27. Iar el a zis, că fratele tău a venit, și a junghiat tatăl tău viţelul cel hrănit, pentru că sănătos pe el l-a primit.
28. Și s-a mâniat și nu voia să intre, iar tatăl lui ieşind, îl ruga pe el.
29. Iar el răspunzând, a zis tatălui său: iată, atâţia ani slujesc ţie, și niciodată porunca ta n-am călcat, și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei,
30. Iar când veni fiul tău acesta, care a mâncat avuţia la cu curvele, junghiaşi lui viţelul cel hrănit.
31. Iar el a zis lui: fiule, tu în toată vremea ești cu mine și toate ale mele, ale tale sunt.
32. Ci se cădea a ne veseli și a ne bucura, căci fratele tău acesta mort era și a înviat, și pierdut era și s-a aflat. CAP. 16.
Iconomul nedrept. Nimeni
nu poate sluji la doi domni. A nu-și
lăsă omul femeia. Bogatul și Lazăr.
Și zicea și către ucenicii săi: era un om bogat, care avea un iconom, și acesta a fost pârât la el că risipeşte avuţiile lui.
2. Și chemând pe el, i-a zis lui: ce aud aceasta de tine? Dă seama de iconomia ta; că nu vei putea mai mult a fi iconom.
3. Iar iconomul a zis întru sine: ce voi face? Că domnul meu ia iconomia de la mine; a săpa nu pot, a cere îmi este ruşine.
5. Și chemând câte unul pe fiecare din datornicii domnului său, a zis celui dintâi: cu cât ești dator domnului meu?
6. Iar el a zis: cu o sută de măsuri de untdelemn. Și a zis lui: ia-ţi zapisul tău și şezi curând de scrie cincizeci.
7. Iar după aceea a zis altuia: dar tu cu cât ești dator? Iar el a zis: cu o sută de măsuri de grâu.
Și a zis lui: ia-ţi zapisul tău și scrie optzeci.
8. Și a lăudat domnul pe iconomul nedreptăţii, că înţelepţeşte a făcut; că fiii veacului acestuia mai înţelepţi sunt decât fiii luminii întru neamul lor.1042
9. Și eu zic vouă: făceţi-vă vouă prieteni din mamona nedreptăţii; că dacă veţi fi lipsiţi, să vă primească pe voi în corturile cele veşnice.1043
10. Cel ce este credincios întru puţin, și întru mult credincios este, și cel ce este nedrept întru puţin, și întru mult nedrept este.1044
11. Deci dacă întru cele nedrepte, (a lui) mamona, n-aţi fost credincioşi, pe cele adevărate cine le va încredinţa vouă?
12. Și dacă întru cele streine n-aţi fost credincioşi, pe cel ce este al vostru cine îl va da vouă?
13. Nici o slugă nu poate la doi domni să slujească; pentru că sau pe unu îl va urî și pe altul va iubi, sau de unul se va ţinea și de altul nu va griji. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu și lui mamona.1045
14. Și auzeau acestea toate și Fariseii, care erau iubitori de argint, și-l batjocoreau pe el.1046
15. Și le-a zis lor: voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor; iar Dumnezeu ştie inimile voastre, că ce este întru oameni înălţat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.1047
16. Legea și proorocii până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu bine se vesteşte și fiecare spre aceea se sileşte.1048
17. Mai lesne este cerul și pământul să treacă, decât din lege o cirtă să cadă.1049
18. Tot cela ce-și lasă muierea sa și ia alta, preacurveşte, și tot cela ce ia lăsată de bărbat, preacurveşte.1050
19. Era un om oarecare bogat, și se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele luminat.
20 Și era un sărac oarecare anume Lazăr, care zăcea înaintea uşii lui plin de bube.
21. Și poftea să se sature din fărâmiturile care cădeau din masa bogatului; ci și câinii venind lingeau bubele lui.
22. Și a fost că a murit săracul și s-a dus de îngeri în sânul lui Avraam, și a murit și bogatul și s-a îngropat;1051
23. Și în iad ridicându-și ochii săi, fiind în munci, vede pe Avraam de departe și pe Lazăr în sânurile lui.
