Sfintele evanghelii

32. Și de faţă cuvântul acesta grăia. Și apucându-l pe el Petru, a început a-i sta lui împotrivă.

33. Iar el întorcându-se și căutând spre ucenicii săi, a certat pe Pe­tru, zicând; mergi înapoia mea satano, că nu cugeţi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.⁶⁵⁵

34. Și chemând la sine pe no­rod împreună cu ucenicii săi, a zis lor: cela ce voieşte să vină du­pă mine, să se lepede de sine, și să-și ia crucea sa, și să-mi urmeze mie.

35. Că cine va vrea să-și mântu­iască sufletul său, pierde-l-va pe el; iar cine-și va pierde sufletul său pentru mine și pentru evanghelie, acela îl va mântui pe el.⁶⁵⁶

36. Că ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată, și-și va pierde sufletul său?⁶⁵⁷

37. Sau ce va da omul schimb pentru sufletul său?

38. Că cine se va ruşina de mine și de cuvintele mele, în acest neam preacurvar și păcătos, și Fi­ul Omului se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.⁶⁵⁸

CAP. 9.

Schimbarea la Faţă a lui Hristos. Vindecarea lunatecului. Cearta ucenicilor pentru întâietate.

Ferirea de scandal.

Și le zicea lor: amin grăiesc vouă, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte până când vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.⁶⁵⁹

2. Și după şase zile a luat Iisus pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, și i-a suit pe dânşii în munte înalt, deosebi, singuri. Și s-a schim­bat la faţă înaintea lor,

3. Și hainele lui erau strălucind, albe foarte, ca zăpada, în ce chip nălbitorul pe pământ nu poale să nălbească.⁶⁶⁰

4. Și s-a arătat lor Ilie împreună cu Moise și grăia cu Iisus.

5 Și răspunzând Petru a zis lui Iisus: Învăţătorule, bine este nouă a fi aici și să facem trei colibe: ţie una, lui Moise una, și lui Ilie una;

6. Că nu ştia ce grăia, că erau înfricoşaţi.

7. Și s-au făcut nor umbrindu-i pe ei, și a venit glas din nor, grăind: acesta este Fiul meu cel iubii, pe acesta ascultaţi.⁶⁶¹

8. Și de năprasnă căutând ei împrejur, pe nimeni n-au mai văzut, ci numai pe Iisus împreună cu dânşii.

9. Iar pogorându-se ei din munte, le-a poruncii lor ca nimănui să nu spună cele ce au văzul, fără numai când Fiul Omului va învia din morţi.

10. Și ei au ţinut cuvântul întru sine, întrebându-se: ce este aceea, a învia din morţi?

11. Și l-au întrebat pe el, zicând: pentru ce zic Cărturarii, că Ilie se cuvine să vie mai înainte?⁶⁶²

12. Iar el răspunzând, a zis lor: Ilie venind mai înainte, va aşeza toate. Și cum este scris de Fiul Omului? Că el va să pătimească multe și să fie defăimat.⁶⁶³

13. Însă zic vouă, că Ilie a și ve­nit, și au făcut lui câte au vrut, cum este scris de el.⁶⁶⁴

14. Și venind la ucenici, a văzut norod mult împrejurul lor, și Căr­turarii întrebându-se cu dânşii.

15. Și îndată tot norodul văzându-l pe el, s-a înspăimântat, și aler­gând s-a închinat lui.

16. Și au întrebat pe Cărturari: ce vă întrebaţi între voi?

17. Și răspunzând unul din norod, a zis: Învăţătorule, am adus pe fiul meu la tine, având duh mut.⁶⁶⁵

18. Și ori unde îl apucă pe el, îl zdrobeşte, și face spume, și scrâşneşte cu dinţii, și se usucă. Și am zis ucenicilor tăi să-l scoată, și n-au putut.

19. Iar el răspunzând a zis lui: o neam necredincios! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l pe el la mine

20. Și l-au adus pe el la dânsul. Și văzându-l pe dânsul, îndată du­hul l-a scuturat pe el, și căzând la pământ, se tăvălea spumând.

21. Și a întrebat pe tatăl lui: câtă vreme este de când i s-a făcut lui aceasta? Iar el a zis: din copilărie;

22. Și de multe ori pe el și în foc l-a aruncat și în apă, ca să-l piardă; ci, de poţi ceva, ajută-ne nouă, fiindu-ţi milă de noi

23. Iar Iisus i-a zis lui: de poţi crede, toate sunt cu putinţă credin­ciosului.⁶⁶⁶

24. Și îndată strigând cu lacrămi tatăl copilului, a grăit: cred, Doamne, ajută necredinţei mele!

