Spiritualitatea în psihologie

LECŢIA 2: Crearea omului

În lecţia 1 am prezentat alcătuirea omului, ca fiinţă complexă. Dar oare cum de a ajuns să fie alcătuit astfel? Să analizăm, pe scurt, crearea entităţii umane.

Conform Doctrinei Spiritiste, Spiritul este o fiinţă liberă, trăind în planul astral (C), sau mental (D), sau cauzal (E) al Universului, după rangul său evolutiv (gradul de puritate). Spiritul doreşte să se întrupeze în planul fizic, în corpul unui viitor copilaş. Această viaţă de om îi va oferi noi experienţe necesare progresului său ca spirit.

Când un ovul se uneşte cu un spermatozoid, se formează un embrion uman. Este o entitate biologică ce se dezvoltă după legile naturii. Prin luna a treia, a patra de sarcină, un Spirit intră în centrul embrionului şi începe să-i coordoneze dezvoltarea, conform intenţiilor sale. Dezvoltarea copilului continuă şi după naştere, beneficiind permanent de sprijinul Spiritului încarnat atât pentru dezvoltarea biologică, cât şi pentru adaptarea la mediul fizic şi social.


Explicaţia planşei

Păstrând semnificaţia culorilor din planşa 1, am reprezentat unirea a două entităţi (sfere) într-una singură - omul.

Entitatea (sfera) superioară este Spiritul liber. El conţine Scânteia divină (culoarea alb) înconjurată de învelişurile cauzal (E - galben) şi cel mental superior (D - albastru). Sunt cele două învelişuri care, conform Yoga, însoţesc Spiritul de-a lungul peregrinării sale prin Univers, de la o încarnare la alta. În stratul cauzal (E) se păstrează amintirile vieţilor anterioare, sub o formă condensată. Tot în acest strat se află Conştiinţa spiritului asupra mediului, cu 3 caracteristici esenţiale: identitatea de sine unică (sentimentul de „eu”), voinţa şi atenţia (vezi şi lecţia 4). Învelişul intelectual (D) permite spiritului neîncarnat să analizeze fenomenele şi să execute modificări în mediul înconjurător.

Entitatea (sfera) inferioară este embrionul uman. El este format din partea sa fizică (A - roşu), oul care se tot divide; partea vitală (B - portocaliu), care îi oferă energia vieţii şi matricea de creştere; materia astrală (C - verde), care transmite programul speciei, instinctele, şi programele psiho-mentale moştenite de la părinţi. Cele 3 tipuri de informaţii sunt prezente în ADN, care are deci - pe lângă dubla elice de proteine, observabilă la microscop - o componentă eterică şi una astrală, invizibile.

Spiritul liber şi embrionul biologic îşi pun în comun întreaga zestre de care dispun, rezultând o fiinţă umană complexă şi totală (formată din materie de la toate nivelurile).

LECŢIA 3: Somnul

Somnul obişnuit apare din nevoia de odihnă a organismului, care îşi inhibă funcţiile organice. Dar stări aparent asemănătoare cu somnul pot apare şi în alte condiţii, când nu mai este vorba despre oboseală. Dacă putem explica ce fenomene psiho-spirituale se petrec în somn, ni se vor revela multe mistere ale fiinţei umane.

Conform Doctrinei Spiritiste, odată cu instalarea somnului, Spiritul părăseşte trupul, plecând în alte „lumi paralele”, pentru a se regenera energetic, emoţional, mental şi spiritual. De aceea, somnul este indispensabil, fiind deseori cel mai bun medic şi cel mai bun sfetnic. Spiritul, ieşit temporar din închisoarea trupească, îşi păstrează legătura cu corpul omului prin „cordonul de argint” - o legătură fluidică ce se poate extinde oricât de mult, formată din materie subtilă. Prin acest cordon, Spiritul poate face schimb de energie şi informaţie cu restul corpului. De exemplu, Spiritul este atenţionat şi se întoarce instantaneu în cazul unor urgenţe, când corpul are nevoie de ajutor. Atunci omul se trezeşte din somn.

Explicaţia planşei

Păstrând semnificaţia culorilor din planşa 1, am reprezentat separarea Spiritului de restul corpului (mai bine zis, de restul celor 5 corpuri). Legătura energetico-informaţională între cele două entităţi este păstrată prin „cordonul de argint”.

Plecarea Spiritului lasă o „gaură” în structura fiinţei umane (colorată în gri). Rămân incomplete învelişurile cauzal (galben) şi intelectual (albastru). Partea rămasă din stratul cauzal se numeşte CONŞTIINŢĂ UMANĂ. Ea are rolul de a avertiza Spiritul când apare vreo urgenţă şi se impune trezirea din somn, iar atunci Spiritul se întoarce într-o clipită din călătoria sa astrală.

Tot Conştiinţa este cea care trăieşte visurile. Visul este o plăsmuire a materiei astrale (verde), care, după cum se vede, îşi păstrează intactă capacitatea de acţiune. Se ştie că visurile activează creierul la fel de intens precum starea de veghe. În schimb, capacitatea de control asupra conţinuturilor onirice este mult diminuată, deoarece nivelul intelectual (albastru) este incomplet. În general, se poate spune că forţele Conştiinţei (galben) sunt mult diminuate în vis faţă de starea de veghe, când Spiritul va completa, prin simpla sa prezenţă, energia lipsă de pe nivelurile cauzal (galben) şi mental superior (albastru).

Este foarte important că separarea din timpul somnului între Conştiinţă şi Spirit se menţine toată viaţa! Dacă nu ar fi separate „anatomic”, Spiritul nu s-ar putea desprinde niciodată. O dovadă ar fi aceea că noi nu percepem în Conştiinţa noastră de veghe tot ce simte şi gândeşte Spiritul nostru, ba uneori avem chiar divergenţe majore de opinie. „Mustrările de conştiinţă” sunt un exemplu evident că nu am urmat în fapte indicaţia dată de Spirit. La fel de evident este că, pe timpul somnului, cu vise sau fără, habar nu avem ce aventuri trăieşte Spiritul nostru.

Deşi separaţi, Conştiinţa este dependentă de Spirit, care îi dă energia necesară pentru a „funcţiona” optim în starea de veghe. Conştiinţa umană obişnuită poate deduce prezenţa Spiritului indirect, prin faptul că s-a trezit şi nu mai doarme, ori nu mai visează. O mai poate deduce prin intuiţiile şi inspiraţiile pe care le primeşte, acele idei sau intenţii care ne vin spontan şi se dovedesc ulterior că au fost geniale. Uneori, putem avea ocazia să trăim chiar nişte stări elevate de Conştiinţă, în care ni se dezvăluie şi alte puteri nebănuite ale Spiritului ori chiar fiinţa sa divină...

Pe aceeaşi planşă simplă de mai sus se pot explica şi alte fenomene insuficient sau deloc explicate de ştiinţa actuală, cum ar fi: visarea lucidă, transa hipnotică, autohipnoza, extazul meditativ, dedublarea astrală, mediumnitatea fizică, coma, walk-in etc.