24. Și el strigând, a zis: părinte Avraame, miluieşte-mă și trimite pe Lazăr, să-și întingă vârful degetului lui în apă și să-mi răcorească limba mea, că mă chinuiesc în văpaia aceasta.1052
25. Iar Avraam a zis: fiule, adu-ţi aminte că ai luat cele bune ale tale în viaţa ta și Lazăr aşijderea cele rele; iar acum acesta se mângâie iar tu te chinuieşti.
26. Și peste toate acestea, între noi și între voi prăpastie marc s-a întărit; ca cei ce vor vrea să treacă de aici către voi, să nu poată, nici cei de acolo la noi să treacă.
27. Și a zis: rogu-te dar, părinte, ca sa-l trimiţi pe dânsul în casa tatălui meu:
28. Că am cinci fraţi; să le mărturisească lor, ca să nu vie și ei la acest loc de munca.
29. Și i-a zis Avraam lui: au pe Moise și pe prooroci, să-i asculte pe dânşii.1053
30. Iar el a zis: nu, părinte Avraame; ci de va merge cineva din morţi la dânşii, se vor pocăi.
31. Și i-a zis lui: dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci, măcar de ar și învia cineva din morţi, nu vor crede.
CAP. 17.
Despre scandal. Iertarea greşalelor
aproapelui. Credinţa în Dumnezeu.
Cei zece leproşi. Întrebarea despre a doua venire.
Și a zis către ucenicii săi: cu neputinţă este să nu vie smintelile, dar vai aceluia prin care vin!
2. Mai de folos i-ar fi lui, de s-ar lega o piatră de moară da grumazii lui și să se arunce în mare de cât să smintească pe unul dintr-aceşti mai mici.1054
3. Luaţi aminte de voi înşivă: de va greşi ţie fratele tău, ceartă-l pe el, și de se va pocăi, iartă-i lui.1055
4. Și măcar de şapte ori în zi de va greşi ţie, și de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: mă căiesc, iartă-i lui.
5. Și au zis apostolii Domnului: adaugă-ne nouă credinţă1056
6. Iar Domnul a zis: de aţi avea credinţă ca un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: dezrădăcinează-te și te sădeşte în mare, și v-ar asculta pe voi.1057
7. Și cine dintre voi având slugă arând sau păstorind, care venind aceia din câmp, va zice îndată: treci de şezi?
8. Ci au nu-i va zice lui: găteşte-mi ce voi cina, și încingându-te, slujeşte-mi, până voi mânca și voi bea, și după aceea vei mânca și vei bea tu.
9. Au doară va avea har slugii aceleia căci a făcut cele ce i s-a poruncit lui? Nu mi se pare.
10 Aşa și voi, când veţi face toate cele ce vi s-a poruncit vouă, ziceţi, că slugi netrebnice suntem; că ce am fost datori a face, am făcut.1058
11. Și a fost când mergea el în Ierusalim și el trecea prin mijlocul Samariei și al Galileei.1059
12. Și intrând el într-un sat l-au întâmpinat pe el zece bărbaţi leproşi, care stăteau departe.
13. Și aceia au ridicat glas, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne pe noi
14. Și văzându-i, le-a zis lor: mergeţi și vă arătaţi preoţilor. Și a fost când mergeau ei s-au curăţit.1060
15. Iar unul dintre dânşii văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.
16. Și a căzut cu faţa la picioarele lui mulţumind lui, și acela era Samarinean.
17, Iar Iisus răspunzând, a zis: au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?
18. Nu s-au aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu, fără numai acesta, ce este de alt neam?
19. Și i-a zis lui: scoală-te și mergi, credinţa ta te-a mântuit.
20. Și întrebat fiind de Farisei, când va veni împărăţia lui Dumnezeu, a răspuns lor și a zis: nu va veni împărăţia lui Dumnezeu cu pândire.
