Si din cand in cand fredona o melodie
Yüklə 95,19 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Daca vezi o viorea imbracata in mister, sigur recunosti in ea petec mic, curat de cer.
- Pacea e un dar nepretuit
- Prelucrat de R.D.
- Pe paginile istoriei sfinte Maria ne-a lasat o dovada de iubire care poate fi un exemplu de urmat
- De ce a spart Maria vasul de alabastru Era gandita fapta ei
- Printre cei aflati in casa lui Simon era unul care credea ca el stie sa explice gestul Mariei. Se ridica sa comenteze. E Iuda.
- Pentru ca Domnul sa identifica cu semenii nostri, orice gest de iubire, orice sacrificiu facut din dragoste pentru cei din jur, este ca spargerea unui vas cu mir.
- Sau alteori nu se insereaza bine ca se aude primul clinchet. Ingerii stiu de unde vine; ei cunosc chiar si casa.
- Amin!
- Trimise de Daniel Dinu, Valeriu Visan si Sorin Chiciuc
|
Furnica In fiecare zi, devreme de tot, venea la serviciu Furnica Acolo isi petrecea ea zilele, muncind cu sarg si fredonand un cantecel. Era harnica, productiva si bucuroasa de ce facea, dar, vai, nu o superviza nimeni. Bondarul, Prima grija a Gandacului a fost aceea de a standardiza ora de sosire si de plecare de la munca, si a elaborat si niste rapoarte minunate pe aceasta tema. Curand s-a vazut ca era nevoie si de o secretara care sa pregateasca rapoartele, si ca urmare au angajat o Paianjenita, Si in tot acest timp, Furnica Si din cand in cand fredona o melodie. Bondarul, Asa ca a fost nevoie sa angajeze si o Musca,  pe functia de ajutor de supervizor si a trebuit sa-i cumpere si un laptop cu imprimanta color.
Curand Furnica Si atunci, Bondarul, Aceasta responsabilitate a fost incredintata Lacustei 
Tot noul administrator general a mai avut nevoie si de o asistenta personala si a adus-o pe Broasca, Furnica  nu prea mai canta, si pe zi ce trece devenea tot mai agitata si mai nervoasa.
"Va trebui sa selectionam o societate de consultanta care sa ne elaboreze un studiu cu privire la mediul de lucru in societatea noastra", propuse Lacusta. Iar societatea aleasa, contra unei sume consistente, se puse pe studiu, anuntand ca are nevoie de cateva luni de lucru. Dar intre timp, Bondarul, Si l-a contactat pe Bufnita, Domnul Bufnita s-a invartit trei luni prin birourile societatii si a elaborat un raport sofisticat, in mai multe volume, in valoare de cateva zeci de mii de euro, care se incheia cu concluzia: "Sunt prea multi salariati in acest departament. Trebuie efectuate concedieri". Asa ca Bondarul, Morala: Sa nu cumva sa-ti treaca prin minte sa fii o Furnica Incompetentii nu au nevoie de supervizori, asta o stie toata lumea. Pe ei nu-i streseaza nimeni! Daca, totusi, nu te poti impiedica sa fii harnic si productiv, sa nu cumva sa arati ca esti bucuros de munca ta. Asta n-au sa ti-o ierte niciodata! Iar daca, in ciuda acestor sfaturi, te incapatanezi sa fii o Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei, apuca-te de o activitate independenta, cel putin asa nu vor trai pe spinarea ta toti Bondarii, Casa noastra 
      
Cantare...........  In valea aceasta care se chiama pamant, oamenii de mult s-au pierdut.S-au ratacit printre blocuri de piatra, institutii, promisiuni ne-nplinite si ispite.Atatea drumuri intortochiate, atatea false chemari pentru dreptate, adevar, eliberare de moarte.Cine sa stie unde e bine, cine mai poate arata calea spre lumina, odihna, virtute? Zadarnica cautare a orbilor, bijbiieli in intunericul gol, cadere in gropi sapate de demoni si-atata deznadejde in noi.
