SfîRŞitul unui an şcolar

11 Durere-a mea, o, de ce oare, / Dulce-adiere, blîndă-adiere, / Vînt rece, vînt lin ca o legănare, / Rupi frunzele din meri, din merii inimii-n candoare? / De ce alungi aceste sonatine în floare, / Sub privirea triumfătoare, sub privirea batjocoritoare / A celei ce-mi cunoaşte şi sufletul, şi iubirea, şi dorul care doare? (Fr.)

12 Melizanda, fereşte-te de Peleas! (Fr.)

13 Era un merişor cîndva / Grav ca o gingaşă Infantă; / Avea o rochie bufantă / De frunze verzi şi-un obrăjor / Alb-roz ca al păpuşilor / Cînd primăvara-i surîdea. // Şi fredona cu voce-naltă. // Era un dulce băieţel, / Ca o cireaşă gras şi roz, / Cu buclele frumoase coz. / Şi rău de loc nefiind el / Vedea prin ierburi mulţi pitici, / Şi cu mînuţele lui mici // Se închina-n altar frumos. II Şi merişorul de-altădată / Crescu într-una, după dată, / Şi băieţelul de-altădată / Făcu şi el la fel îndată. // O, dulce soră-a merilor, / Mai ştii acel copil frumos / Ca palma mîinii tale roz? / Că mie, draga mea, mi-e dor / Mereu de dragul merişor (fr.).

14 Pe fluviu, trandafirii amurgului sînt lavă, / Iar pala-n-fiorare a serii ce se lasă / Evocă-un parc de toamnă cu-o bancă-n cari visează I De-acuma tinereţa-mi ca o vă­dană gravă (fr.).

15 Pe corpul vazei (fr.).

16 Cornul de aur (f r.).

17 Povestiri (fr.).

18 În grădina Infantei (fr.).

19 Se-mbată seara cu oţel / Şi capul zilei curajoase-l

taie. / Un vis stăruitor, mereu la fel, / Mi-ncercuieşte

fruntea de văpaie. // Cum să te pot tăgădui / Cînd

inima-ţi haină / Pe-a mea adînc se altoi, / O cruntă, vie

rădăcină... // De tine cum să mă dezleg / Cînd platoşa

mea sfîntă / E numai crezu-acesta-ntreg / Ce te bine-

cuvîntă... // Cînd voi pierde-acest crez frumos, / O spadă

fulgerînd grăbită, / Ca ţipătul de groază scos, / Va reteza

inima mea zdrobită. // Seara care cu oţel se îmbată /

Trage din teacă arma ei fină: / Subţirea sabie încovo-

iată / De lună adamantină (fr.)

20 O, dulce soră-a merilor, / Mai ştii acel copil frumos / Ca palma mînii tare roz? / Că mie, draga mea, mi-e dor / Mereu de dragul merişor (fr.).

21 Atins! (Fr.)

22 În gardă! (Fr.)

23 Mii de scuze, colonele! (Fr.)

24 Mii de mulţumiri, copila mea, am onoarea să vă aştept (fr.).

25 Scriitor francez (1863―1944), autor de romane istorice

26 Ia te uită! Uitasem. Ce amabil din partea dumnea­voastră, dragă domnule, că mi-aţi adus aminte! (Fr.)

27 O! Nu, mulţumesc! Nu am nevoie de asta ca să exist ― nu-i aşa, scumpul meu coleg? (Fr.)

28 De fapt, îmi dau seama că familia mea de unchi se măreşte în chip amuzant! Însă, în schimb, am plăcerea de a primi o nepoată foarte simpatică, pe această cale neplăcută! (Fr.)

29 Taci, Barbaroza! (...) nu-i aşa, d' Artagnanette? Abia m-am despărţit de unul (fr.).

30 Cine e, domnule La Fontaine? (Fr.)

31 E un politician ― desigur (fr.).

i A! Asta e ! Da, Costea Babic! Iată-l, d'Artagnanette! Are o manieră pomădată de a fi tachist; cu totul un produs Tache. Mă umple de bucurie! (Fr.)