21. Nici (nu) vor zice, iat-o aici sau iat-o acolo; că iată împărăţia lui Dumnezeu înlăuntru vostru este.1061
22. Și a zis către ucenici: vor veni zile când veţi pofti una din zilele Fiului Omului să vedeţi și nu veţi vedea.
23. Și vor zice vouă: iat-o aici sau iat-o acolo, să nu mergeţi, nici să urmaţi.
24. Că precum fulgerul care fulgeră din partea cea de supt cer, peste partea cea de supt cer luminează; așa va fi și Fiul Omului în ziua sa.1062
25. Iar întâi i se cade lui multe a pătimi și a fi lepădat de neamul acesta.
26. Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului Omului.1063
27. Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până la ziua în care a intrat Noe în corabie, și a venit potopul și a pierdut pe toți.1064
28. Aşijderea și precum a fost în zilele lui Lot, mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;1065
29. Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat foc și piatră pucioasă din cer, și a pierdui pe toți.
30. În acest chip va fi în ziua în care Fiul Omului se va arăta.
31. În acea zi cela ce va fi deasupra casei și vasele lui în casă, să nu se pogoare să le ia pe ele, și cel ce va fi în câmp, asemenea să nu se întoarcă înapoi1066
32. Aduceţi-vă aminte de muierea lui Lot.1067
33. Oricine va căuta sufletul său să-l mântuiască, îl va pierde pe el, și cine îl va pierde, îl va învia pe el.1068
34. Zic vouă: în această noapte vor fi doi într-un pat; unul se va lua și altul se va lăsa.1069
35. Două vor măcina împreună; una se va lua și alta se va lăsa.
36. Doi vor fi în câmp, unul se va lua și altul se va lăsa.
37. Și răspunzând au zis lui: unde Doamne? Iar el a zis lor: unde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.1070 CAP. 18.
Despre rugăciune. Fariseul și Vameşul. Lăsaţi pruncii sa vie la mine. Întrebarea bogatului: ce va face să moştenească viaţa de veci. Iisus vesteşte patimile sale. Orbul din Ierihon.
Și (le) zicea lor și pildă, că se cade în toată vremea a se ruga și a nu se lenevi, zicând:1071
2. Un judecător oarecare era într-o cetate, care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se ruşina.
3. Era și o văduva în cetatea aceea și venea la dânsul, zicând: izbăveşte-mă de pârâşul meu.1072
4. Și nu a vrut multă vreme; iar după aceea a zis întru sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem, și de om nu mă ruşinez;
5. Dar pentru că îmi face supărare văduva aceasta, o voi izbăvi pe ea, ca nu până în sfârşit venind să mă supere.
6. Și a zis Domnul: auziţi ce grăieşte judecătorul nedreptăţii?
7. Dar Dumnezeu au nu va face izbăvire aleşilor săi, care strigă către dânsul ziua și noaptea, deşi îndelung îi rabdă pe dânşii?
8. Zic vouă, că va face izbăvirea lor curând. Însă când va veni Fiul Omului, oare va afla credinţa pe pământ?
9. Și a zis și către oarecare ce se nădăjduiau întru sine cum că sunt drepţi și îi defăimau pe ceilalţi, pilda aceasta:
10. Doi oameni s-au suit în Biserică să se roage, unul (era) Fariseu și altul Vameş.
11. Fariseul stând, așa se ruga întru sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi, că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, preacurvari, sau ca și acest Vameş.1073
12. Postesc de două ori în săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13. Iar Vameşul de departe stând nu voia nici ochii săi la cer să-i ridice, ci îşi bătea pieptul său zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.
14. Zic vouă, acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela, că tot cel ce se înalţă pe sine, se va smeri; iar cel ce se smereşte pe sine, se va înălţa.1074
15. Și aduceau la el și pruncii, ca să se atingă de ei; iar ucenicii văzând, i-au certat pe dânşii.1075
16. Iar Iisus chemându-i la sine pe ei, a zis: lăsaţi pruncii să vină la mine și nu-i opriţi pe ei, că a unora ca acestora este împărăţia lui Dumnezeu.
