Cultura si civilizatie Ideea fundamentala a conceptiei lui Blaga este aceea ca omul este o fiinta istorica si culturala
care traiese in campul unor valori create de el insusi. Cultura exprima deci modul specific uman de
existenta. Omul nu poate exista decat in si prin intermediul culturii. Cultura este rezultatul creatiei
umane. Potrivit lui Blaga, omul cunoaste doua moduri fundamentale de existenta: existenta in
orizontul imediat al lumii sensibile si existenta in orizontul misterului. Toate creatiile care ii asigura
autoconservarea si securitatea materiala in interiorul acestui orizont concret alcatuiesc ceea ce se
cheama civilizatie (tehnica, forme de productie si de organizare politica, confort material, mod de
viata etc.). Existenta in orizontul misterului da nastere culturii. Toate creatiile prin care omul incearca
sa dezvaluie misterul existentei alcatuiesc cultura (stiinta, filosofie, arta, mitologie, religie etc.).
“Cultura raspunde existentei umane intru mister si revelare, iar civilizatia raspunde existentei intru
autoconservare si securitate. Intre ele se casca deci o deosebire profunda de natura ontologica”.
Creatiile culturale au, spune Blaga, doua caracteristici fundamentale: • a) o functie metaforica si revelatoare, in sensul ca incearca sa dezvaluie continutul adanc al lumii,
adica misterul ei;
• b) o pecete stilistica, adica o fizionomie particulara, un aspect specific, care le diferentiaza de alte
creatii.
Cultura are concomitent aspect revelatoriu (metaforic) si stilistic, pe cand civilizatia nu are
caracter revelatoriu, dar poate avea caracter stilistic, unul derivat, ca reflex al culturii in planul
infapuirilor practice, cu rost instrumental. Arta poate fi considerata un model al culturii, iar tehnica
un factor central al civilizatiei. Forta metaforica a creatiilor umane se manifesta cu maxima pregnanta
in cazul artei, dar este absenta in cazul infaptuirilor tehnice. La fel, stilul, cealalta trasatura distinctiva
a culturii, are relevanta maxima in cazul artei, dar este palid ilustrat in cazul tehnicii, unde este o
trasatura accesorie si neesentiala. Asadar, densitatea metaforica si stilistica a creatiilor umane este
maxima in cazul artei si scade de la arta la tehnica. Realizarile strict utilitare, tehnice si actiunile cu
scop imediat practic nu au functii simbolice si revelatorii, dar pe masura ce ne ridicam spre alte zone
ale existentei umane -; moduri de viata, practici si ceremonii sociale, modele de comportament,
alcatuiri sociale si politice, sisteme juridice, obiceiuri si stiluri de viata, principii morale, credinte si
idei religioase, idei si teorii stiintifice, pana la creatiile artistice -; functia revelatorie devine tot mai
importanta in detrimentul functiei instrumentale. Pe masura ce creste in intensitate caracterul
revelatoriu (metaforic si simbolic) al creatiilor umane, de la tehnica la arta, creste in intensitate si
caracterul lor stilistic, distinctiv, specific, particular.
Blaga a codificat astfel in sistemul sau filosofic o problema capitala a antropologiei culturale.
La un capat al lantului antropologic avem civilizatia (tehnica este paradigma ei), iar la celalalt capat
avem cultura (arta este paradigma ei). Cei doi poli ai umanitatii -; productia si creatia, civilizatia si
cultura -; exprima astfel cele doua tendinte structurale ale istoriei umane, unitatea si diversitatea.
Culturile sunt nucleul identitatilor, civilizatia este terenul convergentelor.
Conceptia lui Blaga este o constructie sistematica prin care autorul a vrut sa interpreteze
ansamblul existentei pornind de la conditia umana.