Cultura ca expresie a modului specific uman de existenta Blaga a elaborat una dintre cele mai coerente si mai interesante teorii asupra culturii. Dupa
opinia unor exegeti ai operei sale, aceasta teorie reprezinta componenta cea mai rezistenta a
sistemului sau.
Dupa cum am subliniat, Blaga construieste o viziune metafizica ampla, centrata pe ideea ca
omul este sortit creatiei, ca are un destin creator permanent. Omul traieste intr-un mediu specific,
creat de el insusi, intr-un univers simbolic care-l detaseaza de natura. Cultura este astfel o
“talmacire” simbolica a lumii, o “lectura” a existentei, o interpretare a lumii, un mod de a “traduce”
experienta in limbaje simbolice. Aceasta idee, ce domina filosofia culturii si antropologia culturala la
inceputul secolului XX, are un relief teoretic exceptional in gandirea lui Lucian Blaga, autor pentru
care cultura exprima modul ontologic specific uman, mecanismul creator care l-a umanizat si l-a
condus pe om la actuala dezvoltare.
"Prin cultura, existenta se imbogateste cu cea mai profunda varianta a sa. Cultura este
semnul vizibil, expresia, figura, trupul acestei variante. Cultura tine deci mai strans de definitia
omului decat conformatia sa fizica sau cel putin tot asa de strans" .
In alta parte, Blaga afirma ca omul nu poate evada din sfera culturii fara a inceta sa fie "om":
"Exodul din cultura ar duce la abolirea umanitatii ca regn". Existenta umana este deci o existenta
culturala, cu tot ceea ce implica aceasta conditie. Analiza acestui "corp istoric" si social al omului ne
poate oferi cheia pentru intelegerea statutului ontologic al omului. Cultura are astfel o “semnificatie
metafizica”, fiind o dimensiune definitorie a omului sub raport antropologic si istoric.
Folosind acelasi traseu demonstrativ, cu o documentatie empirica mereu in expansiune,
gandirea antropologica din secolul nostru a cautat in spatiul valorilor culturale manifestarea
expresiva a "esentei" omului. Asadar, in sensul cel mai larg al termenului, cultura este nivelul de
realitate pe care se desfasoara aventura omului in cosmos. Stim azi ca pe acest nivel si cu mijloacele
pe care le ofera el, omul da o forma lumii si confera sens existentei sale. Fara a subaprecia
constrangerile biologice si naturale, afirmatia ca omul e in primul rand o fiinta culturala e menita sa
preintampine orice reductionism dispus sa livreze destinul omului unei instante exterioare lui. Teza
lui Blaga este deci intrinsec umanista, caci, plasat in spatiul culturii, omul apare ca fiind propria sa
creatie.
Conceptele de creatie si de cultura au un loc central in conceptia blagiana. Revelarea
misterului are loc prin doua forme: prin cunoastere si prin plasmuire (creatie). Cultura este rezultatul
creatiei umane, creatie desfasurata pe toate registrele existentei si ale raporturilor posibile dintre om
si lume. Iata o definitia a culturii in care Blaga subliniaza elementele ei specifice, care alcatuiesc o
structura unitara:
“Creatia de cultura este
1) un act creator
2) de intentii revelatorii in raport cu transcendenta sau cu misterul
3) utilizeaza imediatul ca material metaforic
4) depaseste imediatul prin stilizare
5) si se distanteaza de transcendenta (mister) prin franele stilistice si datorita metaforismului”.
Acestea sunt aspectele definitorii ale culturii, care trebuie privite solidar pentru a intelege creatia
umana.