17. Amin zic vouă: oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra într-însa.
18. Și l-a întrebat pe el un boier zicând: Învăţătorule bun, ce voi face să moştenesc viaţa veşnică?1076
19. Iar Iisus i-a zis lui: de ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu.
20. Poruncile ştii: să nu curveşti. Să nu ucizi. Sa nu furi. Să nu fii mărturie mincinoasă. Cinsteşte pe tatăl tău și pe muma ta.1077
21. Iar el a zis: acestea toate le-am păzit din tinereţile mele.
22. Iar Iisus auzind acestea, i-a zis lui: încă una îţi lipseşte: toate câte ai vinde-le și le împarte săracilor și vei avea comoară în cer, și vino, urmează mie.1078
23. Iar el auzind acestea, s-a întristat, că era bogat foarte.
24. Și văzându-l Iisus că s-a întristat, a zis: cât de anevoie vor intra întru împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
25. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului, decât bogatul a intra întru împărăţia lui Dumnezeu.
27. Iar el a zis: cele ce nu sunt cu putinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu.1079
28. Și a zis Petru: iată, noi am lăsat ţoale și am urmat ţie.1080
29. Iar el a zis lor: amin grăiesc vouă, că nimeni nu este care și-a lăsat casă, sau părinţi sau fraţi sau femeie, sau feciori pentru împărăţia lui Dumnezeu,
30. Care să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta și în veacul cel viitor viaţă veşnică.
31 Și luând cu sine pe cei doisprezece, a zis către ei: iată ne suim în Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise prin prooroci pentru Fiul Omului.1081
32. Că se va da neamurilor și se va batjocori și se va ocărî și se va scuipa.1082
33. Și bătându-l, îl vor omorî pe el și a treia zi va învia.
34. Iar ei nimic din acestea n-au înţeles, și era cuvântul acesta ascuns de la ei, și nu cunoşteau cele ce se grăiau.1083
35. Și a fost când s-au apropiat el de Ierihon, un orb şedea lângă cale cerşind.1084
36. Și auzind norodul trecând, a întrebat ce este aceasta.
37. Și i-a zis lui, că Iisus Nazarineanul trece.
38. Și a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă.
39. Iar cei ce mergeau înainte îl certau pe el să tacă, iar el cu mult mai vârtos striga: Fiul lui David, miluieşte-mă.
40. Și stând Iisus, a poruncit să-l aducă pe el la sine; iar apropiindu-se el de dânsul, l-a întrebat zicând:
41. Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis, Doamne, să văd.
42. Și Iisus i-a zis lui: vezi, credinţa ta te-a mântuit.1085
43. Și îndată a văzut, și a mers după el, slăvind pe Dumnezeu, și toi norodul văzând, a dat laudă lui Dumnezeu.1086 CAP. 19.
Zaheu. Pilda despre arginţii încredinţaţi slugilor. Intrarea în Ierusalim. Iisus plânge pentru Ierusalim. Izgonirea vânzătorilor din Biserică.
Și intrând, trecea prin Ierihon.
2. Și iată un om anume Zaheu, și acesta era mai mare vameşilor și era bogat.
3. Și căuta să vadă pe Iisus cine este, și nu putea de norod, că era mic de stat.
4. Și alergând înainte, s-a suit într-un dud ca să-l vadă pe el, că pe acolo avea să treacă.
5. Și dacă a venit la locul acela, căutând Iisus, l-a văzut pe dânsul, și a zis către dânsul: Zahee, grăbeşte de te pogoară că astăzi în casa ta mi se cade să fiu.
6. Și grăbindu-se s-a pogorât, și l-a primit pe dânsul bucurându-se.
7. Și văzând toți cârteau zicând: că la un om păcătos a intrat să găzduiască.
8. Iar Zaheu stând, a zis către Domnul: iată jumătate din avuţia mea, Doamne, o dau săracilor, și de am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
9. Și a zis către el Iisus: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta fiu al lui Avraam este.
10. Că a venit Fiul Omului să caute și să mântuiască pe cel pierdut.1087
11. Și ascultând ei acestea, adăugând a zis o pildă, pentru că era el aproape de Ierusalim, și li se părea lor cum că îndată se va arăta împărăţia lui Dumnezeu.
12. Deci a zis: un om oarecare de bun neam, s-a dus într-o ţară departe să-și ia lui împărăţie și să se întoarcă.1088
13. Și chemând zece slugi ale sale, le-a dat lor zece mnas, și a zis către ei: neguţătoriţi până voi veni.
14. Iar cetăţenii lui îl urau pe el, și au trimis solie după el zicând: nu voim pe acesta să împărăţească peste noi.
15. Și a fost când s-a întors el luând împărăţia, a zis să se cheme la dânsul slugile acelea, cărora le dăduse argintul, ca să ştie cine ce a neguţătorit.
16. Și a venit cel dintâi zicând: doamne, mnaoa ta a agonisit zece mnas.
17. Și a zis lui: bine, slugă bună, că întru puţin ai fost credincios, să ai putere peste zece cetăţi.
18. Și a venit cel deal doilea zicând: doamne, mnaoa ta a făcut cinci mnas.
19. Și a zis și acestuia: și tu fii peste cinci cetăţi.
20. Și altul a venit zicând: doamne, iată mnaoa ta, care am ţinut-o legată în mahramă;
21. Că m-am temut de tine, pentru că om aspru ești; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.
22. Și i-a zis: din gura ta te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că eu om aspru sunt, luând ce n-am pus și secerând ce n-am semănat.1089
23. Dar pentru ce n-ai dat argintul meu schimbătorilor și venind eu l-aş fi cerut cu dobândă?
24. Și celor ce stau înainte le-a zis: luaţi de la el mnaoa și o daţi celui ce are zece mnas.
25. Și a zis lui: doamne, acela are zece mnas.
26. Vă zic vouă, că tot celui ce are i seva da, iar de la cela ce n-are și ce are se va lua de la el.1090
27. Însă pe vrăjmaşii mei aceia care n-au voit să împărătesc peste dânşii, aduceţi-i încoace și-i tăiaţi înaintea mea.
28. Și zicând acestea, mergea înainte, suindu-se în Ierusalim.1091
29. Și a fost când s-a apropiat ele Vithfaghi și Vitania, către muntele ce se cheamă ai Măslinilor, a trimis doi din ucenicii săi, zicând:1092
30. Mergeţi în satul care este înaintea voastră; întru care intrând veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni din oameni niciodată n-a şezut, dezlegaţi-l pe el și-l aduceţi.
31. Și de va întreba cineva pe voi: pentru ce îl dezlegaţi? Aşa să ziceţi lui: că Domnului îi trebuie.
32. Și mergând trimişii, au aflat cum le zisese lor.
33. Și dezlegând ei mânzul, au zis stăpânii lui către ei: ce dezlegaţi mânzul?
34. Iar ei au zis: Domnului îi trebuieşte.
35. Și l-au adus pe el la Iisus, și aruncându-și veşmintele sale pe mânz, au pus pe Iisus deasupra.
36. Și mergând el, aşterneau veşmintele lor pe cale.
37. Și apropiindu-se el la pogorâşul muntelui Măslinilor, a început toată mulţimea ucenicilor bucurându-se a lăuda pe Dumnezeu cu glas mare pentru toate puterile care văzuse,
38 Zicând: bine este cuvântat împăratul cel ce vine întru numele Domnului; pace în cer, și slavă întru cei de sus.1093
39. Și oarecare Farisei din norod au zis către el: învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii tăi.
40. Și răspunzând, a zis lor: zic vouă, că de vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.1094
41. Și dacă s-au apropiat, văzând cetatea, a plâns de dânsa,
42. Zicând: de ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta a ta, cele ce sunt către pacea ta! Iar acum s-au ascuns de către ochii tăi.
43. Că vor veni zile asupra ta, și vor pune vrăjmaşii tăi şanţ împrejurul tău și te vor încunjura, și te vor îmbulzi din toate părţile.
44. Și te vor face întocmai cu pământul, pe tine și pe feciorii tăi întru tine; și nu vor lăsa întru tine piatră pe piatră; pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale.