SISTEMUL FILOZOFIC
AL LUI BLAGA
Autor al unei opere literare si filosofice impunatoare, creator al unui sistem original de
gandire, Lucian Blaga (1895-1961) este cea mai complexa si fecunda personalitate a culturii romane
din perioada interbelica.
Blaga si-a definitivat studiile la Viena, unde a obtinut si titlul de doctor in filosofie, afirmandu-
se apoi cu eseuri si studii de filosofia culturii publicate in revista “Gandirea” si in alte reviste din tara.
Pana in 1938 a lucrat in diplomatie, fiind atasat de presa, consul si ambasador
la Varsovia, Berna si
Lisabona. Din 1938 este profesor de filosofia culturii la Cluj, pana in 1947, cand este scos din
invatamant si trecut pe un post de simplu bibliotecar, apoi de cercetator la filiala din Cluj a Academiei
Romane.
Opera sa filosofica este grupata, conform testamentului sau, in patru trilogii: “Trilogia
cunoasterii”, “Trilogia culturii”, “Trilogia valorilor” si “Trilogia cosmologica” (publicate intre 1931-
1947, unele lucrari au aparut dupa moartea sa).
Sistemul filosofic al lui Blaga porneste de la impasul rationalismului clasic, evident la
inceputul secolului XX, odata cu noile descoperiri stiintifice din fizica si din stiintele naturii in general.
Proiectul
sau filosofic, in consonanta cu noile orientari din arta si din gandirea stiintifica, viza
depasirea paradigmei clasice, a rationalismului modern, pentru a propune o noua teorie a
cunoasterii, numita de autor “rationalism ecstatic”, o noua teorie a culturii, bazata pe ideea matricei
stilistice, care isi are sursele in structurile
inconstientului colectiv, o noua antropologie filosofica,
bazata pe ideea destinului creator al omului, o noua viziune metafizica, ce are drept concept central
ideea de mister.
Omul ca existenta intru mister si pentru revelare
Conceptia lui Blaga porneste de la analiza modului ontologic specific uman de existenta.
Blaga spune ca problema fundamentala a oricarei viziuni metafizice este relatia dintre om, lume si
transcendenta (Marele Anonim, factorul divin al existentei, in sistemul lui). Misterul este conceptul
central
al filosofiei sale, cu intelesul de obiect al cunoasterii, privit ca strat de adancime al existentei.
Blaga considera ca existenta este diferentiata in cinci moduri ontologice fundamentale: anorganic,
vegetal, animal, uman, divin. Ele se diferentiaza in functie de felul lor de a fi si dupa orizontul in care
exista.
Modul uman de existenta se caracterizeaza prin faptul ca participa concomitent la doua feluri
de a fi (si la doua orizonturi de existenta). Primul este existenta in orizontul imediat si pentru
autoconservare (care este comun animalelor si omului); al doilea este existenta in orizontul
misterului si pentru revelarea misterului, tip de existenta care este specific numai omului.
Trecerea de la primul mod de existenta la cel de al doilea (deci, de la animal la uman) a avut
loc printr-o mutatie morfologica (biologica), dar si prin una ontologica. Mutatia biologica este
rezultatul unor procese complexe ce se finalizeaza cu aparitia
creierului, a limbajului si a uneltelor, ca
urmare a unei “evolutii orizontale” ce are tendinta de a duce la o specializare tot mai stricta si la
fixarea organismelor intr-un mediu limitat. Alaturi de aceasta mutatie morfologica, avem de-a face in
cazul omului si cu o “mutatie ontologica”, ca rezultat al unei “evolutii verticale”, ce duce la aparitia
unui nivel de organizare mai complex si la “dezmarginirea” continua a orizontului de existenta.
Omul deplin este omul care exista concomitent in cele doua moduri de existenta si in cele doua
orizonturi, dar specificul sau ireductibil deriva din tendinta sa necontenita de a revela misterul, prin
cunoastere si prin creatie (“plasmuire”). Intreaga gandire a lui Blaga este orientata spre determinarea
modului specific uman de existenta. Astfel, Blaga elaboreaza o antropologie sau o ontologie regionala
a umanului.
Marele Anonim este centrul metafizic al existentei, misterul suprem,
avind pe de o parte o
functie creatoare, iar pe de alta una de a “bloca” creatia infinita. Marele Anonim emana din sine
“diferentialele divine”, niste particule care, prin aglutinare, formeaza toate entitatile existentei. In
acelasi timp, Marele Anonim limiteaza creatia pentru a nu provoca o “descentralizare” a existentei in
ansamblul ei. Omul este definit prin tentativa sa permanenta de a revela misterul, adica de a dezvalui
si de a traduce lumea in limbaj uman. Dar Marele Anonim apara misterul lumii, introducand intre om
si mistere o “cenzura transcendenta”, care impiedica revelarea absoluta a lor.
Cultura si civilizatia sunt conceptele ce exprima cele doua dimensiuni ale vietii umane si cele
doua moduri de existenta. Modul uman de existenta se caracterizeaza prin destinul
creator de
nedepasit, prin creativitate, iar societatea este suportul obiectiv al acestui mod. De asemenea, omul
este “o fiinta istorica”, se caracterizeaza prin istoricitate, intrucat omul isi desfasoara creatia in forme
inedite, depasind formulele stereotipice, specifice animalelor.
“Omul singur a devenit fiinta istorica, ceea ce inseamna permanent istorica, adica o fiinta
care vesnic isi depaseste creatia, dar care niciodata nu-si depaseste destinul creator”.
Civilizatia consta in organizarea lumii sensibile in acord cu nevoile umane de autoconservare
si de securitate materiala. Ea
are valoare instrumentala, asigura adaptarea la mediu si satisfacerea
nevoilor biologice. Cultura este un semn al umanului, este rezultatul creatiei umane, al revelarii
misterului. De aceea, cultura nu poate fi explicata doar prin criterii instrumentale, pragmatice, ca
produsele civilizatiei. Ea trebuie judecata dupa criterii imanente ei, adica dupa intentiile ei revelatorii.
Am introdus deja cateva concepte fundamentale prin care Blaga caracterizeaza omul: existenta
creatoare in orizontul misterului si pentru revelarea misterului; cultura si
civilizatia, stil si matrice
stilistica. Ele vor fi explicate pe masura ce vom avansa in sistemul blagian de gandire.