Sinusului frontal

Cap. V Concluzii

• 
  În ceea ce priveşte sinusul frontal, principala patologie este cauzată de ineficienţa drenajului acestuia. În aproape 75 % din cazuri avem de-a face cu sinuzită şi mucocel.
  

• 
  În cadrul patologiei sinusului frontal, osteomul apare relativ frecvent, în 15-20 % din cazuri.
  

• 
  Sinusotomia frontală endoscopică este, la ora actuală, metoda chirurgicală de elecţie pentru tratarea pacienţilor cu patologie de drenaj (sinuzită frontală cronică, mucocel)
  

• 
  Un reces frontal permeabil este necesar pentru funcţia normală a SF. Traumatismul chirurgical la nivelul canalului nazofrontal, în special trauma circumferenţială, poate duce la apariţia cicatrizării şi la formarea de os nou, deci la stenoza acestuia.
  

• 
  Procedeele chirurgicale externe de tip Killian sau Lynch au o rată relativ mare de eşec pentru că nu iau în considerare celulele recesului frontal şi îndepărtează prea mult os pentru menţinerea eficienţei conexiunii nazofrontale. Se îndepărtează cadrul osos al recesului frontal, iar pentru menţinerea permeabilităţii nazofrontale se foloseşte un tub sau stent. Dar, dacă cadrul osos nu mai există pentru a menţine lumenul recesului frontal, stentul nu va fi eficient. Mai mult decât atât, folosirea tuburilor şi a stenturilor afectează negativ funcţia ciliară, acţionează ca un corp străin stimulând formarea ţesutului de granulaţie, favorizează infecţia şi poate induce metaplazia scuamoasă a mucoasei. La ora actuală există controverse în literatura de specialitate în ceea ce priveşte beneficiile şi limitele cateterizării postoperatorii a canalului nazofrontal.
  

• 
  Chirurgia recesului frontal poate fi practicată numai dacă chirurgul înţelege bine structura celulară şi drenajul de la nivelul recesului frontal.
  

• 
  Îndepărtarea incompletă a celulelor recesului frontal reprezintă una din principalele cauze de eşec a chirurgiei endoscopice frontale.
  

• 
  Principiul minimalist al chirurgiei endoscopice a SF este „mai puţin este mai bine”. De aceea, nu vom opera pacienţi cu examen CT normal. Dacă se impune o intervenţie chirurgicală, aceasta va consta în cel mai simplu procedeu care va restabili drenajul SF. Cele mai multe sinuzite frontale cronice au drept cauză o patologie obstructivă a celulelor etmoidale anterioare, deci, de cele mai multe ori, o sinusotomie frontală endoscopică de tip I (ANF 1) este suficientă la pacienţii anterior neoperaţi.
  

• 
  Chirurgia funcţională a SF are la bază principiul păstrării a cât mai multă mucoasă de la nivelul ostiumului SF pentru a preveni restenozarea postoperatorie.
  

• 
  În tratamentul sinuzitei frontale acute, după eşecul metodelor medicale de tratament, putem recurge la trepanopuncţia SF. O alternativă credibilă la trepanopuncţie este sinusotomia frontală endoscopică tip I sau II A (ANF 1 sau 2), cu montarea unui cateter de silastic în SF, prin care acesta va fi irigat. După extragerea cateterului, cei mai mulţi pacienţi nu vor necesita un alt procedeu operator. Messerklinger susţine practicarea chirurgiei endoscopice în sinuzita frontală acută.
  

• 
  Sinusotomia frontală endoscopică tip III (ANF 4) este dificilă tehnic, ea fiind indicată ca alternativă la sinusotomia frontală osteoplastică, deci la pacienţii cu sinuzite frontale care au suferit în prealabil proceduri mai puţin invazive.
  

• 
  La pacienţii cu sinuzită frontală cronică, ce necesită o reintervenţie, chirurgul trebuie să opteze între o chirurgie endoscopică extinsă şi o chirurgie externă, clasică. Această alegere depinde în principal de extensia bolii, anatomia locală, tipul intervenţiei chirurgicale precedente şi nu în ultimul rând de experienţa chirurgului.
  

