Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

Motioie a descris ceremonia la care a trebuit să se supună Ducele Philippe d'Orleans, pentru ca să fie primit cavaler Kadoş.

„Louis-Philippe-Joseph fu introdus, de cinci francmasoni, numiţi Fraţi, într-o sală întunecoasă.

În fundul acestei săli era reprezentată o peşteră care conţinea nişte oseminte, lumi­nate de o candelă de mormânt. Într-un colţ al sălii era pus un manechin, înveşmân­tat cu toate podoabele regalităţii...

Ducele d'Orleans fu înarmat cu un pumnal şi i se ordonă să-l înfigă în păpuşa încoro­nată, - ceea ce dânsul execută...

I se mai dădu porunca să taie capul acestei figuri, să-l ţină ridicat cu mâna dreaptă şi să păstreze pumnalul în mâna stângă; - ceea ce dânsul şi făcu. Atunci i se spuse că osemintele ce vedea în peşteră, erau ale lui Jacques de Molay, Mare-Maestru al Ordinului Templie­rilor şi că omul, al cărui cap însângerat îl ţinea în mâna dreaptă, era Philippe le Bel, regele Franţei”, - adică strămoşul său. (Montioie, Histoire de la conjuration du duc dOrleans, vezi Drumont, I. cit. I. p. 279).

452 Drumont, I. cit p. 281

453 M.Talmeyr, I. cit. p. 63

454 Drumont, I. cit. I. p. 276-277.

455 Marat este ovrei. Adevăratul său nume este Mara. Familia sa a fost gonită din Spania; ea s-a refugiat în Sardinia, apoi în Elveţia şi, neputând să se mărturisească pe faţă jidovească, s-a făcut protestantă.

Cu lepra care-l roade, cu murdăria în care trăieşte, cu ura neîmpă­cată ce o arată so­cietăţii creştine, el este în adevăr un Maran (ovrei spaniol), care răspunde rugurilor din Spania, prin guillotina din Franţa (Drumont, I. cit, I, p. 298).

456 M. Talmeyr, I. cit, p. 35-36; vezi şi Copin-Albancelli, I. cit, I, p. 316.

457 Copin-Albancelli, I. cit, I, p. 315.

458 M. Talmeyr, I. cit, p. 38

459 Copin-Albancelli, I. cit., I, p. 311.

460 Idem, I. cit, I, p. 313. De altfel, închiderea Lojilor nu incomo­dează câtuşi de puţin pe un autor francmason, F. Schaffer, care publică în Bulletin maçonnique de la Loge Symbolique Ecossaise, un studiu unde arată că principalele Loji din Paris, dispărând în timpul Revoluţiei, se transformară în cluburi. Astfel, de exemplu, Clubul „Amis de la Verite”, deschis la 15 oct. 1790, la Palais Royal, nu era decât o veche Lojă (Copin-Albancelli, I. cit, LI, p. 334).

461 Barruel, Mémoires pour servir a l'histoire du Jacobinisme, T. V. c. XI, Hambourg, 1803; citat de M. Talmeyr in La Franc-maçonnerie et la Révolution française, p. 34.

462 M. Talmeyr, I. cit., p. 39.

463 Idem, I. cit, p. 40.

464 Taine, Les Origines de la France contemporaine, III, p. 45.

465 Ibidem, I. cit, p. 46.

466 Idem, p. 55.

467 Idem, p. 56

468 Idem, p. 57.

469 Articol al lui Malet-Dupan. - citat de Taine, I. cit. III. p. 121.

470 Taine, I. cit, III, p. 55.

471 Idem, p. 58.

472 Agitatorii au ca lozincă: Eşti sigur? şi ca răspuns: un om sigur” (Taine, I. cit, III, p.60).

473 Taine, I. cit, în, p. 59.

474 Idem, p. 60.

475 Augusfin Cochin et Cb, Charpentier. La campagne electorale de 1789, en Bourgogne. Action française, Novembre, 1904; vezi Copin-Albancelli. I. cit, I. p. 317.

476 Idem, I. cit; v. Copin-Albancelli, I. cit, I, p. 320.

477 Louis Blanc, Histoire de Ia Revolution française; vezi Copin-Albancelli, I. cit., I, p. 306-311.

478 Barruel, Mémoires etc, T. V, c. XII; vezi M. Talmeyr, I. cit, p. 53.

479 M, Talmeyr, I. cit, p. 8 şi 9.

480 Francmasoneria are drept deviză: Libertate, Egalitate, Fraternitate”, în Cotistitution du Grand-Orient de France; vezi Bidegain, I. cit. p. 11.

481 Copin-Albancelli, I. cit., I, p. 356 şi 363.

482 Ibidern, p. 430.

483 Drumont, I. cit, I, p. 266.

484 Sismondi, Histoire de France, T. XXIX, p. 231.

485 Lá Dijon se văd principalii Iacobini „traversând oraşul, fiecare cu câte un potir la sub­ţioară. Este paharul lor de băut; oricine este ţinut să aducă pe al său la cârciuma Montagne”. (Taine, I. cit, IV. p. 341).

486 Taine, I. cit, II, p. 214.

487 Idem, I. cit, II, p. 229.

488 Idem, I. cit, II, p. 234.

489 Idem, I. cit, II, p. 235.

490 Idem.

491 Idem, I. cit, II, p. 241.

492 Idem. I. cit, II. p. 237.

493 Idem.

494 Idem, I. cit, II, p. 238.

495 Idem. I. cit. IV, p. 85.

496 Idem,I. cit., II. p. 439.

497 Taine, I. cit, II, p. 442.

498 Idem, I. cit. IV, p. 85.

499 Idem, I. cit, IV, p. 600.

500 Idem, I. cit, IV, p. 89.

501 Idem.

502 Idem, I. cit, IV, p. 599.

503 B. Lazare, L'Antisémitisme. p. 224-225.

504 Copin-Albancelli, I. cit., I, p. 366.

505 B. Lazare, I. cit., p. 226.

506 Copin-Albancelli, I. cit., I, p. 379.

507 G. des Mousseaux, Le Juif, c. X, p. 368-369.

508 B. Lazare, I. cit., p. 205.

509 B. Lazare, I. cit, p. 342-343.

510 Idem, I. cit, p. 204.

511 Idem.

512 Idem.

513 Idem.

514 Idem.

515 Idem.

516 Copin-Albancelli; I. cit, I, p. 381.

517 Idem, I. cit., I, p. 387.

518 Ch. Goyau. Eidée de Patrie et l'Humanitarisnie. v. Copin-Albancelli, 1. cit, I, p. 387.

519 Copin-Albancelli, I. cit, I, p. 388.

520 Este de remarcat faptul că, în timpul Comunei, s-au jefuit şi incendiat palate, minis­tere şi case particulare ale creştinilor, - dar nu s-a atins nimeni de vreo proprietate jidănească, astfel nu s-a pus foc nici măcar la una din cele 150 clădiri ce aparţin fami­liei Rotschild. (Drumont, I. cit, I, p. 405).

521 Copin-Albancelli, I. cit., I, p. 389-390.

522 Paulescu, Instincte sociale, Patimi şi Conflicte etc, p. 201 şi următoarele.

523 Copin-Albancelli, I. cit.. II, p. 459

524 Idem, I. cit. II, p. 449-451

525 Liberaliştii francmasoni intervin şi în familia creştină, - pe care ar voi să o distrugă, - şi încearcă să micşoreze autoritatea tatălui, căruia i se ia educaţia copiilor. La Conventul din 1902, F. Debierre se exprimă astfel: