Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

Proprietăţi urbane. - Prin comerţ şi prin indus­trie - care sunt mijloa­cele cele mai eficace de a rea­liza, în ascuns, hoţia şi frauda, poruncite de Talmud, - ovreii despuiară în voie pe bieţii români, atât pe cei din oraşe, cât şi pe cei din sate.

Astfel se îmbogăţiră foarte, repede, - ei, care atunci când au venit din Galiţia sau din Polonia rusească, n-aveau nici ce mânca! - şi se aruncară cu lăcomie asupra imobilelor din oraşe, - legea nepermiţându-le să înghită şi pe cele de la ţară.

Astăzi, ei posedă în Moldova mai bine de 31% din proprietatea funciară urbană. În mai multe oraşe, valoarea acaretelor lor întrece cu mult pe a celor româneşti. Astfel, la Dorohoi, ovreii au case pentru 5.500.000 lei, pe când ro­mânii n-au decât pentru 2.800.000 lei. La Fălticeni, proporţia este de 7.000.000 la 5.000.000. La Mihăileni, ea este de 1.100.000 la suma minimă românească de 200.000 lei, etc.²⁶⁰

Ce ar fi, dacă ar avea dreptul să cumpere şi moşii?

Camăta. - Având bani, ovreii îi împrumutară, cu dobânzi enorme, la ne­norociţii români, pentru care un asemenea împrumut însemnează ruina.

Un om de litere a povestit, în mod sugestiv, cum un biet ţăran, - pentru ca să plătească jidanului o pălărie de 6 lei, pe care o luase pe datorie, - a fost nevoit sa-şi vândă o pereche de boi, care alcătuiau toată averea lui şi a fami­liei lui.

Câte averi nimicite, pentru o mică datorie, con­tractată la Iuda într-un moment de strâmtorare!

De altfel, mai toate băncile, unde te pot împru­muta, sunt în mâinile acestor vampiri.

Jidanii se leagă până şi de tinerii neexperimentaţi de băieţii de bani-gata, - cărora le dau câţiva lei şi îi fac să iscălească pentru sume fabuloase. Ast­fel, de curând, un tânăr G..., din Galaţi, pentru ca să aibă 17.000 lei, pe care să-i risipească, a dat ovreilor poliţe pentru mai mult de un milion. Pricepeţi acum ce escrocherie are loc atunci când viitorul băieţandrului este în joc şi mai ales când părinţii ţin să ascundă greşelile fiului lor.

După cum zice Desiardins. „comerţul, per excelenţiam, al ovreiului, elemen­tul său, trebuinţa sa primordială, câmpul nelimitat al viselor sale de putere în viitor, nădejdea mângâiată a răzbunării ascunse împotriva creştinului, - este taraba zarafu­lui, mică săptămână, camătă înfloritoare”.²⁶¹

Cametei, - care asociindu-se cu hoţia şi cu înşelăto­ria, formează un fel de triadă talmudică, - se adaugă adeseori sperjurul. Dar, mulţumită unor magistraţi prea îndatoritori, această crimă a fost scăpată de singura piedică ce-o mai stânjenea, - adică de jurământul more-judaico.

Şi nici nu mai pomenim de răul imens ce fac sam­sarii jidani, care mişună prin tribunale, pe la regi­mente, pe la primării, pe la prefecturi şi chiar prin ministere, unde corup funcţionarii, speculând asupra banilor publici şi împroşcând cu infamiile lor chiar şi pe miniştri.