Spiritualitatea în psihologie

STADIILE NATURALE ALE ELEVĂRII CONŞTIINŢEI

 

Explicaţii:

Am figurat Conştiinţa spiritului printr-un cerc, iar Conştiinţa umană printr-un triunghi, respectând astfel simbolistica din cartea mea, amintită mai sus. Amândouă sunt pline cu particule-de-conştiinţă (de culoare galbenă).

Stadii ale conştiinţei umane:

1. Starea normală în care se află orice Conştiinţă umană. Aceasta apare odată cu naşterea omului, prin divizarea Conştiinţei spirituale, care îşi transferă un procent din particulele sale de conştiinţă (în desen, am figurat extragerea triunghiului din cerc). Cercul este mult mai mare (figura nu îl prezintă în totalitate), acesta fiind cazul în care Conştiinţa umană preia doar circa 5-10% din particulele Spiritului (am ales aici cazul unui Spirit elevat).

2. Prin practica spirituală autentică, de orice natură, sunt atrase un număr suplimentar de particule către Conştiinţa umană, care îi conferă o nouă calitate a vieţii psihice, morale, spirituale. Este un stadiu pre-iluminatoriu.

3. Experienţa iluminării spirituale este posibilă printr-un influx foarte mare de particule spirituale (săgeata a), care extind extraordinar de mult Conştiinţa umană, făcând-o similară cu cea a Spiritului, pe o durată limitată de timp. După un timp (minute, ore, zile), o parte din particulele aportate se reîntorc la sursa lor spirituală (săgeata b).

4. Ulterior experienţei iluminării, Conştiinţa umană rămâne îmbogăţită cu un număr considerabil de particule şi o foarte bună comunicare telepatică cu Spiritul. Acest fapt îi produce o schimbare dramatică în percepţia realităţii cotidiene, care devine mai vie, mai frumoasă, mai interesantă. Transformarea este de obicei ireversibilă, ceea ce se traduce printr-un salt de conştiinţă, o apropiere a omului de natura sa divină.

Vă urez să traversaţi cât mai repede şi frumos cele 3 stadii evolutive superioare, chiar dacă nu este aşa uşor! De ce n-ar fi uşor? Pe de o parte, omul occidental are la îndemână nenumărate surse de înţelepciune teoretică, din care îşi poate fabrica propria cale spirituală practică. Pe de altă parte, a trăi iluminarea se poate dovedi a fi dificil în lipsa unui Maestru fizic realizat pe deplin, a cărui prezenţă să catalizeze în noi înşine acelaşi proces psihic. Mai mult, omul modern, care trăieşte în stres şi aglomeraţie, cu greu îşi va putea menţine liniştea lăuntrică necesară experienţelor spirituale intense. De aceea, omul zilelor noastre dedicat unei cercetări spirituale va urma, cel mai probabil, un drum diferit de discipolii clasici (retraşi în locuri izolate şi beneficiind de un Maestru autorizat). Este o cale nouă, adaptată traiului urban şi vieţii sociale intense. Ar putea consta în scurte retrageri în mijlocul naturii ori a lăcaşurilor religioase, izolare în liniştea propriul apartament, în lecturi, în evitarea informaţiilor mass-media şi a altor stimuli negativi din societate.

Însă adevăratul progres spiritual devine posibil numai cu sprijinul primit de la Îngerii noştri, care ne vor da toată alinarea spirituală de care avem nevoie, fără însă a ne aduce într-o stare aparent nevolnică la început, de handicap social, specifică Marilor Treziri – căci lumea nu ne va înţelege şi cu atât mai puţin ne va sprijini.

Cu alte cuvinte, iluminarea omului modern este una diminuată ca tărie, dar are totuşi un impact enorm asupra vieţii celui binecuvântat cu ea. Să ne mulţumim, aşadar, cu orice scânteie de Lumină venită de la Dumnezeu, recunoscând că mediul actual în care vieţuim este foarte ostil căutării spirituale! În lumea aceasta materialistă şi cuprinsă de spasmele diverselor crize, păstrarea echilibrului mental şi purităţii sufletului este o realizare spirituală majoră!!!

