slugă rea întru inima sa: zăboveşte domnul meu a veni,
49. Și va începe a bate pe soţiile sale și a mânca și a bea cu beţivii,
50. Veni-va domnul slugii acelea în ziua întru care nu-l aşteaptă, și în ceasul întru care nu ştie,
51. Și-l va tăia pe el în două, și partea lui cu făţarnicii o va pune. Acolo va fi plângerea și scrâşnirea dinţilor.461 CAP. 25-
Pilda despre cele zece fecioare și
despre talanţi. Judecata de apoi.
Atunci se va asemăna împărăţia cerurilor cu zece fecioare, care luându-și candelele sale, au ieşit întru întâmpinarea mirelui.
2. Și cinci dintre ele erau înţelepte, iar cinci nebune.
3. Cele nebune luându-și candelele sale, n-au luat cu sine untdelemn;
4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vasele sale, cu candelele sale.
5. Și zăbovindu-se mirele, au dormitat toate și au adormit.
6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: iată mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui.
7. Atunci s-au sculat toate fecioarele acelea și și-au împodobit candelele sale.462
8. Iar cele nebune au zis celor înţelepte: daţi-ne nouă din untuldelemn al vostru, că se sting candelele noastre.
9. Și au răspuns cele înţelepte, zicând: nu cumva nu ne va ajunge nouă și vouă, ci mai bine mergeţi la cei ce vând și vă cumpăraţi vouă.
10. Iar mergând ele să cumpere, venit-a mirele, și cele ce erau gata, au intrat cu el la nuntă, și s-a închis uşa.463
11. Iar mai pe urmă au venit și celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide nouă.464
12. Iar el răspunzând a zis: Amin zic vouă: nu vă ştiu pe voi.
13. Drept aceea privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va veni.465
14. Că în ce chip un om ducându-se departe, a chemat slugile sale și le-a dat lor avuţia sa;466
15. Și unuia i-a dat cinci talanţi, iar altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și s-a dus îndată.
16. Și plecând cel ce luase cinci talanţi, a neguţătorit cu dânşii și a făcut alţi cinci talanţi.
17. Aşijderea și cel cu doi, a dobândit și acesta alţi doi.
18. Iar cel ce luase unul, ducându-se a săpat în pământ și a ascuns argintul domnului său.
19. Iar după multă vreme a venit domnul slugilor acelora și a făcut socoteală cu dânşii.
20. Și venind cel ce a luat cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: doamne, cinci talanţi mi-ai dat mie; iată, alţi cinci talanţi am dobândit cu ei.
21. Zis-a lui domnul său: bine, slugă bună și credincioasă; peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
22 Și venind și cel ce a luat doi talanţi, a zis: doamne, doi talanţi mi-ai dai mie; iată, alţi doi talanţi am dobândit cu ei.
23. Zis-a lui domnul său: bine, slugă bună și credincioasă; peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
24. Și venind și cel ce a luat un talant, a zis: doamne, te-am ştiut că ești om aspru, seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai risipit.
25. Și temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai al tău.
26. Și răspunzând domnul său, i-a zis lui: slugă vicleană, și leneşă, ai ştiut că secer unde n-am semănat, și adun de unde n-am risipit?467
27. Pentru aceasta dar se cuvenea să fi dai argintul meu schimbătorilor, și venind eu aş fi luat al meu cu dobândă.
28. Luaţi, dar, de la el talantul, și-l daţi celui ce are zece talanţi;
29. Că tot celui ce are, i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are, și ceea ce i se pare că are, i se va lua de la dânsul;468
30. Și pe sluga cea netrebnică, aruncaţi-l întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va îi plângerea și scrâşnirea dinţilor.469
31. Iar când va veni Fiul Omului întru slava sa, și toți sfinţii îngeri cu dânsul, atunci va şedea pe scaunul slavei sale.470
32. Și sa vor aduna înaintea lui toate limbile, și-i va despărţi pe dânşii unul de altul, precum desparte păstorul oile din iezi.471
33. Și va pune oile dea-dreapta sa, iar iezii dea-stânga.472
34. Atunci va zice împăratul celor dea-dreapta lui: veniţi binecuvântaţii Părintelui meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Că am flămânzit și mi-aţi dat de am mâncat, am însetat și mi-aţi dat de am băut, străin am fost și m-aţi primit,473
36. Gol și m-aţi îmbrăcat, bolnav am fost și m-aţi cercetai, în temniţă am fost și aţi venit la mine.
37. Atunci vor răspunde lui drepţii, zicând: Doamne când te-am văzut flămând și te-am hrănit? Sau însetat și ţi-am dat de ai băut?
38. Sau când te-am văzul străin și te-am primit? Sau gol și te-am îmbrăcat?
39. Sau când te-am văzut bolnav, sau în temniţă și am venit la tine?
40. Și răspunzând împăratul, va zice lor: amin zic vouă: întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai mei prea mici, mie aţi făcut.