Ce este şi cum se poate defini „trezirea spirituală” sau „iluminarea”?
Voi încerca încă un posibil răspuns, încadrându-mă cu explicaţiile în modelul conştiinţei, prezentat în detaliu în cartea „Conştiinţa umană, între minte şi spirit”, de Răzvan Petre. Completez informaţiile redate acolo cu următoarele:
Conştiinţa umană (care diferă de mintea umană) este un fragment provenit şi detaşat, chiar în momentul începerii vieţii fizice, din mult mai larga Conştiinţă a spiritului încarnat. Acest lucru este posibil întrucât Conştiinţa este alcătuită din numeroase particule-de-conştiinţă care au aceeaşi „identitate” a Spiritului respectiv. Voi folosi mai departe această viziune materialistă asupra unor fenomene psiho-mistice deseori categorisite ca nebuloase, halucinante, prea incredibile pentru a fi studiate ştiinţific. Sper că acum vor putea fi înţelese chiar şi de raţiunea unui copil.
Ce procent din Conştiinţa spirituală va deveni temporar (pe durata vieţii terestre) Conştiinţă umană (psihică)?
Acest raport optim va fi ales înainte de naştere de către Spirit, astfel încât să echilibreze cele două tendinţe contrarii, şi anume:
1 – Spiritul ar dori să îşi cedeze cât mai puţin din Conştiinţa sa, pentru a nu-şi diminua forţa spirituală pe durata încarnării. El are nevoie să se păstreze cât mai complet din două motive: a) să aibă puterea de a superviza lucid activitatea Conştiinţei umane (în timpul stării de veghe); b) să poată continua să viziteze lumile astrale (pe timpul somnului omului) fără a se simţi vulnerabil în faţa diverselor adversităţi. Se poate spune că Spiritul se încarnează întotdeauna doar parţial, procentual, fiindcă nu doreşte să-şi piardă controlul de sine, lucru foarte important.
2 – Cu cât Conştiinţa umană este mai bogată în particule spirituale, cu atât puterea sa de decizie şi control asupra minţii este mai mare, deci, teoretic, omul va fi favorizat.
Mai trebuie să ţinem cont şi de faptul că particulele-de-conştiinţă sunt cu atât mai energizate cu cât Spiritul este mai matur, adică este mai experimentat, are o vârstă cosmică mai mare. Ca urmare, un Spirit evoluat îşi transferă în corpul uman cel mult 5-10% din Conştiinţa spirituală, pe când un Spirit neexperimentat ar putea avea nevoie de până la 50% din resursele sale. (Aceste cifre sunt sugerate de studiile dr. Michael Newton asupra persoanelor aflate sub hipnoză profundă şi conduse în perioada dintre încarnări).
În fiecare încarnare a Spiritului, mereu alte particule spirituale sunt trimise în corpul uman, spre a acumula o experienţă proprie, care le va îmbogăţi şi întări. Este ca şi cum, vrând să ne spălăm, am scufunda într-un bazin cu apă şi imediat am scoate întâi un picior, apoi celălalt, apoi o mână, apoi cealaltă, dar niciodată întregul corp. Prin urmare, diversele particule-de-conştiinţă experimentează lucruri diferite în decursul diverselor vieţi terestre, iar astfel, per ansamblu, întreaga Conştiinţă a Spiritului se îmbogăţeşte, se maturizează, evoluează spre desăvârşire.
N.B. A nu se confunda particulele-de-conştiinţă cu memoria spiritului, care este o anexă!
De ce evită Spiritul, pe cât posibil, să aducă noi particule în Conştiinţa umană pe timpul încarnării?
În mod obişnuit, Spiritul alege acel procent de care am amintit mai sus (investiţia de Conştiinţă în trupul uman) la începutul vieţii. Orice modificare ulterioară riscă să destabilizeze fiinţa umană. Riscul ar fi acela de a amesteca cele două tipuri – particulele deja familiarizate cu experienţa umană prezentă şi cele nou venite din rezerva spirituală, oarecum străine şi stângace.