In fiecare clipa ceva se strica, se prabuseste, moare In fiecare clipa ochii ne plang o priveliste nefrumoasa.De sase mii de ani, in fiecare clipa ceva ne doare, de sase mii de ani nu mai suntem acasa. S-au ratacit pamantenii in valea mea, si merg spre moarte fara sa se intoarca, fara sa vada ce mult au cazut, si fara sa doreasca cerul pierdut. Opriti-va! suspendata intre cer si pamant, exista o tainica usa, inca de la inceputul istoriei, de oameni inchisa. -Dar cine ar putea uni din nou planeta cu vechiul paradis pierdut?
Cantare..........  In ceruri, un inger a inceput sa impleteasca o cununa. A inceput intr-o zi, cand ratacit fiind m-am intors la Domnul, si temator am spus ingerului meu: vreau sa fiu si eu in patria ta, vorbeste-mi ceva despre ea.
 -Eu sunt din tara unde "nu" este "nu", si "da" este "da". Acolo nu este pauza intre cuvant si fapta.Vrei sa vezi unde-i casa mea? Priveste in sus, e atat de albastra!!! Langa ea, gradina cu stele, si nu doar o stea este a mea, ci toata nemarginirea din ele. Hai! vino sa vezi cat de frumoasa este patria mea.Eu stau in tara unde oamenii sunt nascuti a doua oara: buni, frumosi, adevarati.In tara mea, din stresinile caselor ploua cu dragoste, fantanile sunt pline cu viata, iar copiii impletesc ramuri de palmier pentru Imparatul lor. Vino sa-ti arat patria mea, s-o vezi cu ochii tai, s-o mangai cu palmele tale, sa-ti plantezi inima in ea.Daca vrei, poate fi si patria ta!
 In cer, ingerii au inceput sa impleteasca cununi. Va fi o zi, o minunata zi, cand cu ele pe pamant s-or cobori, si atunci suavele frunze de lauri din cununi, vor mangaia multe frunti obosite de drum.
Deasupra noastra, vor zbura ingeri cu coroane in maini. Nu stati inconvoiati spre Pamant in imposibilitate de a primi nemurirea.
Cantare............  In fiecare zi, stau de vorba cu mainile mele despre lucrurile minunate de dincolo de stele. Ne vedem parca mangaind portile cetatii de slava, culegind florile din cea mai miresmata dumbrava, si tot asa le povestesc, pana ce intr-un gest de multumire se unesc, sa multumeasca Tatalui Ceresc.
 In fiecare zi, stau de vorba cu inima mea.
O fac sa auda cum bate in lumile necazute inima imparatiei de iubire. Linga inimile ingerilor o asez .Doamne, fa ca inima mea sa bata ceresc.  Adesea, ma surprind plangand de bucurie, visand ca sunt in marea Ta imparatie si casa mea intreaga acolo-i, linga Tine. Bunicii, cu intelepciunea lor de bine, si tata, cel ce-a fost cu truda pe pamant, si mama cu iubirea, si frati, surori, toti sunt. De-aceea, in fiecare seara, si-n fiecare zori de zi, in inima mi-i strang pe toti, si-i fac manunchi de bucurii, si-i trec prin cantecul iubirii, si-i plimb frumos din stea in stea. Asculta-mi rugaciunea Doamne, si muta-n ceruri casa mea.
Numai de-un singur gand m-as tulbura: ca-mi va lipsi de-acolo cineva....
Povestioara cu morala
Am observat ca-n sinea lui, de fapt plangea, si-atunci putin l-am iscodit:
-Daca esti un inger pazitor de ce-ai plecat?? De ce lasi omul peste noapte nepazit?? Sau poate chiar el te-a manat… te-a izgonit?? -Nu, omul nu m-a izgonit cu vorba, ci cu fapta!! Si-n noaptea asta cred ca s-a sfarsit, am fost chemat de Dumnezeu acasa, si credinciosul meu nu-i mantuit! Imi pare rau ca noaptea se destrama, iar el, atat de ocupat de-a face rau, nimic n-a luat in sema… el nici nu stie c-am plecat!