32 Cum dezvoltă politica spiritul de observaţie! (Fr.)

33 ...Spiritul, în general

34 Hm, e surprinzător! Şi cu toate astea, seamănă cîteodată cu mătuşă-sa, Elencu Dumşa, care era oribil de urîtă şi înfiorător de inteligentă. Da, înfiorător de in-te-li-gentă, domnule tachist! Ai cunoscut-o, Barbaroza? (Fr.)

35 Dimpotrivă! Însă îi seamănă, mai ales cînd spune adevăruri. E straniu! (Fr.)

36 Cu inima răpitoare (fr.)

37 Dă ca să-ţi dau (lat.)

38 Sărută-mă, Ninette, sărută-mă (fr.).

39 Nu te jena! (Fr.

40 Duc tot ce am cu mine (lat.).

41 Şi roză, şi crin, şi columbă, şi soare (germ.).

42 Ea singură-i toată-a iubirii licoare, / E roză, şi crin, şi columbă, şi soare (germ.).

43 Stăpîne! Stăpîne / Pe tîmpla-mi fierbinte / Dulce umbră-mi pune / De mintă s-alinte. // Inima mea, spune / Cine-acest stăpîn e? / Că iată cum plîngi, / Iată-ţi doru-anume... // Unde-i bucuria? / Unde-i se­nioria? / Primăvara-i grea, / Tristă, vai, pustia! / Anii, mii, iubirea mea, / Albesc primăvara ta (fr.).

44 Şi roză, şi crin, şi columbă, şi soare, / Pe toate le-am iubit eu cu dragoste mare. / Nu le mai iubesc, doar pe una, altceva nimica: / Micuţa, Drăguţa, Regina, Unica. Ea singură-i toată-a iubirii lucoare, / E roză, şi crin, şl columbă, şi soare (germ.).

45 E o femeie autoritară (fr.).

46 Dramă istorică în versuri de Edmond Rostand (1868― 1918). L' Aiglon este ducele de Reichstadt, fiul lui Napo­leon I şi al Mariei-Luiza de Austria.

47 Morcoveaţă, opera cea mai cunoscută a lui Jules Renard (1864―1910), publicată în anul 1394

48 Frumoasa Dunăre albastră (germ.).

49 Urăsc mişcarea care liniile mişcă; / Şi nu plîng niciodată (fr.).

50 Bot-de-lup, Bot-de-lup, / Bot-de-lup e omuleţul Bot-de-lup, Bot-de-lup (fr.),

51 Ce-ai făcut, o, tu, care-acum / Îţi plîngi tristeţea,

Ce-ai făcut, zi, tu, cel de-acum, / Cu tinereţea? (Fr.)

52 Frumos de tot! (Fr.)

53 Voinice elefant, de ce rîzi? (Germ.)

54 Afară (germ.).

55 Bucatele pământului, roman al scriitorului francez André Gide (1869―1951).

56 Deci hoinăream, cu ochii-n pavajul vechi ţintiţi, / Cînd tu, cu soare-n plete, mi-ai apărut în stradă, / Şi-n seară atunci, rîzîndu-mi, am zis că pot s-o vadă / Pri­virile-mi pe zîna cu coiful de lumină, / Ce, cîndva, peste somnu-mi de ţînc fără hodină, / Trecea, lăsînd apururi din mîinile-i bogate / Să ningă roiuri albe de stele-nmiresmate (fr.).

57 Dacă vrei să mă deplîngi (lat.)

58 Jocul mîinilor, jocul răufăcătorului! Piei, răule! (Fr.)

59 Jupîn Corbul, pe-o ramură sus, / ţinea nişte brînză în cioc (fr.) (La Fontaine).

60 Jupîn Vulpoi, de mireasmă adus, / cam aşa-i trăncă­neşte cu foc (fr.) (La Fontaine).

61 Cei absenţi n-au niciodată dreptate (fr.).