Sfintele evanghelii

9. Și a zis Irod: pe Ioan eu l-am tăiat; dar acesta cine este, de care eu aud unele ca acestea? Și căuta să-l vadă pe el.

10 Și întorcându-se Apostolii au spus lui toate câte au făcut. Și luându-i pe dânşii, s-au dus deosebi în loc pustiu al cetăţii ce se cheamă Vitsaida.⁹⁴⁷

11. Iar noroadele înţelegând, au mers după dânsul, și primindu-i pe dânşii, le grăia lor de împărăţia lui Dumnezeu, și pe cei ce aveau tre­buinţă de tămăduire, îi vindeca,

12. Iar ziua a început a se pleca și venind cei doisprezece, au zis lui: slobozeşte noroadele, ca mergând în satele și în oraşele cele de prin prejur, să găzduiască și să-și afle hrană, că aici suntem în loc pustiu.⁹⁴⁸

13. Iar el a zis către dânşii; daţi-le lor voi să mănânce. Iar ei au zis: nu este la noi mai mult decât cinci pâini și doi peşti, fără decât să ne ducem noi și să cumpărăm la tot norodul acesta bucate.

14. Că erau ca cinci mii de băr­baţi. Și a zis către ucenicii săi: puneţi-i pe dânşii cete, câte cinci­zeci

15. Și au făcut așa și i-au aşe­zat pe toți,

16. Deci luând cele cinci pâini și cei doi peşti, căutând la cer, le-a binecuvântat și le-a frânt și le-a dat ucenicilor să le pună înaintea norodului.

17. Și au mâncat și s-au săturat toți, și au luat din fărâmiturile care rămăseseră lor douăsprezece coşuri.

18. Și a fost când se ruga el de­osebi, erau cu dânsul ucenicii lui, și i-a întrebat pe dânşii zicând: cine-mi zic noroadele că sunt?

19. Iar ei răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alţii, Ilie; iar alţii, că prooroc oarecare din cei de de­mult a înviat.

20. Și le-a zis lor: dar voi cine-mi ziceţi că sunt? Iar Petru ră­spunzând a zis: Hristosul lui Dum­nezeu.⁹⁴⁹

21. Iar el certându-i pe dânşii, le-a poruncit, nimănui, să nu spună aceasta,

22. Zicând: că se cade Fiului Omu­lui multe a pătimi, și a se defăima de Bătrâni și de Arhierei și de Căr­turari, și a se omorî și a treia zi a învia.⁹⁵⁰

23. Și grăia către toți: oricine va voi să vie după mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea sa în toate zilele și să-mi urmeze mie.⁹⁵¹

24. Că cine va voi să-și mântu­iască sufletul său, pierde-l-va pe el; iar cine-și va pierde sufletul său pentru mine, acesta îl va mântui pe dânsul⁹⁵²

25. Că ce folos este omului de va dobândi lumea toată iar pe sine se va pierde sau se va păgubi?

26. Că oricine se va ruşina de mine și de cuvintele mele, de acesta Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava sa și a Tatălui și a sfinţilor îngeri.⁹⁵³

27. Și vă grăiesc vouă cu adevărat sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moarte, până când vor vedea împărăţia lui Dumnezeu,

28. Și a fost după cuvintele ace­stea ca la opt zile, și luând pe Pe­tru și pe Ioan și pe Iacov, s-au suit în munte să se roage.⁹⁵⁴

29. Și s-a făcut, când se ruga el, chipul feţei lui altul și îmbrăcămin­tea lui albă, strălucind.

30. Și iată doi bărbaţi vorbeau cu dânsul, care erau Moise și Ilie,

31. Care arătându-se în slavă; grăiau de ieşirea lui, care vrea să o plinească în Ierusalim:

32. Iar Petru și cei ce erau cu dânsul erau îngreuiaţi de somn și deşteptându-se, au văzut slava lui, și pe cei doi bărbaţi stând împre­ună cu dânsul.

33. Și a fost când s-au despărţit ei de la dânsul, a zis Petru către Iisus: Învăţătorule, bine este nouă să fim aici și să facem trei colibe: una ţie și una lui Moise și una lui Ilie, neştiind ce grăia.

34. Și acestea grăind el, s-a fă­cut nor, și i-a umbrit pe dânşii și s-au înspăimântat când au intrat ei în nor,

35. Și glas a fost din nor, zicând: acesta este Fiul meu cei iubit, pe acesta să ascultaţi.⁹⁵⁵

36. Și după ce a fost glasul, s-au aflat Iisus singur. Și ei au tăcut și nimănui n-au spus în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.

37. Și a fost, a doua zi, pogorându-se ei din munte, l-a întâmpi­nat pe el norod mult.⁹⁵⁶

38. Și iată, un bărbat din norod a strigat, grăind: Învăţătorule, rogu-te caută spre fiul meu, că unul născut îmi este mie.

39. Și iată, duh îl apucă pe el, și de năpraznă strigă; și-l zdrobeşte pe el cu spumă, și abia se duce de la el, sfărâmându-l pe el.

40. Și m-am rugat de ucenicii tăi să-l scoată, și n-au putut.

41. Iar Iisus răspunzând, a zis: o neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi și voi suferi pe voi? Adu-mi pe fiul tău aici.

42. Și încă apropiindu-se el, l-a trântit pe el dracul și l-a scufundat. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat, și a tămăduit copilul, și l-a dat tatălui său.

43. Și se spăimântau toți de mă­rimea lui Dumnezeu. Și mirându-se toți de toate care a făcut Iisus, au zis către ucenicii săi:

44. Puneţi voi în urechile voastre cuvintele acestea, că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor.⁹⁵⁷

45. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, și era acoperit de către dân­şii, ca să nu-l priceapă; și se te­meau să-l întrebe pe el de cuvân­tul acesta.⁹⁵⁸

46. Și a intrat gând întru dânşii: cine ar fi dintre ei mai mare?⁹⁵⁹

47. Iar Iisus ştiind gândul inimii lor, luând un prunc, l-a pus pe el lângă sine.

48. Și a zis lor: oricine va primi pruncul acesta întru numele meu, pe mine mă primeşte; și oricine mă va primi pe mine, primeşte pe cela ce m-a trimis pe mine; că cela ce este mai mic întru voi toți, ace­sta va fi mare.⁹⁶⁰

49. Iar Ioan răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe oarecare în numele tău scoţând draci, și l-am oprit pe el, că nu umblă pe urma ta cu noi.

50 Și a zis către el Iisus: nu-l opriţi, că cel ce nu este împotriva noastră, pentru noi este.

51. Și a fost când s-au împlinit zilele înălţării lui, el și-a îndreptat faţa ca să meargă în Ierusalim.

52. Și a trimis vestitori înaintea feţei sale; și mergând au intrat într-un oraş al Samarinenilor, ca să-i gătească lui.⁹⁶¹

53. Și nu l-au primit pe dânsul, că faţa lui era mergând spre Ieru­salim.

54. Și văzând ucenicii lui, Iacov și Ioan, au zis: Doamne, voieşti să zicem ca să se pogoare foc din cer și să-i mistuiască pe ei, precum și Ilie a făcut?⁹⁶²

55. Iar Iisus întorcându-se i-au certat pe dânşii și a zis: nu ştiţi ai cărui duh sunteţi voi;

56. Că Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci săi mântuiască. Și au mers într-alt sat.⁹⁶³

57. Și a fost când mergeau ei pe cale, a zis oarecine către el: Doamne, voi să merg după tine, ori unde vei merge.⁹⁶⁴

58. Și a zis Iisus lui: vulpile au vizuini și pasările cerului cuiburi, iar Fiul Omului n-are unde să-și plece capul.

59. Și a zis către altul: vino după mine. Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu.

60. Iar Iisus a zis lui: lasă morţii să-și îngroape pe morţii lor, ier tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu,

61. Și a zis și altul; voi să merg după tine, Doamne, dar întâi dă-mi voie să rânduiesc cele ce sunt în casa mea.

62. Iar Iisus a zis către el: ni­meni punându-și mâna sa pe plug, și căutând înapoi, este îndreptat întru împărăţia lui Dumnezeu.
CAP. 10

Cei şaptezeci de Apostoli. Legiuitorul

doritor de viaţa de veci. Pilda celui

căzut între tâlhari. Marta și Măria.
Iar după acestea a arătat Domnul și pe alţi şaptezeci și au tri­mis pe dânşii câte doi înaintea fe­ţei sale, întru tot oraşul și locul unde vrea ei să meargă.

2. Și zicea către dânşii: secerişul este mult iar lucrătorii puţini; deci rugaţi pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul său.⁹⁶⁵

3. Mergeţi, iată eu vă trimit pe voi ca mieii în mijlocul lupilor.⁹⁶⁶

4. Să nu purtaţi pungă, nici traistă nici încălţăminte; și pe nimenea să nu întrebaţi de sănătate în cale.⁹⁶⁷

5. Și ori în care casă veţi intra întâi ziceţi: pace casei aceştia,

6. Și de va fi acolo fiul păcii se va odihni peste dânsul pacea voa­stră; iar de nu, la voi se va întoarce.

7. Și întru aceiaşi casă petreceţi, mâncând și bând cele de la dânşii; că vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă mutaţi din casă în casă.⁹⁶⁸

8. Și ori în care cetate veţi intra și vă vor primi pe voi, mâncaţi cele ce se vor pune înaintea voa­stră.

9. Și tămăduiţi bolnavii care vor fi într-însa și grăiţi lor: s-a apro­piat spre voi împărăţia lui Dumne­zeu.

10. Iar ori în care cetate veţi in­tra, și nu vă vor primi pe voi, ie­şind la uliţele ei cele late, ziceţi:

11. Și praful ce s-a lipit de noi din cetatea voastră, îl scuturăm vo­uă. Însă aceasta să ştiţi, că s-a apropiat spre voi împărăţia lui Dum­nezeu.

12. Grăiesc vouă: că mai uşor va fi Sodomului în ziua aceea, decât cetăţii acelea.

13. Vai ţie, Horazine! Vai ţie Vitsaido! Că de s-ar fi făcut în Tir și în Sidon puterile care s-au făcut în­tru voi, de mult în sac și în cenuşă şezând s-ar fi pocăit,⁹⁶⁹

14. Însă Tirului și Sidonului mai uşor va fi la judecată decât vouă.

15. Și tu Capernaume, care până la cer te-ai înălţat, până la iad te vei pogorî,

16. Cela ce ascultă pe voi, pe mine mă ascultă, și cela ce se lea­pădă de voi, de mine să leapădă. Iar cela ce se leapădă de mine, se leapădă de cela ce m-a trimis pe mine,⁹⁷⁰

17. Și s-au întors cei şaptezeci cu bucurie, zicând: Doamne și dracii se pleacă nouă întru numele tău.

18. Și a zis lor: văzut-am pe satana ca un fulger din cer căzând.⁹⁷¹

19. Iată dau vouă stăpânire să călcaţi peste şerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmaşului și nimic pe voi nu vă va vătăma.⁹⁷²

20. Însă pentru aceasta nu vă bucuraţi, căci duhurile se pleacă vo­uă; ci vă bucuraţi mai vârtos, că numele voastre s-au scris în ceruri.⁹⁷³

21. Întru acest ceas s-au bucurat cu duhul Iisus și au zis: mărturisescu-mă ţie, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi și pricepuţi și le-ai descoperii pe ele pruncilor, adevărat Părinte, că așa a fost buna voinţă înaintea ta.⁹⁷⁴

22. Și întorcându-se către uceni­cii săi a zis: toate îmi sunt date mie de la Tatăl meu, și nimenea nu ştie cine este Fiul, fără numai Ta­tăl, și cine este Tatăl, fără numai Fiul, și căruia va voi Fiul să-i de­scopere.⁹⁷⁵

23. Și întorcându-se către ucenici deosebi a zis: fericiţi ochii care văd cele ce voi vedeţi.⁹⁷⁶

24. Că grăiesc vouă, că mulţi prooroci și împăraţi au voit să vadă cele ce vedeţi voi și un au văzut și să audă cele ce auziţi și nu au auzit.⁹⁷⁷

25. Și iată, un legiuitor s-a scu­lat, ispitindu-l pe el și zicând: Învăţătorule, ce voi, face să moşte­nesc viaţa cea veşnică?⁹⁷⁸

26. Iar el a zis: în lege ce este scris? cum citeşti?

27. Iar el răspunzând a zis: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ia și din toi sufle­tul tău și din toată vârtutea ta, și din tot cugetul tău și pe aproapele tău ca însuţi pe tine.⁹⁷⁹

28. Și i-a zis lui; drept ai răspuns: aceasta fă și vei fi viu.⁹⁸⁰

29. Iar el vrând să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: și cine este aproapele meu?⁹⁸¹

30. Iar Iisus răspunzând, a zis: un om oarecare se pogora din Ierusalim în Ierihon și a căzut între tâl­hari, care dezbrăcându-l pe el și rănindu-l, s-au dus, lăsându-l abia viu.

31. Și după întâmplare un preot se pogora pe calea aceea și văzându-l pe dânsul, a trecut pe ală­turea.

32. Aşijderea și un Levit, fiind la acel loc, viind și văzându-l pe el, a trecut pe alăturea.

33. Iar un Samarinean mergând pe cale, a venit la el și văzându-l i s-a făcut milă.

34 Și apropiindu-se, a legat rănile lui, turnând untdelemn și vin și punându-l pe dobitocul lui, l-a dus într-o casă de oaspeţi și a purtat grijă de el.