Dar atunci când ne referim la „trezirea spirituală”, o putem defini tocmai ca fiind un transfer suplimentar de particule-de-conştiinţă dinspre Spirit către Conştiinţa umană. Deşi este un proces neobişnuit şi oarecum riscant (printre altele, rişti să devii un om ceva mai contemplativ!), el este totuşi relativ des întâlnit la aspiranţii dedicaţi unei căutări spirituale sincere.
Îmbogăţirea intensă cu particule a Conştiinţei umane, sau „realizarea Sinelui”, este echivalentă cu ceea ce yoghinii numesc activarea chakrelor superioare, Ajna şi, mai ales, Sahasrara, în paralel cu Anahata.
Experienţa inconfundabilă a iluminării este produsă printr-un aport masiv de particule-de-conştiinţă. Totuşi, aceste particule care inundă Conştiinţa umană sunt destul de repede retrase înapoi în Spirit, după ce şi-au îndeplinit rolul de exemplificare a viziunii spirituale pe care omul ar trebui să o aibă asupra vieţii. Prin repetarea experienţelor iluminatorii, tot mai multe noi particule spirituale pot rămâne ataşate, în „proprietatea” Conştiinţei umane. Astfel, procentul de Conştiinţă prezent în om creşte pe zi ce trece. Omul devine mai conştient, mai treaz...
Unii oameni (puţini) se nasc cu un exces de particule spirituale, alţii îl dobândesc prin practică dedicată evoluţiei, iar alţii (foarte puţini) îl capătă exclusiv prin graţia Spiritului, pur şi simplu.
Oare de ce nu toţi oamenii, sau măcar majoritatea, nu cunosc starea de iluminare, ci rămân adormiţi spiritual toată viaţa lor?
Răspunsul rezidă în doar două cuvinte: maturitatea Spiritului. Cum cele mai multe spirite încarnate actualmente sunt încă în plină evoluţie, e de la sine înţeles de ce relativ puţini oameni au parte de trăiri iluminatorii şi mistice. Pentru a genera o experienţă de iluminare omului în care este încarnat, un Spirit imatur, tânăr, neexperimentat, ar trebui să transfere un număr mult prea mare de particule. S-ar putea ca procentul total de transfer să atingă 90-95% la vârful experienţei. În acest caz, Spiritul ar rămâne prea sărac în particule-de-conştiinţă, ceea ce i-ar creşte enorm vulnerabilitatea. Din contră, un spirit evoluat poate genera iluminarea cu doar 20-25% din totalul Conştiinţei sale, care deţine particule mai energizate.
În limbaj yoghin, iluminarea constă în ridicarea bruscă a energiei Kundalini către creştetul capului, într-un mod incontrolabil şi oarecum destabilizant.
Totuşi, nici măcar vârsta astrală mare a Spiritului nu este o garanţie privind obţinerea iluminării de către om. Şansele cresc când el urmează o cale spirituală, de orice natură ar fi ea. În acest caz, transferul de particule începe cu doze mici, echilibrate, ceea ce nu perturbă viaţa omului prea tare. Spiritul poate verifica şi regla efectele din aproape în aproape.
În limbaj yoghin, vorbim de trezirea energiei Kundalini în porţii mici şi zilnice, fără pericole, purificând treptat Sushumna şi alte nadis-uri ori chakre. (Acest aspect este foarte puţin, aproape deloc menţionat în scrierile de specialitate!)
La practicanţii spirituali iluminarea vine în doze mici, crescându-le treptat intuiţia spirituală şi empatia cu maeştrii şi misticii. Astfel de căutători ai Adevărului sunt „parţial iluminaţi”, deşi încă nu au cunoscut plenitudinea trăirii de vârf.
În final, trebuie să subliniem factorul central al apariţiei acestei experienţe bulversante: voinţa şi înţelepciunea Spiritului, care nu poate fi nici evaluată, nici influenţată de om. Atunci când cerem de la DUMNEZEU iluminarea spirituală, trebuie să înţelegem faptul că noi pretindem de la micul Dumnezeu din noi un autosacrificiu, prin care ne va ceda o parte din Forţa Sa. Invocând iluminarea, să medităm, înainte de orice, la acest sacrificiu pe care îl pretindem Spiritului nostru – dacă îl merităm şi dacă am purta cu demnitate acest cadou ceresc!...
Iată o explicitare grafică a noţiunilor prezentate până acum.
Dostları ilə paylaş: |
