Margaret „Margo” Geiger
3 decembrie 1916 – 23 octombrie 1996
Margo a fost prietena mea de suflet şi corectoarea cărţilor din seria Montauk. Crescută în filozofia teozofilor, a urmărit tot timpul să ducă o viaţă în serviciul celor din jur. Deşi iute la mânie, era şi mai iute în acordarea de ajutor. Nu am cunoscut în toată viaţa mea un suflet mai caritabil şi mai altruist.
În tinereţe, Margo a urmat o terapie a culorilor şi a reuşit astfel să depăşească un handicap locomotor cu care s-a confruntat în tinereţe, continuând să danseze din buric chiar şi la 70 de ani. Artistă şi vindecătoare înzestrată, Margo i-a inspirat pe toţi cei care au cunoscut-o. Eu şi familia mea suntem onoraţi şi recunoscători pentru faptul că am cunoscut-o.
Ironia sorţii a făcut ca despărţirea ei conştientă de trupul fizic să se producă tocmai în ziua în care soarele a intrat în semnul Scorpionului, zodia morţii şi a regenerării.
Doresc să-i mulţumesc public lui Margo, pe această cale, pentru că mi-a făcut cunoştinţă cu psihotronica şi cu lumea lui Preston Nichols.
De-abia aştept reîntâlnirea cu ea.
Nota autorului
Există două ultime aspecte la care aş dori să mă refer în încheierea acestei cărţi. Unul dintre ele se referă la vânzarea „aurului alb” la forumul New Age. Există tot felul de oameni care se ocupă cu vânzarea unei substanţe pe care o numesc „aur alb”, dar care nu are nimic de-a face cu subiectul de care am vorbit în această carte. Cumpărarea obiectelor produse din această substanţă a devenit o adevărată modă în zilele noastre. Cunosc chiar pe cineva care a vândut acţiuni pentru o unitate de producţie a acestui elixir nobil şi a reuşit să strângă nu mai puţin de zece milioane de dolari, păcălind 10.000 de oameni. Sfatul meu este să nu credeţi tot ce auziţi. Povestea mi se pare extrem de sordidă, dar nu doresc să insist asupra ei. Adepţii New Age sunt atraşi la ora actuală în tot felul de scheme şi scamatorii, îndeosebi de natură financiară. După cum spuneau romanii: „Caveat emptor” (cumpărătorule, fereşte-te!)
De la prima ediţie a acestei lucrări a trecut ceva timp, dar omul de care vorbeam mai sus tot nu şi-a onorat promisiunea de a livra „aurul alb”. Între timp a apărut însă un alt individ, care mi-a vorbit de o substanţă mono-atomică pe care ar fi descoperit-o. Persoana susţine că aceasta amplifică supraconductivitatea din creier, corespunzând astfel aurului alb. Şi-a exprimat dorinţa de a scrie o carte împreună cu mine, dezvăluind în ea cum poate fi produsă substanţa într-un laborator chimic. Până la ora actuală, experienţele făcute cu această substanţă nu s-au concretizat în nimic spectaculos. Până la apariţia unei noi cărţi, vă voi ţine la curent cu noile evenimente în revista noastră trimestrială, The Montauk Pulse.
Dostları ilə paylaş: |