-Dar spune-mi… este un lucru asa de grav? Stii, sunt curios din firea mea si-as vrea sa stiu ce s-a intamplat… -Esti curios?!?! Esti ca toti ceilalti, doar curios, setos sa mai afli ceva nou, eventual un lucru rau de care sa te bucuri si sa-l spui satisfacut la toti in soapta, dimineata, la amiaza, pe-nserat, ca altceva n-ai de facut. Curiosi ca tine gasesti multi, compania nu-ti lipseste… Cand cu ei te intalnesti sa le spui aceasta pilda, pentru ca aveti de invatat. Asculta despre ce vorbeste:
“Va dau din teritoriul meu cate o bucata de pamant, in care sa locuiti fiecare cu familia lui fara ca cineva sa va deranjeze. Va cer in schimb doar un lucru: sa trasformati fiecare dintre voi pamantul incredintat in gradini frumoase, in casele voastre sa rasune cantecul, iar pe strazile voastre sa domneasca pacea. Oricine va trece prin fata gradinilor si caselor locuite de voi sa se intrebe: “Cine este regele lor??” Va avertizez insa de un singur lucru: daca nu va parasiti naravurile rele si nu va iubiti intre voi, acest loc nu se va deosebi cu nimic de celelalte.”
-Frumoasa povestea ta… M-a impresionat bunatatea si inteligenta acestui rege. Oh, cred ca au facut din acea bucata de pamant un colt de rai!! Continua, imi place sa te-ascult. -Bucurosi au inceput toti sa construiasca, casutele rasareau parca din pamant, una mai frumoasa ca alta… Strazile erau animate de jocul celor mici, toti aveau ceva de facut si fiecare isi vedea de ale lui. Cand totul a fost terminat regele a venit sa vada: era o priveliste minunata!!! Multumit regele a chemat pe toti la el si a spus:
“Vedeti cat de frumos e totul? Nu va lipseste nimic. Luptati-va sa mentineti acest loc asa cum este acum… e munca voastra!! Sa-si vada fiecare de gradina, de casa si de familia lui. Daca puteti, ajutati-va unii pe altii, respectati-va si iubiti-va. Daca nu veti face asa veti distruge darul cel mai de pret: ARMONIA DINTRE VOI!!! Atunci toate lucrurile care va-nconjoara nu vor mai avea nici o valoare.”
In fata regelui au raspuns toti intr-un glas: “Asa vom face” si el, dupa ce le-a promis ca se va intoarce la ei, i-a lasat sa traiasca in pace. -Ce rege minunat si grijuliu!!
-Nu dupa mult timp, se vede ca lucruri importante nu mai aveau de facut pe langa casele lor, asa ca unele vietuitoare au inceput, din curiozitate, sa priveasca in gradinile vecinilor. 
BURSUCUL, uitandu-se cu coada ochiului la furnica, a inceput in gand sa zica: “Cat e de hapsina, de calica! Cara, cara si alearga cat este ziua de larga! Bine ca nu sunt furnica!”
VULPEA prefacuta si foarte sireata, zambeste cu gura la urechi vecinei de ograda, facandu-i complimente-n fata, dar in sinea ei isi zice: “Cat e de urata si de grasa!!” LILIACU-nfumurat, intr-un pom sta agatat si profitand de intuneric priveste in casa la un gansac. Atunci isi zice stramband nasul: “Vai, ce deranj are pe masa, si pe jos nematurat! La mine-n casa asa ceva nu s-a intamplat!!”
Un fluturas statea pe-o floare, se curata pe aripioare, iar un BONDAR morocanos, privea la el invidios: “Dar cine-i el?? Se crede Fat Frumos din soare?!?” Si cu-n picior lovi in floare, sa cada fluturasul jos. 
VEVERITA cea pufoasa, s-a pregatit sa dea o masa, si-a chemat nu la-ntamplare, doar vietati cataratoare. Se justifica spunand: “Stiti, cu cele taratoare n-am ce sa vorbesc. Nu ne-asemanam nici pe departe… sunt prea murdare si putin cam toante…” 
Niste RATE clevetitoare, vorbeau pe strada in gura mare: “Stiti, gradina la pisica, e mica si neingrijita.” Una dintre ele spune: “In curtea mea eu am piscina!!” Dar n-avea ochi sa vada ca piscina-i era balta.
