Sfintele evanghelii

⁵⁴³

11. Iar mergând ele, iată unii din străjeri venind în cetate, au vestit Arhiereilor toate cele ce s-au făcut.

12. Și adunându-se împreună cu bătrânii, și sfat făcând, arginţi mulţi au dat ostaşilor, zicând:

13. Spuneţi că ucenicii lui noap­tea venind, l-au furat pe el, dor­mind noi.

14. Și de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom potoli pe el, și pe voi fără de grijă vă vom face.

15. Iar ei luând arginţii au făcut cum i-au învăţat; și s-a vestit cu­vântul acesta întru Iudei până astăzi.

16. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, în muntele unde le-a poruncit lor Iisus.⁵⁴⁴

17. Și văzându-l pe el, s-au închinat lui, iar unii s-au îndoit.

18. Și apropiindu-se Iisus le-a grăit lor, zicând: datu-mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ.⁵⁴⁵

19. Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.⁵⁴⁶

20. Învăţându-i pe dânşii să păzească toate câte am poruncit vouă; și iată eu cu voi sunt în toate zi­lele, până la sfârşitul veacului; amin.⁵⁴⁷

SFÂNTA EVANGHELIE

DE LA MARCU
CAP. 1.

Iisus botezat de Ioan. Ispitirea. Chemarea Apostolilor. Vindecări de felurile boli.

Începerea Evangheliei lui Iisus Hristos: Fiul lui Dumnezeu.⁵⁴⁸

2. Precum s-a scris în prooroci: iată, eu trimit pe înge­rul meu înaintea feţei tale, care va găti calea ta înaintea ta.

3. Glasul celui ce strigă în pustie: gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui.⁵⁴⁹

4. Era Ioan botezând în pustie și propovăduind botezul pocăinţei, întru iertarea păcatelor.⁵⁵⁰

5. Și mergeau la dânsul toată latura Iudeei și Ierusalimitenii, și se botezau toți în râul Iordanului de la dânsul, mărturisindu-și păcatele lor.

6. Și era Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă, și cu brâu de curea îm­prejurul mijlocului lui, și mânca acride și miere sălbatică.⁵⁵¹

7. Și propovăduia, zicând: vine după mine cel mai tare decât mine, căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintelor lui.⁵⁵²

8. Eu v-am botezat pe voi cu apă, iar acela vă va boteza pe voi cu Duh Sfânt.⁵⁵³

9. Și a fost în zilele acelea, a venit Iisus din Nazaretul Galileei și s-a botezat de la Ioan în Iordan.

10. Și îndată ieşind din apă, au văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel pogorându-se peste dânsul;

11. Și glas a fost din ceruri: tu ești Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit.⁵⁵⁴

12. Și îndată l-a scos pe dân­sul Duhul în pustie.⁵⁵⁵

13. Și era acolo în pustie patruzeci de zile ispitindu-se de satana, și era cu fiarele, și îngerii slujeau lui.

14. Și după ce s-a prins Ioan, a venit Iisus în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dum­nezeu,⁵⁵⁶

15. Și zicând, că s-a plinit vre­mea și s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu; pocăiţi-vă și credeţi în Evanghelie.⁵⁵⁷

16. Și umblând pe lângă marea Galileei, a văzut pe Simon și pe Andrei fratele lui, aruncând mreaja în mare, (că erau pescari).⁵⁵⁸

17. Și le-a zis lor Iisus: veniţi după mine, și vă voi face pe voi a fi vânători de oameni.

18. Și îndată lăsându-și mrejele, au mers după dânsul.

19. Și de acolo mergând mai înainte puţin, a văzut pe Iacov al lui Zevedei și pe Ioan fratele lui, dregându-și și ei mrejele în corabie.⁵⁵⁹

20. Și îndată i-a chemat pe dânşii; și lăsând pe tatăl lor Zevedei în corabie, împreună cu năimiţii, s-au dus după dânsul.

21. Și au intrat în Capernaum; și îndată sâmbăta intrând în sina­gogă, învăţa.

22. Și se spăimântau toți de învăţătura lui; că era învăţându-i pe ei ca cela ce are putere, iar nu ca cărturarii.⁵⁶⁰

23. Și era în sinagoga lor un om cu duh necurat, și a strigat grăind⁵⁶¹:

24. Lasă, ce este nouă și ţie Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne pierzi pe noi? Te ştiu pe tine cine ești: Sfântul lui Dumnezeu.⁵⁶²

25. Iar Iisus l-a certai pe el, gră­ind: taci și ieși dintr-însul.⁵⁶³

26. Și l-a scuturat pe el duhul cel necurat, și strigând cu glas mare, a ieşit dintr-însul.