• 
  Sinusotomia frontală endoscopică tip I (FEFS I) se practică pentru restabilirea drenajului SF (atunci când sinuzita frontală este datorată obstrucţiei recesului frontal).
  

• 
  Sinusotomia frontală endoscopică tip II (FEFS II) are următoarele indicaţii:
  
  • 
    sinuzită frontală complicată;
    
  • 
    reintervenţie după eşecul sinusotomiei frontale tip I;
    
  • 
    în cazul SF cu diametru antero-posterior mare, spină nazală internă hipoplazică şi în cazul unui labirint etmoidal bine dezvoltat (Schaefer, 1990); dacă aceşti parametri nu convin, se recomandă sinusotomia tip III;
    
  • 
    când prin îndepărtarea celulelor recesului frontal („uncapping the egg” – Kuhn, Stammberger) rezultă un tract de drenaj frontonazal generos. În celelalte cazuri se recomandă sinusotomia II B sau III.
    
  • 
    osteoame, papiloame inversate cu implicare minimă a SF;
    
  • 
    în traumatismele minore de SF.
    

• 
  Sinusotomia frontală endoscopică tip III (FEFS III) are următoarele indicaţii:
  
  • 
    reintervenţie după eşecul sinusotomiei frontale tip II;
    
  • 
    reintervenţie după eşecul fronto-etmoidectomiei externe Lynch;
    
  • 
    în cazul coexistenţei unei polipoze nazale masive;
    
  • 
    papiloame inversate circumscrise;
    
  • 
    în unele traumatisme ale SF
    

• 
  Pentru a practica cu succes sinusotomia frontală endoscopică funcţională (FEFS), avem nevoie de următoarele elemente:
  
  • 
    înţelegerea deplină a anatomiei recesului frontal
    
  • 
    reconstrucţie sagitală CT a regiunii recesului frontal;
    
  • 
    folosirea unui instrumentar adecvat, potrivit anatomiei locale;
    
  • 
    existenţa opticilor angulate la 30⁰, 45⁰, 70⁰ şi abilitatea mânuirii acestora;
    
  • 
    un câmp operator cât mai puţin sângerând, pentru o vizibilitate optimă;
    
  • 
    direcţionarea întotdeauna spre anterior a instrumentelor pentru evitarea pătrunderii în structurile vitale adiacente;
    
  • 
    direcţionarea spre lateral, niciodată spre medial (riscăm să pătrundem în endocraniu);
    
  • 
    păstrarea a cât mai multă mucoasă de la nivelul recesului frontal. Îndepărtarea ei duce în final la stenoza recesului şi la nefuncţionalitatea sinusului frontal;
    

• 
  Avantajele folosirii sistemelor de navigaţie includ: un tratament chirurgical mai precis al patologiei sinusale, reducerea ratei complicaţiilor, reducerea timpului operator, expunerea didactică mai eficientă. În ceea ce priveşte sinusul frontal, considerat cel mai dificil de abordat endoscopic, sistemele de navigaţie îşi vor găsi indicaţii din ce în ce mai precise, odată cu introducerea acestora pe scară largă.
  

• 
  Datorită dezvoltării tehnicilor endoscopice, marsupializarea mucocelului este o alternativă credibilă la obliterarea SF, în cazul localizării „favorabile” a mucocelului.
  

• 
  Totuşi, procedeele endoscopice nu se pot adresa oricărui mucocel frontal, iar succesul operaţiei depinde de abilitatea chirurgului, dar şi de complianţa postoperatorie a pacientului.
  

• 
  Procedeele chirurgicale externe sunt folosite mai ales în cazul sinuzitelor frontale refractare la alt tratament chirurgical, în cazul complicaţiilor acestora, în cazul mucocelelor frontale, nerezolvate sau nerezolvabile prin chirurgia endoscopică, în cazul osteoamelor frontale simptomatice, în traumatisme, precum şi în chirurgia oncologică.
  

