| Părintele de familie nu trebuie niciodată să uite că, în ceea ce priveşte drepturile sale asupra propriilor săi copii, el le deţine prin delegaţie. El nu lucrează, faţă de copiii săi, decât ca delegat al societăţii şi, - după cum societatea nu-i permite să otrăvească corpul copiilor, - tot aşa ea nu-l lasă să intoxice nici conştiinţa morală a aces-tor copii”. (C.R du Convent de 1902, p. 208; v. Prache, I. cit, p. 67).
Iată că şi congresul Lojilor algeriene şi tunisiene, din 1903, vorbeşte în acelaşi sens: „Considerând că nimeni n-are dreptul să impună sau să înveţe pe copii o religie oarecare;
Considerând că părintele de familie nu poate, - fără să-şi piardă drepturile asupra copiilor, - să se atingă de viaţa, de moralitatea şi chiar de patrimoniul lor, că, tot aşa, el nu poate să impună copiilor principii care pervertesc inteligenţa, - la o vârstă când ei sunt în imposibilitatea de a le discuta;
Emite dorinţa ca o dispoziţie astfel concepută să fie adăugată Codului civil:
Împiedicări formale să fie făcute părinţilor... de a da sau de a învăţa, pe copii, o religie oarecare, - sub pedeapsa de a pierde puterea părintească... Şi, în caz de infracţie, bine constatată, copii să fie luaţi şi să fie confiaţi Statului, pe socoteala părinţilor”. (C R du 10-éme Congres maçonique des Loges de l'Afrique du nord, tenu a Tizi-Ouzou, Avril, 1903, p. 36; v. Prache, I. cit, p. 71).
Aceşti nemernici francmasoni vorbesc de morala creştină care, după ei, „otrăveşte conştiinţa morală a copiilor” şi „le perverteşte inteligenţa”, - fără măcar să se gândească că spusele lor se potrivesc întocmai cu morala talmudică, împotriva căreia însă nu e permis nimănui să îndrăznească a vorbi într-o Lojă masonică.
|