27. Si s-au spăimântat toți, cât se întrebai între ei, grăind: ce este aceasta? Ce este această învăţătură nouă? Că, cu stăpânire porunceşte și duhurilor celor necurate, și-l as­cultă pe dânsul.

28. Și a ieşit îndată vestea lui în ţoală laturea Galileei.

29. Și îndată ieşind din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov și cu Ioan.⁵⁶⁴

30. Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; și îndată au spus lui pentru dânsa.

31. Și venind a ridicat-o pe ea, apucându-o de mână, si a lăsat-o pe dânsa frigurile îndată, și slujea lor.

32. Iar făcându-se seară, când apunea soarele, aduceau la dânsul pe toți bolnavii și îndrăciţii,⁵⁶⁵

33. Și toată cetatea era adunată la uşă.

34. Și a vindecat pe mulţi, care pătimeau rău de mult?; feluri de boli și mulţi draci a gonit; și nu lăsa să grăiască dracii, că îl ştiau pe el că este Hristos.⁵⁶⁶

35. Și a doua zi foarte de noapte sculându-se, au ieşit și s-au dus în loc pustiu, și acolo se ruga.⁵⁶⁷

36. Și au mers după el Simon și cei ce erau cu el.

37. Și găsindu-l pe dânsul, i-au zis lui: toți te caută.

38. Și a grăit lor: să mergem în oraşele și în satele ce sunt mai aproape, ca să propovăduiesc și acolo; că spre aceasta am venit.⁵⁶⁸

39. Și propovăduia în adunările lor, în toată Galileea, și dracii scotea.

40. Și a venit la dânsul un lepros, rugându-l pe el și îngenunchind înaintea lui, și zicând lui, că de vei vrea, poţi să mă curăţeşti pe mine.⁵⁶⁹

41. Iar Iisus făcându-i-se milă, au tins mâna sa, și s-au atins de el, și i-au zis lui: voiesc, curăţeşte-te.

42. Și zicând el, îndată s-a de­părtat de la dânsul lepra, și s-a curăţit.

43. Și răstindu-se către dânsul, numai decât l-a slobozit pe el!

44. Și i-au zis lui: vezi, nimănui nimic să nu spui, ci mergi de te arată preotului, și du pentru cură­ţirea ta, cele ce a poruncit Moise, întru mărturie lor.⁵⁷⁰

45. Iar el ieşind a început a propovădui multe și a vesti cuvântul, cât numai putea el aievea să intre în cetate, ci era afară, în locuri pustii, și veneau la el de pretutindenea.⁵⁷¹
CAP. 2.

Vindecarea slăbănogului. Chemarea lui Matei și ospăţul cu vameşii. Despre post. Ucenicii smulg spice sâmbăta.

Și au intrat iarăşi în Capernaum după câteva zile, și s-a auzit că este în casă.

2. Și îndată s-au adunat mulţi, cât numai puteau încăpea nici pe lângă uşă, și grăia lor cuvântul.

3. Și au venit la el, aducând un slăbănog, care se purta de patru.⁵⁷²

4. Și neputând ei a se apropia de el, pentru norod au descoperit casa unde era, și spărgând, au pogorât patul în care zăcea slăbănogul.

5. Iar Iisus văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: fiule, iartăţi-se Ţie păcatele tale.

6. Și erau acolo unii din cărtu­rari şezând și cugetând întru ini­mile lor.

7. Ce acesta așa grăieşte hule? Cine poate ierta păcatele, fără nu­mai unul Dumnezeu?

8. Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul său, că așa cugetau aceia întru sine, le-a zis lor: ce cugetaţi acestea întru inimile voastre?⁵⁷³

9. Ce este mai lesne: a zice slăbănogului, iartăţi-se ţie păcatele, sau a zice: scoală și-Ţi ridică patul tău și umblă?

10. Ci ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta pă­catele (a zis slăbănogului):

11. Ţie îţi zic: scoală și îţi ridică patul tău și mergi la casa ta.

12. Și s-a sculat îndată și ridicându-și patul, a ieşit înaintea tuturor, cât se spăimântau toți și lă­udau pe Dumnezeu zicând, că niciodată n-am văzut așa.