• 
  Procedeele chirurgicale de elecţie pentru osteoamele sinusului frontal sunt cele externe, cel mai frecvent folosite fiind tehnicile osteoplastice, care utilizează incizia coronală de tip Unterberger.
  

• 
  Dacă osteomul este mic, dar simptomatic, putem practica un procedeu extern trepanator sau un abord combinat (sinusotomie frontală externă minimală, ghidată endoscopic).
  

• 
  Datorită dezvoltării tehnicilor endoscopice şi a imagisticii preoperatorii prin CT (reconstrucţii sagitale), obliterarea SF rămâne ca o ultimă variantă în rezolvarea unei sinuzite frontale cronice. Acest procedeu ar trebui să fie indicat numai în cazul unui reces frontal îngust, stenozat şi numai după eşecul celorlaltor procedee conservatoare.
  

• 
  Există două principii esenţiale pentru succesul procedeelor obliterative: îndepărtarea meticuloasă a întregii mucoase cu o freză diamantată, sub control microscopic şi eventual cu instrumentar cofochirurgical şi ocluzia permanentă a recesului frontal cu materiale care să formeze o barieră fibroasă.
  

• 
  Obliterarea sinusului frontal este indicată în patologia primară sinusală sau în patologia cauzată de obstrucţia canalului nazofrontal, dar care a condus la modificări ireversibile ale mucoasei sinusale:
  
  • 
    sinuzită frontală cronică: hiperplazie ireversibilă a mucoasei, pe imaginea CT;
    
  • 
    mucocel frontal (se va opera înainte ca acesta să distrugă osul adiacent);
    
  • 
    osteoame şi alte tumori benigne – (un osteom mic, plasat lateral, care nu obstruează canalul nazofrontal şi nu dă simptomatologie nu reprezintă o indicaţie chirurgicală);
    
  • 
    sinuzită frontală după etmoidectomie. NB: tehnica lamboului osteoplastic nu se adresează şi etmoidului.
    
  • 
    leziuni traumatice (fracturi) la nivelul tractului de drenaj fronto-nazal;
    
  • 
    după eşecul sinusotomiei frontale endoscopice tip II sau III (ANF 2, 3 sau 4)
    
  • 
    după eşecul fronto-etmoidectomiei externe Lynch, soldat cu formarea unui mucopiocel sinusal (prin ocluzia tractului de drenaj al SF);
    
  • 
    în cazul unei patologii asociate: sarcoidoză, fibroză chistică. În cazul fibrozei chistice, secreţiile pacienţilor sunt mai vâscoase, şi astfel recurenţa infecţiilor este crescută, chiar dacă tractul de drenaj al SF este liber. Pacienţii cu fibroză chistică nu vor avea niciodată sinusuri frontale funcţionale, deci această boală reprezintă o indicaţie clară pentru obliterarea SF. În cazul sarcoidozei, are loc îngustarea cavităţii nazale, îngreunându-se astfel lucrul cu tija şi instrumentele endoscopice.
    
  • 
    papiloame intrasinusale (ex. papilom inversat; papilom scuamos). În acest caz, rezecţia papilomului necesită o îndepărtare circumferenţială a mucoasei. Fără obliterare, stenozarea tractului de drenaj este aproape sigură, deci SF va deveni oricum nefuncţional. Totuşi, în aceste cazuri, un abord combinat, fără obliterarea sinusului, poate conduce la păstrarea funcţionalităţii sinusale, ceea ce ar fi de dorit.
    
  • 
    distrugerea semnificativă a peretelui anterior al SF (în acest caz vom folosi un material sintetic pentru reconstrucţia acestui perete);
    

• 
  Indicaţii relative / limite ale obliterării:
  
  • 
    situaţiile în care nu putem fi siguri că reuşim să îndepărtăm toată mucoasa endosinusală (de exemplu, atunci când mucoasa este aderentă de dură sau de periorbită sau este inaccesibilă frezării din cauza unei celule supraorbitare bine dezvoltate). În aceste situaţii, apariţia postoperatorie a unui mucocel este mai frecventă decât credem.
    