Să nu disperăm, să nu ne plângem că ne ratăm realizarea spirituală pe vecie, să nu fugim de viaţa pe care Spiritul ne-a ales-o! Scopul muncii noastre spirituale trebuie să fie, în primul rând, mulţumirea Spiritului nostru - care, în această încarnare, trebuie să experimenteze anumite lucruri prin intermediul nostru. Nu ideile noastre fixe despre retragerea în pustnicie sau alte modele copiate de prin cărţi contează pentru evoluţia spirituală. Contează mulţumirea Spiritului prin ceea ce facem, ce suportăm, cum ne transformăm şi cum schimbăm lumea din jurul nostru...

12 septembrie 2012

ILUMINAREA SPIRITUALĂ,
declanşarea unei noi funcţii psihice

EUGENIA PRIN ILUMINARE

Iluminarea poartă diverse nume: samadhi în yoga; satori în zen; nirvana în budism etc. Este o experienţă unică şi măreaţă, de neuitat, operând o schimbare totală a perspectivei asupra vieţii şi chiar un stil nou de gândire, ca şi cum omul ar fi suferit un transplant de creier. Deşi iluminarea este scopul misticilor dintotdeauna, ea nu trebuie redusă la o „ciudăţenie a călugărilor sălbăticiţi”. Dimpotrivă, ea a fost trăită şi de oameni de lume, profund integraţi în societate. Elementul comun pentru toţi aceştia este aspiraţia spre Dumnezeu şi dorinţa de îmbunătăţire personală dincolo de limitele egotice.

Toţi iluminaţii şi-ar dori ca şi restul omenirii să poată cunoaşte această experienţă. Există nişte scopuri pragmatice în asta. Mintea nouă ne oferă şansa de a scăpa de 99% din problemele personale. Incredibil! Cum? Prin schimbarea de optică asupra „necazurilor” (socotite „oportunităţi”), prin claritatea mentală care ne ajută să facem alegerile optime şi evitarea capcanelor existenţiale etc.

Iluminarea nu numai că ne face fericiţi ca indivizi, dar ea este un instrument admisibil de eugenie, o metodă eficace pentru regenerarea speciei umane. Dacă doar 1% dintre oameni ar trăi un episod iluminatoriu, măcar o dată în viaţă, planeta ar deveni foarte rapid un paradis pentru toţi. Aceşti norocoşi ştiu cel mai bine ce este altruismul şi îşi pot ţine sub control impulsurile egoiste, care sunt sursa majorităţii conflictelor umane. Iluminaţii sunt adevăraţii învăţători spirituali ai lumii. (A nu se confunda cu aşa-zişii iluminatti, nişte impostori în materie de spiritualitate!)

Iată de ce credem că este bine să facem cât mai cunoscut fenomenul divin al iluminării spirituale. Nu este un capriciu, nici o modă, nici o fugă de plictiseală, nici un prilej de faimă, nici o nebuneală şi nici un pericol. Iluminarea (sau cum vrem să-i mai spunem: trezire spirituală, cunoaştere de Sine, unirea cu Dumnezeu, conştiinţa cosmică etc.) este momentul îmbogăţirii minţii cu o nouă funcţie psihică incredibilă, momentul schimbării profunde în bine a vieţii noastre, momentul când devenim colaboratorul conştient al lui Dumnezeu.

Nu sunt cuvinte mari, ci dimpotrivă, sensul real abia dacă este sugerat de ele. De aceea, nu trebuie să ne oprim la vorbe, la cărţi, conferinţe şi întâlniri spirituale, ci să încercăm, fiecare după puterile sale, să ne pregătim structura sufletului pentru a primi Graţia iluminării... Aceasta nu e un lucru facil. De fapt, cunoaşterea de Sine este cel mai dificil lucru de pe lume. Dar şi cel mai preţios. Trebuie urmărit cu perseverenţă, ca în orice antrenament sportiv sau afacere serioasă. El se sprijină pe o calitate foarte rară, cea de a fi sincer cu tine însuţi, a-ţi recunoaşte trăirile ego-ului aşa cum sunt ele - meschine, interesate, răutăcioase etc. Nu tu eşti aşa, ci ego-ul tău...