13. Și au ieşit iarăşi la mare, și toată mulţimea venind la el și îi învăţa pe dânşii.

14. Și trecând, a văzut pe Levi a lui Alfeu, şezând la vamă și i-a zis lui: vino după mine. Și sculându-se, a mers după dânsul,⁵⁷⁴

15. Și a fost când au şezut în casa lui, mulţi vameşi și păcătoşi şedeau împreună cu Iisus și cu ucenicii lui, că erau mulţi și mergeau după el.

16. Iar Cărturarii și Fariseii văzându-i pe ei că mănâncă cu va­meşii și cu păcătoşii, au zis uce­nicilor lui: ce este că, cu vameşii și cu păcătoşii mănâncă și bea?

17. Și auzind Iisus, a zis lor: n-au trebuinţă cei sănătoşi de doc­tor, ci cei bolnavi; că n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă,

18. Și erau ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postindu-se; și au ve­nit și i-au zis lui: pentru ce uceni­cii lui Ioan și ai Fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?⁵⁷⁵

19. Și a zis lor Iisus: au doară pot fiii nunţii să postească până când este mirele cu dânşii? Câtă vreme au pe mirele cu ei, nu pot să postească.

20. Dar vor veni zile când se va lua de la dânşii mirele, și atunci vor posti într-acele zile.

21. Și nimenea nu coase petic de pânză nouă la haină veche; iar de nu, îşi ia plinirea lui cel nou de la cea veche, și mai rea spărtură se face.⁵⁷⁶

22. Și nimenea nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, vinul cel nou sparge foii, și vinul se varsă și foii pier; ci vinul nou în foi noul se cuvine să se puie.

23. Și a fost când mergea el sâm­băta prin semănături, și au început ucenicii lui a face cale smulgând spice;⁵⁷⁷

24. Iar Fariseii au zis lui: vezi, ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?⁵⁷⁸

25. Iar el au zis lor: au niciodată n-aţi cetii ce a făcut David, când a avut lipsă și a flămânzit el și cei ce erau cu dânsul?

26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în vremea lui Aviatar Arhiereului, și pâinile punerii înainte le-a mâncat, care nu i se cădea să le mănânce, fără numai preoţilor, și a dat și celor ce erau împreună cu el?⁵⁷⁹

27. Și a zis lor: sâmbăta pentru om s-a făcut, iar nu omul pen­tru sâmbătă.⁵⁸⁰

28. Drept aceea, Domn este Fiul Omului și al sâmbetei.⁵⁸¹
CAP. 3.

Vindecarea celui cu mâna uscată. Chemarea Apostolilor. Hula împotriva Duhului Sfânt. Muma și frații lui Iisus.
Și au intrat iarăşi în sinagogă, și era acolo un om având mâna uscată.⁵⁸²

2. Și îl pândeau pe dânsul de îl va vindeca pe el sâmbăta, ca să-l învinuiască pe el.

3. Și a zis omului celui ce avea mâna uscată: ridică-te în mi­jloc.

4. Și a zis lor: se cuvine sâm­băta bine a face, sau rău a face? Suflet a mântui sau a pierde? Iar ei tăceau.

5. Și căutând spre ei cu mânie, întristându-se pentru împietrirea ini-mii lor, a zis omului: întinde-ţi mâna ta. Și a întins-o; și a venit mâna lui la starea cea dintâi, să­nătoasă ca și cealaltă.⁵⁸³

6. Și ieşind Fariseii, îndată au făcut sfat cu Irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă pe Dânsul.⁵⁸⁴

7. Iar Iisus s-a dus cu ucenicii săi către mare, și după dânsul a mers mulţime multă din Galileea și din Iudeea,⁵⁸⁵

8. Și din Ierusalim și din Idumea, și din ceea parte de Iordan, și cei dimprejurul Tirului și al Sidonului, mulţime multă, auzind câte făcea, a venit către dânsul.

9. Și a zis ucenicilor săi, ca să stea o corăbioară aproape de el, pentru norod, ca să nu-l împresoare pe el;

10. Că pe mulţi a vindecat, încât năvăleau spre El ca să se atingă de Dânsul câţi aveau bătăi.

11. Și duhurile cele necurate când îl vedeau pe el, cădeau înaintea lui și strigau, grăind: tu ești Fiul lui Dumnezeu.⁵⁸⁶

12 Și mult îi certa pe dânşii ca să nu-L facă arătat pe el.⁵⁸⁷

13. Și s-au suit la munte și au che­mat pe care a vrut El însuşi, și au venit la dânsul.