  • 
    în cazul sinuzitei fungice alergice sau al papilomului inversat, nu putem fi siguri că îndepărtăm toată ciuperca sau toată tumora. Astfel, probabilitatea de recurenţă a bolii este ridicată. În cazul papilomului inversat, unii autori recomandă totuşi obliterarea sinusală, în timp ce alţii sunt adepţii unui abord combinat, care pe de-o parte înlătură eficient tumora, dar, în acelaşi timp, păstrează funcţionalitatea sinusală, existând astfel posibilitatea urmăririi postoperatorii eficiente a pacienţilor.
    
  • 
    după obliterarea SF, în urmărirea postoperatorie a pacienţilor, imagistica nu ne mai ajută atât de mult, nici măcar IRM (imagistica prin rezonanţă magnetică). Astfel, un mucocel poate trece neobservat.
    

• 
  Abordul combinat: FEFS + trepanare: Obstrucţia SF poate fi realizată de o celulă frontală tip III sau IV, caz în care recesul frontal ar trebui deschis endoscopic, din cavitatea nazală. Dacă pereţii acestei celule nu pot fi vizualizaţi, chiar cu deschiderea largă a recesului frontal, practicăm trepanarea SF la nivelul peretelui său anterior, pentru a avea acces la această celulă şi a o îndepărta.
  

• 
  Abordul combinat: sinuseptotomia rinofrontală: Indicaţiile sunt aceleaşi ca pentru sinusotomia frontală endoscopică de tip III (ANF 4), dar datorită abordului extern, chirurgul poate vizualiza câmpul operator mai bine, din două perspective.
  

• 
  Abordul combinat: FEFS + procedeu osteoplastic: Când leziunile de la nivelul SF sunt greu accesibile sau sunt prea mari pentru a fi abordate printr-un orificiu mic de trepanare, acest tip de abord poate fi o ultimă alternativă la obliterarea SF.
  

• 
  Abordul combinat: FEFS tip III + procedeu osteoplastic: O indicaţie pentru acest procedeu combinat poate fi un mucocel epidural. În acest caz, mucoasa este aderentă de dură şi, deci, nu poate fi integral îndepărtată. De aceea, obliterarea SF nu este o soluţie optimă, deoarece mucocelul poate recidiva.
  
  • 
    Este preferabil ca SF să rămână funcţional şi să aibă un drenaj larg. Pentru înlăturarea mucocelului, se poate practica o tehnică osteoplastică, pentru a avea acces optim la acesta, urmată de o sinusotomie frontală endoscopică tip III, deci un drenaj larg al SF.
    

• 
  Tratamentul chirurgical al fracturilor de sinus frontal urmează un algoritm, bazat în principal pe locul lezional (vide supra).
  

• 
  Standardul de aur pentru tumorile maligne de sinus frontal este abordul craniofacial anterior, care include o craniotomie bifrontală şi o rinotomie laterală. În funcţie de caz, abordul craniofacial anterior poate fi combinat şi cu o maxilotomie, maxilectomie sau un abord lateral al bazei de craniu.
  

• 
  Această evaluare critică a multiplelor tehnici operatorii în ceea ce priveşte sinusul frontal sugerează următoarele:
  
  • 
    succesul oricărei proceduri se bazează pe rezolvarea simptomatologiei, pe eradicarea infecţiei, dacă aceasta există şi pe păstrarea aspectului estetic.
    
  • 
    drenajul prin canalul nazofrontal este deficitar după practicarea procedeelor fie intranazale, fie externe.
    
  • 
    primele proceduri obliterative au condus la un aspect estetic postoperator defavorabil.
    
  • 
    procedeele osteoplastice şi obliterative sunt asociate cu o morbiditate importantă postoperatorie. Avantajul acestora rezidă în faptul că nu necesită păstrarea permeabilităţii ductului nazofrontal, fapt care întotdeauna poate reprezenta o problemă importantă.
    
  • 
    nu s-a găsit încă o metodă ideală prin care să se păstreze arhitectura normală a canalului nazofrontal, în acelaşi timp cu un drenaj eficient prin acesta.
    

• 
  O tehnică chirurgicală optimă ar trebui să aibă următoarele caracteristici:
  
  • 
    să fie aplicată o singură dată
    
  • 
    să ducă la dispariţia simptomatologiei
    
  • 
    să ducă la dispariţia bolii, dar cu păstrarea funcţionalităţii sinusale
    
  • 
    să asigure o deformare minimă a regiunii.
    

***

Cap. VI Bibliografie selectivă

- din cele 438 de referinţe bibliografice din teză -

1. 
   ALBU S. – Chirurgia endoscopică endonazală, Ed. Naţional, 2000, 70-77
   
2. 
   ARTENI V. – Chirurgie otorinolaringologică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1957, 392-407
   
3. 
   ATAMAN T. şi col. – Diagnosticul diferenţial în otorinolaringologie, Ed. Sitech, Craiova, 2006, 183-205
   
4. 
   ATAMAN T. şi col. – Tehnici chirurgicale otorinolaringologice, Ed. Sitech, Craiova, 2005, 149-168
   
5. 
   BACALBAŞA ALINA, DRĂGULESCU CELESTA, CHIŢAC M. – Diagnostic pozitiv şi diferenţial în ORL, Ed. MedicArt, Bucureşti, 2004, 1-84
   
6. 
   BUDU V. – Procedee şi tehnici actuale în chirurgia etmoidului, Teză de doctorat, Bucureşti, 2003
   
7. 
   BURUIANA M., BURUIANA MARIA, MUSTATEA N., BOBOC GH., LOTREANU V. – Otorinolaringologie pediatrică, Ed. Medicală, Bucureşti, 1992, 8-28
   
8. 
   CALARASU R. – Reconstrucţia sinusului frontal cu materiale alloplastice, Archives de l’Union Med. Balkanique
   
9. 
   CALARASU R., ATAMAN T., ZAINEA V. – Manual de patologie otorinolaringologică şi chirurgie cervicofacială, Bucureşti, 2002, 163-198
   
10. 
    CASIANO RR, KAZA SARITA. The endoscopic Lothrop procedure: indications and contraindications, Curr Opin Otolaryngol-HNS, 10(1), 2002, 40-43
    
11. 
    CASTELNUOVO P. – Endoscopic Cadaver Dissection of the Nose and Paranasal Sinuses – An anatomical-operative tutorial on the basic techniques of endoscopic nasal and paranasal sinus surgery, Endo-Press, Tuttlingen, 2005
    
12. 
    CHANDRA RK, PALMER JN et al, Factors associated with failure of frontal sinusotomy in the early follow-up period, prezentat la Annual Meeting of the American Academy of ORL-HNS, Orlando, FL, 2003
    
13. 
    CHANDRA RK, SCHLOSSER R, KENNEDY DW. Use of the 70-degree diamond burr in the management of complicated frontal sinus disease, Laryngoscope, 114(2), 2004, 188-192
    
14. 
    CHEN, D. J., CHEN, C. T., CHEN, Y. R., FENG, G. M. Endoscopically assisted repair of frontal sinus fracture. J. Trauma 55: 378, 2003
    
15. 
    CIUCHI V., MOCANU C. – Chirurgia sinuzitei frontale, în Otorinolaringologie – Curs Postuniversitar, Ed. Sylvi, 2000, 53-63
    
16. 
    CLOSE LG. Endoscopic Lothrop procedure: when should it be considered ?, Curr Opin Otolaryngol-HNS, 13, 2005, 67-69
    
17. 
    COHEN NA, KENNEDY DW. Endoscopic sinus surgery: where we are and where we’re going, Curr Opin Otolaryngol-HNS, 13(1), 2005, 32-38
    
18. 
    CONSTANTINIDIS J, STEINHART H, SCHWERDTFEGER K, et al.: Therapy of invasive mucoceles of the frontal sinus. Rhinology 2001, 39:33–38
    
19. 
    CORINA L, SCARANO E, PARRILA C, ALMADORI G, PALUDETTI G. Use of titanium mesh in comminuted fractures of frontal sinus anterior wall, Acta Otorhinolaringol Ital, 2005, 23, 21-25
    