25. Iar văzând Iisus că năvăleşte norodul, a poruncit duhului celui necurat, zicând lui: duh mut și surd, eu ţie îţi poruncesc: ieși dintr-însul, și de acum să nu mai intri în el.

26. Și strigând, și mult scuturându-l pe el, a ieşit. Și s-a făcut ca un mort, încât mulţi ziceau că a murit.

27. Iar Iisus apucându-l pe el de mână, l-a ridicat, și s-a sculat

28. Și intrând el în casă, ucenicii lui l-au întrebat pe dânsul deosebi: pentru ce noi nu am putut să-l scoatem pe el?⁶⁶⁷

29. Iar el a zis lor: acest neam cu nimic nu poate ieși, fură numai cu rugăciune și cu post.

30. Și de acolo ieşind, mergea prin Galileea, și nu vrea ca să-l ştie cineva.

31. Că învăţa pe ucenicii săi și zicea lor: Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor, si-l vor omorî pe el, și după ce-l vor omorî, a treia zi va învia.⁶⁶⁸

32. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acela, și se temeau să-l întrebe pe el.

33. Și au venit în Capernaum, și fiind în casă i-a întrebat pe dânşii: de ce vă prigoneaţi pe cale?

34. Iar ei au tăcut; că se pricise pe cale unul cu altul, cine ar fi mai mare.⁶⁶⁹

35. Și şezând a chemat pe cei doisprezece și le-au zis lor: cela ce vrea să fie întâiul, acesta să fie mai de pe urmă de toți și tuturor slugă.⁶⁷⁰

36. Și luând un prunc l-a pus pe el în mijlocul lor, și luându-l în braţe, a zis lor:

37. Oricine va primi pe unul dintr-aceşti prunci întru numele meu, pe mine mă primeşte; și oricine mă pri­meşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe cel ce m-a trimis pe mine.⁶⁷¹

38. Și a răspuns Ioan lui, zicând: Învăţătorule am văzut pe oarecine întru numele tău scoţând draci, care nu vine după noi, și l-am oprit pe el, pentru că nu vine după noi.⁶⁷²

39. Iar Iisus a zis: nu-l opriţi pe el, că nimeni nu este care va face putere întru numele meu, și să poată degrabă a mă grăi de rău.⁶⁷³

40. Că cel ce nu este împotriva noastră, pentru noi este;⁶⁷⁴

41. Că oricine va adăpa pe voi cu un pahar de apă întru numele meu, căci ai lui Hristos sunteţi, amin grăiesc vouă: nu-și va pierde plata sa.⁶⁷⁵

42. Și oricine va sminti pe unul dintr-aceştia mici, care cred în­tru mine, mai bine ar fi lui de și-ar lega o piatră de moară împrejurul grumazului lui și să se arunce în mare⁶⁷⁶

43. Și de te sminteşte pe tine mâna ta, taie-o pe ea; că mai bine îţi este ţie să intri în viaţă, decât două mâini având, să intri în gheena, în focul nestins,⁶⁷⁷

44. Unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.⁶⁷⁸

45. Și de te sminteşte pe tine pi­ciorul tău, taie-l pe el; că mai bine îţi este ţie să intri în viaţă şchiop, decât două picioare având, să fii aruncat în gheena, în focul nestins,⁶⁷⁹

46. Unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.

47. Și de te sminteşte pe tine ochiul tău, scoate-l pe el; că mai bine îţi este ţie cu un ochi să in­tri întru împărăţia lui Dumnezeu, decât doi ochi având, să fii aruncat în focul gheenei,⁶⁸⁰

48. Unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.

49. Că fieştecine cu foc se va săra, și toată jertfa cu sare se va săra.⁶⁸¹

50. Bună este sarea; iar de va fi sarea nesărată, cu ce o veţi îndulci pe aceasta? Aveţi întru voi sare, și pace aveţi între voi!⁶⁸²
CAP. 10

Întrebare despre despărţenie. Iisus binecuvintează pruncii. Bogatul doritor de viaţa veşnica. Iisus vesteşte pati­mile sale. Fiii lui Zevedei. Vartimei orbul.

