Speţe recente

17. Cazul: Margarethe Ospelt şi Schlossle Weissenberg Familienstiftung c. Verwaltungsgerichtshof, Austria, 23 septembrie 2003 (recurs prealabil)

Situaţia de fapt

D-na Ospelt , cetăţeană a principatului Liechtenstein, posedă un teren în Austria constituit în majoritate din pământuri destinate exploatărilor agricole.

În 1998 d-na Ospelt a donat această proprietate unei fundaţii stabilită în Liechtenstein, fundaţie care dorea să continue să concesioneze terenurile agricultorilor din zonă. Autorităţile din Austria au refuzat eliberarea autorizaţiei cerute de legea proprietăţii, pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile privind achiziţia terenurilor de către străini. A fost sesizată şi instanţa superioară (Unabhangiger Verwaltungssenat de Vorarlberg), dar şi aceasta a refuzat acordarea autorizaţiei pe motiv că fundaţia, ca şi d-na Ospelt nu exercită activitate agricolă şi deci această tranzacţie este contrară condiţiilor obiective de interes public cerute de legea austriacă privind proprietatea în ceea ce priveşte menţinerea şi crearea exploatărilor agricole mici şi mijlocii.

Instanţa supremă a interogat CJCE pentru a şti dacă dispoziţiile TCE privind libera circulaţie a capitalurilor se opun existenţei unor asemenea dispoziţii în legislaţia internă privind tranzacţiile cu terenuri agricole.

Dreptul aplicabil

-art. 12 (interzicerea discriminării pe criteriul naţionalităţii), 56, 57, 58, 59, 60 TCE (privind libera circulaţie a capitalurilor)

- Acordul asupra spaţiului economic european
Soluţia şi principiile degajate de CJCE

Curtea constată că aceste condiţii puse de legea austriacă restrâng libertatea de circulaţie a capitalurilor, dar având în vedere că se urmăresc obiective de interes general (menţinerea destinaţiei agricole a unor terenuri) justifică aceste restrângeri.

Controlul prealabil exercitat de autorităţile austriece este mai eficient decât un control posterior şi, în consecinţă nu poate fi contestat.

Totuşi acordarea autorizaţiei în acest caz a fost refuzată pe motiv că doamna Ospelt şi fundaţia nu aveau la momentul tranzacţiei o activitate de exploatare agricolă, ceea ce depăşeşte necesarul pentru atingerea obiectivelor de interes general.

În consecinţă Curtea consideră că autorităţile austriece ar trebui să interpreteze legea naţională în sensul că autorizaţia poate fi eliberată şi persoanelor care nu sunt stabilite pe terenurile respective, dar care prezintă garanţii suficiente relative la menţinerea destinaţiei agricole pentru acele terenuri. În viziunea Curţii, această interpretare nu ar limita libertatea de circulaţie a capitalurilor mai mult decât este necesar pentru îndeplinirea unor obiective de interes general.

Evaluare

Decizia Curţii prezintă importanţă în ceea ce priveşte maniera de reglementare a viitoarei legi organice cu privire la posibilitatea străinilor de a dobândi în proprietate terenuri în România (conform noii Constituţii), ce va înlocui actuala Lege 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor (lege încă în vigoare şi care, în prezent, interzice dobândirea de terenuri în proprietate de către cetăţeni străini)

În conformitate cu această decizie, restricţiile aduse liberei circulaţii a capitalurilor (în speţă, a terenurilor) trebuie să corespundă strict îndeplinirii unor obiective de interes general.

18. Cazul: Secretarul de Stat din cadrul Ministerului de Interne, Marea Britanie c. Hacene Akrich, 23 sept. 2003

Situaţia de fapt

Începând cu 1989, Hacene Akrich, cetăţean marocan, a încercat de mai multe ori să intre şi să obţină dreptul de rezidenţă pe teritoriul Marii Britanii, de fiecare dată fiind refuzat de autorităţile engleze. În 1992 a revenit în Marea Britanie în mod clandestin şi s-a căsătorit cu o cetăţeană britanică şi, în calitate de soţ al acesteia a cerut să i se acorde dreptul de şedere.

Dreptul aplicabil

• 
  art. 39 TCE
  
• 
  Directiva 64/221/CEE privind coordonarea măsurilor speciale aplicabile străinilor în materia deplasărilor şi şederilor
  
• 
  Regulamentul 1612/68 relativ la libera circulaţie a lucrătorilor în interiorul Comunităţii
  
• 
  Directiva 68/360/CEE privind la suprimarea restricţiilor privind deplasarea şi şederea lucrătorilor statelor membre şi a familiilor lor în interiorul Comunităţii
  

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

Tribunalul britanic ridică această chestiune în faţa CJCE, având în vedere faptul că dreptul comunitar (directiva 68/360/ CEE) obligă statul membru să autorizeze intrarea sau şederea pe teritoriul său a soţului cetăţeanului acelui stat. Curtea subliniază însă că acest drept vizează libera circulaţie în interiorul Comunităţii şi nu se precizează nimic în ceea ce priveşte dreptul de intrare al unui cetăţean dintr-o ţară terţă, soţ al unui cetăţean al Uniunii.

Curtea califică drept abuz invocarea normelor de drept comunitare în cadrul unor căsătorii de convenienţă. Autorităţile statale sunt obligate să respecte dreptul la o viaţă familială doar în cazul existenţei unui mariaj autentic, în momentul în care un cetăţean al unui stat membru, căsătorit cu un cetăţean dintr-o ţară terţă, se reîntoarce în acest stat. Este necesar de asemenea ca soţul provenind dintr-un stat nemembru să fi rezidat legal într-un alt stat membru al Comunităţii (ceea ce nu se verifică în speţă)
Evaluare

În speţă Curtea a refuzat aplicarea drepturilor reglementate de normele comunitare, bazându-se pe teoria abuzului de drept.

În caz contrar însă, dacă cetăţeanul unui stat terţ ar fi căsătorit în mod valabil cu un cetăţean al unui stat membru, statul respectiv ar fi obligat să admită cetăţeanul terţ respectiv pe teritoriul său, în temeiul prevederilor Directivei 64/221/CEE.