20. 
    CUILTY C, KUHN FA, FIGUEROA R. Three-dimensional imaging in the management of chronic frontal sinusitis. Prezentat la International Advanced Sinus Symposium, July 1993. Philadelphia, PA
    
21. 
    DANKS RA, KAYE AH. Carcinoma of the paranasal sinuses. In: Kaye A, Laws ER Jr, eds. Brain Tumours: An Encyclopedic Approach. New York,NY: Churchill Livingstone; 1995:809-824
    
22. 
    DRAF W. – Endoscopy of the paranasal sinuses. Springer Verlag, Berlin, 1983
    
23. 
    DRAF W. Endonasal micro-endoscopic frontal sinus surgery: the Fulda concept. Oper Tech Otolaryngol Head Neck Surg 1991;2:234–40
    
24. 
    DUVOISIN B, SCHNYDER P. Do abnormalities of the frontonasal duct cause frontal sinusitis? A CT study in 198 patients. Am J Radiol 1992;159:1295-8
    
25. 
    ELAHI M., VANDUZER S., SPEARS JULIA, GIBSON J, MITRA A. – Frontal Sinus Obliteration with beta Tricalcium Phosphate, The Journal of Craniofacial Surgery, vol 15 (6), Nov. 2004, 967-970
    
26. 
    FRIED MP, KLEEFIELD J, GOPAL H, REARDON E, HO BT, KUHN FA: Image-guided endoscopic surgery: results of accuracy and performance in a multicenter clinical study using an electromagnetic tracking system. Laryngoscope 1997, 107:594–601
    
27. 
    FRIED MP, MORRISON PR: Computer-augmented endoscopic sinus surgery. Otolaryngol Clin North Am 1998, 31:331–340
    
28. 
    FRIEDMAN W. H. – External Approaches to the Frontal Sinuses, in Diseases of the Sinuses, Diagnosis and Management, B.C. Decker, 2001, 391-403
    
29. 
    GAAFAR H et al. Frontal sinus outlow tract – anatomic study, Acta Otolaryngol, 121, 2001, 305-309
    
30. 
    GÂRBEA ŞT., DIMITRIU A.V., FIRICĂ D. – Chirurgie ORL, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, 330-334
    
31. 
    GARBEA ŞT., MOGA I. – Rinologie. Patologia nasului şi a sinusurilor paranazale, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, 535-540, 555-562
    
32. 
    GOLDENBERG D., GOLZ A., FRADIS M., MARTU D., NETZER A., JOACHIMS H.Z. - Malignant tumors of the nose and paranasal sinuses: A retrospective review of 291 cases, Ear, Nose & Throat Journal, April 2001
    
33. 
    GUNKEL AR, FREYSINGER W, MARTIN A, VÖLKLEIN C, BALE RJ, VOGELE M, et al.: Three-dimensional image-guided endonasal surgery with a microdebrider. Laryngoscope 1997, 107:834–838
    
34. 
    IONIŢĂ ELENA, OBREJA S., MITROI MIHAELA, IONIŢĂ I. – Lexicon al diagnosticului în otorinolaringologie, vol II, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, 242-257
    
35. 
    JACOBS J.B. – 100 Years of Frontal Sinus Surgery, Laryngoscope, vol 107(11) Suppl 83, Nov. 1997, 1-36
    
36. 
    KENNEDY DW, ZINREICH SJ. The functional endoscopic approach to inflammatory sinus disease. Am J Rhinol 1988; 2:89-96
    
37. 
    KHATIB K, DANINO A et al. The frontal sinus : a culprit or a victim ? Review of 40 cases, Journal of Cranio-Maxillofacial Surg, 32, 2004, 314-317
    
38. 
    KOUNTAKIS SE, GROSS CW. Long term results of the Lothrop operation, Curr Opin Otolaryngol-HNS, 11(1), 2003, 37-40
    
39. 
    KUHN F, BOLGER WE, TISDAL RG. The agger nasi cell in frontal recess obstruction: an anatomic, radiologic and clinical correlation. Operative Techniques Otolaryngol Head Neck Surg 1991;2:226-32
    