Și de acolo sculându-se, au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan; și iarăşi s-au adunat no­roadele la dânsul; și precum îi era obiceiul, iarăşi îi învăţa pe ei.⁶⁸³

2. Și apropiindu-se Fariseii, l-au întrebat pe el, ispitindu-l: oare se cade bărbatului să-și lase femeia?

3. Iar el răspunzând a zis lor: ce a poruncit vouă Moise?

4. Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire și s-o lase.⁶⁸⁴

5. Și răspunzând Iisus, a zis lor: după învârtoşarea inimii voastre a scris vouă porunca aceasta.

6 Iar din începutul zidirei, băr­bat și muiere i-au făcut pe ei Dum­nezeu.⁶⁸⁵

7. Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe muma sa și se va lipi de muierea sa,

8. Și vor fi amândoi un trup; pen­tru aceea nu mai sunt doi, ci un trup.⁶⁸⁶

9. Deci, ce a împreunat Dumne­zeu, omul să nu despartă.⁶⁸⁷

10. Și în casă iarăşi l-au întrebat pe el ucenicii lui de aceasta.

11. Și le-a zis lor: oricine îşi va lăsa muierea sa și va lua alta, preacurveşte cu dânsa;⁶⁸⁸

12. Și muierea de-și va lăsa băr­batul și se va mărita după altul, preacurveşte.

13. Și aduceau la dânsul prunci, ca să se atingă de ei; iar ucenicii îi certau pe cei ce îi aduceau.⁶⁸⁹

14. Iar văzând Iisus, nu i-a părut bine, și a zis lor: lăsaţi pruncii să vină la mine și nu-i opriţi pe ei, că a unora ca acestora este îm­părăţia lui Dumnezeu.

15. Amin zic vouă: oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra întru ea.⁶⁹⁰

16. Și luându-i în braţe, și-a pus mâinile peste ei și i-a binecuvân­tat pe dânşii.⁶⁹¹

17. Și ieşind ei în cale, a alergat oarecine, și îngenunchind înaintea lui, îl întreba pe el zicând: Învăţătorule bune, ce voi face ca să moştenesc viaţa veşnică?⁶⁹²

18. Iar Iisus a zis lui: ce-mi zici bun? Nimeni nu este bun, fără nu­mai unul Dumnezeu.

19. Poruncile ştii? Să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu măr­turiseşti mărturie mincinoasă, să nu răpeşti, cinsteşte pe tatăl tău și pe muma ta.⁶⁹³

20. Iar el răspunzând a zis lui: Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.

21. Iar Iisus căutând spre el, l-a iubit pe dânsul, și a zis lui: încă una îţi lipseşte: mergi, vinde-ţi câte ai și le dă săracilor, și vei avea comoară în cer, și luând crucea, vino, urmează mie.⁶⁹⁴

22. Iar el întristându-se de cuvântul acesta, s-a dus mâhnit, pentru că avea avuţii multe.

23. Și căutând Iisus, a zis uce­nicilor săi: cât de anevoie vor intra întru împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!⁶⁹⁵

24. Iar ucenicii se spăimântau de cuvintele lui. Dur Iisus iarăşi răspunzând, le-a zis lor: fiilor, cât de anevoie este să intre întru împărăţia lui Dumnezeu cei ce se nădăjduiesc întru avuţii!⁶⁹⁶

25. Mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intra întru împărăţia lui Dumnezeu.

26. Iar ei mai mult se îngrozeau, zicând unul către altul: și cine poate să se mântuiască?

27. Și căutând Iisus la dânşii, a zis: la oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; că la Dum­nezeu toate sunt cu putinţă.⁶⁹⁷

28. Și a început Petru a zice lui: iată, noi am lăsat toate și am ur­mat ţie.⁶⁹⁸

29. Și răspunzând Iisus a zis: amin grăiesc vouă: nimeni nu este care și-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mumă, sau muiere, sau copii, sau holde, pen­tru mine și pentru evanghelie.

30. Și să nu ia însutite acum în vremea aceasta, case și fraţi și su­rori și tată și mumă și copii și holde cu prigoniri, și în veacul cel viitor viaţă veşnică.

31. Și mulţi dintâi vor fi pe ur­mă, și de pe urmă întâi.⁶⁹⁹

32. Și erau pe cale suindu-se în Ierusalim, și mergea Iisus înaintea lor; iar ei se înspăimântau, și mer­gând după dânsul le era frică.⁷⁰⁰

33. Și luând iarăşi pe cei doi­sprezece, a început a le spune lor cele ce erau să i se întâmple lui: iată ne suim în Ierusalim și Fiul Omului se va da Arhiereilor și Căr­turarilor, și-l vor judeca pe el spre moarte, și-l vor da pe el neamu­rilor,⁷⁰¹

34. Și-l vor batjocori pe el, și-l vor bate pe el, și-l vor scuipa, și-l vor omorî pe el, și a treia zi va învia.

