Spitalul, coranul, talmudul, kahalul şi francmasoneria de Dr. Nicolae Paulescu În loc de introducere

b) mai trebuie ca, - până când s-or îndrepta, - să nu-i facem stăpâni peste noi, dându-le încetăţeni­rea, pe care patima lor de dominare o reclamă cu atâta insistenţă, - după cum un tată foarte înţelept trebuie să nu-şi lase autoritatea pe mâinile fiului său, încă vicios.

Şi iată în ce chip i-am face pe jidani stăpânii noştri dacă le-am îndeplini dorinţa: După ultimul recensământ, populaţia totală a României este de 7.248.061 locuitori, - dintre care 5.918.928 stau la ţară şi 1.329.133 în oraşe. Ovreii, în număr de vreo 400.000³⁶⁶, se găsesc printre locuitorii oraşelor şi chiar cer tocmai drepturile de orăşean, adică drepturi de cetăţenie plenară, completă, absolută.

Or ţăranii, - adică imensa majoritate a popo­rului român, - nu se bucură încă de drepturile pe care le pretind jidanii, - străini, veniţi de ieri. Într-adevăr, ţăranii n-au decât drepturi restrânse; ei nu pot să aleagă un deputat decât prin delegaţi şi sunt cu totul lipsiţi de a participa la alegerea pentru Senat; în plus, ei sunt supuşi la anumite restricţii ale dreptu­lui de proprietate³⁶⁷ de care sunt scutiţi orăşe­nii.

Va trebui deci să se dea mai întâi ţăranilor ro­mâni drepturi integrale, totale, - şi pe urmă să te gândeşti la pleava judaică³⁶⁸.

Altfel, ar fi să ne sinucidem; ar fi să reînnoim ne­bunia ce a făcuto Franţa în Algeria, acordând ovreilor drepturi, ce nu le aveau naţionalii.
Dar, mai e încă ceva!

Dând drepturi jidanilor, - mai înainte ca ţăranii români să fie emancipaţi de tutelă, - cădem pe propor­ţia groaznică de un jidan pentru doi ro­mâni³⁶⁹.

Se înţelege, cât de colo, ce armă formidabilă am procura noi înşine jido­vilor, - aceşti străini putrezi de vicii, - pentru ca să ne poată da lovitura de moarte!

Şi nu trebuie să ne înduioşăm de chelălăitul „pumuntenilor” care se plâng că n-au protecţie, căci e de-ajuns ca un jidănaş de aici, - ferească Dum­nezeu, - să strănute, ca toată jidovimea, din lumea întreagă, să ţipe într-un glas: Gewalt! şi să poruncească guverne­lor francmasone să intervină.

Şi nici nu trebuie să ne pese de lăfăielile şi de răţo­ielile ovreilor, că fac armată, - ba chiar că au mers la război, - şi că prin urmare, li se cuvine să aibă drepturi ca orice român.

Ei, şi dacă fac armata? - şi dacă au fost la război?

Au făcut-o pentru propriul lor interes; au făcut-o pentru ca să-şi apere prăzile adunate jefuind pe români, - prăzi pe care alţi bandiţi, ca bulgarii, ar fi putut uşor să pună mâna.

Şi de unde până unde, făcând armata, şloimii ca­pătă şi vrednicia ca să fie cetăţeni?

Pentru ca cititorul să-şi dea bine seama de cum stau lucrurile în reali­tate, să-i expunem situaţia printr-o parabolă:

O văduvă, care avea zece feciori, vede într-o zi in­trând în curte, un cerşetor ce venise să ceară un codru de pâine şi, făcându-i-se milă de el, îi dă de mâncare şi îi îngăduie chiar să se culce într-un colţ după uşă.

Dar cerşetorul, fiind hoţ, a înşelat pe băieţii bătrâ­nei... ba chiar a furat şi aces­teia multe lucruri de prin casă.

Într-o noapte, iată că vin tâlharii.

Sar toţi flăcăii babei,... se face că sare şi cerşeto­rul, care însă, fricos din fire, se ascunde după casă... şi, în sfârşit tâlharii sunt puşi pe goană.

Ei bine, - ce cap credeţi că a făcut bătrâna, când a doua zi de-dimineaţă, se pomeneşte cu cerşetorul, - care până atunci fusese tolerat de milă, de silă, şi care dârdâise de teamă că tâlharii o să-i ia ceea ce el şterpelise de la binefăcătorii săi, - că vine, cu obrăzni­cie, să-i pretindă, - sub cuvânt că a luat şi el parte la încăierare, - să-l pună în capul bucatelor,... săi dea pe mână cheia de la lada cu bani şi... să aibă dreptul să se amestece în afacerile casei, - drept pe care opt din băieţii babei nu-l căpătaseră încă, nefiind vârstnici.

Trebuie notat că a încetăţeni acum câteva mii de jidani - sub pretext că au luat parte la mobilizare, - este a face peşcheş bietei ţări atâţia viitori pro­prietari de moşii circumcişi.

Şi dacă ne raportam la ce s-a petrecut în Galiţia, - unde, în 13 ani, numă­rul proprietarilor rurali evrei a crescut, de la 38 la 680 (vezi anterior), - România va putea, peste vreo zece ani, să-şi schimbe numele în Palestina.

Şi să nu se uite că dacă Domnitorul Cuza a putut să smulgă din mâinile grecilor moşiile pe care aceştia le acaparaseră, va fi imposibil oricui să mai scoată vreodată, din ghearele jidovilor, ceea ce ei au înhăţat.

Unde mai pui că toate aceste vipere împământe­nite vor putea să se ducă la sate, nesupărate de nimeni, - nici chiar de jandarmii rurali, - şi vor aţâţa acolo, în voie, o nouă răscoală ţărănească.

De altminteri, dacă se întâmplă nenorocirea ca ovreii militari să fie încetăţeniţi... s-a sfârşit cu ţara românească.

Finis Romaniae!
Prin urmare, cel puţin de aici înainte, va trebui să nu se mai împartă la jidani drepturile de cetăţenie cu atâta dărnicie, - mai mult decât stupidă, - cum s-a făcut până acum.