40. 
    KUHN F.A. – Surgery of the frontal sinus, in Diseases of the Sinuses, Diagnosis and Management, B.C. Decker, 2001, 281-301
    
41. 
    KUHN FA, JAVER AR, NAGPAL K, CITARDI MJ. The frontal sinus rescue (FSR): early experience and 3 year follow-up. Am J Rhinol. 2000
    
42. 
    KUHN FA. Chronic frontal sinusitis: “the endoscopic frontal recess approach.” Oper Tech Otolaryngol Head Neck Surg 1996;7:222–9
    
43. 
    LANGTON-HEWER CLAIRE, WORMALD PJ. Endoscopic sinus surgery rescue of failed osteoplastic flap with fat obliteration, Curr Opin Otolaryngol-HNS, 13(1), 2005, 45-49
    
44. 
    LAPPERT PW, LEE JW. Treatment of an isolated outer table frontal sinus fracture using endoscopic reduction and fixation, Plast Reconstr Surg, 102(5), 1998, 1642-1645
    
45. 
    LAWSON W. Frontal sinus. In: Blitzer A, Lawson W, Friedman W, editors. Surgery of the paranasal sinuses. Philadelphia: WB Saunders; 1991. p. 183–218
    
46. 
    LAZARIDIS N., MAKOS CH., IORDANIDIS S., ZOULOUMIS L. – The use of titanium mesh sheet in the frontozygomatico-orbital region. Case reports, Australian Dental Journal 1998;43: (4)
    
47. 
    LEVINE H. L., MAY M. – Endoscopic sinus surgery. Thieme Medical Publishers, Inc. New York, Georg Thieme Verlag Stuttgart-New York, 1993
    
48. 
    LEVINE HL. Functional endoscopic sinus surgery: evaluation, surgery, and follow-up of 250 patients. Laryngoscope 1990;100:79-84
    
49. 
    LUND VJ, HOLSTROM M. Functional endoscopic sinus surgery in the management of chronic rhinosinusitis: an objective assessment. J Laryngol Otol 1991;105:832-5
    
50. 
    MESSERKLINGER W. Endoscopy of the Nose. Baltimore: Urban and Schwarzenberg; 1978
    
51. 
    MESSERKLINGER W. On the drainage of the normal frontal sinus of man. Acta Otolaryngol 1967;63:176–81
    
52. 
    METSON R. Endoscopic treatment of frontal sinusitis. Laryngoscope 1992;102:712-6
    
53. 
    MEYER TK, SMITH TL. Contemporary issues in frontal sinus surgery, Curr Opin Otolaryngol-HNS, 10(1), 2002, 8-13
    
54. 
    MICKEL TJ, ROHRICH RJ, ROBINSON JB. Frontal sinus obliteration: a comparison of fat, muscle, bone, and spontaneous osteoneogenesis in the cat model. Plast Reconstr Surg 1995;95:586–92
    
55. 
    PARHISCAR A, HAR-EL G: Frontal sinus obliteration with the pericranial flap. Otolaryngol Head Neck Surg 2001, 124:304–307
    
56. 
    PELTOLA M et al. Experimantal follow-up model for clinical frontal sinus obliteration with bioactive glass (S53P4), Acta Otolaryngol, 2000, 167-169
    
57. 
    PETRUZELLI, G. J., AND STANKIEWICZ, J. A. Frontal sinus obliteration with hydroxyapatite cement. Laryngoscope 112: 32, 2002
    
58. 
    POPESCU C.R. şi col. – Mucocel fronto-etmoido-orbitar drept. Prezentare de caz., Revista Română de ORL, vol. XXVII, nr. 4, 2005
    
59. 
    RICE D.H., SCHAEFER S.D. – Endoscopic Paranasal Sinus Surgery, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 213-242
    
60. 
    SCHAEFER SD, CLOSE LG. Endoscopic management of frontal sinus disease. Laryngoscope 1990;100:155-60.
    
61. 
    SCHAITKIN B, MAY M, SHAPIRO A, et al. Endoscopic sinus surgery: 4-year follow-up on the first 100 patients. Laryngoscope 1993;103:1117-20
    