35. Și au venit la el Iacov și Ioan, fiii lui Zevedei, zicând: Învăţătorule, voim ca ceea ce vom cere, să ne faci nouă.⁷⁰²

36 Iar el a zis lor: ce voiţi să vă fac vouă?

37. Iar ei au zis lui: dă-ne nouă ca să şedem unul dea dreapta ta și altul dea stânga ta, întru slava ta.

38. Iar Iisus le-a zis lor: nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul (pe) care eu (îl) beau? Și cu botezul cu care eu mă botez să vă botezaţi?⁷⁰³

39. Iar ei au zis lui: putem. Iar Iisus a zis lor: paharul pe care eu (îl) voi bea, cu adevărat îl veţi bea, și cu botezul cu care eu mă botez, vă veţi boteza;⁷⁰⁴

40. Iar, a şedea dea dreapta mea și dea stânga mea, nu este al meu a da, ci celor pentru care s-au gătit.⁷⁰⁵

41. Si auzind cei zece, au înce­put a se mânia pe Iacov și pe

42. Iar Iisus chemându-i pe dân­şii la sine, le-a zis lor: ştiţi că ce­lor ce li se pare că sunt începători ai neamurilor, le stăpânesc pe ele, și cei mai mari ai lor le domnesc pe dânsele.⁷⁰⁶

43. Iar între voi nu va fi așa, ci care va vrea să fie mai mare între voi, să fie vouă slugă,⁷⁰⁷

44. Și care va vrea să fie între voi întâiul, să fie tuturor slugă:⁷⁰⁸

45. Pentru că și Fiul Omului n-a venit ca să-i slujească lui, ci ca să slujească ei și să-și dea sufletul său răscumpărare pentru mulţi.

46. Si au venit în Ierihon; și ie­şind el din Ierihon și ucenicii lui și norod mult, Vartimei orbul, fiul lui Timei, şedea lângă cale cerşind.⁷⁰⁹

47. Și auzind că Iisus Nazarineanul este, a început a strige și a zice: Iisuse, fiul lui David, miluieşte-mă!

48. Si-l certau pe dânsul mulţi, ca să tacă. Dar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David, miluieşte-mă!

49. Și stând Iisus, a zis să-l cheme pe e! Și au chemat pe or­bul, zicându-i lui: îndrăzneşte; scoală-te că te cheamă.

50. Iar el lepădându-și haina sa, s-a sculat și a venit la Iisus.

51. Și răspunzând Iisus, i-a zis lui: ce voieşti să-ţi fac ţie? Iar or­bul i-a zis lui: Învăţătorule, să văd.

52. Iar Iisus i-a zis lui: mergi, credinţa ta te-a mântuit; și îndată a văzut, și a mers după Iisus în cale.

CAP. 11.

Intrarea în Ierusalim.

Blestemarea smochinului.

Izgonirea zarafilor din Biserică.

Și când s-au apropiat de Ierusa­lim, în Vitfaghi și Vitania, către Muntele Măslinilor, a trimis doi din ucenicii săi.⁷¹⁰

2 Și a zis lor: merge-ţi în satul care este înaintea voastră; și în­dată intrând într-însul, veţi afla un mânz legat, pe care nimeni din oameni n-a şezut; dezlegându-l pe el să-l aduceţi.

3. Si de va zice vouă cineva: de ce faceţi aceasta? Să ziceţi, că Dom­nului trebuieşte, și numai decât îl va trimite pe el aici.

4. Și au mers și au aflat mânzul legat lângă uşă afară la răspântie, și l-au dezlegat pe el.

5. Iar oarecare din cei ce stau acolo, au zis lor: ce faceţi de dezle­gaţi mânzul?

6. Iar ei au zis lor precum le poruncise Iisus; și i-au lăsat pe ei.

7. Și au adus mânzul la Iisus, și și-au pus pe el hainele lor, și au şezut pe dânsul.⁷¹¹

8. Și mulţi aşterneau veşmintele lor pe cale; iar alţii tăiau stâlpări din copaci și le aşterneau pe cale.

9. Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau pe urmă, strigau zi­când: Osana! bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.⁷¹²

10. Bine este cuvântată împărăţia, care vine întru numele Domnului, a părintelui nostru David. Osana întru cei de sus!

11. Și a intrat Iisus în Ierusa­lim și în biserică; și după ce a vă­zut toate, fiind vremea înspre seară, a ieşit la Vitania cu cei doispre­zece.

12. Iar a doua zi ieşind ei din Vitania, au flămânzit.⁷¹³

13. Și văzând un smochin de de­parte, având frunze, au venit, ca doară va afla ceva într-însul; și ve­nind la el, nimic n-au aflat, fără nu­mai frunze; că încă nu era vremea smochinelor.

14. Și răspunzând Iisus, a zis lui: de acum înainte nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac. Și auzeau ucenicii lui.

15. Și au venit în, Ierusalim, și intrând Iisus în biserică, a început a scoate pe cei ce vindeau și cum­părau în biserică, și mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei le-a răsturnat,⁷¹⁴

16. Și nu lăsa să poarte cineva vas prin biserică.

17. Și învăţa zicând lor: au nu este scris: casa mea, casă de ru­găciune se va chema, întru toate neamurile? Iar voi o aţi făcut pe­şteră tâlharilor.⁷¹⁵

18. Și au auzit Cărturarii și Ar­hiereii și căutau în ce chip l-ar fi pierdut pe el, că se temeau de dân­sul, căci tot norodul se mira de învăţătura lui.⁷¹⁶

19. Și dacă s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate.

20. Și a doua zi trecând, au vă­zut smochinul uscat din rădăcină;⁷¹⁷

21. Și aducându-și aminte Petru, i-a zis lui: Învăţătorule, vezi smo­chinul pe care l-ai blestemat, s-a uscat.⁷¹⁸

22. Și răspunzând Iisus, a zis lor: aveţi credinţă în Dumnezeu;

23. Că amin zic vouă, că cela ce ar zice muntelui acestuia: ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi întru inima sa, ci va crede că ce va zice va fi, fi-va lui orice va zice.⁷¹⁹

24. Pentru aceasta zic vouă: toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că veţi lua, și va fi vouă.⁷²⁰

25. Și când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca și Tatăl vostru cel din ceruri să ierte vouă greşalele voastre.⁷²¹

26. Iar dacă voi nu veţi ierta, nici Tatăl vostru cei din ceruri nu va ierta vouă greşalele voastre.⁷²²

27. Și au venit iarăşi în Ierusa­lim; și umblând ei prin biserică, au venit la dânsul Arhiereii și Cărtu­rarii și Bătrânii,⁷²³

28. Și au zis lui: cu ce putere faci acestea? Și cine ţi-a dat ţie puterea aceasta ca să faci acestea?⁷²⁴

29. Iar Iisus răspunzând, a zis lor: întreba-voi și eu pe voi un cuvânt și să-mi răspundeţi mie, și voi spune și eu vouă cu ce pu­tere fac acestea.

30. Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-mi mie.

31. Și ei cugetau întru sine, zi­când: de vom zice: din cer, va zice: pentru ce dar n-aţi crezut lui?⁷²⁵

32. Iar de vom zice: de la oameni, se temeau de norod, că toți (îl) aveau pe Ioan, că, cu adevărat prooroc a fost.⁷²⁶

33. Și răspunzând, au zis lui Iisus: nu ştim. Și Iisus răspunzând, a zis lor: nici eu nu voi spune vouă cu ce putere fac acestea.
CAP- 12.

Pilda viei. Plata dajdiei. Saducheii tăgăduind învierea. Legiuitorul. Al cui Fiu este Hristos. Făţărnicia Cărturarilor.

Cei doi bani al văduvei.

Și a început în pilde a grăi lor: un om a sădit vie, și a îngră­dit-o împrejur cu gard, și a săpat într-însa teasc, și a zidit turn, și a dat-o pe ea lucrătorilor, și s-a dus departe.⁷²⁷

2. Și la vreme a trimis o slugă la lucrători, ca să ia de la lucrători din rodul viei.

3. Iar ei apucându-l pe dânsul, l-au bătut și l-au trimis deşert.

4. Și iarăşi a trimis către dânşii pe altă slugă; și pe acela bătându-l cu pietre, i-au sfărâmat capul și l-au trimis cu necinste

5. Și iarăşi a trimis pe altul; și pe acela l-au omorât și pe alţii mulţi pe unii bătându-i, pe alţii omorându-i.