35. Și a doua zi ieşind și scoţând doi dinari, a dat gazdei și i-a zis lui: poartă grijă de dânsul și orice vei mai cheltui, eu când mă voi întoarce, voi da ţie.

36. Deci care dintru acei trei, ţi se pare a fi de aproape celui ce că­zuse între tâlhari?

37. Iară el a zis: cela ce a făcut milă cu dânsul. Iar Iisus a zis lui: mergi și fă și tu asemenea.

38. Și a fost când se duceau ei, și el a intrat într-un sat; iar o mu­iere (cu) numele ei Marta l-a primit pe el în casa sa.⁹⁸²

39. Și aceea avea o soră ce se chema Maria, care şezând lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvin­tele lui.

40. Iar Marta se silea spre multă slujbă și stând a zis: Doamne, au nu socoteşti că sorumea singură m-a lăsat să slujesc? Ci zii ca să-mi ajute.

41. Și răspunzând Iisus, a zis ei, Marto, Marto, te grijeşti și spre multe te sileşti;

42. Ci un lucru trebuieşte, iar Ma­ria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la dânsa.
CAP. 11.

Rugăciunea Domneasca. Vindecarea unui mut. O femeie, fericeşte pe Iisus. Iudeii cer semn din cer. Iisus învăţând la un ospăţ și mustrându-i pe legiuitori.

Și a fost când era el la un loc rugându-se, după ce a încetat, a zis unul din ucenicii lui către dân­sul: Doamne, învaţă-ne pe noi să ne rugăm, precum și Ioan a învă­ţat pe ucenicii săi.

2. Și le-au zis lor: când vă, ru­gaţi ziceţi: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfinţească-se numele tău. Vie împărăţia ta. Fie voia ta, pre­cum în cer și pe pământ.⁹⁸³

3. Pâinea noastră cea spre fiinţă dăne-o nouă în toate zilele.

4. Și ne iartă nouă păcatele noastre, că și noi iertăm tuturor celor ce ne sunt datori nouă. Și nu ne duce pe noi întru ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

5. Și a zis către ei: cine dintre voi are prieten și va merge către dânsul la miezul nopţii și va zice lui: prietene, dă-mi împrumut trei pâini;

6. Că a venit din cale un prieten la mine, și n-am ce pune înaintea lui?

7. Și acela răspunzând dinlăun­tru, va zice: nu-mi face osteneală, acum uşa s-a încuiat și copiii mei sunt în aşternut cu mine, nu pot să mă scol să-ţi dau ţie.

8. Grăiesc vouă: măcar de nu i-ar da lui sculându-se, pentru că este lui prieten, dar pentru obrăznicia lui sculându-se, va da lui câte îi trebuie.⁹⁸⁴

9. Și eu zic vouă: cereţi și se va da vouă; căutaţi și veţi afla; bateţi și se va deschide vouă.⁹⁸⁵

10. Că tot cela ce cere, va lua, și cela ce caută, va afla, și celui ce bate, i se va deschide.

11. Și la care tată dintre voi, de va cere fiul pâine, au doară piatră îi va da lui? Sau peşte, au doară în loc de peşte, şarpe îi va da lui?

12. Sau de va cere ou, au îi va da lui scorpie?

13. Deci dacă voi fiind răi, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai vârtos Tatăl cel din cer va da Duh Sfânt celor ce cer de la dân­sul?

14. Și era scoţând un drac și acela era mut. Și a fost după ce a ieşit dracul, a grăit mutul și s-au mirat noroadele.⁹⁸⁶

15. Iar oarecare dintr-înşii ziceau: cu veelzevul domnul dracilor scoate dracii.

16. Iar alţii ispitindu-l, cereau de la dânsul semn din cer.⁹⁸⁷

17. Iar el ştiind gândurile lor, a zis lor: toată împărăţia ce s-a împerecheat între sine se pustieşte și casă peste casă cade.

18. Deci și satana dacă s-a împerecheat între sine, cum va sta împărăţia lui? Că ziceţi că, cu veelzevul scot eu dracii,

19. Iar dacă eu cu veelzevul scot dracii, feciorii voştri cu cine (îi) scot? Pentru aceasta ei vor fi vouă judecători.

20. Iar dacă eu cu degetul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.⁹⁸⁸

21. Când cel tare întrarmat fiind păzeşte curtea sa, în pace sunt averile lui.

22. Iar când va veni cel mai tare decât dânsul, și-l va birul pe el, ia toate armele lui, întru care se nădăjduia și împarte prăzile lui.⁹⁸⁹

23. Cela ce nu este cu mine împotriva mea este, și cela ce nu adună cu mine risipeşte.⁹⁹⁰

24. Când duhul cel necurat va ieși din om, umblă prin locuri fără de apă, căutându-și odihnă, și neaflând zice: mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit.

25. Și venind o află măturată și împodobită.

26 Atuncea merge și ia alte şapte duhuri mai rele decât sine, și in­trând locuiesc acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.⁹⁹¹

27. Și a fost când zicea el ace­stea, ridicând o muiere glas din no­rod a zis lui: fericit este pântecele care te-a purtat și ţâţele care ai supt.

28. Iar el a zis: adevărat, feri­ciţi cei ce ascultă cuvântul lui Dum­nezeu și-l păzesc pe el.⁹⁹²

29. Iar adunându-se noroadele au început a zice: neamul acesta vi­clean este; semn cere și semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona proorocul.

30. Că precum a fost Iona semn Ninevitenilor, așa va fi și Fiul Omului la neamul acesta;

31. Împărăteasa de la austru se va scula la judecată cu bărbaţii nea­mului acestuia, și-i va osândi pe ei; că a venit de la marginile pământului să audă înţelepciunea lui Solomon, și iată mai mult decât Solomon aicea.⁹⁹³

32. Bărbaţii de la Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi pe el; căci ei s-au pocăit pentru propovăduirea lui Iona, și iată mai mult decât Iona aici.⁹⁹⁴

33. Nimenea aprinzând lumina o pune întru ascuns, nici supt obroc, ci în sfeşnic, ca cei ce intră să vadă lumina.⁹⁹⁵

34. Lumina trupului este ochiul; deci când va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar când va fi rău, și trupul tău întuneric va fi.

35. Drept aceea, socoteşte ca lu­mina care este întru tine să nu fie întuneric.

36. Deci dacă trupul tău va fi tot luminat; neavând vreo parte întunecată, va fi luminat tot, ca și când lumina cu strălucirea te luminează.

37. Iar când grăia, îl ruga pe dânsul un Fariseu ca să prânzească la el, și intrând, au şezut.

38. Iar Fariseul văzând, s-a mi­rat că nu s-au spălat întâi mai înainte de prânz.⁹⁹⁶

39. Iar Domnul a zis către dân­sul: acum voi Fariseii, partea cea dinafară a paharului și a blidului curăţiţi; iară cea dinlăuntrul vostru este plină de răpire și de vicleşug.⁹⁹⁷

40 Nebunilor, au nu cela ce au făcut cea dinafară, a făcut și cea dinlăuntru?

41. Însă cele ce sunt la voi, daţi-le milostenie, și iată, toate vor fi vo­uă curate.

42. Și vai vouă Fariseilor! Că zeciuiţi izma și ruta și toate verde­ţurile, și treceţi judecata și drago­stea lui Dumnezeu; acestea se că­dea a le face, și acelea a nu le lăsa.

43. Vai vouă Fariseilor! Că iubiţi scaunele cele mai de sus în sinagogi și închinăciunile prin târguri.

44. Vai vouă Cărturarilor și Fariseilor făţarnici că sunteţi ca mormintele cele ce nu se văd și oa­menii ce umblă deasupra lor nu le ştiu.

45. Și răspunzând unul din legiuitori, a zis lui: Învăţătorule, acestea zicând și pe noi ne ocărăşti.

46. Iar el a zis: și vouă legiuitorilor, vai! Că însărcinaţi pe oa­meni cu sarcini, care nu se pot lesne purta; iar voi nici cu un deget al vostru nu vă atingeţi de sarcini.⁹⁹⁸

47. Vai vouă! Că zidiţi mormintele proorocilor și părinţii voştri i-au ucis pe ei.⁹⁹⁹

48. Deci mărturisiţi și împreună voiţi lucrurile părinţilor voştri; că aceia i-au ucis pe ei, iar voi zidiţi mormintele lor.

49. Pentru aceasta și înţelepciu­nea lui Dumnezeu a zis: trimite-voi către ei prooroci și apostoli și dintr-înşii vor ucide și vor goni:

50. Ca să se ceară sângele tuturor proorocilor, ce s-a vărsat din în­ceputul lumii de la neamul acesta.

51. De la sângele lui Avel până la sângele Zahariei, care a pierit între altar și între biserică; adevărat zic vouă: se va cere de la neamul acesta.¹⁰⁰⁰

52. Vai vouă legiuitorilor! Că aţi luat cheia cunoştinţei, voi nu aţi intrat și pe cei ce vreau să intre i-aţi oprit,