62. 
    SINDWANI R, METSON R. Impact of image guidance on complications during osteoplastic frontal sinus surgery, prezentat la Annual Meeting of ORL-HNS, Orlando, FL, 2003
    
63. 
    SMITH RR, KLOPP CT,WILLIAMS JM. Surgical treatment of cancer of the frontal sinus and adjacent areas. Cancer. 1954;7:991-994
    
64. 
    SONNENBURG RE, SENIOR BA. Revision endoscopic frontal sinus surgery, Curr Opin Otolaryngol-HNS, 12(1), 2004, 49-52
    
65. 
    STAMMBERGER H, POSAWETZ W. Functional endoscopic sinus surgery: concept, indications and results of the Messerklinger technique. Eur Arch Otorhinolaryngol 1990;247:63-76
    
66. 
    STAMMBERGER H. – FESS- “Uncapping the egg” – The Endoscopic Approach to Frontal Recess and Sinuses, Endo-Press, Tuttlingen, 2004
    
67. 
    STAMMBERGER H. – Functional endoscopic sinus surgery (FESS). B.C. Decker, Philadelphia, 1991
    
68. 
    STAMMBERGER H. Endoscopic endonasal surgery: new concepts in the treatment of recurring sinusitis. Parts I and II. Otolaryngol Head Neck Surg 1986;94:143-56
    
69. 
    STAMMBERGER H. Functional Endoscopic Sinus Surgery: The Messerklinger Technique. Philadelphia: BC Decker, 1991
    
70. 
    STAMMBERGER H.R., KENNEDY D.W. – Paranasal sinuses: Anatomic Terminology and Nomenclature, Ann. of Otol, Rhin, Laryng. Suppl. 167, vol. 104, no. 10, part2, 7-16
    
71. 
    STENNERT E. Rhino-frontal sinusetotomy (RFS): A combined intra-extra nasal approach for the surgical treatment of severely diseased frontal sinuses, Laryngoscope, 111(7), 2001, 1237-1245
    
72. 
    SUMMERS LE, MASCOTT CR et al. Frontal sinus osteoma associated with cerebral abscess formation: a case report, Surg Neurol 2001, 55, 235-239
    
73. 
    ULUALP SO, CARLSON TK, TOOHILL RJ: Osteoplastic flap versus modified endoscopic Lothrop procedure in patients with frontal sinus disease. Am J Rhinol 2000, 14:21–26
    
74. 
    WALLACE R, SALAZAR JE, COWLES S. The relationship between frontal sinus drainage and osteomeatal complex disease: a CT study in 217 patients. AJNR Am J Neuroradiol 1990;11:183-6
    
75. 
    WEBER R, DRAF W et al. Modern concepts in frontal sinus surgery, Laryngoscope, 111(1), 2001, 137-146
    
76. 
    WEBER R, DRAF W, KAHLE G, et al.: Obliteration of the frontal sinus: state of the art and reflections on new materials. Rhinology 1999, 37:1–15
    
77. 
    WEBER R, DRAF W, KEERL R, et al.: Osteoplastic frontal sinus surgery with fat obliteration: technique and long-term results using magnetic resonance imaging in 82 operations. Laryngoscope 2000, 110:1037–1044
    
78. 
    WIGAND ME, HOSEMANN WG. Endoscopic surgery for frontal sinusitis and its complications. Am J Rhinol 1991; 5:85-9.
    
79. 
    WORMALD PJ. Salvage frontal sinus surgery: the endoscopic modified Lothrop procedure, Laryngoscope, 113(2), 2003, 276-283
    
80. 
    WORMALD PJ. Surgery of the frontal recess and frontal sinus, Rhinology, 43, 2005, 82-85
    
81. 
    ZAINEA V. şi col. – Osteosinteza fracturilor cominutive ale sinusului frontal cu implante de titaniu osteointegrat, Revista Română de ORL, vol. XXVII, Nr. 3, 2005

    ***