II - Patima de dominaţie
a) - în familie, Talmudul dă ovreiului o putere absolută asupra ovreicei.
„Omul poate să uzeze de femeia sa, aşa cum îi place, - ca de o bucată de carne ce o cumpără de la măcelar”104.
El poate... să o trateze ca în Sodoma105; şi dacă ea se plânge, hahamii îi răspund: „nu putem să-ţi venim în ajutor, căci legea te-a dat pradă bărbatului tău”106.
Talmudul merge până la a tolera poligamia.
„Regele nu se poate însura cu mai mult de optsprezece femei. R. Iuda zice că el poate lua mai multe, - numai să nu ia femei capabile de a-l corupe”107.
Adulterul, cu o femeie ce nu e jidoafcă, nu este socotit şi nu poate fi pedepsit108 căci, la goi109, nu există măritiş.
„Căsătoriile ne-ovreilor nu aduc după ele nici o obligaţie. Viaţa lor e legată ca aceea a cailor.
De asemenea, copiii n-au nici o legătură de familie cu părinţii lor, - şi când părinţii şi copiii trec la judaism, fiul poate să se însoare cu mama sa”110.
Dar, ce e mai mult, - după hahami „e permis jidanului să abuzeze şi să dezonoreze o femeie necredincioasă”111.
Pe lângă aceasta, contrar moralei creştine, legislaţia talmudică recunoaşte şi sprijină cu putere instituţia robiei.
„Talmudul, ca şi dreptul roman, despoaie pe rob de orice personalitate şi îl asimilează cu o simplă proprietate... Constituţia mozaică recunoaşte două feluri de sclavi, care n-au nici aceleaşi drepturi, nici aceeaşi poziţie: robul iudeu şi robul străin. Această deosebire, este formală în Biblie; dar ea reiese, cu mai multă precizie, în Talmud”112
Dostları ilə paylaş: |