“Ce copil needucat! Ieri pe seara m-a’ntepat! Taica-su necultivat, chiar nimic nu l-a’nvatat! Sa vad asa ceva mai rar!” vorbea MUSCA de tantar, fara sa-si vada mustisoarele, cu nasurile in toate oalele.
O MAIMUTA, catarata sus pe plasa de la poarta, privea in jur ca o iscoada, sa vada ce mai e pe strada... Si cum un animal trecea, un defect ii si gasea! Cand celelalte vietuitoare, care locuiau fiecare pe unde puteau, treceau din intamplare sau cu treaba prin teritoriul leului cel darnic, priveau mirate in jur si vorbeau intre ele: „Parca strazile, gradinile si casele pe aici erau frumoase odata! Se vede ca nu mai intereseaza pe nimeni de acest loc... Oare cine este regele celor ce locuiesc aici?!?”
Si atunci regele intristat...
-Opreste-te, nu-mi mai spune!! E ingrozitor tot ce aud!! Sarmanul leu, asa rasplata pentru tot binele facut?? Eu i-as fi dat pe toti afara, la ei nici nu m-as fi gandit!! Decat o asemenea ocara mai bine totul pustiit!!
-N-ai vrut s-auzi deznodamantul, dar macar ai inteles dece-n rau au degenerat? Naravul nu si-au lepadat... l-au tinut ascuns in san ca pe-un Dumnezeu strain. Ai vazut? Rautatea i-a purtat la ruina si venin. Cine-i rau si prefacut nu-i niciodata fericit.
Asculta, si tu ai un Rege, mai bun ca leul din poveste, problema e sa-L vrei, sa-ti fie dor.
In prima saptamana a lumii gradina Eden avea musafiri. Primavara in alb cu ghiocei prinsi in par, si soarele intelept. Ca doi prieteni vechi au coborat din inaltimi si au facut un legamant: "Pana va fi pamantul pamant, soarele nu va-nceta sa apuna si sa rasara, anotimpurile nu vor inceta sa se perinde, iar primavara va fi prima dintre ele 
Cerul intreg s-a bucurat si mii de ingeri, spre pamant, au luminat vazduhul. -Primavara blanda cu belsug de soare, haina ta-i tesuta din campii in floare, mana ta presara fragede petale. Tu, primavara, anotimp al sperantei, esti cea mai binecuvantata pe pamant. Tu stii ca ti s-a dat puterea vietii ca sa invii ce a murit, sa renasti culoarea, zambetul, nadejdea, sa risipesti iubirea printre pamanteni. Primavara, din ce rai vii cu mandrul tau alai? -Eu, primavara, izvorasc din zori albastre, de la Domnul vietii noastre, am venit sa aduc in oameni nadejdea, bucuria unui nou inceput. As vrea sa se nasca in ei viata noua... Priviti: sunt tristi, sunt reci, egoisti si rai. As vrea sa le impart fericirea. Voi, oameni, priviti spre Domnul, El, MINUNEA PRIVAMERII, rasaritul cel nou va aduce. De ce vreti sa traiti in iarna? Soseste primavara, timpul unui nou legamant. Trezeste-te natura, invie pamantule, caci din cer se aude porunca: "SA FIE PRIMAVARA!!!" Si din crangul adormit, a trecut in taina mare de cu noapte, risipind siruri de margaritare din panere de argint.  De atunci, in fiecare an, vazduhul plin de ingeri priveste innoirea legamantului dintre primavara si soare, imbiind oamenii sa iasa din iarna inimilor caci soarele a topit zapezi si gheturi, facand drum cantecului si florilor.
Cantare:_________________ A Sa privim in ea cu totii, mare, mic si mai batran.
Eu cand am privit o floare, fara graba si atent, m-am uimit: era facuta cu migala si talent. 
Daca vezi o viorea imbracata in mister, sigur recunosti in ea petec mic, curat de cer. 
Narcisa pare o stea cazuta din necuprinsul indepartat. E solia cea nepretuita a mantuirii de pacat. 
Nufarul cel minunat pe luciul apei ne apare, ca roua de April curat, chiar daca din namol rasare. 
Daca fiecare floare vorbeste despre iubirea lui Isus pentru noi, daca fiecare frunza ce cade poarta in lacrima ei rostul durerilor Lui, daca la fiecare pas auzi o soapta despre el, ma intreb: pe caile vietii, alaturi mergand, noi despre ce altceva am putea sa vorbim?!? Putem vorbi despre CREDINTA. Ea este ca o floare de cactus: rezista la uscaciune, dar pentru aceasta are nevoie sa adune multa, multa apa vie. Putem vorbi despre BUNATATE. Ea este ca o floare de crin placut mirositoare. Iti ofera comorile binecuvantate chiar si atunci cand este calcata in picioare. BUNAVOINTA este parfumul unei flori. Ca sa intelegem importanta bunavointei sa ne gandim la o floare care nu are nici un parfum.La fel este si omul lipsit de bunavointa. Despre LOIALITATE putem spune: "Este ca floarea soarelui. Ea nu se abate nici la stanga nici la dreapta, pentru ca priveste mereu fata plina de lumina a Celui care ne iubeste." Cea mai frumoasa gradina e INIMA plina de flori, in care o MANA DIVINA ploua IUBIRE din zori. A Cules si pus intr-un buchet de R.D. Sa vorbim despre pace
Cantare:______________ Pacea e un dar nepretuit Daca o ai, n-o ascunde Aratai-o celor de langa tine     
M-am intalnit cu pacea cand eram mult mai mica si fara griji. Am ramas inmarmurita cat era de frumoasa, cat era de bogata. O vedeam prin salcii si plopi, prin valuri inverzite, prin susotirile vantului... O vedeam in cuibul mic de randunica, in ochii mici de caprioara, in rasetul zglobiu al copiilor de pe strada, acasa, la cina... Gaseam pacea in ISUS, despre care mereu i-mi vorbea mama. O gaseam chiar in patul meu moale, cand dupa o zi fara griji, mergeam la culcare. Acum m-am facut mai mare si am inteles lucruri pentru care inainte n-aveam ochi. Am vazut ca oamenii nu-si gasesc pacea daca nu fac raul.
Nu toti copiii au cunoscut pacea, pentru ca razboiul i-a impiedicat s-o cunoasca, le-a furat copilaria. N-au unde sa-si plece capul, pentru ca nu mai au case, n-au cui sa spuna ca le este foame si n-au o mangaiere, pentru ca nu mai au parinti. Bogatii se intreaba cum sa castige mai mult, saracii traiesc cu frica zilei de maine, bolnavii nu stiu daca se mai pot bucura de o alta zi, iar fratii intre ei nu se mai inteleg.
Dornica sa ma reantalnesc cu pacea, am alergat sa o gasesc unde am lasat-o cand eram mai mica: in lanuri, intre ramuri, dar ce-am gasit...?!? Randunica, cand se aproprie de cuib, priveste de mai multe ori in jur, mielul se teme de lup, un leu nu se va juca niciodata cu un pui de caprioara. Pe luciul apei soarele isi arata stralucirea, dar in adancurile ei, intre vietuitoarele gazduite de ea, domneste frica!!!!  
Ghemuita in gandurile mele, mi-am plecat capul obosit de realitate pe amintiri, in cautarea unui refugiu. Atunci am auzit un glas:"Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum v-o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima si nici sa nu vi se inspaimante." Era ISUS, cel despre care mama mi-a vorbit mult. Chiar daca totul s-a achimbat, El a ramas asa cum l-am cunoscut. Cantare:________________ Cand eram prea mica pentru a intelege, gaseam pacea in orice lucru. Astazi o vad doar ca un vesmant folosit pentru acoperirea scopurilor murdare sau ucigase. E timpul intr-adevar sa invat despre ea. 
Pacea este ca o bucata de pamant, la care trebuie sa mergi in fiecare zi din zori, cu caruta, cu calul, cu grapa si sacul de graunte. Sa lucrezi pe ploaie sau vant, prin arsita soarelui, printre buruieni. N-o recoltezi pana ce singur n-o semeni. -Cu ce se mai aseamana pacea?
-Se mai aseamana cu un crin sadit in gradina ta. Dis-de-dimineata ca un vrednic gradinar sa poti sa spui: "Si astazi eu am fost de mi-am curatat crinii, i-am udat si acum e totul ingrijit." Daca omul de langa tine va vedea pacea ta, va alerga absorbit de adevarul comun, sa-si curete gradina si sfios va spune:"Si eu, si eu mi-am curatat pacea, sa creasca mare in mine!! Am udat-o, am ingijit-o, alintat-o, si nimeni n-o va calca in picioare." -Spune-mi: cu ce se mai poate asemana pacea? 
-Se mai aseamana cu un ghetar plutitor din marile nordului. Doar creasta lui scanteiaza in lumina soarelui, restul nu se vede. Niciodata cu ochiul n-o sa patrundem nepatrunsul, care este PACE si pacea este in Isus, care pentru ea a murit. Uitati-va cu bagare de seama in jur. Lumea priveste mirata si se intreaba cine suntem si ce ganduri avem. Ei trebuie sa afle din PURTAREA NOASTRA raspunsul. Fratilor, daca din marea zi a intalnirii cu El mai aveti pace in inimi, pacea pornita de la Dumnezeu, n-o ascundeti, ARATATI-O lumii intregi. Cantare:________________ Amin.
Cantare:____________________ Injosirea adusa de caderea in pacat ne va fi inlaturata, si armonia dintre noi va fi reinstaurata, cand vom vorbi mai putin cu gura si mai mult cu fapta. 
Priveam un grup, erau crestini, fiecare dintre ei avea o dorinta: sa devina un mijloc de alinare si zidire pentru cei din jur. Toti si-au depanat pe rand gandurile. Primul s-a ridicat si a spus: 
"Ce mult as vrea sa fiu un nor, ce zboara in tacere, sa port in mine strop de dor, s-aduc in lume tuturor o mangaiere." Al doilea spune:
"As vrea in arsita de jar, sa fiu un vant ce-adie, ce-aduce in vale ploi de har si lasa in inimi cate-un dar din vesnicie." Al treilea incepe:
"Oh, cat de mult as vrea sa fiu o pasare ce zboara, sa port in mine dorul viu, sa scap pe altii de pustiu si de povara!!" Cuvantul celui de al patrulea se aude:
"Oh, cat de mult as vrea sa fiu o floare in gradina, sa fiu sub cer martor viu si pe nisipul din pustiu o apa lina!" O alta voce se aude:
"Sa fiu vesnica paine, paine pentru suflet, hrana pentru cel flamand si sa spun: Doamne. Iti multumesc pentru ca sunt!!" Al saselea a spus:
"As vrea sa fiu in noapte o raza de iubire, as vrea sa ma strecor ca ea, s-alung din inimi bezna grea si-a ei mahnire." Se-aude acum o noua dorinta:
"O lumanare, candela sa fiu... Sa nu ma pot aprinde, sa nu ma pot muta, nici stinge singura. Sa fiu aprinsa, purtata si stinsa de altul. Esenta mea sa fie lumina. Tot mai mica lumanare... Mai stearsa, o picatura de ceara, apoi scrumul sa mai raman si lumina ce jertfindu-ma am dat." Cel de-al noualea a spus:
"As vrea sa fiu dragoste. Nu dragostea in care sa te iubesti pe tine insuti, ci dragostea de lumea intreaga. Dragostea pentru tot ce-i ceresc pe pamant, dar mai ales pentru om." Ultimul n-a spus nimic, tot timpul a tacut, pentru ca el ERA, nu trebuia sa fie. Prin TACEREA SA, despre minunile credintei VORBEA. Crestinismul nu consta in faptul ca cineva a invatat sa vorbeasca frumos despre Hristos, ci in faptul ca se poarta in TOATE ocaziile dupa Evanghelia Lui. Cantare:____________________ Amin Prelucrat de R.D. Uleiul dragostei in vasul de alabastru
|
presedinte si director general, a considerat ca asa nu se mai poate si a creat un post de supervizor, pe care a angajat un Gandac
cu multa experienta.
care a organizat o arhiva
si s-a ocupat si de telefoane.
care, ca prima masura a pus mocheta bej in biroul sau si a cerut sa i se cumpere un fotoliu special.