14. Și au făcut doisprezece ca să fie cu el și să-i trimită pe dânşii să propovăduiască,⁵⁸⁸

15. Și să aibă putere a vindeca bolile și a goni dracii.

16. Și au pus lui Simon numele: Petru.⁵⁸⁹

17. Și pe Iacov al lui Zevedei și pe Ioan fratele lui Iacov, și le-au pus lor numele: voanerghes, adică: fiii tunetului.⁵⁹⁰

18. Și pe Andrei și pe Filip și pe Vartolomei și pe Matei și pe Toma și pe Iacov al lui Alfeu și pe Tadei și pe Simon Cananitul,

19. Și pe Iuda Iscarioteanul, care l-a și vândut pe el.

20. Și au venit în casă, și iarăşi s-a adunat norodul, cât nu puteau ei nici pâine să mănânce.⁵⁹¹

21. Și auzind cei ce erau despre dânsul, au ieşit să-l prindă pe el, zicând că nu-și este în fire.

22. Și cărturarii cei ce se pogorâseră din Ierusalim ziceau cum că veelzevul are, și cum că, cu dom­nul dracilor scoate dracii.⁵⁹²

23. Și chemându-i pe dânşii, în pilde grăia lor: cum poate satana să scoată pe satana?

24. Și dacă împărăţia se va împerechea între sine, nu poate să stea împărăţia aceea.⁵⁹³

25. Și dacă casa se va împerechea între sine, nu poate să stea casa aceea.

26. Și dacă satana s-a sculat însuşi asupra sa și s-a împerecheat, nu poate să stea, ci are sfârşit.

27. Nimeni nu poate să jefuiască vasele celui tare, intrând în casa lui, de nu va lega întâi pe cel tare, și atunci va jefui casa lui.

28. Amin grăiesc vouă: toate păcatele se vor ierta fiilor oamenilor, și hulele ori câte vor huli,

29. Iar cine va huli împotriva Sfântului Duh, n-are iertare în veac, ci este vinovat judecaţii de veci.

30. Pentru că ziceau: duh necu­rat are.

31. Atunci au veni frații și muma lui, și stând ei afară, au trimis la el, chemându-l pe dânsul.

32. Și şedea norodul împrejurul lui, și au zis lui: iată muma ta și frații tăi și surorile tale afară, te caută pe tine.⁵⁹⁴

33. Și a răspuns lor, grăind: cine este muma mea și frații mei?

34. Și căutând la cei ce şedeau împrejurul lui, a zis: iată muma mea și frații mei;

35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acela fratele meu și sora mea și muma mea este.
CAP. 4.

Pilda seminţei.

Certarea vântului și a mării.

Și iarăşi a început a învăţa lângă mare, și s-a adunat la dânşii no­rod mult, încât a intrat el în corabie și a şezut pe mare, și tot norodul sta pe uscat lângă mare.⁵⁹⁵

2. Și-i învăţa pe dânşii în pil­de mult, și grăia lor întru învăţătura sa:

3. Ascultaţii: Iată a ieşit semănătorul să semene.

4. Și a fost când semăna, una adică a căzut lângă cale, și au venit pasările și au mâncat-o pe dânsa;

5. Iar alta a căzut pe pietriş, unde n-avea pământ mult, și îndată a răsărit, căci n-avea pământ adânc,

6. Și răsărind soarele, s-a pălit, și pentru că n-avea rădăcină s-a uscat.

7. Iar alta a căzut în spini, și s-au înălţat spinii și au înecat-o și n-a dat rod;

8. Iar alta a căzut în pământ bun, și a dat roadă înălţându-se și crescând, și a adus: una treizeci, iar alfa şasezeci, iar alta o sută.

9. Și zicea lor: cela ce are urechi de auzit, audă.

10. Iar când au fost deosebi, l-au întrebat pe el de pildă, cei ce erau lângă el împreună cu cei doispre­zece.

11. Și le a zis lor: vouă s-a dat a şti taina împărăţiei lui Dumnezeu, iar celor de afară toate în pilde sunt lor;⁵⁹⁶

12. Ca privind să privească, și să nu vadă, și auzind să audă, și să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să se ierte lor păcatele.

13. Și le-a zis lor: au nu ştiţi pilda aceasta? Și cum veţi înţelege toate pildele?

14. Cela ce seamănă, cuvântul seamănă.

15. Și aceştia sunt cei de lângă cale, unde se seamănă cuvântul, și când îl aud, îndată vine satana și ia cuvântul care este semănat întru inima lor.

16. Și aceştia sunt aşijderea cei ce se seamănă pe pietriş, care, când aud cuvântul, îndată cu bu­curie îl primesc pe el.

17. Dar n-au rădăcină întru sineşi, ci sunt până la o vreme, după aceea făcându-se necaz sau goană pentru cuvânt, îndată se smintesc.

18. Și aceştia sunt cei ce se sea­mănă în spini, care aud cuvântul.

19. Dar grijile veacului acestuia, și înşelăciunea bogăţiei, și pofta celorlalte intrând, îneacă cuvântul și se face neroditor.

20. Și aceştia sunt cei semănaţi în pământ bun, care aud cuvântul și-l primesc și aduc roadă: unul treizeci, iar altul şasezeci, iar altul o sută.

21. Și zicea lor: au doară făclia se aduce ca să se puie supt obroc, sau supt pat? Au nu ca să se puie în sfeşnic?

22. Că nu este ceva tăinuit, care să nu se vădească; nici nu a fost ascuns, ci ca să vie întru arătare.⁵⁹⁷

23. De are cineva urechi de auzit, audă,⁵⁹⁸

24. Și zicea lor: vedeţi de auziţi; cu ce măsură măsuraţi, se va măsura vouă, și se va adăuga vouă celor ce auziţi;⁵⁹⁹

25. Că celui ce are, i se va da lui, iar cel ce n-are, și ce (crede că) are se va lua de la dânsul.⁶⁰⁰

26. Și zicea: așa este împărăţia lui Dumnezeu, în ce chip este dacă aruncă omul sămânţa în pământ.

27. Și doarme, și se scoală noap­tea și ziua, și sămânţa răsare și creşte cum nu ştie el.

28. Că pământul din sine rodeşte, întâi iarbă, apoi spic, după aceea deplin grâu în spic.

29. Iar când se coace rodul, în­dată trimite secera, că a sosit se­cerişul.

30. Și zicea: cui vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau cu ce pildă o vom potrivi pe ea?

31. Asemenea este grăunţului de muştar, care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele pământului;⁶⁰¹

32. Iar după ce se seamănă, creşte și se face mai mare decât toate bu­ruienile, și face ramuri mari, încât supt umbra lui pot să locuiască pasările cerului.

33. Și cu pilde multe ca acestea le grăia lor cuvântul, precum puteau auzi.

34. Și fără de pilde nu grăia lor; iar deosebi ucenicilor săi le dezlega toate.

35. Și a zis lor, în ziua aceea, făcându-se seară: să trecem de ceea parte.

36. Și lăsând el norodul, l-au luat pe dânsul așa precum era, în co­rabie. Și erau și alte corăbii cu dânsul.⁶⁰²

37. Și s-a făcut vifor mare de vânt, și valurile intrau în corabie, încât mai se umplea ea.

38. Și el era la cârmă, dormind pe căpătâi; și l-au deşteptat pe el, și i-au zis lui: Învăţătorule, au nu-ţi este grijă că pierim?

39. Și sculându-se a certat vân­tul și a zis mării: Taci, încetează! Și a stat vântul, și s-a făcut li­nişte mare.⁶⁰³

40. Și a zis lor: ce sunteţi așa fricoşi? Cum, n-aveţi credinţă?⁶⁰⁴

41. Și s-au înfricoşat cu frică mare și grăia unul către altul: oare, cine este acesta, că și vântul și marea îl ascultă pe el?⁶⁰⁵
CAP. 5.

Vindecarea unui om

având duh necu­rat. Femeia ce-i curgea sânge. Învierea fiicei lui Iair.
Și au venit de ceea parte de mare, în latura Gadarenilor.⁶⁰⁶

2. Și ieşind el din corabie, îndată l-a întâmpinat pe el un om din mormânturi, cu duh necurat,

3. Care avea locuinţa în mormânturi, și nici cu lanţuri de fier ni­meni nu putea să-l lege pe el.

4. Pentru că de multe ori fiind le­gat cu obezi și cu lanţuri de fier, rupea lanţurile și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l domolească pe dânsul.