Noul administrator general - e clar - a avut apoi nevoie de o masina, 
de un computer ba chiar si de o retea intranet pentru comunicarea cu subalternii.
cea care-i fusese secretara la precedentul loc de munca. Aceasta urma sa-l ajute la elaborarea planului strategic si a bugetului pentru departamentul in care muncea Furnica harnica, productiva si bucuroasa de munca ei. 
renumitul consultant in afaceri, ca sa-i ceara un diagnostic al situatiei.
Daca te opresti o clipa din mersul vietii, daca o clipa te apropii si taci ascultand, vei auzi o tainica voce in linistea inimii tale vibrand, vei auzi niste pasi in univers, si-o usa deschizandu-se acolo sus.
-Doamne! indreapta privirile noastre spre Tine, priveste spre noi din intinderea Ta cea albastra, vezi-ne suferinta printre toate straine.
Un 
ra o data un rege, un leu puternic si intelept
Am vrut sa-l mai intreb ceva pe-acest inger pazitor, dar a plecat cu-a sa povara. Din tot ce-am discutat am invatat atat, va spun si voua, si bine sa luati in seama: 
naturii carte sfanta e deschisa orisicui, sa invete intelepciunea din stiinta cerului.
Pe cand sedea Isus la masa in casa lui Simon leprosul din Betania, a venit Maria, care tinea in maini un vas de alabastru cu mir de nard curat foarte scump. Spargand vasul a turnat mirul pe capul lui Isus.
Da, era un gest de iubire. Ea a inteles ca Isus va muri pentru omenire, si in intristarea ei, a dorit sa-l onoreze. De cele mai multe ori gesturile de iubire nu pot fi explicate. Ele sunt propria lor explicatie.
“Risipa!” spune el. “Uleiul trebuia sa fie vandut si dat saracilor!” Ca si cum din banii lui sau ai obstii se cumpara-se vasul... Si cuvantul lui molipseste: “Risipa, risipa!!” 
“Lasa Iuda, n-o mustra, si n-o mai fa sa planga! Tu nu stii cu ce truda grea a vrut Maria-n cinstea Mea un vas de mir sa franga. Un cer intreg va izbucni din cupa sfaramata, iar cand cei plansi ma vor iubi, tu mirul scump nu-l vei simti,vai, Iuda, niciodata.”
Maria s-a strecurat, apoi, printre cei ce o certau, pentru a intra in istoria iubirii, si pentru a aprinde in inimile multor oameni dorinta de a sparge un vas de alabastru pentru semeni, din dragoste pentru Mantuitorul. Imparati, urmau sa se ridice si sa cada, numele monarhilor si al cuceritorilor urmau sa fie uitate, dar fapta acestei femei avea sa fie imortalizata pe paginile istoriei sacre. Fapta Mariei s-a prefacut intr-un exemplu de devotament.
Cine spune ca o floare costa prea mult pentru a o avea sub priviri, cine pare prea ocupat pentru a oferi o clipa de iubire semenului, fie macar sub chipul unui zambet, cine crede ca este un lux nejustificat de afectiune sa sparga un vas de alabastru pentru a se face sarbatoare in familie sau in comunitate, acela n-ar putea fi un locuitor al cerului, un prieten de vecie al ingerilor buni.
Ingerii stau pe pragul planetei sa asculte daca se aude pe undeva, pe vreo vale, pe vreo colina, vreun sunet ca un clinchet de clopotel a iubire, care sa anunte ca undeva s-a spart un vas de alabastru. Ei stiu casele saracilor si a fratilor nostri din comunitate, din biserica si dintr-acolo asteapta sa auda clinchetul si sa vina parfum de nard curat, semn ca parfumul unei inimi a fost varsat.
“Azi nu s-a spart pe pamant nici un vas de alabastru, nici o fapta de iubire nu s-a facut.”
Acolo o mama se roaga pentru copiii ei, pentru sotul ei. E ceas de rugaciune, e o mica sarbatoare acolo. Aceasta se noteaza in cartea aducerii aminte, cand alt clopotel se aude:
Sa adunam deci cu grija fapte de bunatate si iubire in vasul nostru de alabastru, iar mireasma lor s-o purtam cu noi din Sabat in Sabat, pana in Sabatul vesnic din ceruri.
